Plângere contravenţională. Sentința nr. 4106/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4106/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 23-09-2015 în dosarul nr. 4106/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
DOSAR nr._
Sentința civilă nr. 4106/2015
Ședința publică din data de 23 septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. M. G.
GREFIER: C. Elianne B.
Pe rol se află judecarea plângerii contravenționale formulată de petenta P. C. SÂNTANA DE M. reprezentată prin Primar, cu sediu procesual ales în Sântana de M., ., jud. M., C._, în contradictoriu cu intimata POLIȚIA MUNICIPIULUI TÎRGU M. - BIROUL RUTIER, cu sediul în Tîrgu M., ., jud. M..
În lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din data de 9 septembrie 2015, când s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi, 23 septembrie 2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ din data de 27.01.2015 petenta P. C. Sântana de M., a solicitat în contradictoriu cu intimata Poliția Municipiului Târgu-M. – Biroul Rutier, admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului verbal de contravenție ..P. nr._ încheiat la data de 29.12.2014, iar în subsidiar înlocuirea pedepsei amenzii aplicate cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
În motivarea plângerii petentul a arătat că la data de 29 decembrie 2014 agentul constatator al intimatei a încheiat procesul verbal atacat reținând în sarcina acesteia, în calitate de administrator al drumului public DC 147, omisiunea îndeplinirii obligației de întreținere corespunzătoare pe timp de iarnă a respectivului drum.
Încheierea actului constatator a fost determinată de producerea unui eveniment rutier pe drumul public al comunei Sântana de M., respectiv a unui accident de circulație constând în răsturnarea unui vehicul de transport la ieșirea dintr-o curbă semnalizată ca periculoasă.
Petenta consideră că procesul-verbal încheiat este nelegal și netemeinic, având în vedere că potrivit art. 19 alin. 1 și 2 din Legea nr. 215/2001 doar unitățile administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public, acestea fiind reprezentate în justiție de către primar sau de către președintele consiliului județean. În schimb, potrivit art. 91 din același act normativ, primăria este doar o simplă structură funcțională în cadrul unității administrativ - teritorială, cu activitate permanentă care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, neavând atributele specifice ale unei persoane juridice, respectiv patrimoniu și buget propriu.
Având în vedere dispozițiile art. 67 din Legea nr. 215/2001: “primarul reprezintă . relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum și în justiție”
A mai arătat petenta că, contravențiile pot fi săvârșite doar de persoane fizice sau juridice, așadar de entități care dispun de capacitate juridică și nicidecum de niște structuri organizatorice care sunt parte a unităților administrativ-teritoriale.
Pentru aceste motive procesul verbal atacat, încheiat pe seama Primăriei comunei Sântana de M., care nu poate avea nicio obligație legală și nu deține nici patrimoniu pentru a achita o eventuală amendă - este lovită de nulitate absolută.
În completare petenta a arătat că actul constatator atacat a fost încheiat pe seama primăriei reprezentată prin numitul C.-Sabadi V. cu datele de identificare consemnate în înscris, persoană care deține funcția de viceprimar al comunei Sântana de M..
Această persoană, deși prezentă la încheierea procesului verbal, nu a semnat acel act, astfel cum rezultă din lipsa semnăturii din rubrica corespunzătoare “contravenientului”, sens în care petenta a invocat art. 19 DIN O.G. NR. 2/2001.
Or, chiar dacă sancțiunea nulității pentru încălcarea acestor prevederi imperative, instituite de legiuitor pentru încheierea valabilă a actelor constatatoare, nu este una expresă, vătămarea cauzată este una evidentă în condițiile în care faptele reținute de agenții constatatori nu pot fi probate, susținerile lor unilaterale nu pot fi coroborate cu declarațiile altor persoane.
Or, intențiile legiuitorului în redactarea normelor juridice încălcate sunt evidente. Prin asistența unei terțe persoane, alta decât un membru al organului constatator, se asigură un control al respectării drepturilor din partea agenților constatatori și se preconstituie o probă susceptibilă de administrat în ipoteza contestării faptelor reținute în lipsa contravenienților, însă în speță, actul constatator a fost încheiat cu încălcarea normelor legale care previn astfel abuzurile din partea organelor administrative, respectiv asigură controlul retroactiv asupra activității acestora, înfrângând principiile legalității și a dreptului la apărare, situație în care procesul-verbal atacat nu poate fi menținut ca unul valabil.
Fapta care se impută petentei prin actul constatator atacat constă în omisiunea îndeplinirii obligației de a întreține un drum comunal aflat în administrarea acesteia, respectiv drumul comunal 147 - „DC 147”.
