Plângere contravenţională. Sentința nr. 5842/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5842/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 18-12-2015 în dosarul nr. 5842/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU M.
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 5842/2015
Ședința publică din data de 18 decembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C. C.
GREFIER: I. M. I.
Pe rolul instanței se află judecarea plângerii contravenționale formulată de către petenta ., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ M., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria_ nr._/03.04.2012-rejudecare.
În lipsa părților.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 15 decembrie 2015, când s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de astăzi, când după deliberare instanța a pronunțat prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu M. la data de 20.04.2012, sub nr._, petenta . a solicitat anularea procesului verbal de constatare a contravenției seria_ nr. 1368 încheiat de către inspectorii din cadrul intimatului ITM M. la data de 03.04.2012 și exonerarea petentei de obligația de plată a amenzii în cuantum de 8.000 lei, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată. În subsidiar, petenta a solicitat înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment, invocând principiul proporționalității aplicării unei sancțiuni contravenționale.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că prin procesul-verbal de constatare a contravenției a cărui anulare o solicită, agenții constatatori din cadrul ITM au dispus aplicarea sancțiunii contravenționale a amenzii în cuantum de 8.000 lei, reținând că petenta a săvârșit contravenția prevăzută de art. 20 alin. l lit. a din Legea nr. 319/2006. S-a reținut prin procesul verbal contestat că petenta a admis la lucru persoane fără a fi instruite din punct de vedere a protecției muncii.
În esență, petenta a criticat atât legalitatea procesului verbal, cât și temeinicia acestuia. Sub aspectul condițiilor de formă, aceasta a precizat că procesul verbal a fost încheiat fără se a respecta prevederile art. 16 din OG nr. 2/2001 în privința menționării actului normativ care sancționează fapta reținută, precum și în privința necesității existenței semnăturii unui martor în cazul în care cel sancționat nu semnează procesul verbal.
Pe fondul cauzei, petenta a susținut că persoanele identificate de către inspectorii intimatului cu ocazia controlului nu prestau activitate pentru intimată, nu se aflau în serviciul acesteia, astfel încât obligația de instruire în privința protecției muncii nu exista în sarcina petentei. În atare condiții, în lipsa premisei ce a determinat constatarea împrejurării că petenta nu și-a îndeplinit obligațiile legale pe această linie a protecției muncii, petenta a afirmat că se impune constatarea nulității procesului verbal și exonerarea de la plata amenzii contravenționale aplicate.
În drept, petenta a invocat dispozițiile Legii nr. 53/2003, ale O.G nr. 2/2001, precum și ale Vechiului Cod de procedură civilă.
Plângerea contravențională a fost însoțită de următoarele înscrisuri: împuternicire avocațială, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, înștiințare de plată, extras registru de evidență salariați, foi colective de prezență.
La data de 04.10.2012, intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale, precizând că procesul verbal atacat este legal și temeinic întocmit, cu respectarea dispozițiilor OG nr. 2/2001.
Cu privire la criticile de nelegalitate invocate de petentă, intimatul a solicitat respingerea acestora ca neîntemeiate, deoarece inspectorii de muncă au indicat actul normativ ce sancționează conduita contravenientei, iar lipsa semnăturii unui martor a fost justificată de imposibilitatea obiectivă consemnată în cuprinsul procesului verbal.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, s-a precizat că inspectorii de muncă au constatat fapta prin propriile lor simțuri, în urma verificărilor efectuate, iar probele prezentate de inspectorii de muncă certifică legalitatea și temeinicia acestuia. Petenta a primit la muncă pe numiții S. T., K. Karoly și S. V. fără a fi instruiți din punct de vedere a protecției muncii, contrar prevederilor art. 20 alin. 1 lit. a din Legea nr. 319/2006.
De asemenea, potrivit intimatului persoanele de mai sus au fost angajate la muncă în serviciul petentei fără a li i se încheia contracte individuale de muncă în formă scrisă conform art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 republicată - Codul Muncii, iar această constatare a fost făcută în baza celor declarate de către aceste persoane, la data de 31.03.2012, reținute în cuprinsul fișelor de identificare, semnate personal.
Cu privire la petitul subsidiar de înlocuire a amenzii aplicate cu avertisment, intimatul a solicitat respingerea acestuia, argumentând că pericolul social al faptei săvârșite de petentă nu poate fi minimalizat prin aplicarea unui avertisment.
Intimata a depus următoarele înscrisuri: procese verbale de constatare a contravențiilor, înștiințări de plată, proces verbal de control, anexă de constatare, plan de măsuri dispuse, fișe de identificare, confirmări de primire, extras revisal.
