Plângere contravenţională. Sentința nr. 4107/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4107/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 23-09-2015 în dosarul nr. 4107/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
DOSAR nr._
Sentința civilă nr. 4107/2015
Ședința publică din data de 23 septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. M. G.
GREFIER C. Elianne B.
Pe rolul instanței se află judecarea plângerii contravenționale formulată de petenta S.C. A. .., cu sediul în Tîrgu M., ., jud. M., CUI RO_, în contradictoriu cu intimatul I. POLIȚIEI JUDEȚENE M. – SERVICIUL RUTIER, cu sediul în Tîrgu M., .. 14, jud. M..
În lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din data 09.09.2015, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea hotărârii pentru termenul de astăzi, 23.09.2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ din data de 23.02.2015 petenta S.C. „A. .., a solicitat în contradictoriu cu intimata IPJ M., admiterea plângerii; anularea procesului verbal de constatare al contravențiilor . nr._ din data de 01.02.2015 și pe cale de consecință exonerarea sa de obligația de plată a amenzii în cuantum de 2047,5 lei; precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea plângerii cu privire la motivele de nulitate absolută ale procesului verbal atacat, petenta a arătat că potrivit prevederilor 17. din OG nr. 2/2001 „... in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, ... atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata si din oficiu. ”
Conform mențiunilor din procesul verbal atacat petenta are sediul în Bălăușeri, nr. indescifrabil, jud. M., împrejurare care nu corespunde realității, câtă vreme sediul petentei este în Tâgu-M., ., jud. M..
A mai arătat petenta că în condițiile în care nu există mențiunea obligatorie a adresei de sediu a petentei, indicarea unei alte adrese eronate echivalând cu lipsa sediului, omisiune sancționată de către prevederile legale în vigoare cu nulitatea absolută, care nu implică dovedirea de către petentă a existenței vreunei vătămări, nulitatea absolută neputând fi acoperită prin confirmare, se impune ca prin hotărârea ce o veți pronunța sa constatați nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție atacat.
Cu privire la motivele de netemeinicie ale procesului verbal atacat, petenta a arătat că prin procesul verbal de contravenție agentul constatator a consemnat că petenta, în ziua de 01.02.2015 ora 1900 în calitate de societate responsabilă cu deszăpezirea, nu și-a îndeplinit obligația de întreținere a drumului public pe timp iarnă potrivit reglementarilor în vigoare pe DJ 151 B Cerghizel - Cerghid - M. și DJ 142 M.-Gănești.
Petenta a susținut că în data menționată în procesul verbal de contravenție, respectiv la data de 01.02.2015, a intervenit cu 4 (patru) autospeciale de deszăpezire pe drumurile menționate, respectiv autospeciala_ - conducător auto T. I., autospeciala_ - conducător auto Garbu I., autospeciala_ - conducător auto I. D. si autospeciala_ - conducător auto Cotoara A., conform copiilor foi de parcurs atașate la dosar și rapoarte GPS.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal atacat, petenta a arătat că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției trebuie să aibă la baza întocmirii sale mijloace de probă temeinice în ceea ce privește vinovăția acesteia în săvârșirea faptei, mențiunile agentului constatator inserate în actul sancționator neputând singure servi drept temei pentru aplicarea sancțiunii contravenționale în absența altor mijloace de probă.
De asemenea, se impune a se remarca faptul cu procesul verbal atacat nu conține practic descrierea faptei sancționate contravențional. Practic, la rubrica „Descrierea faptei” agentul constatator copiază textul legal prevăzut de art. 105 pct. 28 din O.U.G. 195/2002 republicată.
Față de cele expuse anterior rezultă că mențiunile procesului - verbal de contravenție în cauză nu sunt susținute de un probatoriu aferent cu privire la existența faptei contravenționale, săvârșirea faptei de către petentă și vinovăția acesteia în comiterea contravenției.
