Plângere contravenţională. Sentința nr. 649/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 649/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 16-02-2015 în dosarul nr. 649/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
CIVIL
SENTINȚA CIVILĂ nr. 649/2015
Ședința publică de la 16 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C. U.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petentul B. R. V. în contradictoriu cu intimatul I. M.- BIROUL RUTIER, având ca obiect plângere contravențională .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată depuse la dosar prin registratura instanței la data de 11.02.2015 și 13.02.2015, concluzii scrise din partea petentului.
Verificându-și competența, conform dispozițiilor art. 131 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța constată că este competentă general, material – conform art. 94 din codul de procedură civilă – și teritorial, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, să judece prezenta cauză.
Potrivit art. 238 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța estimează durata necesară cercetării procesului la un termen de judecată.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 258 alin. (1) coroborat cu dispozițiile art. 255 alin. (1) din Codul de procedură civilă, încuviințează, proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind-o ca fiind legală, pertinentă și concludentă pentru justa soluționare a cauzei.
Față de împrejurarea că nu mai sunt alte cereri în probațiune de formulat, instanța, potrivit art.244 alin.1 Cod procedură civilă, constată cercetarea judecătorească terminată.
De asemenea, instanța socotindu-se lămurită, în conformitate cu prevederile art.394 alin 1 Cod Procedură Civilă, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-M. la data de 30.10.2014 sub nr._, petentul B. R. V. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. M., a solicitat admiterea plângerii, anularea procesului-verbal de contravenție, exonerarea de la plata amenzii, anularea punctelor amendă, anularea măsurii suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile, precum anularea măsurii complementare a reținerii permisului de conducere.
În motivarea plângerii petentul a arătat că la data de 23.10.2014, a condus autoturismul marca VOLKSWAGEN GOLF, cu numărul de înmatriculare_, pe . Târgu M., condițiile meteo fiind defavorabile, respectiv vreme ploioasă.
Petentul a susținut că în momentul în care s-a apropiat de trecerea de pietoni, menționată în procesul-verbal, a redus viteza mașinii, astfel încât s-a oprit și s-a asigurat în privința pietonilor și că n-a văzut pietoni angajați în trecere continuîndu-și deplasarea.
În momentul în care a intrat pe trecere, un pieton grăbit a tâșnit efectiv pe aceasta, imediat s-au auzit sirenele de la mașina poliției și l-au oprit pe dreapta și i-au solicitat actele de către agentul constatator și i s-a întocmit procesul verbal de contravenție mai sus menționat, prin care a fost sancționat cu 360 lei amendă contravențională, 4 puncte amendă și suspendarea permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile reținandu-se in sarcina acestuia faptul ca nu ar fi acordat prioritate de trecere unui pieton.
A mai menționat petentul că in trafic are un comportament în spiritul si litera legii deoarece pentru a-și putea susține financiar familia activitatea sa depinde de permisul de conducere.
În opinia petentului, sancțiunea care i s-a aplicat este nelegală si netemeinică deoarece în momentul în care a decis să treacă peste trecerea de pietoni nici o persoană nu se angajase în traversare.
Petentul a precizat că a formulat această obiecțiune la rubrica Alte menpuni din procesul-verbal, însă agentul constatator nu a individualizat persoana care țâșnise în traversare, simpla precizare că a fost o femeie, îi încalcă dreptul la apărare în condițiile în care aceasta putea fi citată în instanță.
De asemenea, a mai menționat petentului că în procesul - verbal întocmit de agentul constator nu a fost precizat autovehiculul pe care era instalat aparatul de filmat și cinemometrul, a denumirii și a seriei acestora, pentru a putea corobora datele, pentru a se putea efectua verificări care să concluzioneze că filmarea apare ca legală cu suport logistic verificat metrologic, consemnări ce sunt obligatorii pentu că doar astfel se pot face verificări cu privire la veridicitatea celor constatate.
Normele de metrologie legală impun ca toate înregistrările ce ulterior pot constitui mijloc de probă în aplicarea legislației rutiere, să fie efectuate de operatori calificați, ca atare era necesară prezentarea și consemnarea existenței buletinului de verificare metrologică.
Petentul a depus concluzii scrise prin care a reiterat în esență susținerile din acțiunea principală.
