Plângere contravenţională. Sentința nr. 3987/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3987/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 3987/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
CIVIL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 3987
Ședința publică din data de 17.09.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. T.
Grefier: S. R.
Se află pe rolul instanței judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul B. D. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN M..
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța constată că mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 9.09.2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de astăzi, 17.09.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.04.2015, sub nr._, petentul B. D., a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. M., anularea procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 01.04.2015 ca netemeinic, și pe cale de consecință restituirea permisului de conducere reținut, în subsidiar înlocuirea sancțiunii aplicate cu ceea a avertismentului.
În motivare petentul a arătat că, sancțiunea aplicată reprezintă o măsură care încalcă principiul consacrat de legiuitor în art.21, alin.3 din O.G nr.2/2001 în sensul că, aceasta este aplicată disproporțional de gradul de pericol social al faptei, de scopul acesteia și nu ține seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de faptul că aceasta nu a avut urmări care să aducă o gravă atingere valorilor ocrotite de lege, coroborat cu faptul că, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în raport de disp.art.6 din C.E.D.O. contravenția este subsumată noțiunii de ,,acuzație în materie penală"(aspect care are în vedere câmpul de aplicare general al normei și preeminența caracterului represiv al sancțiunii contravenționale), consecința directă constând în obligativitatea respectării garanțiilor recunoscute unei persoane acuzate, în speță, inclusiv a prezumției de nevinovăție.
Totodată, nu consimte în ceea ce privește fapta reținută și consemnată în actul de sancționare atacat, pentru următoarele considerente:
a) în conformitate cu disp.art.135, lit.h din H.G. nr.1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare al O.U.G. nr.195/2002 (republicată) privind circulația pe drumurile publice ,,conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonilor care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al „ vehiculului".
Ori, în speță, pietonul la care se face referire în proces-verbal . nr._ încheiat în ziua de 01, luna 04, anul 2 015, stătea pe loc la marginea trotuarului din dreapta sensului de mers al sa și probabil se asigura pentru a traversa . de consecință, se află în situația în care nu subzistă obligația de a acorda prioritate de trecere acestui pieton, deoarece acesta nu traversa drumul public/nu era angajat în traversare.
b) la data întocmirii proces-verbal . nr._ încheiat în ziua de 01, luna 04, anul 2015 acesta trebuia să aibă la bază mijloace de probă temeinice în ceea ce privește vinovăția petentului în săvârșirea faptei și care să-i fie prezentate acestuia, susținerile și consemnările agentului constatator inserate în actul de sancționare neputând servi drept temei legal pentru aplicarea sancțiunii contravenționale, aceasta în condițiile în care, procesul-verbal dovedește doar o situație de fapt care a dus la încheierea sa și care conduce în mod rezonabil la formularea unei acuzații pe împrejurări de fapt ce necesită existența unor probe - administrate cu respectarea legislației incidente - în susținerea acestuia;
c) la momentul încheierii proces-verbal . nr._ încheiat în ziua de 01, luna 04, anul 2015, au fost încălcate prevederi imperative ale legislației în vigoare: disp.art.16, alin.7 din O.G.nr.2/2001 - la momentul încheierii actului sancționator nu a fost asigurat petentului posibilitatea de a formula obiecțiuni complete (acestea fiind consemnate parțial), în situația în care obiecțiunile trebuie consemnate integral și distinct în procesul-verbal sub sancțiunea nulității absolute. Ori, dreptul de a formula contestație împotriva actului sancționator nu este de natură a suplini încălcarea art.16, alin.7 din O.G.nr.2/2001 (în situația în care legislația în vigoare nu prevede expres acest aspect), deoarece este pusă în discuție o componentă - dacă putem spune așa - a dreptului la apărare în materie contravențională, aceasta în situația în care prin Legea nr.30 din 18 mai_, România a ratificat Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului (C.E.D.O.), precum și protocoalele adiționale la aceasta nr.l, 4, 6, 7, 9, 10, iar ca o consecință a acestui fapt art.11 și art.20 din Constituția României consacră că, Convenția și protocoalele ei adiționale au devenit parte integrantă a dreptului intern, având prioritate față de acesta2;
- disp.art.17 din O.G.nr.2/2001 - la momentul încheierii actului sancționator agentul constatator nu a realizat o descriere corespunzătoare a stării de fapt cu arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, în situația în care, legiuitorul a statuat că noțiunea de ,,faptă săvârșită" în înțelesul textului de lege menționat anterior trebuie să se refere la o scurtă descriere a faptei în concret, astfel încât să fie reținute informații esențiale cu privire la faptă, precum și identificarea legală a acesteia.
