Plângere contravenţională. Sentința nr. 4689/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4689/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 20-10-2015 în dosarul nr. 4689/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
CIVIL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4689
Ședința publică de la 20 octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C. U.
Grefier L. E. L.
Pe rol judecarea cauzei privind pe petenta Z. A. G. în contradictoriu cu intimatul IPJ M., având ca obiect plângere contravențională.
În lipsa părților.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 05.10.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de azi când,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.05.2015, sub nr._, petenta Z. A.-G., a solicitat în contradictoriu cu intimatul IPJ M., în principal anularea în tot a procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 29.04.2015 și exonerarea sa de sancțiunea pecuniară care i-a fost aplicată și in subsidiar, in caz că se va reține că fapta este de gravitate redusă, înlocuirea sancțiunii aplicate ( amenda ) cu o altă sancțiune mai ușoară, respectiv " avertisment ", prevăzută de art.5, alin. 2, lit.a) din OG.nr.2/200. conform art.5, alin.(5) combinat cu art.7 din același act normativ.
În motivare petenta a arătat că, prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 29.04.2015, a fost sancționată contravențional cu amenda de 500 lei pe motiv că ar fi făcut larmă, conturbând liniștea publică.
Petenta a învederat faptul că este studentă la medicină, și locuiește ca rezidentă în căminul studențesc nr.2 din Tg.-M., . cu 3 colege.
Aceasta a mai menționat faptul că în dimineața zilei de 29.04.2015 în jurul orei 6,30 colega sa de cameră a pornit muzica de la laptop la o intensitate medie, iar în jurul orei 7,10 s-au prezentat la ușa camerei doi agenți de poliție care le-au legitimat, i-a reținut actul său de identitate și i-a încheiat procesul verbal contestat.
Petenta susține că agentul constatator nu i-a prezentat dreptul de a-și nota obiecțiunile în rubrica alte mențiuni a actului constatator, iar conform art. 16 alin.( 7) din OG nr2/2001, procesul verbal este lovit de nulitate.
Deși a avut obiecții, acestea nu au fost reținute iar procesul verbal, încheiat la parterul căminului nu i-a fost înmânat atunci, fiindu-i comunicat ulterior prin poștă, la adresa sa de domiciliu.
Primind procesul verbal a constatat că în acesta s-a consemnat, contrar adevărului, că ar fi consumat băuturi alcoolice și că ar fi făcut larmă, împreună cu colegele de cameră, învederând că agenții constatatori au încheiat procesul verbal nu pe baza propriilor constatări ci pe baza unui probabil denunț, făcut cu rea-credință, nereținându-se nimic din apărările pe care le-a formulat verbal, atunci.
Petenta a subliniat că deși le-a spus agenților constatatori că nu ea a pus muzica și că se afla în pat atunci când colega de cameră și-a deschis laptop-ul și a pus muzică, aceștia nu i-au luat in considerare spusele si astfel, neverificând situația de fapt, au scăpat din vedere aspecte relevante privind circumstanțele în care a fost săvârșită fapta și nu au individualizat corect făptuitorul.
Pe de altă parte, fapta reținută în sarcina sa nu prezintă niciun fel de pericol social și astfel aplicarea sancțiunii amenzii este forțată, în fapt nejustificată în raport de împrejurările concrete în care se reține că ar fi săvârșit-o.
În esență, a afirmat că nu ea a fost autorul faptei reținută drept contravenție prin procesul verbal atacat, în aceste condiții, crede că agentul constatator nu a reținut corect împrejurările/circumstanțele faptei și a stabilit greșit persoana responsabilă pentru săvârșirea ei.
Petenta a subliniat faptul că, procesul verbal de contravenție este ilizibil, nu reține obiecțiunile sale și este eronat sub aspectul unor elemente esențiale, cum este numele său ( Zorăila A. G. in loc de Z. A.-G. )așa fiind, procesul verbal de contravenție încalcă cerințele obligatorii de validitate prevăzute de art.16 combinat cu art.17 din OG.nr.2/2001 - aspect ce atrage nulitatea acestuia.
