Plângere contravenţională. Sentința nr. 3979/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3979/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 16-09-2015 în dosarul nr. 3979/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
CIVIL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3979/2015
Ședința publică de la 16 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. A.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul M. C. în contradictoriu cu intimatul M. A. INTERNE - INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN M. - POST POLIȚIE ERNEI.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul asistat de av. D. H. și martorul M. S. V., lipsă fiind reprezentantul intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se procedează la identificarea petentului prin prezentarea CI.
Având în vedere prezența martorului M. S. V., legal citat pentru acest termen de judecată, instanța, în temeiul art.321 Cod procedură civilă, procedează la audierea acesteia, declarația dată și semnată fiind atașată la dosarul cauzei.
Față de împrejurarea că nu mai sunt alte cereri în probațiune de formulat, instanța, potrivit art.244 alin.1 Cod procedură civilă, constată cercetarea judecătorească terminată și acordă cuvântul în fond.
Reprezentantul petentului solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal de constatare a contravenției, înlăturarea sancțiunii principale a amenzii și înlăturarea sancțiunii contravenționale și în subsidiar înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului, cu cheltuieli de judecată.
De asemenea, instanța socotindu-se lămurită, în conformitate cu prevederile art.394 alin 1 Cod Procedură Civilă, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.03.2015, petentul M. C., în contradictoriu cu intimatul IPJ M., a solicitat:
- în principal,
- Anularea procesului—verbal de contravenție atacat, ca fiind nelegal și netemeinic, și pe cale de consecința
- Anularea sancțiunii principale a amenzii pentru fapta constatata si pe calc de consecința exonerarea petentului de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 310 lei
- Anularea sancțiunii contravenționale complementare pentru fapta constatata, constând în suspendarea dreptului de a conduce pe o perioada de 30 de zile
- în subsidiar,
- Aplicarea sancțiunii contravenționale principale a avertismentului pentru fapta constatata
- Cu cheltuieli de judecată
Petentul, în motivarea cererii formulate, a arătat, în esență, următoarele:
Cele constatate nu sunt conforme realității.
Într-adevăr, a trecut pe culoarea galbena, pentru ca nu avea timp sa oprească in condiții de siguranța.
În niciun caz nu a trecut pe roșu, iar acest fapt poate fi probat si de către un martor, care se afla in autovehiculul condus de petent.
Agentul constatator nu a indicat în mod corect și concret toate împrejurările de fapt și nu a precizat toate aspectele necesare în vederea aprecierii corespunzătoare a faptei contravenționale.
Textul indicat de agent ca temei de incriminare si sancționare contravențională prevede atât o sancțiune principală - amenda - cât si o sancțiune complementară - suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile.
În cuprinsul procesului verbal de contravenție s-a menționat doar că se reține permisul de conducere, fără însă ca agentul constatator să precizeze . numărul actului.
Sancțiunea complementară nu este corect aplicata.
Reținerea permisului de conducere nu este echivalenta cu interzicerea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice. De exemplu, in cazul săvârșirii unei fapte mult mai grave decât o contravenție, respectiv a unei infracțiuni cu privire la siguranța in traficul rutier se poate dispune, prelungirea dreptului de circulație pana la momentul in care se da o soluție in cauza. Astfel, ., deși s-a reținut permisul de conducere, conducătorul auto poate deține dreptul de circulație pe drumurile publice.
Aceasta măsura tehnico-administrativa are o arie de aplicabilitate mult mai larga decât masurile complementare.
Având in vedere ca reținerea permisului nu este o sancțiune complementara ci doar modalitatea de aducere la îndeplinire a sancțiunii complementare constând in suspendarea dreptului de a conduce, agentul constatator, a luat aceasta măsura in mod nelegal, in condițiile in care prin procesul-verbal nu mi s-a aplicat nicio pedeapsa complementara inainte de reținerea permisului meu de conducere.
În aceste condiții, reținerea permisului de conducere este nelegala, deoarece în prezenta cauza s-a dispus reținerea permisului de conducere in vederea suspendării si nu s-a aplicat sancțiunea complementara a suspendării dreptului de circulație - cu indicarea perioadei suspendării acestuia - a cărei modalitate de aducere la îndeplinire este reținerea permisului de conducere.