La dosarul cauzei au fost depuse următoarelor înscrisuri: procesul verbal de contravenție (f 3), copie CI al petentului (f 4), adresa emisă de către I. M. și înscrisurile anexate acesteia ( f. 15-19).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ întocmit la data de 23.10.2014, de I. M.-Poliția Mun. Tîrgu-M.-Biroul Rutier Tîrgu-M., petentul B. R. V., a fost sancționat cu amendă în cuantum de 360 lei, echivalentul a 4 puncte de amendă și i s-a aplicat sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice pentru o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 100 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, privind circulația pe drumurile publice, raportat la dispozițiile art. 135 lit. (h) din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constând în aceea că în data de 23.10.2014, în jurul orelor 10:33 a condus autoturismul marca Volkswagen Golf, cu numărul de înmatriculare_, pe .. M., iar la trecerea de pietoni semnalizată corespunzător din dreptul imobilului cu nr. 3, nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversare regulamentară pe sensul său de mers.
Procesul-verbal a fost semnat de către petent cu mențiunea „ în momentul în care m-am asigurat, cetățeanca nu era pe trecere”.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal atacat, în raport cu motivele de nulitate absolută și relativă, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16, art. 17, art. 18 și art. 19 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Instanța reține că, în celelalte cazuri, în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului verbal, nulitatea procesului nu poate fi invocată decât dacă i s-a pricinuit părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, astfel cum s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia R.I.L nr. XXII/19.03.2007.
Sub aspectul cauzelor de nulitate relativă, instanța reține că petentul nu a indicat în mod expres încălcarea niciunei prevederi legale aplicabile cauzei de față care să facă obiectul analizei instanței, sub aspectul existenței unei încălcări, a unei vătămări și a gravității vătămării care să impună anularea actului.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, dispozițiile O.G. nr.2 /2001 nu stabilesc care este valoarea probatorie recunoscută procesului verbal de sancționare și constatare a contravențiilor, însă art. 47 din O.G.2/2001 stabilește faptul că, în materie contravențională sunt aplicabile prevederile Codului de procedură civilă, iar potrivit art.249 Cod de procedură civilă, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.
Cu privire la prezumția de legalitate și temeinicie a proceselor verbale de contravenție instituită de dreptul român, instanța reține că potrivit jurisprudenței CEDO (cauza Salabiaku contra Franței) prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției este un înscris oficial și autentic, fiind întocmit de un agent public aflat în exercițiul funcțiunii.
Atunci când acesta este întocmit în urma constatărilor personale ale agentului, procesul verbal se bucură de prezumția relativă de veridicitate, prezumție ce poate fi însă răsturnată prin alte mijloace de probă, prezumție compatibilă în situația de față cu jurisprudența CEDO (cauza Salabiaku împotriva Franței).
Procesul-verbal de constatare a contravenției atacat în prezenta cauză, în conformitate cu dreptul intern, se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie până la proba contrară.
Reglementarea și aplicarea unei astfel de prezumții deși are ca efect limitarea prezumției de nevinovăție garantată de art. 6 par. 2 din CEDO prin aceea că inversează sarcina probei nu este contrară acesteia.
În acest sens, în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului s-a stabilit că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile având în vedere importanța scopului urmărit dar și respectarea dreptului la apărare. (cauza Salabiaku contra Franței, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic contra Suediei).
Astfel, persoana sancționată are dreptul (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Astfel, exigențele CEDO impun ca în măsura în care sunt instituite astfel de prezumții, persoanei în cauză să i se acorde cadrul procesual adecvat în vederea probării situației contrare și răsturnării prezumției legale.
Instanța apreciază că persoana sancționată contravențional s-a bucurat de aceste garanții procesuale în cauza de față.
În drept, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 100 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile […]săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: […] neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului; în continuare, reține că, potrivit dispozițiilor art. 135 lit. h) din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și […] pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
De asemenea, reține că, potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, prin expresia "acordare a priorității" se înțelege obligația oricărui participant la trafic de a nu își continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească.
În contextul reglementărilor arătate, fapta petentului care în data de 23.10.2014 a condus autoturismul marca Volkswagen Golf, cu numărul de înmatriculare_, pe .. M., iar la trecerea de pietoni semnalizată corespunzător din dreptul imobilului cu nr. 3, nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversare regulamentară pe sensul său de mers, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute și sancționate de art. 100 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, privind circulația pe drumurile publice, raportat la dispozițiile art. 135 lit. h) din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Instanța reține că situația de fapt constatată în cuprinsul procesului-verbal de contravenție corespunde adevărului, datele și aspectele consemnate în procesul-verbal nefiind contracarate de argumentele și probele petentului, astfel că prezumția relativă de veridicitate a procesului-verbal de contravenție nu a fost răsturnată.
