Plângere contravenţională. Sentința nr. 4486/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4486/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 09-10-2015 în dosarul nr. 4486/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU-M.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4486
Ședința publică din data de 9 octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C. C.
GREFIER: R. A. M.
Pe rol se află judecarea cererii formulată de către petentul D. F. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. M. având ca obiect plângere contravențională.
În lipsa părților.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 25.09.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 9.10.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Tîrgu M., la data de 21.01.2015 sub nr._, petentul D. F. a chemat în judecată pe intimatul I. M., și a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să se dispună anularea, în principal procesului verbal . nr._ din data de 11.01.2015 și pe cale de consecință anularea măsurii de sancțiune a acestuia în cuantum de 390 RON și 4 puncte amendă/penalizare.
În motivarea în fapt petentul a arătat că, în data de 11.01.2015 în jurul orei 22.00, se deplasa cu autoturismul Ford Focus de culoare roșie, cu număr de înmatriculare_, spre centrul orașului Târgu M., din direcția Bistrița către B. în yona cu semaforul care da fata în fata cu biserica, semaforul fiind in acel moment pe culoarea roșie, astfel că s-a oprit.
Menționează că punându-se din nou in mișcare si intrând pe .-ta Teatrului) pe partea cu teatrul, . de circulație pe sens, s-a deplasat cu o viteza maximă de 30 km/h, deoarece nu se grăbea si condițiile meteo nu erau foarte bune. Susține că, în acel moment era lapoviță si ninsoare si fiind noapte, a adaptat viteza la condițiile de drum mergând cu maxim 30 km/h pe prima banda de circulație. La foarte scurt timp ( aprox. 40 m ) apare o trecere de pietoni semnalizata cu semafor si marcată corespunzător, dar care arata culoarea verde nefiind necesar să oprească, iar imediat după trecere, la aprox. 5m, apare pe sensul petentului de mers si anume pe prima banda unde se deplasa, un parapet din beton in forma hexagonala (jumătate de hexagon), parapet nesemnalizat în prealabil, dar care, datorită poziționării in hexagon, chiar pe acea vreme de lapoviță si ninsoare, si cu toata mizeria pe care o crease partea carosabila, se putea cat de cat distinge. Din fericire, a evitat acel parapet si toata zăpada înghețată si mizeria acumulată in jurul lui, iar la nici 10 m distanta se afla un alt parapet de beton longitudinal de aceasta dată, care nici măcar nu se distingea, nesemnalizat în prealabil, semnalizat exact pe extremitatea de început si la baza acestuia cu 2 semne; atunci pericolul nu a mai putut fi evitat si a intrat cu roata din stânga fata, având avarii mari pe partea din fata stânga. Acest parapant longitudinal separa prima banda de circulație de a doua pe același sens de mers, semnalizat la baza parapetului cu doua semne, stație de autobuz si ocolire, undeva jos exact pe extremitatea parapetului din beton, nefiind vizibil si fără indicator de avertizare in prealabil. A menționat din nou ca viteza maximă era de 30km/h, atât acesta cât si iubita sa au purtat centuri de siguranța, petentul nefiind în stare de ebrietate.
Din cate cunoaște, fiind convins de acest lucru, demonstrând cu toate categoriile de șofer profesionist pe care le-a obținut, nicăieri in Uniunea Europeana nu exista așa ceva si nicăieri in tara.
În primul rând petentul a precizat faptul că, indicatoarele se instalează de regula pe partea dreapta a sensului de mers, astfel încât sa fie observate cu ușurința si de la o distanta adecvata, atât pe timpul zilei cat si pe timpul nopții (art. 3O).
În al doilea rând petentul a mai precizat faptul că, exista indicatoare de avertizare care se instalează înaintea locului periculos, nu exact in locul periculos când nu poți sa eviți.
În al treilea rând, petentul a subliniat faptul că, Administrația Drumurilor Publice este obligată sa aplice marcaje cu linii continue sau discontinue, după caz, pentru separarea benzilor de circulație, nu parapet de beton, sau marcaje simbolizând o anumita categorie de vehicule, marcaje in zig-zag, sau înscrisul BUS, ori sisteme de semnalizare luminoasa sau sonora, sau alte dispozitive special pentru evitarea accidentelor, nu să planteze parapet din beton in mijlocul șoselei.
Susține că nimic din toate cele expuse anterior nu există, doar un parapet de beton in mijlocul sensului de mers al părții carosabile arătând că autoritățile ar trebui sa știe ca sunt acolo pentru a proteja orice autovehicul si orice persoana nu pentru a le omorî, deoarece poate oricare dintre participanții la trafic să intre în acel parapant și să provoace tragedii.
Mai mult, petentul a apreciat faptul că, autoritățile publice locale ar trebui sa știe ca sunt obligate sa amenajeze stațiile mijloacelor de transport public de persoane, cu refugii, nu să trântească un parapet de beton in mijlocul străzii.
