Plângere contravenţională. Sentința nr. 4397/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4397/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 07-10-2015 în dosarul nr. 4397/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
CIVIL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4397/2015
Ședința publică de la 07 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. A.
Grefier M. M.
Pe rol fiind soluționarea plângerii contravenționale formulată de petentul P. S. în contradictoriu cu intimatul IPJ M. .
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța verificându-și competența, conform dispozițiilor art. 131 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța constată că este competentă general, material - conform art. 94 din codul de procedură civilă - și teritorial, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, să judece prezenta cauză.
Potrivit art. 238 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța estimează durata necesară cercetării procesului la un termen de judecată.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 258 alin. (1) coroborat cu dispozițiile art. 255 alin. (1) din Codul de procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind-o ca fiind legală, pertinentă și concludentă pentru justa soluționare a cauzei.
Față de împrejurarea că nu mai sunt alte cereri în probațiune de formulat, instanța, potrivit art.244 alin.1 Cod procedură civilă, constată cercetarea judecătorească terminată și socotindu-se lămurită, în conformitate cu prevederile art.394 alin 1 Cod Procedură Civilă, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.08.2015, petentul P. S., în contradictoriu cu intimatul IPJ M., a solicitat:
- Anularea Procesului verbal de contravenție . nr._/24.07.2015
În motivarea cererii formulate, s-au arătat, în esență, următoarele:
Procesul-verbal nu respectă condițiile de formă cerute de lege pentru valabilitatea acestuia, respectiv prevederile art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv nu are înscris numărul autovehiculului pe care îl conducea petentul.
La încheierea procesului verbal nu a asistat nici un martor.
Cele constatate in procesul verbal nu corespund cu realitatea și nu a semnat procesul verbal contestat, agentul constatator fiind cel care a făcut mențiunea in procesul verbal, petentul nevrând sa îl semneze.
In drept, au fost invocate:
- OG 2/2001
- OUG 195/2002.
Pentru dovedirea celor susținute, s-a solicitat încuviințarea și administrarea următoarelor mijloace de probă:
- Înscrisurile depuse la dosarul cauzei
Cererea a fost legal timbrată, fiind atașată dovada achitării taxei de timbru în valoare de 20 lei.
Intimatul IPJ M. a depus întâmpinare prin care a solicitat:
- respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale
În motivarea întâmpinării formulate, intimatul a arătat, în esență, următoarele:
Procesul-verbal atacat corespunde exigențelor art. 16 alin. 7 și art. 17 din OG 2/2001
Cele afirmate în cuprinsul plângerii nu sunt susținute de niciun mijloc de probă, astfel încât nu a fost răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal.
Simpla nerecunoaștere a faptei necoroborată și cu alte mijloace de probă nu este de natură să atragă anularea procesului-verbal.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, Hotărârea din 07.09.2007)
Simplul avertisment nu va avea niciun efect asupra conduitei viitoare a contravenientului.
În drept, întâmpinarea nu a fost motivată.
Pentru dovedirea celor susținute s-a solicitat administrarea probei cu:
- înscrisurile care au fost depuse la dosarul cauzei, respectiv:
- evidența sancțiunilor contravenționale aplicate petentului, acesta figurând cu 8 asemenea sancțiuni
Pe parcursul procesului:
- A fost încuviințată și administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar
Analizând toate aspectele și împrejurările cauzei, din prisma probelor administrate, în vederea soluționării prezentului litigiu, instanța reține următoarele:
Procesul verbal atacat
Prin procesul verbal . nr._/24.07.2015, s-au reținut următoarele:
În data de 24.07.2015, ora 09:03, a condus autovehiculul marca Mercedes Benz pe ., prin dreptul imobilului cu nr., fără a respecta obligația de a folosi centura de siguranță
Totodată, acesta folosea telefonul mobil fără dispozitiv hands free.
Faptele săvârșite au fost încadrate în prevederile:
- Art. 36/1 din OUG 195/2002, respectiv conducătorii de autovehicule și persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate trebuie să le poarte în timpul circulației pe drumurile publice, cu excepția cazurilor prevăzute în regulament.
- Art. 36 din OUG 195/2002 respectiv conducătorilor de vehicule le este interzisă folosirea telefoanelor mobile atunci când aceștia se află în timpul mersului, cu excepția celor prevăzute cu dispozitive tip
Sancțiunea a fost aplicată în baza:
- Art. 99/2 din OUG 195/2002, respectiv amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 2 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. a). (2. folosirea telefoanelor mobile în timpul conducerii, cu excepția celor prevăzute cu dispozitive de tip "mâini libere"; 3. nerespectarea obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță ori căștile de protecție omologate, după caz;)
Pentru săvârșirea faptelor susmenționate s-a aplicat sancțiunea amenzii de 210 lei + avertisment.
