Plângere contravenţională. Sentința nr. 4275/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4275/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 30-09-2015 în dosarul nr. 4275/2015
ROMANIA
JUDECATORIA TARGU-M.
DOSAR NR._
Sentința civilă nr. 4275
Ședința publică din 30.09.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. S. P.
GREFIER: C. M. D.
Pe rol fiind judecarea cererii formulate de petentul C. I. R., în contradictoriu cu intimatul I. M., având ca obiect plângere contravențională.
În lipsa părților.
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierile de ședință din data de 23.09.2015, fiind amânată pronunțarea pentru data de azi, 30.09.2015 când după deliberare, instanța a pronunțat următoarea hotărâre.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu M. la data de 31.03.2015, sub nr._, petentul C. I. R. a chemat în judecată pe intimatul I. M. și a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal . nr._ din 30.03.2015.
În motivare, petentul a arătat că prin procesul verbal mai sus menționat a fost sancționat contravențional pentru faptul că la data de 30.03.2015, în jurul orei 9:10, deplsându-se cu autoturismul marca Opel Vectra cu nr. de înmatriculare_, pe drumul comunal între localitatea Agrișteu și Bălăușeri, jud. M., nu a staționat la trecerea de cale ferată.
Petentul arată că nu a staționat la trecerea de cale ferată întrucât știa faptul că aproximativ două săptămâni nu va circula nici un tren pe ruta Târnăveni – Bălăușeri, jud. M..
De asemenea, pârâtul arată că nu are posibilitate financiară de a achita amenda, având cinci copii de întreținut.
Totodată, a solicitat judecarea plângerii în lipsă.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (f.2).
În probațiune petentul a depus la dosar în copie certificată conforme cu originalul, procesul verbal de constatare și sancționare . nr._/30.03.2015 (f.4).
La data de 28.04.2015 intimatul I. M. a depus la dosar întâmpinare (f.9-10), prin care a solicitat respingerea plângerii formulate de petent ca neîntemeiată.
Prin întâmpinare, intimatul a arătat faptul că procesul verbal atacat corespunde exigențelor art. 16 alin 7 și art. 17 din OG 2/2001, nefiind afectat de vreo condiție ce ar putea atrage anularea acestuia, din cele necesar a fi analizate din oficiu de către instanța de judecată.
Intimatul arată faptul că toate cele reținute de agentul constatator în actul sancționator dedus judecății au fost constatate de către acesta prin propriile simțuri, iar procesul verbal în sine reprezintă o probă în măsura să răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul, revenindu-i acestuia din urmă sarcina să răstoarne acest mijloc de probă prin dovedirea unei stări de fapt contrare celei reținute în procesul verbal, stare de fapt contrară reținută drept argument în plângerea contravențională formulată.
Intimatul a arătat faptul că petentul a fost sancționat pentru încălcarea dispozițiilor art. 138 alin.1 lit. c din RAOUG 195/2002 republicată, anume pentru faptul că nu și-a îndeplinit obligația legală de a opri și a se asigura la trecerea la nivel cu cale ferată simplă fără bariere, faptă pentru care a fost sancționat contravențional ca amendă în cuantum de 877,5 lei și 6 puncte de penalizare.
În plângerea contravențională aflată pe rolul acestei instanțe petentul nu își susține plângerea contravențională cu niciun mijloc de probă deși, atât codul de procedură civilă cât și OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor îi oferă această posibilitate, nereușind să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției.
În ceea ce privește pericolul social al faptei, intimatul arată că încălcarea normelor de siguranță rutieră generează o stare de risc și insecuritate care poate conduce la accidente de circulație cu urmări ireversibile.
De asemenea, intimatul a considerat ca sancțiunea aplicată petentului, respectiv amenda contravențională, a fost în mod corect individualizată de agentul constatator deoarece petentul nu a înțeles faptul că a săvârșit o faptă periculoasă raportat la relațiile sociale protejate de norma incriminatoare și nici gradul de pericol social al faptei, astfel încât, simplul avertisment nu va avea niciun efect asupra conduitei viitoare a contravenientului.