Pentru a produce efect, respectiv pentru a se dispune luarea acestei sancțiuni complementare trebuia sa se insereze in cuprinsul procesului-verbal mențiunea ca se dispune - suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pentru o perioada de 30 de zile. De asemenea trebuia indicat si temeiul de drept, respectiv textul legal care dispune luarea unei asemenea masuri.
Consideră ca scopul sancțiunii contravenționale este acela de corijare si de educare in spiritul respectării legii, iar nu acela de a provoca suferințe patrimoniale, ceea ce trebuie sa primeze fiind finalitatea preventiva a sancțiunii contravenționale, iar nu caracterul punitiv, motiv pentru care apreciază ca sancțiunea contravențională principală a avertismentului este suficientă.
In drept, au fost invocate:
- O.G. nr. 2/2001
- O.G nr. 195/2002
- H.G. 1391/2006
Pentru dovedirea celor susținute s-a solicitat administrarea probei cu:
- înscrisuri
- martorul M. L.
Cererea a fost legal timbrată, fiind atașată dovada achitării taxei de timbru în valoare de 20 lei.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat:
- respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale
În motivarea întâmpinării formulate, intimata a arătat, în esență, următoarele:
Procesul-verbal atacat corespunde exigențelor art. 16 alin. 7 și art. 17 din OG 2/2001
Cele afirmate în cuprinsul plângerii nu sunt susținute de niciun mijloc de probă, astfel încât nu a fost răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal.
Simplul avertisment nu va avea niciun efect asupra conduitei viitoare a contravenientului.
În drept, întâmpinarea nu a fost motivată.
Pentru dovedirea celor susținute s-a solicitat administrarea probei cu:
- înscrisurile care au fost depuse la dosarul cauzei, respectiv raportul agentului constatator care a arătat, în esență, următoarele:
- în data de 18.02.2015, in jurul orelor 10.35, ieșea din parcarea magazinului Selgros
- La schimbarea semaforului în verde, a pornit autospeciala cu care s-au deplasat circa 8-9 m după care au oprit brusc pentru a evita tamponarea, întrucât pe DN 15 din direcția Tg. M. spre Reghin se apropia autoturismul cu nr._, care nu s-a oprit la culoarea roșie a semaforului și a trecut prin fața lor.
- Imediat au pornit semnalele luminoase și acustice, iar autoturismul cu nr._ a oprit la circa 100 m de semafor.
- Fiind întrebat pe ce culoare a trecut la semafor, acesta a declarat că a forțat culoarea galbenă, ceea ce posibil a făcut și agentul cu autospeciala de poliție.
- Imediat a fost invitat să verifice dacă este posibil așa ceva, întrucât la ieșirea de la magazin semaforul se schimbă din roșu direct în verde, dar acesta nu a dorit să verifice acest detaliu.
Petentul a depus răspuns la întâmpinare prin care a reluat susținerile din plângerea contravențională.
Pe parcursul procesului:
- A fost încuviințată și administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar
- Petentul a solicitat înlocuirea martorului M. L. cu martorul M. S. V..
- A fost audiat martorul M. S. V. care a arătat, în esență, următoarele:
- se afla în spatele petentului,
- petentul a trecut pe verde
- în momentul în care a trecut pe verde autospeciala era oprită la semaforul de la magazinul Selgros
- după ce a trecut petentul, autospeciala a pornit în urmărirea acestuia
- martorul a oprit la culoarea galbenă
Analizând toate aspectele și împrejurările cauzei, din prisma probelor administrate, în vederea soluționării prezentului litigiu, instanța reține următoarele:
PROCESUL VERBAL ATACAT
Prin procesul verbal . nr._/18.02.2015, s-au reținut următoarele:
În 18.02.2015, ora 10:30, în loc. Ernei, a condus autoturismul cu nr_, pe DN15 din direcția Târgu M. în direcția Reghin, iar la semaforul din direcția magazinului Selgros a trecut pe culoarea roșie a semaforului electric, în fața autospecialei de poliție inscripționată, care s-a oprit pe culoarea verde pentru a evita tamponarea
În procesul verbal atacat s-a reținut săvârșirea faptei contravenționale prevăzute de:
- art. 52 din HG 1391/2006, respectiv Semnalul de culoare roșie interzice trecerea. La semnalul de culoare roșie vehiculul trebuie oprit înaintea marcajului pentru oprire sau, după caz, pentru trecerea pietonilor, iar în lipsa acestuia, în dreptul semaforului. Dacă semaforul este instalat deasupra ori de cealaltă parte a intersecției, în lipsa marcajului pentru oprire sau pentru trecerea pietonilor, vehiculul trebuie oprit înainte de marginea părții carosabile a drumului ce urmează a fi intersectat.