La termenul din data de 14.12.2012, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorii S. T., S. V. și K. Karoly.
La termenul de judecată din data de 22 februarie 2012, constatând incidența prevederilor art. 244 alin. 1 pct. 1 din Vechiul Cod de procedură civilă, și anume faptul că pe rolul Judecătoriei Târgu M. exista dosarul nr._ având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului verbal nr._/_ din 03.04.2012 sub aspectul temeiniciei faptei petentei de a angaja la muncă cei trei martori din prezentul dosar fără a le încheia contracte individuale de muncă, instanța a suspendat prezenta cauză, până la soluționarea definitivă a dosarului respectiv.
Prin încheierea din data de 12 februarie 2015, s-a admis cererea de repunere pe rol formulată de către intimatul ITM M., ca urmare a încetării cauzei de suspendare, respectiv faptul soluționării dosarului nr._ prin hotărârea Tribunalului M. nr. 872/25.11.2014, în sensul respingerii recursului declarat de către petentă.
La termenul din data de 05 martie 2015, față de soluția dată de către instanța de control judiciar în dosarul nr._ și a aspectelor ce se tind a fi dovedite prin proba testimonială solicitată, instanța a constatat inutilitatea administrării probei testimoniale cu martorii încuviințați la termenul din data de 14 decembrie 2012 și a reținut cauza spre soluționare.
Prin Sentința civilă nr. 5078/05.06.2013 a Judecătoriei Târgu-M. instanța a respins cererea de chemare în judecată formulată de petenta . .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs ., iar prin Decizia civilă nr. 872/2015 din 25.11.2014, Tribunalul M. a respins recursul formulat de recurenta ..
Împotriva acestei decizii a declarat recurs ITM M. iar prin Decizia nr.185/2015 s-a admis recursul formulat de recurentul ITM M., a casat integral sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecarea la Judecătoria Târgu-M..
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-M. la data de 05.10.2015, sub nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție nr._/_ din 03.04.2012, petenta a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 20 alin. 1 lit. a din Legea nr. 319/2006 pentru care s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 8.000 lei conform art. 39 alin. 4 din același act normativ, reținându-se că în data de 31.03.2012, ora 10.40, la șantierul din . admiși la muncă numiții S. T., K. Karoly și S. V. fără a fi instruiți din punct de vedere al protecției muncii, contrar prevederilor art. 20 alin. 1 lit. a din Legea nr. 319/2006. Procesul verbal a fost întocmit la sediul intimatului, consemnându-se refuzul reprezentantului contravenientei de a semna, precum și faptul că nu s-a găsit martor dispus să semneze procesul verbal de contravenție, obiecțiunile petentei urmând a fi formulate în instanță.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța constată mai întâi că, în materia plângerii contravenționale este obligată ca din oficiu, și prin prisma motivelor invocate de petent, să examineze aspectele ce țin de legalitatea procesului verbal de contravenție, și în subsidiar, în măsura în care nu există vreun motiv care să atragă nulitatea actului atacat, se va trece, la examinarea, pe bază de probe a temeiniciei situației de fapt, astfel cum a fost reținută.
Analizând actul de sancționare contestat sub aspectul legalității sale, prin prisma art. 17 din OG nr. 2/2001, care prevede cazurile de nulitate absolută ce pot fi invocate din oficiu, instanța constată că actul a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză. Astfel, în procesul-verbal se regăsesc atât numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, cât și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Apreciem că, în cazurile în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului verbal, nulitatea procesului nu poate fi invocată decât dacă i s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, astfel cum s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia R.I.L nr. XXII/19.03.2007.
În ce privește temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, reținem că, potrivit art. 20 alin. 1 lit. a din Legea nr. 319/2006: „Angajatorul trebuie să asigure condiții pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă și adecvată în domeniul securității și sănătății în muncă, în special sub formă de informații și instrucțiuni de lucru, specifice locului de muncă și postului său (…) la angajare”, faptă sancționată de art. 39 alin. 4 din același act normativ cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei.
Instanța reține că petenta a invocat, prin plângerea formulată, faptul că în cuprinsul actului sancționator nu ar fi fost indicat actul normativ încălcat, iar acesta nu a fost semnat nici de către reprezentantul societății petente, nici de către un martor.
Observăm, însă, că în cuprinsul actului sancționator sunt indicate atât prevederile legale încălcate cât și cele sancționatoare, respectiv art. 20 alin. 1 lit. a și art. 39 alin. 4 din Legea nr. 319/2006.
Din cuprinsul procesului verbal atacat, se mai observă și că au fost respectate dispozițiile art. 19 alin. 3 referitoare la situația în care se constată imposibilitatea depistării unui martor asistent, precum și a consemnării motivelor care au condus la această imposibilitate.