În drept a invocat reglementările mai sus evocate ( OUG. nr.2/2001, cu completările și modificările ulterioare, Legea nr.61/1991, actualizată ).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei.
Intimatul IPJ M., a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că, procesul verbal atacat corespunde exigențelor art. 17 din OG 2/2001, nefiind afectată vreo condiție ce ar putea atrage anularea acestuia din cele necesar a fi analizate din oficiu de instanță.
In ceea ce privește susținerile petentei cu privire la nerespectarea art. 16, alin 7 im faptul că procesul verbal a fost întocmit în lipsa contravenientului fapt pentru care agentul constatator a procedat în conformitate cu prevederile art. 19 la semnarea actului sancționator de către un martor asistent.
Cele reținute de agentul constatator în actul sancționator dedus judecății au fost constatate de către acesta prin propriile simțuri, iar procesul verbal în sine reprezintă probă în măsura să răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul, revenindu-i acestuia din urmă să răstoarne acest mijloc de probă prin dovedirea unei stări de fapt contrar reținută drept argument în plângerea contravențională formulată.
In fapt petenta a fost sancționată pentru încălcarea dispozițiilor art. 2, pct.26 din Legea 61/1991 republicată, anume pentru faptul că, după ce a consumat băuturi alcoolice petenta, împreună cu colegele de cameră, au tulburat liniștea locatarilor prin folosirea instrumentelor muzicale la intensitate ridicată.
Pentru această faptă petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 500 lei.
De asemenea intimatul a învederat următoarele aspecte: situația de fapt reținută verbal este rezultatul unor constatări personale a unui organ aflat în exercitare, de serviciu, acesta fiind investit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale având ca scop respectarea legilor și apărarea statului de drept.
Astfel, constatările personale ale agentului constatator dau conținut și susținere prezumției de legalitate și temeinicie procesului verbal.
In acest context veridicitatea constatărilor personale ale agentului constatator nu poate fi pusă sub semnul întrebi în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul verbal nu ar corespunde realității. Aceste indicii trebuie furnizate și dovedite de petentul care susține netemeinicia actului sancționator, neputându-se reduce la o simplă afirmație acestora. In acest caz contrar, consideră că ar fi lipsită de conținut a răspunderii contravenționale cât și puterea organelor abilitate de lege de a acționa în sensul respectării acesteia.
In plângerea contravențională, petenta a solicitat anularea procesului-verbal fără a-și susține cererea inițială cu niciun mijloc de probă deși atât codul de procedură civilă cât și OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, îi oferă această posibilitate.
Procesul verbal, fiind întocmit de un agent al forței publice, se bucură de veridicitate până la proba contrarie. O aplicare absolută a prezumției de nevinovăție, care întotdeauna sarcina probei să revină organelor statului, ar conduce la dificultăți foarte mari în sancționarea nerespectării unor reguli sociale destul de importante printre care și cea privind ordinea publică. A impune organelor statului ca în fiecare proces privind o plângere contravenționala sa facă dovada, ca ., că cele consemnate în procesul verbal de contravenție corespund realității ar impune acestora sarcina foarte grea care poate bloca tot sistemul. Atâta vreme cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție nu se încalcă.
De asemenea consideră că sancțiunea aplicată, respectiv amenda, a fost în mod corect individualizată de agentul constatator deoarece petenta nu a înțeles faptul că a săvârșit o faptă periculoasă raportat la relațiile sociale protejate de norma incriminatoare și nici gradul de pericol social al faptei astfel încât simplul avertisment nu va avea niciun efect asupra conduitei viitoare a contravenientei.
Simpla nerecunoaștere a comiterii faptei necoroborată și cu alte mijloace de probă nu este de natură să atragă anularea procesului verbal.