În ceea ce privește critica formulată de către petent referitoare la lipsa identificării unui martor care să confirme starea de fapt reținută în actul sancționator contestat, instanța reține că potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 2/2001 prevede obligativitatea menționării unui martor asistent numai în cazul în care persoana sancționată lipsește sau refuză să semneze, nu și în cazul în care aceasta semnează procesul verbal.
Instituția martorului (ocular) este diferită de instituția martorului asistent, acesta din urmă neavând posibilitatea să ofere date relevante despre fondul cauzei, ci doar să confirme faptul că la momentul încheierii procesului verbal (nu al săvârșirii contravenției) contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, iar OUG 2/2001 nu prevede obligativitatea indicării unei persoane care să aibă calitatea de martor ocular.
Referitor la critica petentului privind lipsa unor probe video care să confirme starea de fapt reținută în actul sancționator contestat, instanța reține că fapta contravențională a fost constatată în mod direct și nemijlocit de agentul constatator prin propriile sale simțuri, nefiind utilizate mijloace tehnice.
În cuprinsul procesului-verbal contestat nu se precizează că fapta contravențională ar fi fost înregistrată cu ajutorul unor mijloace tehnice video, iar potrivit dispozițiilor art. 109 din OUG nr. 195/2002 constatarea contravențiilor se poate face atât direct de către polițistul rutier, cât și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Atunci când actul sancționator este întocmit în urma constatărilor personale ale agentului (indiferent dacă evenimentul a fost sau nu înregistrat foto/video), procesul verbal se bucură de prezumția relativă de veridicitate, prezumție ce poate fi răsturnată prin alte mijloace de probă, prezumție compatibilă în situația de față cu jurisprudența CEDO (cauza Salabiaku împotriva Franței).
În cauza de față, instanța reține că deși petentul a contestat starea de fapt reținută în actul constatator al contravenției atacat, acesta nu a propus administrareade probe în sprijinul susținerilor sale, nerăsturnând prezumțiile de legalitate, autenticitate și veridicitate de care beneficiază procesul verbal.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (5) din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea contravențională trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (3), la individualizarea sancțiunii se va ține seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului (în evidențele poliției figurează cu 5 abateri de la normele rutiere) și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În concret, instanța constată că sancțiunea amenzii în cuantum de 340 lei aplicată de agentul constatator pentru fiecare contravenție este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, având în vedere faptul că gradul de pericol social al faptei săvârșite este ridicat, aspect care rezultă din împrejurarea că a generat o stare de indisciplină în trafic, deoarece, deși petentul a observat sau trebuia să observe că pietonul s-a angajat în traversare, a nesocotit regulile de conduită în trafic și nu a acordat acestuia prioritate.
În continuare, instanța reține că rațiunea pe care legiuitorul a avut-o în vedere la momentul edictării normelor încălcate a fost dată de necesitatea asigurării desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, conform dispozițiilor art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, privind circulația pe drumurile publice.
Instanța apreciază că se impune menținerea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice pentru o perioadă determinată, întrucât prin aceasta se aduce la îndeplinire componenta preventivă a sancțiunii.
Restricționarea pentru o anumită perioadă a dreptului de a conduce poate avea un impact major asupra contravenienților în sensul disciplinării lor, dar și pentru a dezvolta un sentiment de responsabilitate și respect în desfășurarea unei activități precum conducerea pe drumurile publice, pe care legiuitorul a înțeles să o reglementeze tocmai dată fiind importanța valorilor ce trebuie protejate.
Față de aspectele învederate mai sus instanța va respinge plângerea formulată de petent ca neîntemeiată și va menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției atacat, ca fiind legal și temeinic întocmit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată formulată de către petentul B. R. V., domiciliat în jud. A., loc. Zlatna, ., ., ., CNP_ în contradictoriu cu intimatul I. M.-Biroul Rutier cu sediul în Tîrgu-M., ., jud. M..
Menține procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 23.10.2014 ca fiind legal și temeinic.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
U. G.-C. M. M.
Red. UGC/Dact. UGC
4 EX/08.04.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 647/2015.... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