Sancțiunea a fost aplicată în baza:
- art. 100/3/d din OUG 195/2002, respectiv constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului
Pentru săvârșirea faptei sus-menționate petentului i s-a aplicat sancțiunea amenzii de 390 lei.
Totodată, s-a dispus reținerea permisului de conducere.
La rubrica alte mențiuni s-a precizat: Am trecut pe galben si am oprit viteza, iar autospeciala de politie a forțat trecerea prin intersecție
Petentul a semnat procesul verbal.
ANALIZA PROCESULUI VERBAL
În analiza oricărei plângeri împotriva unui proces-verbal de contravenție obligația instanței este de a-l analiza pe acesta din două perspective, astfel în primul rând din punct de vedere al legalității și ulterior în cazul constatării legalei întocmiri a acestuia, din perspectiva temeiniciei.
I - Legalitatea
În ceea ce privește legalitatea, dispozițiile generale aplicabile sunt cele ale OG 2/2001. Conform acestui act normativ, procesul verbal de contravenție poate fi lovit de atât de nulități absolute, cât și de nulități relative.
a. Nulitățile absolute
Regimul nulităților absolute este reglementat de art. 17 potrivit căruia atrage nulitatea procesului-verbal, iar nulitatea se constată și din oficiu, în cazul lipsei mențiunilor privind:
- numele, prenumele și calitatea agentului constatator,
- numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice denumirea și a sediul acesteia,
- fapta săvârșită
- datei comiterii faptei
- semnătura agentului constatator
În cauza de față, instanța, analizând actul atacat, apreciază că nu este incident niciun caz de nulitate absolută asupra căruia să se pronunțe din oficiu.
b. Nulitățile relative
În considerentele Deciziei nr. 22 din 19.03.2007 a ÎCCJ, se prevede că nerespectarea oricăror alte dispoziții decât cele ale art. 17, determină nulitatea procesului verbal de contravenție ce poate fi invocată numai în măsura în care s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului în cauză.
În ceea ce privește cauzele de nulitate relativă, petentul a arătat următoarele:
-Agentul constatator nu a indicat în mod corect și concret toate împrejurările de fapt și nu a precizat toate aspectele necesare în vederea aprecierii corespunzătoare a faptei contravenționale.
La o analiză a procesului verbal se poate observa că fapta a fost suficient descrisă pentru ca instanța să poată determina care a fost starea de fapt avută în vedere de agentul constatator la momentul întocmirii acestuia.
Neindicarea tuturor împrejurărilor necesare aprecierii gravității faptei nu este suficientă pentru a atrage anularea actului de sancționare, agentul constatator a descris fapta astfel cum a perceput-o, nefiind o contravenție complexă, în condițiile în care într-o anumită măsură această descriere implică reiterarea textului legal aplicabil, astfel încât instanța va respinge ca neîntemeiate aceste susțineri.
În concluzie, instanța reține că nu a fost invocat niciun caz de nulitate relativă cu privire la care persoana sancționată contravențional să fi fost vătămată într-o asemenea măsură încât pentru repararea drepturilor prejudiciate să se impună anularea actului atacat și nici nu există cauze de nulitate asupra cărora instanța să se pronunțe din oficiu.
Având în vedere aceste împrejurări, instanța apreciază procesul-verbal de contravenție ca legal întocmit, urmând a analiza temeinicia actului.
II - Temeinicia
Cu privire la prezumția de legalitate și temeinicie a proceselor verbale de contravenție instituită de dreptul român, instanța reține că potrivit jurisprudenței CEDO (cauza Salabiaku contra Franței) prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției este un înscris oficial și autentic, fiind întocmit de un agent public aflat în exercițiul funcțiunii.
Atunci când acesta este întocmit în urma constatărilor personale ale agentului (indiferent dacă evenimentul a fost sau nu înregistrat video), procesul verbal se bucură de prezumția relativă de veridicitate, prezumție ce poate fi însă răsturnată prin alte mijloace de probă, prezumție compatibilă în situația de față cu jurisprudența CEDO (cauza Salabiaku împotriva Franței).