În concluzie, petenta a subliniat că procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate absolută și netemeinic sub aspectul faptei reținute în sarcina sa, motiv pentru care a solicitat admiterea plângerii contravenționale și anularea proceslui verbal atacat.
În drept, petenta își întemeiază plângerea contravențională pe dispozițiile textelor de lege la care a făcut referire în cuprinsul prezentei.
Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean M., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii promovate împotriva acesteia.
În motivarea întâmpinării față de susținerile petentei cu privire la încălcarea art. 17 din OG 2/2001, intimatul a solicitat să se constate că procesul verbal atacat corespunde exigențelor art. 16, alin. 7 și 17 din OG 2/2001, nefiind afectată vreo condiție ce ar putea atrage anularea acestuia din cele necesar a fi analizate din oficiu de instanța de judecată. De asemenea, cele reținute de agentul constatator în actul sancționator dedus judecății au fost constatate de către acesta prin propriile simțuri, iar procesul verbal în sine reprezintă o probă în măsura să răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază petenta, revenindu-i petentei să răstoarne acest mijloc de probă prin dovedirea unei stări de fapt contrare celei reținute în procesul verbal, stare de fapt contrară reținută drept argument în plângerea contravențională formulată.
În continuare, intimatul a adăugat faptul că petenta a fost sancționată pentru încălcarea dispozițiilor art. 105, alin 1, pct. 28 din OUG 195/2002 republicată, anume pentru faptul că, în calitate de societate responsabilă cu deszăpezirea drumurilor publice, nu și-a îndeplinit obligația legală de întreținere a drumului public pe timp de iarnă. Pentru fapta săvârșită petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 2047,50 lei.
A mai menționat intimataulcă petenta în plângerea contravențională nu își susține plângerea contravențională cu niciun mijloc de probă deși, atât codul de procedură civilă cât și OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, îi oferă această posibilitate, nereușind să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției.
În ceea ce privește pericolul social concret al faptei, intimatul a precizat că încălcarea normelor de siguranță rutieră generează o stare de risc și insecuritate care poate conduce la accidente de circulație cu urmări ireversibile, prin accidentarea gravă a participanților la trafic sau cu decesul unor persoane nevinovate.
Procesul verbal, fiind întocmit de un agent al forței publice, se bucură de prezumția de veridicitate până la proba contrarie. O aplicare absolută a prezumției de nevinovăție, în care întotdeauna sarcina probei să revină organelor statului, ar conduce la dificultăți foarte mari în sancționarea nerespectării unor reguli sociale destul de importante, printre care si cea privind circulația rutieră. A impune organelor statului ca în fiecare proces privind o plângere contravenționala sa facă dovada, ca ., că cele consemnate in procesul verbal de contravenție corespund realității ar impune acestora o sarcina foarte grea care poate bloca tot sistemul. Atâta vreme cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție nu se încalcă.
Simpla nerecunoaștere a comiterii faptei necoroborată și cu alte mijloace de probă nu este de natură să atragă anularea procesului verbal.
Ca urmare a celor expuse mai sus, intimatul a solicitat să se constate ca întrucât procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate, în sensul că acesta face întotdeauna dovada până la proba contrarie ( in acest sens Curtea Constituționala pronunțându-se prin Deciziile 197/2003, Decizia 259/2007 s. a.), iar petenta, prin susținerile sale, nu poate face dovada contrară stării de fapt reținută prin actul de constatare și sancționare a contravenției, măsura aplicată de agentul constatator este întemeiată și, pe cale de consecință, procesul verbal contestat este temeinic si legal încheiat.
În temeiul art. 223 alin.3 și art. 411 alin. 2 Cod procedură civilă, intimata a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În probațiune, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, în cadrul căreia s-au depus la dosarul cauzei următoarele: procesul verbal atacat (f. 6), certificat de înregistrare (f. 8), extras ONRC (f. 9-12), foaie de parcurs (f. 13, 17-19), raport GPS UT 100 (f. 14-16, 20), jurnal de activitate pe timp de iarnă (f. 21-23), adresa nr._/06.04.2015 cu înscrisurile anexate acesteia (f. 30-39), adresa Consiliului Județean M.-Direcția Tehnică cu înscrisurile anexate acesteia (f. 54-60).
