Plângere contravenţională. Sentința nr. 4593/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4593/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 14-10-2015 în dosarul nr. 4593/2015
ROMANIA
JUDECATORIA TARGU-M.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4593
Ședința publică din 14.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. S. P.
GREFIER: C. M. D.
Pe rol fiind judecarea cererii formulată de petenta S. T. SRL în contradictoriu cu intimatul IPJ M., având ca obiect plângere contravențională.
În lipsa părților.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierile de ședință din data de 30.09.2015, când a fost amânată pronunțarea pentru data de azi, 14.10.2015, când după deliberare, instanța a pronunțat următoarea încheiere.
INSTANȚA,
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.04.2015, sub nr._, petenta ., a solicitat în contradictoriu cu intimatul IPJ M., admiterea plângerii contravenționale și pe cale de consecință menținerea in parte a actului de constatare si înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, cu angajamentul ferm ca pe viitor va evita situații similare.
În motivare petenta a arătat că, actul de constatare îl consideră netemeinic prin prisma aplicării sancțiunii amenzii in cuantum de 3.500 lei.
Petenta a învederat faptul că a semnat actul de constatare in sensul confirmării primiri unui exemplar însă a ținut a fi menționată obiecția "am rovignetă valabilă", întrucât in ziua respectivă, ansamblul auto a preluat o incarcatură in vederea efectuării unui transport din loc. Ungheni, cu destinația București.
La momentul încărcării ansamblului auto, conducătorul auto M. I., care are și calitatea de administrator statutar al societății, verificând documentele necesare derulării transportului si a celor care in mod obligatoriu trebuie sa se regăsească la bordul autovehicolului tractor a constatat expirarea valabilității taxei de utilizare a rețelei de drumuri naționale (rovigneta), sens pentru care a luat legătura cu soția acestuia pentru achiziționarea unei rovignete noi la un oficiu poștal din Tg-M., întrucât, pe traseul de derulare a cursei de transport, respectiv Ungheni-Acățari-Bălăușeri-Sighișoara, nu are posibilitatea de a achiziționa un astfel de act decât la Sighișoara și nu ș-ar dori ca în eventualitatea unui control în trafic să se constate inexistența acesteia.
Conducătorul auto a fost asigurat de soția acestuia că până la momentul începerii cursei va achiziționa rovignetă necesară, iar in situația oricărui gen de control, consultarea bazei de date va confirma achiziționarea acesteia. Convins fiind de faptul că rovignetă in cauză a fost achiziționată, conducătorul auto a început derularea cursei de transport, iar ajungând in loc. Chendu, a fost oprit de către un echipaj de politie, ocazie cu care la controlul efectuat fizic asupra actelor necesare a exista la bordul autovehicolului tractor, s-a constatat existenta unei rovignete a cărei valabilitate a expirat, motiv pentru care agentul de poliție a aplicat sancțiunea amenzii în cuantumul specificat in procesul verbal, respectiv 3.500 lei.
Petenta a menționat faptul că a semnat actul de constatare în sensul confirmării de primire a unui exemplar din acesta, iar cunoscând faptul ca soția conducătorului auto l-a asigurat în sensul ca va achiziționa rovignetă, același conducător auto a ținut a se menționa in actul de constatare ca exista achiziționată rovignetă valabilă.
La întoarcerea din cursa, fiind verificată fizic rovignetă s-a constatat că aceasta apare ca fiind emisă în ziua controlului la orele 17:26, față de 17:21 menționată de agentul constatator în procesul verbal, existând o diferență de 5 minute existente intre momentul controlului și cel al chizitionării rovignetei, care poate fi pusă pe seama mai multor aspecte, fără a se insista pe polemici în acest sens.
După primirea actului de constatare, a sesizat faptul că agentul constatator a făcut o mențiune in acesta pur subiectivă, in sensul că plăcuta de inmatriculare fată a autovehicolului tractor ar fi fost rabatată, or acest aspect este nereal intrucat plăcuța în cauză nu are niciun fel de sistem care să asigure rabatarea, arătând că plăcuța respectivă prezintă anumite deteriorări urmare a mai multor impacturi cu diferite corpuri, dar care nu sunt de natură să nu se poată identifica nr. de înmatriculare.
Pententul consideră că o astfel de mențiune a fost făcută tocmai pentru a se crea subscrisei un dezavantaj semnificativ in situația in care actul de constatare va fi contestat. Agentul constatator nu poate proba un asemenea aspect.