Totodată a precizat că în conformitate cu prevederile Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzării sa dovedească faptele ce i se impută nu este absolută, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku v.Franța, Hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag si Vulic v. Suedia, paragraph 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează si apreciază probatoriul ( cauza Bosoni v. Franța, Hotărârea din 7 septembrie 1999). Nu este admis ca acest gen de contravenție ( referitoare la circulația pe drumurile publice ), in lumina cauzei Angliei c. României sa intre in sfera "acuzațiilor in materie penala ", atâta timp cat la data săvârșirii faptei ( care privea fondul acestei cauze) aceasta era sancționată cu închisoare contravenționala. Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil ( art.31-36 din OG 2/2001) în cadrul căruia sa utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării ca situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit si respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. v. România, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
În temeiul art.223 alin.3 și art.41 alin.2 C.pr. civ a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului său.
Petenta a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de intimat prin care a arătat că nu a primit Raportul agentului constatator invocat de intimat ca proba și ca urmare nu poate formula un punct de vedere cu privire la acesta.
Afirmațiile intimatului potrivit cărora procesul-verbal de contravenție atacat ar corespunde exigențelor art.17 din OG.nr.2/2001 sunt în contradicție cu criticile pe care le-a adus acestuia în cuprinsul plângerii contravenționale din speța ( pag.2 și 3 ), își menține criticile din cuprinsul plângerii, inclusiv acelea vizând încălcarea art.16 din OG.nr.2/2001.
Nu este adevărat că agentul constatator ar fi constatat fapta prin propriile simțuri, așa cum a arătat prin plângere, acesta a venit la locul "faptei", după încetarea muzicii reținută drept faptă contravențională, probabil la sesizarea unei persoane, neprecizată în pv. de contravenție și astfel nu avea cum să o constate prin propriile simțuri iar sintagma " după ce au consumat băuturi alcoolice ", folosita la descrierea contravenției este contrar adevărului.
Nu a fost testată cu etilometrul și astfel sintagma a fost folosita arbitrar, fără nici o verificare în fapt.
De altfel, dacă aspectul ar fi fost real, ar fi fost imposibil să fie prezentă la cursuri în dimineața zilei de 29.04.2015.
În drept a invocat OG nr.2/2001, Legea nr.61/1991.
A fost administrată proba cu înscrisuri în cadrul căreia au depus la dosar: chitanțe (f.5,9), copia și originalul procesului verbal contestat (f.6,27,28,48), copie CI (f.7), înștiințare de plată (f.8), copii plic (f.9,46,47), raportul agentului constatator (f.21-24), confirmare de primire (f.25,29), declarații (f.30-33,38-39), raport de eveniment (f.34-37), plic (f.40,49).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ încheiat la 29.04.2015 de INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI M., petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 500 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 2 pct. 26 și art. 3 pct 1 lit. c din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, o ordinii și liniștii publice, reținându-se în sarcina acesteia că la data de 29.04.2015, ora 07:10, petenta după ce a consumat băuturi alcoolice împreună cu colegele de cameră nr. 123 de la căminul studențesc numărul 2 au tulburat liniștea locatarilor prin folosirea instrumentelor muzicale la intensitate medie și larmă.
Petenta a refuzat să semneze procesul-verbal acesta fiind comunicat prin poștă cu scrisoare recomandată (fila 25).
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la 29.04.2015, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Astfel, O.G. nr.2/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr.180/2002, cu modificările și completările ulterioare, instituie cadrul general de constatare și sancționare a contravențiilor.
Prin dispozițiile specifice pe care le cuprinde, acest act normativ reglementează modul de întocmire a procesului verbal de constatare a contravențiilor, cu precizarea mențiunilor obligatorii pe care trebuie să le cuprindă, persoanele ce pot avea calitatea de agent constatator, condițiile în care poate fi contestat procesul verbal de constatare a contravențiilor, ca și regimul general al sancțiunilor contravenționale, al aplicării și executării acestora.