Instanța a administrat proba testimonială cu declarația martorilor A. G. și B. F., declarațiile acestora, date sub prestare de jurământ, aflându-se la filele 68 și 69 din dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit procesului verbal de constatare al contravențiilor . nr._ din data de 01.02.2015, petenta a fost sancționată cu amenda contravențională în cuantum de 2047,5 lei, pentru săvârșirea contravenței prevăzută de dispozițiile art. 105 alin 1 pct. 28 din OUG nr. 195/2002, reținându-se în sarcina acesteia că la data de 01.02.2015, în calitate de societate responsabilă cu deszăpezirea nu și-a îndeplinit obligația de întreținere a drumului pe timp de iarnă, potrivit reglementărilor în vigoare, pe DJ 151 Cerghizel - Cerghid - M. și DJ 142 M. - Gănești.
Procesul verbal a fost încheiat în lipsa reprezentantului legal al petentei.
Instanța reține că în materia plângerii contravenționale este obligată ca din oficiu să examineze aspectele care țin de legalitatea procesului de contravenție și în subsidiar în măsura în care nu există un motiv de această natură care să atragă nulitatea actului atacat se va trece la examinarea, pe bază de probe, a temeiniciei situației de fapt astfel cum a fost reținută.
Examinând în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001 legalitatea întocmirii procesului verbal de contravenție atacat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001 conținând toate mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de textul normativ indicat.
În ceea ce privește motivul de nelegalitate invocat de către petentă în legătură cu indicarea greșită a sediului acesteia în cuprinsul procesului verbal de contravenție atacat, instanța reține că aceasta nu echivalează cu lipsa mențiunii privind indicarea sediului și care ar atrage nulitatea procesului chiar și în lipsa unei vătămări. Instanța reține faptul că lipsa invocată atrage nulitatea relativă a actului întocmit cu nerespectarea dispozițiilor legale. Potrivit dispozițiilor art. 47 din O.G. nr. 2/2001, acest act normativ se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă, ceea ce înseamnă că, deși procesul-verbal este un act administrativ, totuși îi sunt aplicabile dispozițiile art. 174-179 Cod proc.civ, referitoare la sancțiunea ce intervine în caz de încălcare a normelor legale edictate pentru încheierea sa valabilă. Astfel, nulitățile care pot afecta procesul-verbal de contravenție sunt nulități exprese și nulități virtuale, ambele presupunând existenta unei vătămări, singura deosebire fiind că, în primul caz vătămarea se prezumă, în timp ce la nulitățile virtuale partea care o invoca trebuie sa o dovedească.
În acest context, lipsa mențiunilor prevăzute de art.16 din O.G. nr.2/2001, este sancționată cu nulitatea relativă care intervine în situația producerii unei vătămări care nu ar putea fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului. Ori, în cauza de față, petenta s-a mărginit la a indica motivul de nulitate fără a indica și a dovedii vătămarea suferită. Susținerile petentei potrivit cărora procesul verbal este în mod necondiționat lovit de nulitate, în lipsa mențiunilor prevăzute de art. 16 din OG nr. 2/2001, nu pot fi reținute de către instanță, deoarece potrivit argumentelor juridice mai sus arătate, vătămarea trebuie dovedită în concret de către cel care invocă nulitatea actului, posibilitatea virtuală de producere a unei vătămări neîndeplinind această condiție.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține faptul că potrivit dispozițiilor art. 105 alin 1 pct. 28 din Oug nr. 195/2002, constituie contravenție “ neîndeplinirea obligației de întreținere a drumului public pe timp de iarnă, potrivit reglementărilor în vigoare”.