Procesul-verbal de constatare a contravenției atacat în prezenta cauză, în conformitate cu dreptul intern, se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie până la proba contrară.
Reglementarea și aplicarea unei astfel de prezumții deși are ca efect limitarea prezumției de nevinovăție garantată de art. 6 par. 2 din CEDO prin aceea că inversează sarcina probei nu este contrară acesteia.
În acest sens, în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului s-a stabilit că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile având în vedere importanța scopului urmărit dar și respectarea dreptului la apărare. (cauza Salabiaku contra Franței, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic contra Suediei).
Astfel, persoana sancționată are dreptul (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Astfel, exigențele CEDO impun ca în măsura în care sunt instituite astfel de prezumții, persoanei în cauză să i se acorde cadrul procesual adecvat în vederea probării situației contrare și răsturnării prezumției legale.
Instanța apreciază că persoana sancționată contravențional s-a bucurat de aceste garanții procesuale în cauza de față.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, petentul a arătat următoarele:
-Într-adevăr, a trecut pe culoarea galbena, pentru ca nu avea timp sa oprească in condiții de siguranța.
-În niciun caz nu a trecut pe roșu, iar acest fapt poate fi probat si de către un martor, care se afla in autovehiculul condus de petent.
În urma analizării materialului probator existent la dosar, instanța constată că la momentul în care autoturismul petentului a ajuns la semafor, autoturismul în care se afla agentul constatator era deja pătruns în intersecție.
Întrucât culoarea galbenă a semaforului apare, de regulă, numai în momentul în care se schimbă culoarea din verde în roșu (cum era în cazul petentului), nu și atunci când se schimbă din roșu în verde (cum era cazul agentului constatator), instanța constată că agentul constatator nu avea de unde să prevadă apariția culorii verzi a semaforului pentru a forța pătrunderea în intersecție pe culoarea galbenă, astfel cum susține petentul.
Totodată, petentul nu a adus nicio probă în sensul afirmațiilor sale că agentul constatator ar fi încălcat regulile de circulație și ar fi pătruns pe culoarea galbenă a semaforului, deși a făcut această afirmație, astfel încât îi revenea sarcina probei potrivit art. 249 Cod Procedură Civilă.
Faptul că petentul a pătruns în intersecție pe culoarea roșie a semaforului rezultă atât din pătrunderea în intersecție a autoturismului agentului constatator, cât și din faptul că între schimbarea culorii roșii la unul dintre semafoare și apariția culorii verzi la celălalt semafor există o diferență de 1-2 secunde, tocmai pentru a preveni accidentele produse de șoferii care apreciază că nu este necesar să oprească dacă tocmai s-a schimbat culoarea în roșu, pătrunzând astfel în intersecție și punând în pericol viața celorlalți participanți la trafic.
Având în vedere aceste aspecte, precum și faptul că autospeciala era pătrunsă în intersecție (aspect susținut de petent), luând în calcul și faptul că, după apariția culorii verzi, pentru a pune în mișcare autospeciala și a pătrunde în intersecție era necesară o perioadă de câteva secunde, rezultă că apariția culorii roșii la semaforul de pe drumul principal a precedat cu câteva secunde pătrunderea în intersecție atât a autospecialei, cât și a petentului.
În legătură cu declarația martorului audiat în cauză, aceasta nu a fost luată în considerare de către instanță datorită contradicțiilor evidente care existau între afirmațiile petentului din cadrul plângerii formulate (petentul a pătruns pe culoarea galbenă, autospeciala era deja pătrunsă în intersecție) și afirmațiile net părtinitoare făcute de martor, în calitate de prieten al petentului (petentul a pătruns în intersecție pe culoarea verde a semaforului, autospeciala era staționată la semafor).
Astfel, instanța constată că procesul verbal este legal și temeinic.
III - Individualizarea sancțiunii
Potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.
Aplicarea unei sancțiuni de către un organ al statului nu reprezintă un scop în sine sau un mijloc de comitere a unor abuzuri, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, de prevenire a săvârșirii unor fapte ilicite mai grave.
Totodată, scopul educativ al sancțiunii contravenționale impune necesitatea observării mai atente a dispozițiilor legii și de stabilire a propriei conduite în acord cu imperativele acesteia.
Condiția producerii unui prejudiciu nu face parte din conținutul constitutiv al contravenției, neavând relevanță asupra individualizării sancțiunii contravenționale.