Mai facem mențiunea că, pentru aceste pretinse omisiuni ale procesului verbal, petenta nu a indicat și nu a probat producerea vreunei vătămări ce nu s-ar putea înlătura decât prin anularea actului, deși sarcina probei în acest sens îi revenea. De vreme ce, prin formularea prezentei acțiuni, petenta a avut posibilitatea de a supune analizei instanței orice obiecțiuni are cu privire la fapta contravențională reținută, apreciem că posibila vătămare ce ar fi fost cauzată prin omisiunea de a se ține cont de poziția petentei cu ocazia întocmirii actului sancționator s-a înlăturat.
Cu privire la starea de fapt reținută în cuprinsul Procesului verbal de contravenție nr._/_ din 03.04.2012, observăm că petenta a înțeles să o conteste, arătând că cele 3 persoane despre care se susține că fuseseră primite la muncă la data de 31.03.2012, fără a fi primit instruire privind protecția muncii, de fapt nu fuseseră deloc admise la muncă, ci erau prezente la sediu pentru a discuta cu administratorul posibilitatea angajării cu începere din data de 5.04.2012.
Cu privire la condițiile în care cele 3 persoane în cauză au fost angajate de către societatea petentă, s-a soluționat definitiv Dosarul nr._, în cadrul căruia s-a analizat plângerea contravențională formulată de societatea petentă împotriva procesului verbal de contravenție seria_ nr._/3.04.2012, în baza căruia a fost sancționată pentru primirea la muncă a 3 persoane fără a avea contract de muncă încheiat în scris. Instanța învestită cu judecarea respectivului dosar, a respins plângerea contravențională formulată, menținând ca legale și temeinice dispozițiile respectivului proces verbal, și confirmând, în motivare, starea de fapt constatată în cadrul său: că numiții Ș. T., K. Karoly Jozsef și Ș. V. au prestat activitate pentru societatea petentă cu începere de la data de 30.03.2012, fără a avea încheiate cu aceasta contracte de muncă în scris.
Sentința civilă nr. 5078/2013, pronunțată de Judecătoria Târgu M. în respectivul dosar, rămasă definitivă prin respingerea recursului, are putere de lucru judecat atât în ce privește dispozitivul, cât și în ceea ce privește considerentele pe care se bazează, fiind obligatorie atât pentru părțile din ambele dosare, cât și pentru prezentul complet dezlegările date de această instanță.
Prin urmare, vom reține că s-a constatat cu putere de lucru judecat primirea la muncă a celor 3 persoane cu începere de la data de 31.03.2012. Pe de altă parte, observăm că petenta nici nu contestă faptul că, până la data controlului, nu făcuse acestor persoane instructajul privind protecția muncii, ci doar faptul că ar fi avut această obligație.
Pentru considerentele expuse mai sus, observând că starea de fapt descrisă în cadrul procesului verbal este confirmată, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de anulare a respectivului act, ca nelegal.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța reține faptul că dispozițiile art. 34 din OG 2/2001 care constituie dreptul comun în materie contravențională, coroborate cu dispozițiile cu art. 38 alin.3 din același act normativ, permit instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție este reală. În cauza de față instanța consideră că sancțiunea avertismentului este totuși suficientă, pentru a atrage atenția petentei asupra respectării dispozițiilor privind angajarea persoanelor în muncă.
De asemenea instanța reține că potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor sancțiunea se aplică în limitele stabilite de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În cazul de față, însă, apreciem că aplicarea sancțiunii la minimul legal este o sancțiune clementă aplicată de agenții constatatori petentei, în contextul în care numărul persoanelor primite la muncă fără instructaj corespunzător de protecția muncii a fost de trei, iar domeniul construcțiilor este unul ce implică riscuri deosebite pentru muncitorii neinstruiți.
Pentru aceste considerente, se impune a se respinge ca neîntemeiată solicitarea de înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertismentul.
Potrivit art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Cererea petentei – parte căzută în pretenții - de obligare a intimatei la suportarea cheltuielilor de judecată, se impune a fi respinsă ca neîntemeiată, în baza textului legal citat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta ., cu sediul în Târgu M., ., . în contradictoriu cu I. T. DE MUNCĂ M., cu sediul în Târgu M., .. 2, jud. M., C._.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Recursul se depune la Judecătoria Târgu M..
Pronunțată în ședință publică azi, 18.12.2015.
P. GREFIER
A. C. C. I. M. I.
Red. A.C.C.
Tehnored. I.M.
15.01.2016
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5843/2015.... | Validare poprire. Sentința nr. 4999/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ → |
|---|