În drept a invocat art.135, lit.h din H.G. nr.1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare al O.U.G. nr.195/2002 (republicată) privind circulația pe drumurile publice, art.16, alin.7, art.17, art.21, alin.3 din O.G.nr.2/2001, art.223, alin.3 N.C.pr.civ.
A solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că, că procesul verbal corespunde exigențelor art. 16, alin 7 și art.17 din OG 2/2001 nefiind afectată vreo condiție ce ar putea atrage nulitatea acestuia din cele necesar a fi analizate din oficiu de instanța de judecată, agentul constatator menționând în actul sancționator toate elementele obligatorii a căror lipsă ar putea atrage nulitatea acestuia și toate împrejurările care servesc la aprecierea gravității faptei săvârșite de petent.
De asemenea consideră că semnarea actului sancționator de către contravenient coincide cu aducerea la cunoștință a conținutului acestuia și a dreptului de a face obiecțiuni cu privire la cele constatate de organul de poliție, iar în speța de fața petenta a notat la rubrica „Mențiuni" propriile concluzii referitoare la fapta ce a fost reținută în sarcina sa.
Cele reținute de agentul constatator în actul sancționator dedus judecății au fost constatate de către acesta prin înregistrare video cu aparatul video montat pe autospeciala Poliției Române_ iar procesul verbal în sine coroborat cu proba video reprezintă o probă certă, în măsura să răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul, revenindu-i acestuia din urmă să răstoarne aceste mijloace de probă prin dovedirea unei stări de fapt contrare celei reținute în procesul verbal și surprinsă de aparatul radar.
In fapt acesta a fost sancționat pentru încălcarea dispozițiilor art. 135, lit. h din HG 1391/2006, anume pentru faptul că a condus auto KIA cu nr. de înmatriculare_ pe . municipiul Târgu-M. fără a acorda prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea străzii printr-un loc special amenajat. Pentru această faptă petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 390 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 zile, eliberându-se în acest sens dovada cu drept de circulație pentru 15 zile ., nr._/01.04.2015.
In plângerea contravențională aflată pe rolul acestei instanțe petentul nu își susține plângerea contravențională cu niciun mijloc de probă deși, atât codul de procedură civilă cât și OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, îi oferă această posibilitate, nereușind să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, prezumție coroborată cu înregistrarea video cu fapta săvârșită de petent.
În ceea ce privește pericolul social concret al faptei, este de părere că încălcarea normelor de siguranță rutieră generează o stare de risc și insecuritate care poate conduce la accidente de circulație cu urmări ireversibile, prin accidentarea gravă a participanților la trafic sau cu decesul unor persoane nevinovate. In condițiile în care societatea civilizată acceptă viața ca valoare supremă, aceasta trebuie să suprascrie nerăbdarea conducătorului auto de a ajunge cu câteva secunde sau minute la destinația dorită. De asemenea, neacordarea priorității pietonilor reprezintă una din cauzele importante ale accidentelor auto cu victime omenești, deoarece aceștia sunt extrem de vulnerabili în fața unui mijloc motorizat de transport.