Susține că procesul verbal, fiind întocmit de un agent al forței publice, se bucură de prezumția de veridicitate până la proba contrarie. O aplicare absolută a prezumției de nevinovăție, în care întotdeauna sarcina probei să revină organelor statului, ar conduce la dificultăți foarte mari în sancționarea nerespectării unor reguli sociale destul de importante, printre care și cea privind circulația rutieră. A impune organelor statului ca în fiecare proces privind o plângere contravenționala să facă dovada, ca într-un proces penal, că cele consemnate in procesul verbal de contravenție corespund realității ar impune acestora o sarcina foarte grea care poate bloca tot sistemul. Atâta vreme cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție nu se încalcă.
Simpla nerecunoaștere a comiterii faptei necoroborată și cu alte mijloace de probă nu este de natură să atragă anularea procesului verbal.
Totodată, a precizat că în conformitate cu prevederile Curții Europene Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolută, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v.Franța, Hotararea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag si Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
În continuare se arată că forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează si apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, Hotararea din 7 septembrie 1999). Nu este admis ca acest gen de contravenție (referitoare la circulația pe drumurile publice), în lumina cauzei Angliei c. României să intre în sfera “acuzațiilor în materie penală atâta timp cât la data săvârșirii faptei (care privea fondul acestei cauze) aceasta era sancționată cu închisoare contravențională. Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art.31-36 din OG 2/2001), în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v, România, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Ca urmare a celor expuse mai sus, intimata solicită instanței de judecată să constate că întrucât procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate, în sensul că acesta face întotdeauna dovada până la proba contrarie (în acest sens Curtea Constituțională pronunțându-se prin Deciziile 197/2003, Decizia 259/2007 ș.a.), iar petentul, prin susținerile sale, nu poate face dovada contrară stării de fapt reținută prin actul de constatare și sancționare a contravenției, măsura aplicată de agentul constatator este întemeiată și, pe cale de consecință, procesul verbal contestat este temeinic si legal încheiat.
In baza dispozițiilor art. 223 alin. 3 și art. 411 alin. 2 Cod procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În probațiune intimatul a depus la dosar întregul material probator care a stat la baza întocmirii procesului verbal contestat, respectiv, CD-ul (f.13), procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 30.03.2015, în original (f.14), raportul agentului constatator din data de 22.04.2015, în original (f.15-16), cazier auto al petentului (f.17), atestat operator radar (f.18), adresă emisă de I. M. (f.19), certificat aprobare model nr. 012/13.03.2009 (f.20), Buletin de verificare metrologică nr._/11.03.2014 (f.21).
Analizând excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgu-M. instanța consideră că aceasta este întemeiată pentru următoarele motive:
Potrivit art. 248 alin 1 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Excepția necompetenței teritoriale este o excepție de procedură întrucât prin intermediul acesteia se invocă neregularități procedurale, respectiv încălcarea normelor referitoare la aptitudinea unei instanțe de a judeca un anumit litigiu și dilatorie deoarece admiterea acesteia duce la întârzierea judecării cauzei pe fond prin declinarea acesteia în favoarea instanței competente.
De asemenea, instanța reține că potrivit art. 129 alin. 2 pct. 3 Cod procedură civilă, necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.
Potrivit art. 130 alin. 2 Cod procedură civilă, necompetența teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.
Potrivit art. 32 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor ”plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția”.
Astfel, instanța reține că în materia plângerii contravenționale este consacrată o competență teritorială exclusivă în favoarea judecătoriei în raza căreia contravenientul a săvârșit fapta, ceea ce presupune că excepția necompetenței teritoriale are un caracter absolut.
Prin procesul-verbal . nr._/30.03.2015 s-a dispus sancționarea petentului pentru săvârșirea unei fapte contravenționale pe raza loc. Bălăușeri, jud. M..
Având în vedere că locul săvârșirii contravenției este loc. Bălăușeri, jud. M., care se află în circumscripția Judecătoriei Sighișoara, se desprinde concluzia, că, în ceea ce privește competența de soluționare a prezentei plângeri contravenționale, aceasta aparține Judecătoriei Sighișoara.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgu-M., va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sighișoara și va dispune trimiterea dosarului la această instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgu M., excepție invocată de instanță din oficiu.
Declină competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Sighișoara.
Dispune trimiterea dosarului la această instanță.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.09.2015.
PREȘEDINTE | GREFIER |
S. G. P. C. M. D.
Red.S.G.P.
Tehn. A.C.
4 ex./19.10.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4240/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4312/2015.... → |
|---|