De asemenea, petentul arată că subscrisa de la înființare în anul 1994 și până în prezent nu a înregistrat niciun antecedent de natura celui din prezenta speță, iar pericolul social al fapei este unul minim, având în vedere că rovigneta a fost achiziționată, ceea ce sunt de natură a conduce la înlocuirea amenzii cu avertisment.
În drept a invocat dispozițiile art.31 pct.1 art.32 pct.1,2 și 3, art.33, art.34 din Ord. 2 2001,art.l92,art. 194 si următoarele din C.Pr.Civ.,
Intimatul IPJ M. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că, procesul verbal atacat corespunde exigențelor art. 16, alin 7 și art. 17 din OG 2/2001, nefiind afectat de vreo condiție ce ar putea atrage nulitatea acestuia din cele necesare a fi analizate din oficiu de instanța de judecată.
Față de susținerile petentei a făcut următoarea precizare: la data de 06.04.2015, ora 17:21, în momentul controlului efectuat de organul de poliție petenta nu deținea taxa de utilizare a drumurilor publice la autoutilitara_, faptul că ulterior sancționării acestuia a achiziționat rovinieta nu atrage exonerarea petentei de sancțiunile impuse prin procesul verbal.
Cele reținute de agentul constatator în actul sancționator dedus judecății au fost constatate de către acesta prin propriile simțuri, iar procesul verbal în sine reprezintă o probă în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul, revenindu-i acestuia să răstoarne acest mijloc de probă prin dovedirea unei stării de fapt contrare celei reținute în procesul verbal, stare de fapt contrară reținută drept argument în plângerea contravențională formulată.
În fapt petentul a fost sancționat pentru încălcarea dispozițiilor art. 8 alin.1 din OG 15/2002, anume pentru faptul că a circulat pe drumurile publice cu autoutilitara marca Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare_ fără a avea achitată taxa de utilizare a drumurilor publice. Pentru fapta săvârșită petenta a fost sancționată contravențional cu amenda contravențională în cuantum de 3500 lei.
În plângerea contravențională petentul nu își susține plângerea cu nici un mijloc de probă, deși atât C.pr. civ, cât și OG nr.2/2001 îi oferă această posibilitate, nereușind să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției.
De asemenea consideră că sancțiunea aplicată, respectiv amenda, a fost în mod corect individualizată de agentul constatator deoarece petenta nu a înțeles faptul că a săvârșit o faptă periculoasă raportat la relațiile sociale protejate de norma incriminatoare și nici gradul de pericol social al faptei astfel încât simplul avertisment nu va avea niciun efect asupra conduitei viitoare a contravenientei.
Procesul verbal, fiind întocmit de un agent al forței publice, se bucură de prezumția de veridicitate până la proba contrarie.
Simpla nerecunoaștere a comiterii faptei necoroborată și cu alte mijloace de probă nu este de natură să atragă anularea procesului verbal.
Totodată, a precizat că în conformitate cu prevederile Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzării sa dovedească faptele ce i se impută nu este absolută, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, Hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag si Vulic v. Suedia, paragraph 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează si apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, Hotărârea din 7 septembrie 1999). Nu este admis ca acest gen de contravenție (referitoare la circulația pe drumurile publice ), in lumina cauzei Angliei c. României sa intre in sfera "acuzațiilor in materie penală", atâta timp cat la data săvârșirii faptei (care privea fondul acestei cauze) aceasta era sancționată cu închisoare contravenționala. Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art.31-36 din OG 2/2001) în cadrul căruia sa utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării ca situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit si respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
În temeiul art.223 alin.3 și art.41 alin.2 C.pr. civ a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului său.
La data d 28.05.2015 petenta a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a arătat că își menține plângerea așa cum a fost formulată motivată și întemeiată.
A fost administrată proba cu înscrisuri în cadrul căreia au depus la dosar: chitanțe (f.4), copia și originalul procesului verbal contestat (f.5,22), factura și rovinieta (f.6), sentința civilă act adițional la contract (f.8-13), CD (f.21), raportul agentului constatator (f.23-24), atestat operator radar (f.25), buletin de verificare metrologică (f.26), adrese (f.27), certificat aprobare de model (f.28), copie plic (f.38).