Astfel, cel puțin pe trecere, pietonii trebuie să aibă un sentiment de siguranță în traversarea străzii, iar conducătorii auto trebuie să manifeste o prudență deosebită pentru a proteja acest sentiment cât și integrarea și viața persoanelor aflate în traversarea legală a străzii.
Consideră că, sancțiunea aplicată, respectiv amenda, a fost în mod corect individualizată de agentul constatator deoarece petentul nu a înțeles faptul că a săvârșit o faptă periculoasă raportat la relațiile sociale protejate de norma incriminatoare și nici gradul de pericol social al faptei astfel încât simplul avertisment nu va avea nici un efect asupra conduitei viitoare a contravenientului.
Procesul verbal, fiind întocmit de un agent al forței publice, se bucură de prezumția de veridicitate până la proba contrarie. O aplicare absolută a prezumției de nevinovăție, în care întotdeauna sarcina probei să revină organelor statului, ar conduce la dificultăți foarte mari în sancționarea nerespectării unor reguli sociale destul de importante, printre care si cea privind circulația rutieră. A impune organelor statului ca în fiecare proces privind o plângere contravenționala sa facă dovada, ca ., că cele consemnate in procesul verbal de contravenție corespund realității ar impune acestora o sarcina foarte grea care poate bloca tot sistemul. Atâta vreme cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție nu se încalcă.
Intimatul a apreciat că simpla nerecunoaștere a comiterii faptei necoroborată și cu alte mijloace de probă nu este de natură să atragă anularea procesului verbal.
Intimatul a precizat că, în conformitate cu prevederile Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzării sa dovedească faptele ce i se impută nu este absolută, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Satabiaku v.Franta , Hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag si Vulic v. Suedia, paragraph 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează si apreciază probatoriul ( cauza Bosoni v. Franța, Hotărârea din 7 septembrie 1999). Nu este admis ca acest gen de contravenție ( referitoare la circulația pe drumurile publice ), in lumina cauzei Angliei c. României sa intre in sfera "acuzațiilor in materie penala ", atâta timp cat la data săvârșirii faptei ( care privea fondul acestei cauze) aceasta era sancționată cu închisoare contravenționala. Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil ( art.31-36 din OG 2/2001) în cadrul căruia sa utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării ca situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit si respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. v. România, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
În baza dispozițiilor art.223 alin.3 și art.411 alin. C.pr. civ a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare precum și concluzii scrise solicitând anularea procesului verbal contestat reiterând aceleași susțineri din plângere.
In cursul cercetării judecătorești a fost administrata proba cu înscrisurile depuse la dosar: chitanțe (f.4,1), procesul verbal contestat în original (f.5,19), raportul agentului constatator (f.18), cazier auto(f.20), cazier auto (f.21), atestat operator radar (f.22), buletin de verificare metrologică (f.23), adresa Institutului Național de Metrologie (f.24), CD (f.25), plic (f.26).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
La data de 01.04.2015 petentul B. D. a fost oprit de organele constatatoare și s-a reținut că a condus auto marca KIA cu numărul de înmatriculare_ pe direcția de mers Cristești pe prima bandă de circulație iar la trecerea de pietoni din dreptul PECO OMW nu a acordat prioritate de trecere unui pieton aflat în traversare regulamentară din partea sa dreaptă. A fost filmat video cu aparatul video-radar montat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare_, în autoturism se afla singur. Acesta a fost sancționat contravențional potrivit prevederilor art. 135 alin.1 h din HG 1391/2006 privind Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002 R și art. 100 alin.3 b din O.U.G. 195/2002 R cu amenda în valoare de 390 RON, echivalentul a 4 puncte-amendă precum și cu suspendarea permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile, astfel cum rezultă potrivit procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ (f.5).
Petentul a semnat procesul verbal de contravenție, iar la rubrica „alte mențiuni” s-a consemnat textual „Nu sunt de acord pentru că nu se afla în traversare, atunci a pus geanta jos”.
