Plângere contravenţională. Sentința nr. 4221/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4221/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 29-09-2015 în dosarul nr. 4221/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU M.
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 4221/2015
Ședința publică din data de 29 septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. G. C.
GREFIER: I. M. I.
Pe rolul instanței se află judecarea plângerii contravenționale formulată de către petentul M. S. P., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN M., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/11.05.2015.
În lipsa părților.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 15 septembrie 2015, când s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de astăzi, când după deliberare instanța a pronunțat prezenta hotărâre.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de fașă, constată că:
Prin cererea având ca obiect plângere contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-M. la data de 15.05.2015, sub nr._, petentul M. S. P. în contradictoriu cu intimatul IPJ M., a solicitat instanței în principal, anularea ca nelegal și netemeinic a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/11.05.2015, și în consecință exonerarea petentului de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 390 lei; în subsidiar, constatarea neaplicării sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile și drept consecință anularea parțială a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/22.12.2014, respectiv a măsurii tehnico-administrative a reținerii permisului de conducere; în terțiar, înlocuirea sancțiunii principale a amenzii cu sancțiunea avertismentului precum și înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile (aceasta din urmă în condițiile în care se va aprecia faptul că sancțiunea complementară ar fi fost dispusă);
În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/11.05.2015, încheiat de către agentul constatator F. M. din cadrul I.P.J. M., s-a dispus sancționarea petentului cu amenda contravențională în cuantum de 390 lei și cu sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
Pentru a dispune astfel, agentul constatator a reținut faptul că, petentull ar fi condus autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ pe . direcția de mers către Cristești, fără a acorda prioritate de trecere pietonului angajat în traversarea străzii.
Fapta a fost considerată ca încălcând prevederile art. 135 lit. h) din Regulamentul din 4 octombrie 2006 de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și sancționată contravențional de art. 100 alin. 2 lit. b din cuprinsul aceluiași act normativ.
Petentul consideră că a fost sancționat în mod absolut nejustificat, starea de fapt reținută de către agentul constatator nu corespunde adevărului, sens în care solicită admiterea prezentei plângeri contravenționale având în vedere următoarele considerente:
Pentru a exista contravenția reținută în sarcina sa, se impunea ca pietonul față de care se pretinde că nu ar fi acordat prioritate de trecere, să se fi aflat deja angajat în traversarea străzii și să fi fost obligat a se opri din traversare din pricina sa.
Petentul arată că, circula pe banda dinspre axul drumului în direcția de mers către Cristești. Pietonul care urma să se angajeze în traversarea străzii nu era pe sensul de mers al petentului, aceasta în ipoteza în care ar fi fost angajat în traversarea străzii. Astfel, este lesne de înțeles faptul că, chiar și în ipoteza în care pietonul s-ar fi aflat angajat în traversare, petentul nu i-a stânjenit acestuia acțiunea de deplasare. În concret, petentul nu a încălcat nicio regulă de circulație. Dacă pietonul ar fi fost angajat în traversarea străzii din partea dreaptă înspre stânga, respective pe sensul de mers al acestuia, firește că era obligat a opri și a -i acorda prioritate.
Petentul nu consideră că a comis vreo faptă contravențională. Acest fapt l-a învederat încă de la momentul întocmirii procesului-verbal, la rubrica intitulată „obiecțiuni contravenient”, agentul consemnând faptul că ” nu doresc să semnez procesul verbal”, tocmai pentru că aspectele reținute de către agentul constator în procesul verbal nu corespund realității, petentul fiind sancționat pe nedrept.
Față de starea de fapt anterior expusă, apreciază că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, motiv pentru care solicită anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/11.04.2015. cu toate consecințele ce decurg din aceasta.
În concret, se face mențiune despre faptul că petentul nu a acordat prioritate de trecere, fără însă a se solicita pietonului ale cărui drepturi se pretinde că nu le-ar fi respectat să confirme această stare de fapt. Pentru a exista fapta contravențională reținută, se impunea, ca agentul constatator să menționeze în procesul-verbal numele pietonului și să solicite acestuia să semneze în calitate de martor cele consemnate.
Prin refuzul de a identifica pietonul și de a consemna în procesul-verbal datele acestuia s-a nesocotit o garanție procesuală stipulată de lege în favoarea persoanei în sarcina căreia se reține săvârșirea unei contravenții, aducându - i-se atingere dreptului la apărare, fapt ce nu poate avea altă consecință decât anularea procesului-verbal astfel încheiat.
O condiție de formă a procesului-verbal de constatare a contravenției este semnarea acestuia de către contravenient. Aceasta nu este, însă, o condiție esențială a cărei lipsă să atragă automat nulitatea procesului verbal. Tocmai de aceea, Ordonanța Guvernului nr.2/2001 a stabilit alte formalități, substitutive care să suplinească această lipsă în cazul refuzului sau imposibilității contravenientului de a semna procesul-verbal și anume, semnarea procesului - verbal de către un martor asistent.