In primul rând petentul a arătat că parapeții sunt elemente de construcție care se așează la marginea platformei drumului sau pe zona mediana a autostrăzii în scopul măririi siguranței circulației rutiere, fără a pune în pericol siguranța circulației. În acest sens a invocat prevederile art. 5 din Codul Rutier prin OUG 195/2002 actualizată la 12.11.2012 MO 760 din 12.11.2012.
Prin urmare, petentul a evidențiat faptul că Administrația drumurilor publice în colaborare cu Politia Rutieră nu respecta art. 5,30,si 122 considerând că nu a încălcat semnele de circulație pentru care a fost sancționat când în realitate acestea nu există. A mai menționat că a semnat procesul-verbal cu mențiuni.
În concluzie a considerat ca amenda si sancțiunea sunt nefondate solicitând anularea procesului verbal . nr_ din data de 11.01.2015, restituirea contravalorii amenzii in suma de 195 RON, pe care a achitat-o ca un cetățean corect si cinstit precum si anularea punctelor de penalizare aplicate.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (f.10).
La data de 19.02.2015 intimatul I. M. a depus la dosar întâmpinare (f.19-21), prin care a solicitat respingerea plângerii formulate de petent ca neîntemeiată.
În motivarea în fapt intimatul a arătat faptul că, a fost chemat în judecată de către reclamant pentru ca prin hotărârea pe care instanța o va pronunța să se dispună anularea procesului verbal . nr._ din 11.01.2015 încheiat de agent P. A. din cadrul I.P.J. M..
Față de susținerile petentului intimatul a arătat că procesul verbal corespunde exigențelor art. 16 alin.7 și art. 17 din OG 2/2001, fără să fie afectată vreo condiție ce ar putea să atragă anularea acestuia.
Susține că procesul verbal, fiind întocmit de un agent al forței publice, se bucură de prezumția de veridicitate până la proba contrarie, ori petentul nu a propus nici un mijloc de probă care să dovedească o situație contrară celei reținute în procesul verbal. O aplicare absolută a prezumției de nevinovăție, în care întotdeauna sarcina probei să revină organelor statului, ar conduce la dificultăți foarte mari în sancționarea nerespectării unor reguli sociale destul de importante, printre care și cea privind drepturile de autor. A impune organelor statului ca în fiecare proces privind o plângere contravenționala sa facă dovada, ca ., că cele consemnate in procesul verbal de contravenție corespund realității ar impune acestora o sarcina foarte grea care poate bloca tot sistemul. Atâta vreme cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție nu se încalcă.
Intimatul a arătat faptul că conform art. 249 Cod de procedură civilă cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, iar petentul nu a dovedit faptul că la data și ora menționată în procesul verbal nu a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, faptă pentru care a fost legal și temeinic sancționat.
Apreciază că susținerile petentului în apărare nu sunt de natură să atragă anularea procesului verbal.
Simpla nerecunoaștere a comiterii faptei necoroborată și cu alte mijloace de probă nu este de natură să atragă anularea procesului verbal.
Totodată a precizat că în conformitate cu prevederile Curții Europene Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzării sa dovedească faptele ce i se impută nu este absolută, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku v.Franța . Hotararea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag si Vulic v. Suedia . paragraph 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează si apreciază probatoriul ( cauza Bosoni v. Franța, Hotararea din 7 septembrie 1999). Nu este admis ca acest gen de contravenție ( referitoare la circulația pe dramurile publice ), in lumina cauzei Angliei c. României sa intre in sfera “acuzațiilor in materie penala atâta timp cat la data săvârșirii faptei ( care privea fondul acestei cauze) aceasta era sancționata cu închisoare contravenționala. Persoana sancționata are dreptul la un proces echitabil ( art.31-36 din OG 2/2001), în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării ca situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit si respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. v, Romania, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Iar din analiza principiului proporționalității intimatul a arătat că trebuie observat că dispozițiile OUG 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Procesul verbal în sine reprezintă o probă în măsura să răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul, revenindu-i acestuia să răstoarne acest mijloc de probă prin dovedirea unei stări de fapt contrare celei reținute în procesul verbal, stare de fapt contrară reținută drept argument în plângerea contravențională formulată de contravenient.
Ca urmare a celor expuse mai sus, a solicitat instanței de judecată să se constate ca întrucât procesul verbal de contravenție se bucura de o prezumție de legalitate, în sensul că acesta face întotdeauna dovada pana la proba contrarie (in acest sens Curtea Constituționala pronunțându-se prin Deciziile 197/2003, Decizia 259/2007 ș.a.), iar petentul, prin susținerile sale, nu poate face dovada contrară stării de fapt reținută prin actul de constatare și sancționare a contravenției, măsura aplicată de agentul constatator este întemeiată și, pe cale de consecință, procesul verbal contestat este temeinic si legal încheiat.