La rubrica Obiecțiuni contravenient s-a precizat: Nu stați bine cu vederea.
Petentul a semnat procesul-verbal.
Analiza procesului verbal
În analiza oricărei plângeri împotriva unui proces-verbal de contravenție obligația instanței este de a-l analiza pe acesta din două perspective, astfel în primul rând din punct de vedere al legalității și ulterior în cazul constatării legalei întocmiri a acestuia, din perspectiva temeiniciei.
I - Legalitatea
În ceea ce privește legalitatea, dispozițiile generale aplicabile sunt cele ale OG 2/2001. Conform acestui act normativ, procesul verbal de contravenție poate fi lovit de atât de nulități absolute, cât și de nulități relative.
a. Nulitățile absolute
Regimul nulităților absolute este reglementat de art. 17 potrivit căruia atrage nulitatea procesului-verbal, iar nulitatea se constată și din oficiu, în cazul lipsei mențiunilor privind:
- numele, prenumele și calitatea agentului constatator,
- numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice denumirea și a sediul acesteia,
- fapta săvârșită
- datei comiterii faptei
- semnătura agentului constatator
În cauza de față, instanța, analizând actul atacat, apreciază că nu este incident niciun caz de nulitate absolută asupra căruia să se pronunțe din oficiu.
b. Nulitățile relative
În considerentele Deciziei nr. 22 din 19.03.2007 a ÎCCJ, se prevede că nerespectarea oricăror alte dispoziții decât cele ale art. 17, determină nulitatea procesului verbal de contravenție ce poate fi invocată numai în măsura în care s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului în cauză.
În ceea ce privește cauzele de nulitate relativă, petentul a menționat următoarele:
-Fapta nu este descrisă corespunzător, în procesul-verbal nefiind menționat numărul autovehiculului pe care îl conducea petentul.
La o analiză a procesului verbal se poate observa că fapta a fost suficient descrisă pentru ca instanța să poată determina care a fost starea de fapt avută în vedere de agentul constatator la momentul întocmirii acestuia.
Faptul că nu a fost înscris numărul de înmatriculare a autovehiculului condus de petent nu atrage anularea procesului-verbal, în condițiile în care obligația șoferului de a purta centura de siguranță nu era diferită în funcție de numărul de înmatriculare a autoturismului, mai ales în condițiile în care fapta a fost constatată personal de către agent, iar petentul nu a contestat că ar fi avut respectiva obligație.
-La încheierea procesului verbal nu a asistat nici un martor.
OUG 2/2001 prevede obligativitatea menționării unui martor asistent numai în cazul în care persoana sancționată lipsește sau refuză să semneze, nu și în cazul în care aceasta semnează procesul verbal.
Instituția martorului (ocular) este diferită de instituția martorului asistent, acesta din urmă neavând posibilitatea să ofere date relevante despre fondul cauzei, ci doar să confirme faptul că la momentul încheierii procesului verbal (nu al săvârșirii contravenției) contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, iar OUG 2/2001 nu prevede obligativitatea indicării unei persoane care să aibă calitatea de martor ocular.
-Nu a semnat procesul verbal contestat, agentul constatator fiind cel care a făcut mențiunea in procesul verbal, petentul nevrând sa îl semneze
Instanța apreciază că aceste susțineri sunt neîntemeiate, în condițiile în care:
- petentul nu a adus nicio probă în sensul susținerilor sale
- petentul a primit un exemplar al procesului verbal, iar acest lucru nu era posibil decât dacă semna procesul-verbal
- procesul-verbal era valabil încheiat și fără semnătura contravenientului, agentul constatator având doar obligația să indice datele unui martor asistent ori motivele pentru care nu a putut fi identificat un asemenea martor
În concluzie, sub aspectul cauzelor de nulitate relativă, instanța reține că nu a fost invocat niciun caz de nulitate relativă cu privire la care persoana sancționată contravențional să fi fost vătămată într-o asemenea măsură încât pentru repararea drepturilor prejudiciate să se impună anularea actului atacat și nici nu există cauze de nulitate asupra cărora instanța să se pronunțe din oficiu.
Având în vedere aceste împrejurări, instanța apreciază procesul-verbal de contravenție ca fiind legal întocmit, urmând a analiza temeinicia actului.
II - Temeinicia
Cu privire la prezumția de legalitate și temeinicie a proceselor verbale de contravenție instituită de dreptul român, instanța reține că potrivit jurisprudenței CEDO (cauza Salabiaku contra Franței) prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției este un înscris oficial și autentic, fiind întocmit de un agent public aflat în exercițiul funcțiunii.
