Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Sentința nr. 688/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 688/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 688/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU M.
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 688/2015
Ședința publică din data de 17 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. G. C.
GREFIER: I. M. I.
Pe rolul instanței se află judecarea plângerii contravenționale formulată de către petentul V. G., având ca obiect plângere împotriva încheierii de CF.
În lipsa părților.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 10 februarie 2015, când s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de astăzi, când după deliberare instanța a pronunțat prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-M. la data de 01.08.2014, sub nr._ petentul V. G. a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a OCPI M./BCPI Tg. M..
În motivare petentul a arătat că imobilul mai sus menționat este coproprietate . al soției sale, numita V. M..
Respectivul imobil (teren) a fost dobândit, prin cumpărare de către soția sa, prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1324/3 august 2004 de către BNP T. C., apoi terenul făcând obiectul unei parcelari (dezlipiri efectuate de către topograf . Cartea funciara prin Actul autentificat de către BNP D. V. S. sub nr. 1021/11.05.2012.
A arătat că și în cazul în care contractul de dobândire a fost încheiat numai de către soția sa, prin efectul prezumției legale de dobândire a bunurilor în perioada căsătoriei, acest bun este an bun comun în codevălmășie, între dânșii neexistând convenție matrimonială.
Actul administrativ, Proces verbal de sechestru, a cărui înscriere a fost solicitată și admisă prin încheierea atacată, face referire în mod exclusiv asupra debitorului V. G. și nu o privește sub nici o forma sau/si nu îi este opozabil soției V. M..
Dată fiind aceasta stare de fapt, prin încheierea nr._ a OCPI M./BCPI Tg. M., s-a dispus în mod nelegal, netemeinic si nejustificat admiterea cererii înscrierii unui drept de ipotecă legala asupra unui bun imobil asupra căruia susnumita V. M. este coproprietara, dar fără a fi codebitor al obligației menționate.
De altfel, a mai menționat că temeiul legal invocat de către creditorul obligației înscrise în cererea atacata (M. A. DGFP B. AJFP M. Serviciul Colectare executare Silita Persoane Fizice) si anume art. 154 din Codul de Procedura fiscala menționeaza în mod clar că "Sunt supuse executării silite bunurile imobile proprietate a debitorului. În situația în care debitorul deține bunuri în proprietate comună cu alte persoane, executarea silită se va întinde numai asupra bunurilor atribuite debitorului în urma partajului judiciar, respectiv asupra sultei”.
Prin urmare, petentul a arătat că tocmai prin aplicarea temeiului legal avut in vedere la admiterea cererii de înscriere (art. 154 cod pr.fisc.) si făcând o temeinica verificarea asupra existentei condițiilor prevăzute de art. 29 din Legea 7/1996 (republicata), registratorul însărcinat cu soluționarea cererii atacate, ar fi trebuit sa observe ca nu exista o concordanta deplina intre identitatea debitorului si cea a proprietarului imobilului si sa dispună in sensul respingerii cererii creditorului si nu a admiterii acesteia.
Mai departe, chiar verificând procedura de înscriere a ipotecilor se poate observa ca in reglementarea art. 36 alin (4) din legea 7/1996 „Ipoteca se poate înscrie numai asupra unui imobil în întregul său sau asupra cotei-parti aparținând unui coproprietar”. Prin urmare data fiind codevalmasia dreptului de proprietate asupra bunului este imposibil sa se identifice si individualizeze, cel puțin in prezent, cota sa de proprietate asupra imobilului de cea a sotiei sale. Ori, imposibilitatea identificării unei cote parti de drept de proprietate, implica in mod imediat si inevitabil, imposibilitatea înscrierii unei ipoteci fie ea legala sau convenționala.
Pentru toate aceste motive, petentul a arătat că s-ar fi impus ca registratorul sef al BCPI/OCPI M. sa constatate ca încheierea atacata este netemeinica si nelegala si sa dispună respingerea cererii de intabulare formulată de către M. A. DGFP B. AJFP M. Serviciul Colectare Executare Silita Persoane Fizice pentru intabularea, in favoarea acesteia, a dreptului de ipoteca legala in valoare de 81.638 lei, asupra imobilului cu nr. cadastral/topo_ inscris in cartea funciara nr._/Sangeorgiu de M.. Temeiul de drept al acestei decizii fiind acela ca cererea creditorului nu îndeplinește condițiile legale prevăzute de art. 29, si 36 din Legea 7/1996, avand in vedere temeiul de fapt ca debitorul mentionat în Procesul verbal de sechestru nu este proprietarul (exclusiv) al bunului mentionat.