In baza dispozițiilor art. 223 alin. 3 și art. 411 alin. 2 Cod procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În probațiune s-au depus la dosar următoarele înscrisuri: procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 11.01.2015 (f.7), dovada de achitare a amenzii contravenționale (f.8), CI și permis de conducere petent (f.9), planșe foto (f.10-13, 47); întregul material probator care a stat la baza întocmirii procesului verbal contestat, respectiv, raportul agentului constatator (f.24), procesul verbal contestat în original (f.25), cazierul auto al petentului (f.26-27).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța rețin că,
Prin Procesul verbal . nr._/11.01.2015, petentul a fost sancționat contravențional în baza art. 100/1/3 din OUG 195/2002, pentru fapta prevăzută de art. 100/1/3 din OUG 195/2002, reținându-se în sarcina sa: „A condus auto marca Ford cu nbr. De înmatriculare_, iar la stația mijloacelor de transport, s-a tamponat de parapetul despărțitor față de celelalte benzi, nerespectând indicatorul care-l obliga să ocolească în partea stângă.”
Fiind investită, potrivit art. 34 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța constată mai întâi că, în materia plângerii contravenționale este obligată ca din oficiu, și prin prisma motivelor invocate de petent, să examineze aspectele ce țin de legalitatea procesului verbal de contravenție, și în subsidiar, în măsura în care nu există vreun motiv care să atragă nulitatea actului atacat, se va trece, la examinarea, pe bază de probe a temeiniciei situației de fapt, astfel cum a fost reținută.
Analizând actul de sancționare contestat sub aspectul legalității sale, prin prisma art. 17 din OG nr. 2/2001, care prevede cazurile de nulitate absolută ce pot fi invocate din oficiu, instanța constată că actul a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză. Astfel, în procesul-verbal se regăsesc atât numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, cât și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că, potrivit prevederilor art. 100alin. 1 pct. 3 din OUG 195/2002 „(1) Constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a II-a de sanctiuni urmatoarele fapte savarsite de persoane fizice:[...]3. nerespectarea semnificatiei indicatoarelor si marcajelor de obligare”.
Atât din planșele fotografice depuse de intimată la dosar, cât și din cele depuse de petent, și chiar din susținerile petentului, rezultă că parapetul de beton pe care petentul nu a reușit să-l evite era, în fapt, semnalizat, cu un indicator ce impunea ocolirea, astfel că instanța reține că este justificată mențiunea din procesul verbal că petentul a omis să se conformeze semnalului respectivului indicator.
Pentru acest considerent, se impune a se respinge ca neîntemeiată solicitarea petentului de anulare a procesului verbal întocmit, de vreme ce petentul, în calitate de șofer, avea obligația de a respecta indicatorul ce semnaliza obligația de ocolire a obstacolului, obligație independentă de obligațiile administratorului de drum de a asigura o semnalizare suplimentară a pericolului de pe carosabil.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța reține faptul că dispozițiile art. 34 din OG 2/2001, care constituie dreptul comun în materie contravențională, coroborate cu dispozițiile cu art. 38 alin.3 din același act normativ, permit instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție este reală. În cauza de față instanța consideră că sancțiunea avertismentului este totuși suficientă, pentru a atrage atenția petentului asupra respectării dispozițiilor privind circulația pe drumurile publice.
De asemenea instanța reține că potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor sancțiunea se aplică în limitele stabilite de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Raportându-se la aceste criterii, instanța arată că, în situația concretă dată, fapta petentului a prezentat un grad redus de pericol social, de vreme ce, omisiunea petentului de a observa din timp și a se conforma obligației comunicate de indicatorul rutier s-a datorat în mare măsură modalității insuficiente de semnalizare a pericolului din carosabil de către administratorul drumului. Culpa concretă a petentului este foarte redusă, de vreme ce nici o probă administrată nu contestă faptul că dânsul a condus preventiv, cu viteză redusă, în condiții atmosferice dificile, și a încercat să se conformeze regulilor de circulație, fiind luat prin surprindere de un obstacol neașteptat și insuficient semnalizat.
Prin urmare, instanța va admite în parte plângerea petentului, apreciind că sancțiunea aplicată, este prea severă în raport cu scopul urmărit și care poate fi realizat și prin aplicarea sancțiunii avertismentului, atrăgându-i-se atenția petentului că pe viitor în situația nerespectării dispozițiilor legale, va fi sancționat cu alte categorii de sancțiuni, mai severe, ținându-se cont și de antecedența sa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul D. F., CNP_, domiciliat în B., .. 320, . procesual ales în B., ., nr. 2, ., ., în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean M., cu sediul în Târgu M., .. 16, jud. M., CUI_.
Respinge ca neîntemeiată cererea de anulare a Procesului verbal . nr._/11.01.2015.
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 390 lei aplicată petentului prin Procesul verbal . nr._/11.01.2015, cu sancțiunea avertisment.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria Târgu M..
Pronunțată potrivit art. 396 alin. 2 NCPC azi, 9.10.2015.
PREȘEDINTE | GREFIER |
A. C. CĂILEANRALUCA A. M.
Red.A.C.C.
Tehn. A.C./9.11.2015/4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4205/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4419/2015.... → |
|---|