Analizând toate aspectele și împrejurările, din prisma probelor administrate, în vederea soluționării cauzei reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . PMSX nr._ din data de 06.04.2015, în temeiul art. 8 alin. 1 și 2 din OG nr. 15/2002, republicată, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 3500 lei, reținându-se că în data de 06.04.2015, ora 17:21 a condus autotractorul N3 Mercedez Benz, cu nr. de înmatriculare_, cu care tracta semiremorca Q4, cu nr. de înmatriculare_, pe DN 13, E60, localitatea Chendu în direcția Sighișoara și, în calitate de operator de transport, nu deținea rovinietă valabilă, fapt constatat cu aparatul S.I.E.G.M.C.R., fiind înregistat cu camera video ROM 300, montată pe autosepeciala Dacia cu nr. de înmatriculare MAI_.
În analiza oricărei plângeri împotriva unui proces-verbal de contravenție obligația instanței este de a-l analiza pe acesta din două perspective, astfel, în primul rând, din punct de vedere al legalității și ulterior, în cazul constatării legalei întocmiri a acestuia, din perspectiva temeiniciei.
Conform OG 2/2001, procesul verbal de contravenție poate fi lovit de atât de nulități absolute, cât și de nulități relative.
În privința nulităților absolute, regimul acestora este reglementat de art. 17, astfel lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, iar nulitatea se constată și din oficiu.
În cauza de față, instanța, analizând actul atacat, apreciază că nu este incident niciun caz de nulitate absolută asupra căruia să se pronunțe din oficiu.
Referitor la regimul nulităților relative, în considerentele Deciziei nr. 22 din 19.03.2007 a ÎCCJ, se prevede că nerespectarea oricăror alte dispoziții decât cele ale art. 17, determină nulitatea procesului verbal de contravenție ce poate fi invocată numai în măsura în care s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului în cauză.
Sub aspectul cauzelor de nulitate relativă, instanța reține că nu a fost invocat niciun caz de nulitate relativă cu privire la care petentul să fi fost vătămat într-o asemenea măsură încât pentru repararea drepturilor prejudiciate să se impună anularea actului atacat și nici nu există cauze de nulitate asupra cărora instanța să se pronunțe din oficiu.
Având în vedere aceste împrejurări, instanța apreciază procesul-verbal de contravenție ca legal întocmit, urmând a analiza temeinicia actului.
Temeinicia procesului verbal:
Conform art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța sesizată cu o plângere împotriva procesului verbal de contravenție, printre altele, administrează orice alte probe prevăzute de lege în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului verbal de contravenție.
Cu privire la prezumția de legalitate și temeinicie a proceselor verbale de contravenție instituită de dreptul român și a sarcinii probei în această materie, instanța apreciază că se impun unele precizări.
Potrivit jurisprudenței CEDO (cauza Salabiaku contra Franței) prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
În prezenta cauză, petenta a fost sancționată pentru că la momentul efectării controlului de către agentul constator, aceasta nu deținea o rovinietă valabilă.
Potrivit art. 9 alin. 2 din OG nr. 15/2002 constatarea contravențiilor prevăzute în acest act normativ se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
În interpretarea dreptului intern, inclusiv din lumina practicii europene, în cazul contravențiilor care au acest specific, respectiv sunt constatate prin mijloace tehnice, prezumția de veridicitate nu poate opera decât în măsura în care este dublată de mijloacele de probă pe care s-a bazat însuși agentul în momentul aplicării sancțiunii.
Aceasta pentru că procesul verbal de contravenție astfel întocmit nu mai face proba prin el însuși cu privire la săvârșirea contravenției, întrucât nu consemnează împrejurări percepute prin propriile simțuri de către agentul constatator, nu reflectă constatările personale ale acestuia, deci nu mai are forță probantă prin el însuși. Astfel, în vederea probării vinovăției contravenientului, se impune ca intimatul să facă dovada că cele consemnate în cuprinsul procesului verbal sunt reale.
În prezenta cauză instanța a încuviințat și administrat proba cu înregistrarea video depusă de intimat la dosarul cauzei.
Intimatul și-a îndeplinit obligația de a proba constatarea faptei cu mijloace tehnice omologate și certificate potrivit legii, prin intermediul înregistrării video precum și prin înscrisurile care dovedesc îndeplinirea condițiilor privitoare la aparatul radar folosit, sub aspectul existenței omologării și verificării metrologice.