În continuare, petenta a arătat că drumul comunal respectiv aparține unei alte unități administrativ-teritoriale și că nu se află în domeniul public al comunei Sântana de M., motiv pentru care nu îi incumbă nicio obligație de a-1 întreține, astfel cum rezultă din „inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Sântana de M.”, anexat prezentei.
Rezultă astfel că, constatările agentului consemnate în procesul verbal atacat sunt total neverosimile și fac imposibilă verificarea susținerilor acestuia de nerespectare a obligației de a întreține celelalte drumuri aflate în domeniul public al petentei.
Petenta a depus planul urbanistic general al comunei Sântana de M. cu indicarea locului unde în data de 29 decembrie 2014 într-adevăr a avut loc un accident de circulație soldat cu răsturnarea unui vehicul de transport, însă așa cum rezultă și din constatarea respectivului plan, accidentul respectiv a avut loc la ieșirea dintr-o curbă deosebit de periculoasă, având un unghi de 90 de grade și care este semnalizată ca atare.
În aceste condiții producerea accidentului rutier a fost cauzată de neadaptarea vitezei la condițiile meteo și de trafic, precum și neancorarea corespunzătoare a materialului lemnos transportat în mod ilegal și necorespunzător, astfel cum se atestă și prin Adresa nr._ din 15.01.2015 a organului constatator anexată prezentei.
In drept, petenta a invocat prev. OUG nr. 2/2001.
Intimata Inspectoratul de Poliție Județean M., a formulat întâmpinare solicitând respingerea ca neîntemeiată a plângerii petentei, arătând că procesul verbal atacat corespunde exigențelor art. 16 și 17 din OG 2/2001, nefiind afectat de vreo condiție ce ar putea atrage anularea acestuia.
A mai menționat intimata că procesul verbal, fiind întocmit de un agent al forței publice, se bucura de prezumția de veridicitate până la proba contrarie, ori petenta nu a propus niciun mijloc de probă care sa dovedească o situație contrară cele reținute in procesul verbal. O aplicare absoluta a prezumției de nevinovăție, in care întotdeauna sarcina probei să revină organelor statului, ar conduce la dificultăți foarte mari în sancționarea nerespectării unor reguli sociale destul de importante, printre care si cea privind circulația rutiera. A impune organelor statului ca in fiecare proces privind o plângere contravenționala sa facă dovada, ca într-un proces penal, că cele consemnate prin procesul verbal de contravenție corespund realității ar impune acestora o sarcina foarte grea care poate bloca tot sistemul. Atâta vreme cat contravenientului i se oferă posibilitatea reală de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție nu se încalcă.
Conform art. 249 C.pr.civ. cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o și dovedească iar petentul nu a dovedit faptul că la data și ora menționate în procesul verbal nu a săvârșit contravenția pentru care a fost legal si temeinic sancționat. Susținerile sale în apărare nu sunt de natură să atragă anularea procesului verbal.
Intimata a mai invocat art.105. pct. 28 din OUG 195/2002, potrivit căruia, constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a V-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de către persoane juridice „neîndeplinirea obligației de întreținere a drumului public, pe timp de iarnă, potrivit reglementărilor în vigoare. Astfel trebuie sa concluzionam că amenda a fost corect aplicată
A mai precizat intimata că în conformitate cu prevederile Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzării sa dovedească faptele ce i se impută nu este absolută, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, in măsura in care statul respecta limite rezonabile, având in vedere importanta scopului urmărit, dar si respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku v. Franța, Hotararea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag si Vulic v. Suedia, paragraph 113, 23 iulie 2002).
Forța probanta a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează si apreciază probatoriul ( cauza Bosoni v. Franța, Hotararea din 7 septembrie 1999). Nu este admis ca acest gen de contravenție ( referitoare la circulația pe drumurile publice ), in lumina cauzei A. c. României sa intre in sfera “acuzațiilor in materie penala “, atâta timp cat la data săvârșirii faptei ( care privea fondul acestei cauze) aceasta era sancționata cu închisoare contravenționala. Persoana sancționșta are dreptul la un proces echitabil ( art.31-36 din OG 2/2001) în cadrul căruia sa utilizeze orice mijloc de proba și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării ca situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit si respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. v. Romania, Hotararea din 4 octombrie 2007).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat ca dispozițiile OUG 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente si in siguranța a circulației pe drumurile publice si ocrotirea vieții, integrității corporale si a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietarii publice si private .
Procesul verbal în sine reprezintă o proba în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul, revenindu-i acestuia sa răstoarne acest mijloc de probă prin dovedirea unei stări de fapt contrare celei reținute în procesul verbal.