Se apreciază astfel că existența martorului asistent în cadrul procedurii de constatare a contravenției este o garanție pentru probarea situației de fapt, în vederea relatării în fața instanței de judecată a unor amănunte importante asupra situației de fapt. D. astfel se realizează conținutul unei garanții procesuale fundamentale, respectiv, dreptul la apărare al contravenientului.
În consecință, lipsa semnăturii martorului reprezintă o încălcare a dispozițiilor art.19 alin. 1 din O.G nr.2/2001, impunându-se a se constata nulitatea procesului verbal de contravenție.
Neaplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce.
Potrivit prevederilor legale aplicabile (OG 2/2001, art. 179 alin. 2 lit. „b" din HG nr. 1391/2006), agentului constatator, în exercitarea atribuțiilor sancționare contravențiilor, îi revine sarcina de a individualiza și aplica sancțiunile contravenționale (principale, complementare) prin raportare la fapta contravențională constatată.
Aplicarea sancțiunilor contravenționale rezultă din consemnarea lor în cadrul actului administrativ. Astfel, în măsura în care determină și individualizează respectivele sancțiuni, agentul constatator le dispune și consemnează aplicarea lor, în mod separat, în cadrul procesului verbal.
Din studierea cu atenție a procesului-verbal atacat, rezultă că agentul constatator a dispus: Aplicarea sancțiunii principale a amenzii, în cuantum de 360 lei, prin raportare la aplicarea a 4 puncte amendă (reținând 4 puncte X 90 lei = 360 lei);
În ceea ce privește măsura reținerii permisului de conducere, potrivit dispozițiilor normative conținute de art. 97 alin. (1) lit. a) din OUG nr. 195/2002, aceasta are natura juridică a unei măsuri tehnico-administrative Din simpla lecturare a dispozițiilor legale anterior menționate rezultă faptul că sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce, pe timp limitat, se delimitează în mod net de măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere. Asemenea, măsura tehnico-administrativă este dispusă numai ca urmare a dispunerii sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce.
Așadar, deși sancțiunea suspendării dreptului de conducere a autovehiculelor pe drumurile publice pe o perioadă determinată este prevăzută generic de prevederile art. 96 alin. (2) lit. b) din OUG nr. 195/2002 - republicată, și special în cadrul altor texte normative incidente, este de observat faptul că, prin raportare la cele consemnate în cadrul procesului verbal, sancțiunea complementară nu a fost dispusă.
In atare condiții, petentul nu poate fi constrâns la executarea unei sancțiuni ce nu a fost dispusă.
În situația în care pe baza probelor existente se va aprecia că nu există nici o cauză care să atragă anularea procesului-verbal, să se constate că acesta este totuși criticabil sub aspectul naturii și cuantumului sancțiunilor aplicate.
În speță se impunea ca organul de control să dea eficiență dispozițiilor art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002, potrivit cărora sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, prevederi aplicabile prin raportare la dispozițiile art. 109 alin. 9 din O.U.G. 195/2002, conform cărora: „Prevederile prezentei ordonanțe de urgență referitoare la contravenții se completează cu cele ale Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, dacă prin prezenta ordonanță de urgență nu se dispune altfel. ”
Se constată depusă la dosarul cauzei întâmpinare la plângerea contravențională formulată de petent prin care se învederează instanței următoarele:
În fapt, intimatul a fost chemat în judecată de către reclamant pentru ca prin hotărârea pe care o va pronunța să se dispună anularea procesului verbal . nr._ din 08.04.2015 încheiat de agent șef principal F. M. din cadrul I.P.J. M..
Procesul verbal corespunde exigențelor art. 16, alin 7 și art. 17 din OG 2/2001 nefiind afectată vreo condiție ce ar putea atrage nulitatea acestuia din cele necesar a fi analizate din oficiu de instanța de judecată agentul constatator menționând în actul sancționator toate elementele obligatorii a căror lipsă ar putea atrage nulitatea acestuia. Totodată, din studierea actului sancționator, se poate observa faptul că organul de poliție a notat toate împrejurările obiective și subiective care au dus la încadrarea juridică corectă a faptei Cele reținute de agentul constatator în actul sancționator dedus judecății au fost constatate de către acesta prin propriile simțuri, în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul, revenindu-i acestuia din urmă să răstoarne aceste mijloace de probă prin dovedirea unei stări de fapt contrare celei reținute m procesul verbal.
În fapt acesta a fost sancționat pentru încălcarea dispozițiilor art. 135, lit. h din HG 1391/2006, anume pentru faptul că a condus auto Dacia cu nr. de înmatriculare_ pe . municipiul Târgu-M. fără a acorda prioritate de trecere pietonilor angajați regulamentar în traversarea străzii pe sensul său de mers. Pentru această faptă petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 390 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 zile.
În ceea ce privește susținerile petentului referitoare la neaplicarea sancțiunii complementare se învederează instanței următoarele aspecte: agentul constator odată cu constatarea faptei contravenționale dispune prin procesul verbal o sancțiune contravențională principală și măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere. Ulterior acestui moment, în baza raportului motivat al agentului constatator, Șeful Poliției Rutiere M. dispune prin Dispoziție suspendarea dreptului de a conduce al contravenientului-măsura complementară .