De asemenea tot sub aspectul temeiniciei, plecând de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care fac trimitere la prevederile Codului de procedură civilă, instanța, având în vedere și prevederile art. 269 alin 1 Cod procedură civilă, instanța reține că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar, în virtutea art. 249 din Codul de procedură civilă, pentru a dovedi o situație contrară celei reținute în procesul-verbal, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Procesul-verbal de constatare a contravenției, are, așadar, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovăției, în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku contra Franței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării, de unde rezultă faptul că nici prezumția de nevinovăție și nici prezumția de veridicitate a procesului-verbal de contravenție nu au caracter absolut.
Prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de organul din care face parte agentul constatator instanța nu poate fi convinsă de vinovăția contravenientului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Însă, în prezenta cauză, instanța constată faptul că petenta, prin probatoriul administrat a reușit să facă dovada contrară a celor reținute în procesul-verbal de contravenție. În acest sens, din declarația dată în fața instanței de șoferul autospecialei de intervenție (f. 69) se reține că la data de 01.02._ a plecat pe traseu în jurul orei 13, încărcat cu material antiderapant, imediat după ce a început să ningă, iar la ora 15, întregul tronson situat între localitățile C. și Ungheni era deja curățat.Aceeași stare de fapt este relevată și din foaia de parcurs a utilajului înmatriculat sub nr._, potrivit căreia la data de 01.02.2015, în intervalul orar 0000-23 59, acesta a funcționat un număr de 12 ore, parcurgând 216,8 km pe ruta Bălăușeri - Târnăveni-Gănești (f. 17).
Intervenția petentei la data de 01.02.2015, în calitate de operator responsabil cu deszăpezirea, pe DJ 151 B C.-Ungheni și pe DJ 142 Bălăușeri- Tărnăneni, M.-Gănești, este confirmată și de administratorul drumului, respectiv de către Consiliul Județean M., care a acceptat la plată serviciile astfel prestate, arătând că potrivit jurnalului de activități pe timp de iarnă, în zonele menționate s-au răspândit 10 tone antiderapant și s-a acționat cu autogreder cu lamă. (f. 54).
Fotografiile administrate în cauză de către intimat (f. 34-39) nu sunt concludente sub aspectul susținerii stării de fapt constatate în cuprinsul procesului verbal de contravenție atacat, atâta timp cât intimatul nu a probat momentul și locul în care acestea au fost efectuate.
Astfel, potrivit celor de mai sus, se reține că petenta a reușit să răstoarne prezumția de temeinicie de care se bucura procesul verbal de contravenție contestat, iar prin probele administrate, aceasta a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor care îi reveneau în calitate de operator de deszăpezire.
Raportând prevederile legale menționate la situația de fapt reținută mai sus, instanța constată că nu se poate reține în sarcina petentei săvârșirea contravenției pentru care a fost sancționată, lipsind unul din elementele constitutive ale acesteia, respectiv latura obiectivă, care constă în omisiunea de îndeplinire a obligației de întreținere a drumului public pe timp de iarnă, potrivit reglementărilor în vigoare.
Având în vedere cele ce preced instanța instanța constată temeinică plângerea dedusă judecății, urmând să o admită ca atare.
În temeiul art. 453 Cod proc civ, având în vederea și principiul disponibilității părților în procesul civil, instanța va lua act de faptul că petenta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de petenta . cu sediul în Municipiul Tg. M., ., jud. M. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/01.02.2015 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al județului M., cu sediul în Târgu-M., ., jud. M..
Anulează procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 01.02.2015 de către intimat.
Ia act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria TG. M..
Pronunțată potrivit dispozițiilor art. 396 alin 2 Cod proc civ, azi 23.09.2015.
P., GREFIER,
M. M. G. C. ELIANNE B.
Red: MMG
Tehnored: MB
4 ex/20.10.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4106/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4058/2015. Judecătoria... → |
|---|