Astfel, petentul a solicitat ca reanalizând toate documentele din dosar precum si argumentele de fapt si de drept invocate, sa se observe ca, prin încheierile atacate au fost încălcate drepturi elementare privitoare la proprietate, prin înscrierea asupra bunului aflat in proprietatea soției sale (a cotei sale devalmase de proprietate) a unei ipoteci destinate a satisface o creanța care îi este doar dânsului opozabila si de care soția sa este intru totul străină. Aceasta incalcare s-a făcut cu ignorarea dispozițiilor Legii 7/1996 mentionate mai sus si singura soluție posibila pentru îndreptarea acestor incalcari este pronunțarea a unei hotarari prin care să se dispună, in principal, anularea încheierii nr._ a OCPI M./BCPI Tg. M. din data de 16.05.2014 si respectiv a încheierii de respingere nr._/13.06.2014 a Registratorului Sef al OCPI M./BCPI Tg. M., si pe cale de consecința sa se dispună respingerea Cererii de intabulare dreptului de ipoteca legala in valoare de 81.638 lei, asupra imobilului cu nr. cadastral/topo_ inscris in cartea funciara nr._/Sangeorgiu de M., in favoarea M. A. DGFP B. AJFP M. Serviciul Colectare Executare Silita Persoane Fizice.
La data de 12.11.2014, petentul a depus la dosar un înscris prin care a arătat că cererea de chemare în judecată este în contradictoriu cu M. A. DGRFP B. – AJFP M., Serviciul Colectare Executare Silită Persoane Fizice.
Prin încheierea de ședință din data de 13.11.2014, instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de intimat a DGRFP B. - AJFP M..
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii.
Intimata a arătat că prin adresa emisa sub nr._ din data de 08.08.2013, au fost comunicate Serviciului Colectare Executare Silita Persoane Fizice de către Serviciul Colectare Executare Silita Persoane Juridice din cadrul AJFP M., Decizia privind angajarea răspunderii solidare nr. 293/23.05.2013 si titlul executoriu nr._/28.08.2013, emis in temeiul art.141 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata cu modificările ulterioare iar prin Decizia privind angajarea răspunderii solidare nr. 293/23.05.2013 emisa in conformitate cu prevederile art. 27 si 28 din actul normativ sus mentionat, s-a decis angajarea răspunderii solidare petentului in calitate de administrator si asociat, pentru suma de_ lei reprezentând obligațiile restante datorate de ., la bugetul general consolidat al statului.
Relativ la comunicarea deciziei privind angajarea răspunderii solidare, intimata a arătat că, organul fiscal a procedat la comunicarea acesteia prin posta, la domiciliul fiscal a debitorului, cu scrisoare recomandata si cu confirmare de primire. Întrucât comunicarea actului administrativ fiscal, nu a fost posibilă prin modalitatea mai sus mentionata, datorită neridicării corespondenței poștale plicul fiind returnat cu mențiunea, avizat lipsa domiciliu”, ,,avizat-reavizat, expirat termen de pastrare”, comunicarea s-a realizat prin publicitate, conform prevederilor art. 44 alin. 5 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin afisarea concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a anunțului colectiv nr._/ 19.06.2013 în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului, actul in cauza fiind considerat comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului.
Intimata a arătat că în vederea incasarii obligației de plata datorate, in conformitate cu prevederile art. 145 din actul normativ mentionat anterior, in baza titlului executoriu nr._/28.08.2013, s-a procedat la emiterea somației nr._/13.09.2013 si la transmiterea acesteia prin posta, la domiciliul petentului unde este si sediul societatii, cu scrisoare recomandata si confirmare de primire însoțită de un exemplar al titlului executoriu mentionat anterior, insă petentul nu si-a ridicat din nou corespondenta, motiv pentru care ambele acte administrativ fiscale i-au fost comunicate prin publicitate prin Anunțul colectiv nr._&14.01.2014.