Astfel, în art. 16 alin.1 din O.G.2/2001, sunt enumerate datele pe care trebuie să le cuprindă în mod obligatoriu procesul verbal de constatare a contravențiilor, respectiv data și locul unde este încheiat, numele prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă al contravenientului, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
De asemenea, în alin.1 indice 1, 5 și 6, ale aceluiași articol au fost prevăzute datele ce trebuie să mai fie menționate în cazul contravenienților cetățeni străini, persoana fără cetățenie sau cetățeni români cu domiciliul în străinătate, al contravenienților minori, precum și în situația în care contravenientul este o persoană juridică. În cadrul alin.7 al articolului 16 din O.G.2/2001 s-a prevăzut că în momentul încheierii procesului verbal de contravenție, agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare.
Dintre aceste mențiuni, doar cele cu privire la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție.
Prin urmare, în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, inclusiv cele referitoare la consemnarea obiecțiunilor contravenientului, sancțiunea care intervine este nulitatea relativă care nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acestuia act.
Verificând procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor întocmit pe numele petentei, prin prisma dispozițiilor menționate mai sus, instanța constată următoarele: în cuprinsul acestuia sunt prevăzute expres numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta contravențională săvârșită și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește consemnarea greșită a numelui petentei, instanța reține că acest lucru reprezintă o eroare materială care nu produce nicio vătămare atâta timp cât sunt consemnate în cuprinsul procesului verbal alte date, suficiente pentru identificarea acesteia printre care codul numeric personal și domiciliul.
În ceea ce privește critica petentei referitoare la neaducerea la cunoștință a dreptului de a face obiecțiuni, instanța reține faptul că în conformitate cu prevederile art. 16 alin. 7 din OG 2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, obiecțiunile fiind consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.
Totuși, o asemenea încălcare este sancționată cu nulitatea relativă, care atrage anularea actului întocmit în aceste condiții, numai în măsura în care s-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată în alt fel.
Or petenta nu a demonstrat că a suferit vreo vătămare, cu atât mai mult cu cât prin intermediul plângerii contravenționale formulate a avut posibilitatea de a invoca toate neregulile referitoare cu privire la existența faptei contravenționale ori a existenței vinovăției în cauză.
În ceea ce privește critica petentei în ceea ce privește faptul că procesul-verbal este ilizibil instanța reține că ilizibilitatea procesul verbal de contravenție nu este un motiv de nulitate întrucât, în primul rând, analizând exemplarul original al acestuia, aflat la f. 16 din dosar instanța constată că scrisul agentul constatator este inteligibil.
În al doilea rând, chiar dacă scrisul olograf al persoanei care a constatat și sancționat săvârșirea faptei nu ar îndeplini condițiile rezonabile de formă, există posibilitatea de a solicita o tehnoredactare a actului.
În nicio împrejurare, apreciază instanța calitatea scrisului unui agent constatator nu poate conduce la anularea procesului verbal, atâta timp cât sunt îndeplinite toate condițiile de fond și de formă prevăzute de lege.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile Legii nr. 61/1991 au drept scop asigurarea climatului de ordine și liniște publică necesar desfășurării normale a activității economice și social-culturale și promovarea un unor relații civilizate în viața cotidiană, cetățenii fiind obligați să aibă un comportament civic, moral și responsabil, în spiritul legilor țării și al normelor de conviețuire socială.
Instanța arată că, deși petenta a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, prin formularea de obiecțiuni, acesta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia.
În raport de cele expuse, instanța apreciază că procesul verbal contestat este legal și temeinic.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentei, instanța reține că potrivit art. 21 din OG nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, respectiv 500 lei, instanța apreciază că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor legale din Legea nr. 61/1991, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca nefondată plângerea contravențională formulată de petentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE :
Respinge ca nefondată plângerea contravențională formulată de către petenta Z. A. G., CNP_, cu domiciliul în ., ., jud. B. în contradictoriu cu IPJ M., .. 16, jud. M..
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.10.2015.
P., | GREFIER, |
G. C. U. | L. E. L. |
Red. UGC/dact LM
4 EX/12.11.2015.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4684/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ | Pretenţii. Sentința nr. 4685/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ → |
|---|