În plângerea contravențională aflată pe rolul acestei instanțe petentul nu își susține plângerea contravențională cu niciun mijloc de probă deși, atât codul de procedură civilă cât și OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, îi oferă această posibilitate, nereușind să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, prezumție coroborată cu înregistrarea video cu fapta săvârșită de petent.
În probațiune au fost depuse la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: copie proces verbal de contravenție (f.8), proces verbal de comunicare (f.9), copie CI (f.10), dovadă achitare taxă timbru (f.11), împuternicire avocațială (f.12), material probator (f.17-21), delegație de substituire(f.27).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
La data de 11.05.2015 a fost întocmit procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, prin care petenta a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 135/h din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002r, constând în aceea ca a condus autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ în Tg.-M., pe . la trecerea de pietoni din dreptul benzinăriei OMV nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversare, regulamentară pe trecerea de pietoni semnalizată și marcată corespunzător.
Fapta a fost sancționată cu amenda contravenționala în cuantum de 390 lei conform art.100/3 lit.b din OUG 195/2002R.
Procesul-verbal nu a fost semnat de către petent, care a refuzat semnarea.
Analizând procesul verbal prin prisma dispozițiilor art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, instanța retine ca, deși nepenala la nivelul legislației interne,materia contravenționala este subsumata noțiunii de acuzație în materie penala în sens convențional, așa cum a arătat Curtea de la Strasbourg în mai multe decizii de speță. Având în vedere cele menționate, se poate concluziona ca prezenta cauza constituie o acuzație în materie penala în sensul art.6 din CEDO si pe cale de consecință petentului trebuie sa i se respecte toate drepturile garantate de acest articol, inclusiv sa i se aplice prezumția de nevinovăție, întrucât paragraful 2 al articolului menționat dispune ca orice persoana acuzata de o infracțiune este prezumata nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilita. În acest sens, apreciază Curtea, prezumția de nevinovăție trebuie sa opereze si în materie contravențională, atribuirea sarcinii probei celui ce contesta săvârșirea contravenției fiind o încălcare a acestei garanții procesuale fundamentale.
În cauză, organul constatator a propus în probațiune procesul verbal de constatare a contravenției, cazier auto, raportul agentului constatator și dovada de afișare.
Instanța constată că intimata nu a fost în măsură să producă nici o probă în sensul temeiniciei celor consemnate în procesul verbal atacat, deși sarcina probațiunii îi revine. În ceea ce privește procesul verbal de contravenție atacat, instanța constată că acesta, fiind încheiat de către un agent al statului, se bucură de prezumția de legalitate, coroborat însă cu ansamblul probatoriului administrat în cauză. Ori, în prezenta speță nu s-a administrat nici o probă în sprijinul celor constatate, nefiind depuse la dosar probe foto sau video.
Instanța reține faptul că petentul nu a recunoscut săvârșirea faptei nici la momentul întocmirii procesului verbal atacat, nici la momentul formulării plângerii contravenționale, arătând faptul că nici un pieton nu se afla pe sensul său de mers.
În condițiile în care în procesul verbal este consemnată o altă situație de fapt, organul constatator trebuie să fie în măsură să dovedească acest lucru prin declarațiile martorului asistent. Ori, în cauză nu a fost identificat nici un martor asistent, deși se impunea oprirea pietonului căruia afirmativ nu i s-a acordat prioritate, pentru a fi în măsură să ateste fapta.
Față de cele arătate, raportat la probele administrate în prezenta cauză, instanța constată faptul că organul constatator nu a fost în măsură să facă dovada stării de fapt reținute în procesul verbal, probă a cărei sarcină îi incumbă. Aceasta cu atât mai mult cu cât petentul a susținut o altă stare de fapt. De asemenea, instanța reține faptul că petentul se află la prima abatere de la normele ce guvernează circulația rutieră, conduita sa fiind până în prezent conformă.
Prin urmare, prin modul în care a fost întocmit procesul verbal, respectiv din cuprinsul actelor ce stau la baza acestuia, instanța nu poate verifica temeinicia acuzațiilor aduse petentului, aspect ce urmează a fi interpretat în favoarea petentului, ca urmare a aplicării prezumției de nevinovăție și în materie contravențională.
Față de cele expuse, instanța, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, va admite plângerea și va anula procesul verbal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de către petentul M. S.-P., CNP_, cu domiciliul procesual ales în Tg. M., .. 3 jud. M. în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție al jud. M., cu sediul în Tg. M., .. 16 jud. M..
Anulează procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/11.05.2015.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Târgu M.
Pronunțată în condițiile art. 396 alin. 2 Cod procedură civilă, azi, 29.09.2015.
P. GREFIER
G. G. C. I. M. I.
Red. G.G.C.
Tehnored. I.M.
15.10.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4140/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4026/2015.... → |
|---|