Având in vedere faptul ca, termenul de plata a expirat iar obligațiile de plată nu au fost achitate, in vederea identificării tuturor bunurilor imobile aflate in proprietatea petentului si a aplicarii modalitatilor de executare silita, s-a solicitat de către Serviciul Colectare Executare Silita Persoane Fizice din cadrul AJFP M., de la institutiile publice care gestioneaza informații cu privire la bunurile detinute de contribuabili sa comunice bunurile mobile/imobile aflate in proprietatea petentului.
Oficiul de cadastru si Publicitate Imobiliara M., prin adresa emisa sub nr.7850/21.10.2013 a comunicat organului fiscal faptul ca, in urma verificării bazelor de date informatizate ale biroului de cadastru si publicitate imobiliara din județul M., au fost identificate bunuri imobile in proprietatea petentului motiv pentru care, a solicitat să i se comunice extrasele de carte funciara pentru bunurile imobile identificate.
În baza extraselor de carte funciara primite de la O.C.P.I. M., la data de 14.05.2014, in conformitate cu prevederile art.154 alin.5 din O.G. nr. 92/2003, republicata privind Codul de procedura fiscala cu modificările si completările ulterioare, s-a procedat la instituirea sechestrului asupra bunurilor imobile detinute de către numitul V. G., fiind intocmite in acest sens Procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile si Procesul verbal de instituire a administratorului sechestru ambele emise sub nr._/_/14.05.2014.
În acest sens, intimata a arătat ca potrivit dispozițiilor art. 129 alin. 10 din OG nr. 92/2003 republicată: „ Dacă valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acoperă integral creanța fiscală a bugetului general consolidat, măsurile asigurătorii pot fi înființate și asupra bunurilor deținute de către debitor în proprietate comună cu terțe persoane, pentru cota-parte deținută de acesta.” Referitor la modul de comunicare a procesului verbal de sechestru mentionat anterior intimatul a menționat că la data de 14.05.2014, in vederea executării silite a bunurilor imobile, o echipă de executori fiscali s-au deplasat la domiciliul fiscal a debitorului V. G., situat in loc. Tg.M., . Vivu, nr.9, .. Acesta, nu a fost găsit la domiciliu motiv pentru care Procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile si Procesul verbal de instituire a administratorului sechestru ambele emise sub nr._/_/14.05.2014 i-au fost comunicate prin posta cu scrisoare recomandata si confirmare de primire.
Deoarece nu s-a reușit comunicarea prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, Procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile si Procesul verbal de instituire a administratorului sechestru, au fost comunicate prin publicitate.
Cum, atat procesul-verbal de sechestru incheiat de organul executional cât si cererea de inscriere ipoteca, înregistrate la Oficiul de Cadastru si Publicita Imobiliara M. cuprind toate mențiunile prevăzute de textul de lege anterior citat, în mod temeinic si legal, prin Încheierea nr._/ 16.05.2014 s-a dat eficienta dispozițiilor sus aratate si, in consecința, s-a dispus intabularea ipotecii pentru suma de 81.638 lei.
Față de aspectele arătate, intimatul a solicitat să se constate temeinicia si legalitatea susținerilor si să dispună in sensul celor prefigurate in petit.
În probațiune s-au depus următoarele înscrisuri: copia CI petent (f.4), dovadă de primire și proces-verbal de predare (f. 5, 14, 15), încheierea de respingere nr._ (f. 6, 10-11), încheierea nr._ (f. 7, 13, 16), contract de vânzare cumpărare nr. 1324/03.08.2004 (f. 8), plan de amplasament (f. 9), cerere către registratorul șef (f. 12), cerere înscriere ipotecă din 15.05.2014 (f. 17), extras Cf nr._ S. de M. (f. 18-19, 22-25), proces-verbal de sechestru pentru bunuri imobile (f. 20-21)
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin plângerea ce face obiectul prezentei cauze petentul a solicitat admiterea cererii și, ca o consecință a anulării încheierii CF atacate, respingerea cererii de întabulare a dreptului de ipotecă legală al intimatei asupra imobilului asupra căruia acesta deține un drept de coproprietate.