În stabilirea faptelor contravenționale și a sancțiunilor aplicabile, legiuitorul este cel care face o primă apreciere asupra pericolului social, dintr-o perspectivă abstractă, prin stabilirea sancțiunilor contravenționale principale sau complementare ce se aplică în cazul săvârșirii acesteia, iar în momentul constatării săvârșirii unei astfel de fapte, agentul constatator și, ulterior, instanța de judecată la momentul analizării unei plângeri contravenționale, sunt organele care apreciază în concret pericolul social al unei contravenției.
În nicio situație, atributul aprecierii pericolului social al faptei nu revine persoanei sancționate contravențional.
Instanța apreciază că a fost respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi (cauzele Handyside împotriva Marii Britanii și Muller împotriva Elveției), în condițiile în care a și fost aplicată sancțiunea minimă prevăzută de actul normativ încălcat.
Pentru considerente arătate mai sus instanța apreciază că se impune menținerea amenzii, ca sancțiune principală, întrucât aceasta asigură atât aducerea la îndeplinire a componentei represive prin restricția financiară ce se resimte asupra patrimoniului persoanei sancționate contravențional, cât și a componentei preventive și educative, în scopul formării unui spirit de responsabilitate, de prevenire a săvârșirii unor fapte ilicite prin observarea mai atentă a dispozițiilor legii și stabilirea propriei conduite în acord cu imperativele acesteia.
Cu privire la sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă determinată, din conținutul procesului-verbal rezultă că agentul constatator a luat numai măsura administrativă a reținerii permisului, fără a aplica și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă determinată.
Potrivit art. 21 alin. 1 din OG 2/2001, în cazul în care prin actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplică și sancțiunea, iar potrivit art. 5 alin. 4 din OG 2/2001 prevede că prin legi speciale se pot stabili și alte sancțiuni principale sau complementare.
Conform art.109 alin. 1 din OUG 195/2002 constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier din OUG 195/2002, astfel încât agentul constatator are obligația de a indica în cuprinsul procesului verbal toate sancțiunile pe care le aplică, inclusiv sancțiunea contravențională complementară aplicată și/sau măsura tehnico-administrativă dispusă, după cum rezultă din prevederile art. 180 alin. 1 din HG 1391/2006.
Din dispozițiile legale sus-menționate rezultă că agentul constatator are obligația să individualizeze si să aplice sancțiunea principală și cea complementară, iar în lipsa menționării exprese a aplicării sancțiunii suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă determinată, nu se poate stabili dacă agentul constatator a aplicat sau nu această sancțiune.
Având în vedere cele arătate mai sus, instanța constată că măsura administrativă a reținerii permisului de conducere nu a fost legal dispusă, iar sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce nu a fost legal aplicată prin procesul-verbal atacat, nefiind opozabilă persoanei sancționate contravențional.
CU PRIVIRE LA PLÂNGEREA CONTRAVENȚIONALĂ FORMULATĂ
În baza tuturor acestor argumente, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată, va dispune anularea în parte a procesului verbal atacat, respectiv în ceea ce privește măsura reținerii permisului de conducere, cu menținerea celorlalte dispoziții din procesul-verbal și va constata că petentului nu i-a fost aplicată sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă determinată.
Cheltuieli de judecată
Având în vedere prevederile art. 453 Cod Procedură Civilă, fiind îndeplinite prevederile art. 452 Cod Procedură Civilă, instanța va obliga intimatul să achite petentului suma de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de:
- petentul M. C., CNP_, cu domiciliul in Târgu M., ./1, ., în contradictoriu cu
- intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI M., cu sediul în mun. Târgu M., jud. M., .. 16,
ÎN CONSECINȚĂ
Anulează în parte procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/18.02.2015, respectiv numai în ceea ce privește dispoziția de reținere a permisului de conducere a petentului.
Constată că petentului nu i-a fost aplicată sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă determinată.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal de constatare a contravenției.
Obliga intimatul să achite petentului suma de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare, la secția de contencios-administrativ a Tribunalului M..
Cererea de apel se depune la Judecătoria Târgu-M..
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.09.2015.
PREȘEDINTE A. A. | GREFIER M. M. |
Red/Tehnored.A.A.
4 ex/21.09.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4002/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 4004/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ → |
|---|