În continuare, a adăugat intimata că întrucât procesul verbal de contravenție se bucura de o prezumție de legalitate, in sensul ca acesta face întotdeauna dovada pana la proba contrarie ( in acest sens Curtea Constituționala pronunțându-se prin Deciziile 197/2003, Decizia 259/2007 s. a.), iar petenta, prin susținerile sale, nu poate face dovada contrara stării de fapt reținuta prin actul de constatare si sancționare a contravenției, măsura aplicata de agentul constatator este întemeiata si, pe cale de consecință, procesul verbal contestat este temeinic si legal încheiat, motiv pentru care intimata a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În temeiul art. 223 și art. 411 alin. 2 Cod procedură civilă, petenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În probațiune, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, în cadrul căreia s-au depus la dosarul cauzei următoarele: procesul verbal atacat (f. 4), inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Sântana de M. și schiță (f. 6-7), adresă (f. 28), extras din MO (f. 29-30).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit procesului verbal de contravenție . nr._/29.12.2014, petenta ., a fost sancționată cu amenda în cuantum de 1890 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art 105 pct. 28 din OUG nr. 195/2002, reținându-se în sarcina acesteia faptul că la data de 29.12.2014, în calitate de administrator al drumului public DC 147, nu și-a îndeplinit obligația de întreținere pe timp de iarnăa drumului în cauză, motiv pentru care s-a produs un accident rutier.
Instanța reține că în materia plângerii contravenționale este obligată ca din oficiu să examineze aspectele care țin de legalitatea procesului de contravenție și în subsidiar în măsura în care nu există un motiv de această natură care să atragă nulitatea actului atacat se va trece la examinarea, pe bază de probe, a temeiniciei situației de fapt astfel cum a fost reținută.
Instanța constată că la întocmirea actului atacat au fost respectate prevederile art. 17 din OG nr. 2/2001, ce prevede cazurile de nulitate expresă (absolută) susceptibile de a fi invocate și din oficiu de instanță, nefiind indicate alte motive de nulitate de către petent.
În ceea ce privește temeinicia stării de fapt reținută de agentul constatator, instanța reține că petenta a contestat starea de fapt astfel cum aceasta a fost reținută în procesul verbal de contravenție atacat.
Potrivit dispozițiilor art. 105 pct. 28 din OUG nr. 195/2002 constituie contravenție “ neîndeplinirea obligației de întreținere a drumului public pe timp de iarnă, potrivit reglementărilor în vigoare ” iar potrivit dispozițiilor art. 22 din OG nr. 43/2007 ” administrarea drumurilor județene se asigură de către consiliile județene, iar a drumurilor de interes local, de către consiliile locale pe raza administrativ-teritorială a acestora….”
Rezultă așadar că obligația de întreținere a drumurilor comunale aparține consiliilor locale pe raza administrativ-teritorială a acestora. În acest context, nu poate fi sancționată pentru nerespectarea unei obligații legale decât persoana căreia îi incumbă aceea obligație, în speță, administratorul drumului despre care se afirmă că nu era corect întreținut pe timp de iarnă, și nu orice altă persoană care nu are calitatea prevăzută de dispozițiile 105 pct. 28 din OUG nr. 195/2002, ori în cauza de față, petenta a arătat inclusiv în fața agentului constatator că nu ea este administratorul DC 147, astfel cum rezultă de altfel și din adresa aflată la fila 28 la dosar, potrivit căreia administratorul drumului în cauză este . class="CharChar"> În aceste condiții, instanța reține că procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/29.12.2014 nu a fost temeinic întocmit cu privire la fapta contravențională prevăzută de art. 105 pct 28 din OUG nr. 195/2002 republicată, petenta neavând calitatea necesară pentru a putea fi subiect activ al acestei contravenții.
Pentru considerentele mai sus arătate, instanța va admite plângerea contravențională și va anula în parte procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/29.12.2014 .
În temeiul art. 453 Cod proc civ și în vederea respectării principiului disponibilității părților în procesul civil, instanța va lua act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de petenta P. comunei Sântana de M., cu sediul procesual pentru comunicarea actelor de procedură situat în ., ., jud. M. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/29.12.2014 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al județului M., cu sediul în Târgu-M., ., jud. M..
Anulează procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 29.12.2014 de către intimat.
Ia act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria TG. M..
Pronunțată potrivit dispozițiilor art. 396 alin 2 Cod proc. civ, azi 23.09.2015.
P., GREFIER,
M. M. G. C. ELIANNE B.
Red: MMG
Tehnored:MB
4ex/02.10.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2570/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4107/2015.... → |
|---|