Referitor la situația de fapt, instanța reține că, prin cererea înregistrată la data de 16.05.2014, intimata a solicitat înscrierea ipotecii execuționale asupra imobilului cuprins în procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr._/14.05.2014. Prin încheierea nr._/16.05.2014 a fost admisă cererea astfel formulată, încheiere împotriva căreia s-a depus cerere de reexaminare de către prezentul reclamant, cerere respinsă prin încheierea nr._/13.06.2014.
Instanța constată că instituirea ipotecii legale a avut în vedere calitatea de debitor a coproprietarului V. G., imobilul în cauză fiind dobândit afirmativ în timpul căsătoriei cu V. M..
Instanța constată că organul fiscal avea obligația, pentru a asigura recuperarea sumelor cuvenite, să instituie sechestru asupra tuturor bunurilor identificate ale debitorului, inclusiv asupra bunului imobil, chiar dacă debitorul deține doar o cotă parte ideală din dreptul de proprietate.
Se reține astfel că instituirea ipotecii legale nu echivalează cu înstrăinarea bunului în cauză, măsură care ar fi de natură să aducă prejudicii directe persoanei coproprietarei. Pe de altă parte însă, o astfel de măsură se impune cu forța legii organului judiciar, tocmai pentru ca bunul imobil să garanteze, chiar în parte, recuperarea sumelor datorate de către debitor.
Raportat la motivele invocate de către petente, instanța constată că persoana coproprietară are la dispoziție o acțiune în realizarea dreptului său, respectiv cererea de partaj, în cadrul căreia urmează a se stabili exact cotele cuvenite fiecăruia dintre coproprietari, urmând ca executarea silită să continue exclusiv cu privire la cota debitorului. Pe de altă parte, petentul avea la dispoziție, din momentul în care a cunoscut existența procesului verbal de sechestru, contestația prevăzută de art. 172-173 Cod procedură fiscală, cale de atac la care se face trimitere expresă în chiar cuprinsul procesului verbal.
În ceea ce privește prezenta plângere, instanța reține faptul că în soluționarea plângerii îndreptată împotriva încheierii CF este legată în mod obligatoriu de documentația pe care s-a bazat înscrierea contestată, ca și de împrejurările de fapt și de drept avute în vedere de registrator la data analizării acesteia. Prin plângerea CF astfel cum este reglementată în prezent nu se urmărește stabilirea unui drept de proprietate sau alt drept real în condiții de contradictorialitate, ci doar legalitatea înscrierilor în cartea funciară de către registrator. Raportat la acest aspect, instanța reține faptul că acesta a adoptat o măsură legală, în condițiile în care procesul verbal de sechestru este în ființă și în prezent. Ca urmare, nu intra în atribuțiile registratorului șef să verifice actele de executare emise și care nu au fost atacate, el procedând în limitele competențelor sale și cu respectarea dispozițiilor legale cuprinse în Codul de procedură fiscală.
În ceea ce privește susținerile petentului referitor la distincția între sechestru ca măsură asigurătorie prevăzută de art. 129 Cod procedură fiscală și sechestru instituit în temeiul art. 154 al aceluiași act normativ, instanța constată că cele 2 măsuri sunt într-adevăr diferite. Cu toate acestea, și instituirea sechestrului prevăzut de art. 154 este o măsură premergătoare începerii efective a executării silite, care nu va putea fi demarată decât asupra cotei debitorului, care urmează a fi stabilită după parcurgerea procedurilor legale în acest sens.
Având în vedere cele mai sus menționate, instanța urmează a respinge prezenta plângere, constatând faptul că soluția reținută prin încheierea care a soluționat cererea de reexaminare este legală și temeinică.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de către petentul V. G., cu domiciliul în Tg. M., . nr. 9 . în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice B.- Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., cu sediul procesual ales în Tg. M., .. 1-3 jud. M. împotriva încheierii nr._/25.07.2014 pronunțată de OCPI M..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria Tg. M..
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.02.2015.
PREȘEDINTE | GREFIER |
G. G. C. | I. M. I. |
4 ex./01.04.2015
Red. GGCP.
Tehnored.M.C.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 649/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 704/2015.... → |
|---|