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că acesta a fost întocmit, cu respectarea dispozițiilor art.17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
În ceea ce privește apărarea petentului în sensul că agentul constatator trebuia să aibă la bază mijloace temeinice în ceea ce privește vinovăția petentului, instanța remarcă faptul că intimatul a depus mijlocul material de probă reprezentat de CD-ul prin care a fost înregistrată fapta. Referitor la afirmația petentului în sensul că mijloacele de probă ar fi trebuit să îi fie prezentate acestuia de către agent, instanța remarcă faptul că nicăieri în lege nu este prevăzută o asemenea obligație pentru agentul constatator. Sarcina sa este să constate săvârșirea faptei ex propriis sensibus sau prin mijloace tehnice - în acest din urmă caz acestea reprezentând singura probă relevantă, care trebuie depusă la dosarul cauzei – nu să dea explicații contravenientului.
Faptul că nu i-a fost respectat dreptul petentului de a formula obiecțiuni complete (acestea fiind consemnate parțial) prin nerespectarea disp. art. 16 alin.(7) din OG /2001 poate atrage nulitatea relativă a procesului-verbal în condițiile în care este demonstrată veridicitatea celor afirmate, respectiv producerea unei vătămări. Or, petentul nu a produs o asemenea probă.
Cu privire la afirmația petentului privind lipsa descrierii complete a faptei, instanța constată că aceasta a fost suficient descrisă, așadar și această apărare este neîntemeiată
De asemenea, instanța reține că faptei, astfel cum a fost reținută prin actul atacat, i s-a dat o corectă încadrare juridică.
Potrivit art. 135 lit.h din HG 1391/2006 privind Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002 R „Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații: h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.”
Conform art. 100 alin.(3) lit.b din OUG 195/2002 “Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: b) neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului, tractorului agricol sau forestier ori tramvaiului;”
Instanța are în vedere faptul ca nu întreaga materie a contravențiilor din dreptul intern reprezintă o "acuzație în materie penala", în sensul autonom al Convenției Europene a Drepturilor Omului. Astfel, Curtea procedează în mod necesar și invariabil la o analiză a cazului concret dedus judecății, pentru clarificarea aplicabilității ratione materiae a art. 6 si a incidentei garanțiilor instituite de acesta.
Aceasta analiza are loc prin aplicarea principiilor stabilite în cauzele Engel ș.a. împotriva Olandei si Oztürk împotriva Germaniei.
Pentru clarificarea conținutului noțiunii autonome de "acuzație în materie penală", Curtea a stabilit trei criterii si anume: (a) calificarea faptei potrivit dreptului național, (b) natura faptei incriminate, (c) natura si gravitatea sancțiunii.
Instanța constată că O.U.G.nr.195/2002 este un act normativ cu aplicabilitate generala, adresându-se tuturor cetățenilor, iar nu unui grup de persoane având un statut special, iar rațiunea urmărită de legiuitorul român în incriminarea faptei săvârșite de petent o constituie protejarea siguranței pe drumurile publice.
În ceea ce privește caracterul represiv (punitiv) si disuasiv, iar nu reparator al măsurii luate, în cauză, sancțiunea aplicată are acest caracter, întrucât nu este menita sa acopere un prejudiciu material produs statului, ci are rolul de a sancționa o anumită conduită apreciată de legiuitor ca prezentând pericol social pentru circulația pe drumurile publice.
Cu referire la natura si gravitatea sancțiunii, se are în vedere maximul pedepsei prevăzut de lege pentru fapta incriminată, deci sancțiunea la care făptuitorul s-ar fi putut expune, iar nu neapărat cea efectiv aplicată (cauzele Campbell si Fell împotriva Marii Britanii sau Demicoli împotriva Maltei).
În dreptul intern, amenda contravențională este o sancțiune pecuniară principală, un mijloc de constrângere având un caracter preventiv si sancționator.