Atunci când acesta este întocmit în urma constatărilor personale ale agentului (indiferent dacă evenimentul a fost sau nu înregistrat video), procesul verbal se bucură de prezumția relativă de veridicitate, prezumție ce poate fi însă răsturnată prin alte mijloace de probă, prezumție compatibilă în situația de față cu jurisprudența CEDO (cauza Salabiaku împotriva Franței).
Procesul-verbal de constatare a contravenției atacat în prezenta cauză, în conformitate cu dreptul intern, se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie până la proba contrară.
Reglementarea și aplicarea unei astfel de prezumții deși are ca efect limitarea prezumției de nevinovăție garantată de art. 6 par. 2 din CEDO prin aceea că inversează sarcina probei nu este contrară acesteia.
În acest sens, în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului s-a stabilit că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile având în vedere importanța scopului urmărit dar și respectarea dreptului la apărare. (cauza Salabiaku contra Franței, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic contra Suediei).
Astfel, persoana sancționată are dreptul (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Astfel, exigențele CEDO impun ca în măsura în care sunt instituite astfel de prezumții, persoanei în cauză să i se acorde cadrul procesual adecvat în vederea probării situației contrare și răsturnării prezumției legale.
Instanța apreciază că persoana sancționată contravențional s-a bucurat de aceste garanții procesuale în cauza de față.
În condițiile în care petentul nu a adus nicio probă în sprijinul afirmațiilor sale, deși îi revenea această obligație în baza art. 249 Cod Procedură Civilă, nereușind astfel să răstoarne prezumția de temeinicie de care se bucură procesul-verbal ce a fost încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului, instanța constată că procesul verbal este legal și temeinic.
III - Individualizarea sancțiunii
Potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.
Aplicarea unei sancțiuni de către un organ al statului nu reprezintă un scop în sine sau un mijloc de comitere a unor abuzuri, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, de prevenire a săvârșirii unor fapte ilicite.
Totodată, scopul educativ al sancțiunii contravenționale impune necesitatea observării mai atente a dispozițiilor legii și de stabilire a propriei conduite în acord cu imperativele acesteia.
Condiția producerii unui prejudiciu nu face parte din conținutul constitutiv al contravenției, neavând relevanță asupra individualizării sancțiunii contravenționale.
În stabilirea faptelor contravenționale și a sancțiunilor aplicabile, legiuitorul este cel care face o primă apreciere asupra pericolului social, dintr-o perspectivă abstractă, prin stabilirea sancțiunilor contravenționale principale sau complementare ce se aplică în cazul săvârșirii acesteia, iar în momentul constatării săvârșirii unei astfel de fapte, agentul constatator și ,ulterior, instanța de judecată la momentul analizării unei plângeri contravenționale, sunt organele care apreciază în concret pericolul social al unei contravenției.
În nicio situație, atributul aprecierii pericolului social al faptei nu revine persoanei sancționate contravențional.
Instanța apreciază că a fost respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi (cauzele Handyside împotriva Marii Britanii și Muller împotriva Elveției), în condițiile în care a și fost aplicată sancțiunea minimă prevăzută de actul normativ încălcat.
Instanța ia în considerare și faptul că petentul a mai fost sancționat anterior pentru abateri la regimul circulației rutiere.
Pentru considerente arătate mai sus instanța apreciază că se impune menținerea amenzii, ca sancțiune principală, întrucât aceasta asigură atât aducerea la îndeplinire a componentei represive prin restricția financiară ce se resimte asupra patrimoniului persoanei sancționate contravențional, cât și a componentei preventive și educative, în scopul formării unui spirit de responsabilitate, de prevenire a săvârșirii unor fapte ilicite prin observarea mai atentă a dispozițiilor legii și stabilirea propriei conduite în acord cu imperativele acesteia.
Cu privire la plângerea contravențională formulată
În baza tuturor acestor argumente, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001 instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată, cu menținerea sancțiunilor aplicate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de:
- petentul P. S., CNP_, domiciliat în loc. Reghin, . ., jud. M., în contradictoriu cu
- intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI M., cu sediul în mun. Târgu M., jud. M., .. 16,
ÎN CONSECINȚĂ
Menține procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/24.07.2015 ca fiind legal și temeinic întocmit.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare, la secția de contencios-administrativ a Tribunalului M..
Cererea de apel se depune la Judecătoria Târgu-M..
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.10.2015.
PREȘEDINTE A. A. | GREFIER M. M. |
Red/Tehnored.A.A.
4ex/09.10.2015
| ← Acţiune oblică. Sentința nr. 4421/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
