Plângere contravenţională. Sentința nr. 4026/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4026/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 21-09-2015 în dosarul nr. 4026/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4026/2015
Ședința camerei de consiliu din data de 21.09. 2015
PREȘEDINTE: R. D.
GREFIER: V. C.
Pe rol pronuntarea în cauza civilă privind cererea, formulată de petentul B. S., în contradictoriu cu intimatul I. M., având ca obiect plângere contravențională - CP/_/13.02.2015.
Fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din data de 07 septembrie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință, fiind amânată pronunțarea pentru data de astăzi, 21 septembrie 2015, când după deliberare a pronunțat următoarea hotărâre.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile,
Prin adresa înregistrată pe rolul Judecătoriei Tîrgu M. la data de 03.03.2015, sub nr._, intimatul I. M. a înaintat spe competentă soluționare plângerea formulată de petentul B. S. împotriva procesului . nr._ din 13.02.2015
În motivare petentul a arătat faptul că, contestă procesul verbal . nr._ din 13.02.2015 deoarece nu a avut viteza de 71km/h pe care a înregistrat-o aparatul radar montat pe auto cu nr. de înmatriculare MAI_, dorind în acest să se facă dovada acestui autoturism.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
La data de 16.04.2015 intimatul I. M. a depus la dosar întâmpinare (f.27), prin care a solicitat anularea acțiunii.
În motivarea în fapt intimatul a arătat faptul că, în conformitate cu prevederile art. 196 alin.1 Cod de procedură civilă cererea de chemare în judecată a petentului B. S. este nulă întrucât din studierea acesteia s-a putut observa că aceasta nu cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 194 Cod de procedură civilă respectiv denumirea intimatei, obiectul cererii și motivele de fapt.
De asemenea intimatul a mai arătat faptul că, potrivit art. 200, completul de judecată avea obligația de a verifica dacă cererea de chemare în judecată îndeplinește condițiile prevăzute de art. 194-197 Cod de procedură civilă.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 20 lei (f.11).
În dovedire, intimatul a depus la dosar CD-ul (f.16), procesul verbal . nr._ din 13.02.2015 (f.17), raportul agentului constatator din data de 01.04.2015 (f.18), dovada atestat operator radar (f.19), adresă emisă de I. M. (f.20), Certificat aprobare model nr. 012/13.03.2009 (f.21), Buletinul de verificare metrologică nr._/11.03.2014, ora 17:45 (f.22), cazier auto (f.23).
La data de 28.04.2015 petentul B. S. a depus la dosar un răspuns la întâmpinarea formulată de I. M. prin care a solicitat admiterea plângerii contravenționale în sensul anulării procesului verbal de contravenției . nr._ din 13.02.2015.
În motivare petentul a arătat că, în ceea ce privește probele depuse de intimata la dosarul cauzei a solicitat a se observa faptul că filmul vizionat prin caseta video nu demonstrează cu certitudine că ar fi fost la volan in timp ce a condus autovehiculul proprietate personală.
Susține că probele administrate sunt neconcludente întrucât petentul beneficiază de prezumția de vinovăție, sarcina administrării probelor ii revine agentului constatator in speța intimatei. În acest sens a arătat că intimata trebuie sa facă dovada faptului ca aparatul radar menționat in buletinul de verificare metrologica înaintat la dosarul cauzei a fost cel instalat la data 13.02.2015, instalat pe auto MAI_ aparținând Inspectoratului Județean M..
De asemenea a mai arătat că, intimata nu a făcut dovada ca agentul constatator era calificat sa efectueze înregistrarea video radar deși aceasta avea sarcina probei depunând la dosar doar o singura fotografie din care nu rezultă numărul mașinii care circula cu viteza de 71 km/ora in localitate.
Petentul a apreciat faptul că, instanța nu poate verifica temeinicia procesului verbal si aceasta deoarece in mod regretabil in ciuda faptului ca acest proces verbal este destinat circuitului juridic deoarece aceasta la data menționată in procesul verbal de contravenție, s-a aflat la volanul autoturismului proprietatea personală însă nu a circulat cu viteza menționată in procesul verbal deoarece s-a aflat in localitate neînțelegând de ce s-a reținut în sarcina sa o viteza cu care nu a circulat.
Potrivit art.3.1.1. litera b din ordinul 301 din 23.11.2005 privind aprobarea normei de metrologie legala NML 025-05 eroarea admisibila pentru viteza mai mare de 100 km/h.