În aceste condiții, trebuie analizat cuantumul acesteia, Curtea statuând în cauza Oztürk împotriva Germaniei ca o amenda, chiar într-un cuantum moderat, nu este de natura sa înlăture de plano aplicabilitatea laturii penale a art. 6.
În prezenta cauza, petentul a fost sancționat cu amenda contravenționala în cuantum de 390 lei, echivalentul a 4 puncte-amendă cuantum care imprima severitate sancțiunii aplicate petentului, precum și cu avertisment, respectiv suspendarea permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile.
Pe cale de consecință, având în vedere criteriile analizate mai sus, instanța apreciază că faptele imputate petentului în prezenta cauza reprezintă o "acuzație în materie penala".Astfel, petentul se bucura de prezumția de nevinovăție, iar sarcina probei incumba autorităților statului.
Însa, întrucât niciuna dintre aceste garanții procesuale nu are un caracter absolut iar prezumția de nevinovăție nu este una absolută, rezultă că nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcina a probei nu este absolută. Tot astfel, potrivit jurisprudenței CEDO, instituirea unor prezumții care operează împotriva persoanei sancționate și care au rolul de a inversa sarcina probei, nu sunt incompatibile cu respectarea prezumției de nevinovăție. O astfel de prezumție se referă la forța probantă atribuita de lege procesului-verbal de contravenție. Această prezumție este însă una relativă, petentul având ocazia să demonstreze contrariul.
În cauza de față, contravenția constatată prin procesul-verbal atacat are o natură deosebită datorită modului de înregistrare prin mijloace tehnice specifice, acest lucru făcând inutilă administrarea unor alte probe decât înregistrările video pentru dovedirea săvârșirii contravenției.
Instanța constată că aparatul radar cu care a fost înregistrată contravenția este verificat metrologic, la dosarul cauzei fiind depus, în copie, buletinul de verificare metrologică nr. (f. 23) dar și atestatul de operator al agentului șef de poliție (f.22).
În continuare, instanța apreciază că se impune cercetarea cu prioritate a înregistrărilor radar depuse la dosar de către intimat.
Instanța constată că în aceste înregistrări poate fi identificat autoturismul petentului care trece pe banda a doua de circulație în timp ce pe trecerea de pietoni se află deja un pieton în vârstă, angajat în traversare pe banda I. Astfel, petentul nici măcar nu a redus viteza, la apropierea de trecerea de pietoni, în acord cu prevederile art. 123 lit.h din HG 1391/2006. Acest articol obligă conducătorii auto să circule cu o viteză care nu depășește 30 de km în localități la trecerile pentru pietoni nesemaforizate, semnalizate prin indicatoare și marcaje, când drumul public are cel mult o bandă pe sens, iar pietonii aflați pe trotuar, în imediata apropiere a părții carosabile, intenționează să se angajeze în traversare.” Instanța apreciază că, a fortiori, când drumul public are două benzi de circulație, iar pietonii se află deja pe prima bandă fiind angajați în traversare, petentul trebuia să depună diligențele necesare pentru a încetini, fapt care l-ar fi ajutat să oprească la timp pentru a acorda prioritate pietonului.
Astfel, existența faptei în condițiile descrise a fost probată de intimat.
Din punct de vedere al proporționalității, instanța constată că sancțiunea aplicată este corect individualizată și nu se impune înlocuirea acesteia cu avertisment.
Având în vedere aceste aspecte, instanța urmează să respingă plângerea contravențională și, pe cale de consecință, va menține procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 01.04.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul B. D. cu domiciliul în Tîrgu-M., ., ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN M., cu sediul în Tîrgu-M., .. 16, jud. M. ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Tîrgu-M..
Pronunțată în condițiile art. 396 alin.(2) C.proc.civ. azi, 17.09.2015.
PREȘEDINTE | GREFIER |
C. T. | S. R. |
Red. C.T.
Tehnored. L.M.
16.10.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 4006/2015. Judecătoria... | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