Instanța constată că petenta avea obligația de a deține rovinietă valabilă pe toată perioada în care utiliza drumurile naționale potrivit art. 1 alin. 2 din OG nr. 15/2002 confrom căruia ”începând cu data de 1 iulie 2002 se introduce tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, denumit in continuare tarif de utilizare, aplicat tuturor utilizatorilor români și străini pentru toate vehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totala maxima autorizata (MTMA) si de numărul de axe, după caz.”
Petenta se încadrează în noțiunea de utilizator, așa cum este reglementată la art. 1 alin. 1 lit. b), fiind persoană juridică care deține un vehicul înmatriculat în România.
De asemenea, potrivit art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 ”fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă.”
Cu privire la valabilitatearovinietei, aplicabile în prezenta cauză sunt dispozițiile art. 3 alin. 6 din Ordinul 769/2010 conform căroara „dacă ziua de început a valabilității este ziua în curs, valabilitatea rovinietei începe de la ora achitării tarifului de utilizare și expiră la ora 24,00 a ultimei zile a perioadei pentru care a fost achitat.”
În prezenta cauză, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă fără echivoc faptul că la momentul efectuării verificării cu privire la deținerea unei roviniete valabile de către agentul constatator, respectiv în data de 06.04.2015, ora 17:21, petenta nu deținea o rovienietă valabilă pentru vehiculul în cauză.
Cu privire la acest aspect, instanța constată că petenta a achiziționat rovinieta pentru data de 06.04.2015 ulterior controlului efectuat, respectiv la ora 17:26 (f. 6).
Inclusiv petenta, prin plângerea contravențională ce face obiectul prezentei cauze recunoaște această situație de fapt.
Având în vedere toate aspectele învederate mai sus, instanța constată că petenta nu a reușit să facă dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută în procesul verbal contestat.
Pentru cele ce preced, instanța apreciază că procesul verbal contestat a fost legal și temeinic încheiat.
Individualizarea sancțiunii
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentei, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.
Astfel, instanța apreciază că a fost respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi (cauzele Handyside împotriva Marii Britanii și Muller împotriva Elveției).
Instanța constată că fapta contravențională a fost săvârșită de către un profesionist în exercițiul activității sale, iar în această situație culpa se apreciază prin raportare la profesionistul cel mai diligent și prudent, cu a cărui conduită în exercitarea profesiei va fi comparată activitatea ilicită a petentei.
În aceste condiții nu pot fi avute în vedere susținerile petentei cum că între ora la care s-a efectuat controlul din data de 06.04.2015 și ora la care s-a achiziționat rovinieta există o diferență de doar 5 minute sau că pe traseul Ungheni-Acățari-Bălăușeri-Sighișoara, nu se pot cumpăra roviniete, cu atât mai mult cu cât exista posibilitatea ca rovinieta să fie achiziționată prin s.m.s., prin intermediul portalului securizat web de emitere a rovinietei electronice sau chiar de către o altă persoană nu doar de conducătorul auto.
Instanța reține că petenta trebuia să se asigure că deține o rovinietă valabilă pe întreaga perioadă în care utiliza drumurile naționale și să și-o achiziționeze din timp, înainte de efectuarea transportului.
Din aceste motive instanța consideră că se impune menținerea amenzii, ca sancțiune principală, întrucât aceasta asigură aducerea la îndeplinire a componentei represive prin restricția financiară ce se resimte asupra patrimoniului petentei.
Prin urmare în baza tuturor acestor argumente, instanța consideră că procesul verbal atacat este legal și temeinic întocmit, astfel că în baza art. 34 din OG nr. 2/2001 urmează a respinge plângerea contravențională formulată de către petent
Cu privire la plângerea contravențională
Față de situația de drept și de fapt expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât, în temeiul art. 34 și următoarele din OG. nr. 2/2001, va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petenta ., înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J_, având CUI_, cu sediul în mun. Târgu M., . A, jud. M., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI M., CUI_, cu sediul în Mun. Târgu M., .. 16, jud. M..
Menține procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 06.04.2015 ca fiind legal și temeinic întocmit.
Cu drept de apel la secția de contencios-administrativ a Tribunalului M., în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Târgu-M..
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.10.2015.
PREȘEDINTE | GREFIER |
G.-S. P. | C. M. D. |
Red. G.S.P.
4 ex/13.10.2015.
Tehnord.L.M.
| ← Sechestru asigurător. Sentința nr. 4621/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4601/2015. Judecătoria... → |
|---|