De asemenea, a mai precizat că instanța de fond trebuie să analizeze daca contravenția reținută in sarcina sa prin procesul verbal de contravenție a fost constatata cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat si verificat metrologic aprobat prin H.G 1391/ 2006 situație prin care se impune individualizarea aparatului radar care a înregistrat viteza pentru ca instanța in raport de elementele de identificare ale acesteia sa poată verifica daca acesta funcționa in parametrii normali, era omologat si verificat potrivit dispozițiilor legale.
Prin urmare a solicitat să se analizeze toate înscrisurile depuse de intimată la dosarul cauzei care nu sunt ștampilate și nu au valoare probatorie în acest dosar.
Analizând cererea petentului, întâmpinarea formulată precum și probele administrate, instanța reține următoarele:
Astfel cum rezultă din cuprinsul procesului verbal . nr._ încheiat la data de 13.02.2015 de către intimat ( f. 3 ), petentul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 102 alin. (3) lit. e) din O. U. G. nr. 195/2002, reținându-se în sarcina acestuia că în ziua respectiva, ora 15.36, în loc. Chendu a fost depistat de aparatul radar ROM 301 în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 71 km/h pe un sector de drum unde viteza legală maximă admisă este de 50 km/h.
Instanța constată că în procesul verbal contestat este indicat de asemenea numărul de înmatriculare a mașinii de poliție pe care era amplasat aparatul radar, ca fiind MAI_, acelasi autovehicul care apare menționat și în Buletinul de verificare metrologică al aparatului radar (f.22)
Potrivit art. 16 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, Procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost sǎvârșitǎ, precum și arǎtarea tuturor împrejurǎrilor ce pot servi la aprecierea gravitǎții faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Pe de altă parte, conform art. 17 din același act normativ, Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Analizând, în prealabil, procesul verbal contestat din prisma prevederilor art. 17 din O. G. nr. 2/2001, ce consacrǎ în mod limitativ cazurile de nulitate necondiționatǎ ale actului de constatare și sancționare contravenționalǎ, care pot fi invocate și din oficiu, instanța observǎ cǎ acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii stabilite prin dispozițiile legale anterior menționate.
În ce privește temeinicia procesului verbal contestat, instanța reține că starea de fapt, astfel cum a fost consemnată în actul de constatare, este în deplină concordanță cu cea reală. Mai întâi, trebuie reliefat că, constituie contravenție depășirea cu mai mult de 20 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. În al doilea rând, este de observat că din înregistrarea video depusă de către intimat la dosar ( f. 16), a rezultat că petentul a circulat cu viteza de 71 km/h pe un sector de drum în care limita era de 50 km/h, în localitatea Chendu, așa cum s-a menționat și în cuprinsul procesului verbal, ce constituie, la rândul său, mijloc de probă în cauza de față. Mai mult decât atât, aparatul radar este certificat și verificat metrologic, după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către intimat, așadar în acest context trebuie apreciat că există un mijloc de probă atestat care face dovada faptei imputate, constatarea contravenției fiind realizată în condițiile art. 109 alin. (2) din O. U. G. nr. 195/2002.
Referitor la susținerile petentului în legătură cu abaterea aparatului radar în măsurarea vitezei de deplasare a vehiculelor, instanța reține că, potrivit art. 3.1.1 din Norma de metrologie legală NML 021 - 05 din 23.11.2005, cinemometrele care funcționează în regim stationar al utilitarei pe care sunt instalate, la viteze constatate de sub 100 km/h, pot înregistra o eroare maxim tolerată de 1% din valoarea convențional adevărată pentru viteze sub 100 km/h, însă o asemenea eroare se stabilește în raport de diferite criterii și, mai mult decât atât, aceasta poate acționa atât în sens pozitiv cât și în sens negativ, fiind deci posibil ca viteza de deplasare reală a petentului să fi fost mai mică, dar și mai mare decât cea reținută de agentul constatator în procesul verbal încheiat.
Din răspunsul oferit de către Laboratorul de Metrologie (f.40) reiese că în regim staționar pentru indicarea vitezei autovehiculului „Ț.” cum este cazul în prezenta speță, eroarea înregistrată de către aparatul radar cu care s-a realizat măsurarea vitezei petentului a fost de -1,5 KM/H. Acest aspect însemnă că viteza reală a petentului nu a fost de 71 km ci de 72,5 km, cei 1,5 km adunându-se la viteza înregistrată de aparatul radar.
În acest context, este totuși de reținut că în cauza de față fapta reproșată este susceptibilă de a primi calificarea de acuzație în materie penală, potrivit art. 6 par. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale ( CEDO ), în lumina criteriilor consacrate în jurisprudența constantă a Curții de la Strasbourg ( spre exemplu, cauza A. c. România, Hotărârea din 4 octombrie 2007, cererea nr._/03, par. 51 - 52 ). În consecință, toate garanțiile stabilite de art. 6 din Convenție ar urma sǎ primeascǎ aplicare și în prezentul litigiu, însă, cu toate acestea, nu s-ar putea considera că prin recunoașterea calității de mijloc de probă procesului verbal s-ar prejudicia dreptul la apărare al petentului ori s-ar impieta asupra prezumției sale de nevinovăție, astfel cum este consacrată de art. 6 par. 2 din CEDO, câtǎ vreme instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale este chematǎ a examina legalitatea și temeinicia actului contestat, urmând a hotǎrî și asupra sancțiunii, după cum se exprimă art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001 ( cauza H. c. România, Decizia din 13 martie 2012, cererea 7034/07, par. 11 ). În acest sens, Curtea de la Strasbourg a evidențiat cǎ în materia delictelor rutiere, aplicarea art. 6 par. 2 din Convenție, ce privește prezumția de nevinovǎție, nu poate fi consideratǎ cǎ ar interzice instituirea unui mecanism intern în baza cǎruia s-ar consacra o prezumție relativǎ de conformitate a celor consemnate în procesul verbal cu cele petrecute în realitate, câtǎ vreme în alte condiții s-ar ajunge la situația în care delictele rutiere nu ar mai putea fi, în mod efectiv, sancționate ( cauza H. c. România, Decizia din 13 martie 2012, cererea 7034/07, par. 12 ). Pe de altǎ parte, nu poate fi negată împrejurarea că, odată declanșat controlul jurisdicțional, ca urmare a plângerii formulate, petentul a beneficiat de toate garanțiile procedurale inerente unui demers judiciar, chiar fațǎ de caracterul specific al procedurii contravenționale naționale. Mai mult decât atât, indiferent de împrejurarea cǎ actul de constatare servește drept mijloc de probǎ în prezenta cauzǎ, aceasta nu presupune cǎ, în mod iremediabil, ar fi prejudiciat dreptul la apǎrare al petentului ori cǎ acesta s-ar fi aflat în imposibilitatea efectivǎ de a face dovada unei stǎri de fapt diferitǎ fațǎ de cea reținutǎ în procesul verbal contestat, câtă vreme în fața instanței petentul a avut posibilitatea de a administra probe cu respectarea principiilor egalitǎții de arme, nemijlocirii și contradictorialitǎții, pentru a combate cele reținute în procesul verbal, or în cauzǎ nu s-a putut demonstra cǎ situația de fapt reținutǎ în actul de constatare ar fi diferitǎ de cea realǎ, dupǎ cum s-a arǎtat mai sus, ținând seama și de înregistrarea video depusă la dosarul cauzei de către intimat, ce relevă săvârșirea de către petent a faptei imputate precum și de răspunsul oferit de Laboratorul de Metrologie în ceea ce privește eroarea radar .
În consecință, față de cele anterior evidențiate, instanța apreciază că procesul verbal contestat este temeinic și legal, situația reținută în cuprinsul său fiind conformă celei reale.
Referitor la modalitatea concretă de individualizare a sancțiunii, instanța observă că potrivit art. 21 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001, Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal, iar conform art. 5 alin. (5) din O. G. nr. 2/2001, Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, revenind instanței sarcina de a hotărî asupra acesteia, după cum rezultă din cuprinsul art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001.
În ce privește particularitățile cauzei de față, instanța observă mai întâi că amenda aplicată de către agentul constatator a fost stabilită prin orientarea la minimul punctelor amendă prevăzut de art. 98 alin. (4) lit. d) din O. U. G. nr. 195/2002. În al doilea rând, nu poate fi negat că fapta imputată petentului prezintă în sine un grad ridicat de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice, câtă vreme petentul a rulat cu o viteză de 72,5 km/h în localitate, depășind deci cu 22,5 km/h viteza maximă admisă pe porțiunea respectivă. În al treilea rând, instanța apreciază că, ținând seama și de circumstanțele de timp și de loc în care a fost săvârșită contravenția, nu este justificată înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
În consecință, ținând seama de ansamblul aspectelor anterior redate, potrivit art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, plângerea formulată urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiatǎ plângerea formulatǎ de cǎtre petentul B. S. cu domiciliul în Galati, . ..26, jud. Galati în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN M., cu sediul în Târgu M., .. 16 împotriva procesul verbal . nr._, încheiat la data de 13.02.2015 de cǎtre intimat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea pentru exercitarea cǎii de atac va fi depusǎ la Judecǎtoria Târgu M..
Pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, azi 21.09.2015
PREȘEDINTE | GREFIER |
R. D. | V. C. Red. / Tehn. RD 21.09.2015 2 ex |
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4221/2015.... | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
