Plângere contravenţională. Sentința nr. 737/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 737/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 737/2015
Dosar civil nr._ .
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M. – JUDEȚUL M.
SENTINȚA CIVILĂ nr. 737/2015
Ședința publică din data de 19 februarie 2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: S. L. C.
GREFIER: C. L.
Pe rolul instanței fiind judecarea cauzei civile privind cererea formulată de petentul M. A. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean M., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
În conformitate cu prevederile art. 104 al. 13 din Hot. CSM. nr. 387/2005, văzând că niciuna dintre părți nu se prezintă la strigarea cauzei, instanța a lăsat dosarul la sfârșitul ședinței când după o nouă strigare, în ordinea listei, s-a procedat conform dispozițiilor procedurale, cons-tatându-se din nou lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cere-rii, instanța închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu M. sub nr._ din data de 12.11.2014, petentul M. A. a solicitat instanței a dispune în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale aplicate prin procesul-verbal . nr._/ 18.10.2014, încheiat de agentul constatator din cadrul I.. M., cu măsura avertisment.
În motivarea în fapt a cererii, petentul a susținut că a fost sancționat pentru fapta de a fi traversat . nepermis. A mai arătat că și-a recunoscut greșeala și a solicitat aplicarea sancțiunii avertisment, având în vedere gravitatea redusă a faptei contravenționale.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG. nr. 2/2001 și ale OUG. nr. 195/2002.
În probațiune, a anexat cererii formulate xerocopia procesului-verbal contestat (fila 4).
Plângerea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (fila 3).
Deși legal citat, intimatul I.. M. nu a formulat întâmpinare, însă a depus la dosarul cauzei, raportul agentului constatator și materialul probator care a stat la baza încheierii procesu-lui verbal de contravenție (fila 9 și urm.).
Față de dispozițiile art. 34 din OG. nr. 2/2001, instanța este datoare să verifice respectarea termenului de formulare a plângerii împotriva procesului-verbal, termen prevăzut de art. 31 al. 1 din OG. nr. 2/2001, astfel că, în prezenta cauză, instanța constată că, procesul-verbal de contra-venție a fost încheiat la data de 18.10.2014 și comunicat petentului la aceeași dată iar prezenta plângere a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 03.11.2014, respectându-se termenul legal de 15 zile calculat conform prevederilor art. 184-185 NCPC.
Instanța a încuviințat administrarea probelor cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele dosarului și materialul probator administrat în cauză, instanța reține:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 18.10.2014 de agentul constatator din cadrul I.. M. Serviciul Rutier, s-a dispus sancționarea petentului contravenient M. A. cu amendă în cuantum de 180 lei, în sarcina acestuia reținându-se nerespectarea dispozițiilor art. 167 al. 1 lit. d din HG. nr. 1391/2006, constând din aceea că a traversat drumul public prin mijlocul intersecției dintre .. D. din Târgu M., prin loc interzis pietonilor, la mai puțin de 10 m de trecerea de pietoni marcată.
Verificând, potrivit prevederilor art. 34 al. 1 din OG. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost înche-iat cu respectarea dispozițiilor legale incidente neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța reține că situațiile în care lipsa anumitor mențiuni sau elemente din procesul ver-bal atrag nulitatea absolută a acestuia sunt expres și limitativ determinate de art. 17 din OG. nr. 2/2001. De aceea, în celelalte cazuri, în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului-verbal, nulitatea procesului verbal nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia R.I.L. nr. XXII/19.03.2007.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a proce-sului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucu-rându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege.
Potrivit dispozițiilor art. 167 al. 1 lit. d din HG. nr. 1391/2006 constituie contravenție tra-versarea de către pietoni a drumului public prin alte locuri decât cele permise, fapta fiind sancți-onată conform prev. art. 99 al. 1 pct. 3 din OUG. nr. 195/2002 cu amenda prevăzută în clasa I de sancțiuni.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși OG. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții ex-prese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 din ordonanță rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28).
Prin raportare le cele invocate de către petent instanța reține că în cauză nu s-a făcut do-vada contrară celor reținute în procesul verbal motiv pentru care acesta se bucură în continuare de prezumția de temeinicie, neputându-se dispune anularea lui, cu atât mai mult cu cât petentul nu a contestat cele stabilite de organul constatator.
Instanța va avea în vedere însă, dispozițiile art. 5 al. 5 din OG. nr. 2/2001, conform cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite pre-cum și faptul că, potrivit art. 21 al. 3 din același act normativ, la stabilirea acesteia trebuie să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea propusă, precum și de circumstanțele personale ale con-travenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Față de aceste criterii instanța reține că fapta contravențională reținută în sarcina petentu-lui prin procesul-verbal, în conținutul ei concret are un grad de pericol social scăzut, în cauză justificându-se incidența prevederilor art. 7 din OG. nr. 2/2001.
Sancțiunea avertismentului se aplică, potrivit art. 7 al. 2 din OG. nr. 2/2001, în cazul în care fapta este gravitate redusă, iar conform art. 7 al. 3 din același act normativ, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu pre-vede această sancțiune.
Față de aceste dispoziții legale și raportat la situația de fapt reținută în cuprinsul procesu-lui–verbal de contravenție, instanța apreciază că aplicarea unei sancțiuni pecuniare nu se impune.
Pe baza criteriilor menționate anterior instanța apreciază că sancțiunea avertismentului prev. de art. 5, 6, 7 din OG. nr. 2/2001 este suficientă pentru a atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite și pentru a preveni săvârșirea în viitor de fapte de același gen de către acesta.
Prin urmare, în baza art. 34 din OG. nr. 2/2001, instanța va admite cererea formulată de petent și va dispune înlocuirea sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 180 lei cu sancțiunea avertismentului.
În temeiul art. 7 al. 1 din OG. nr. 2/2001 instanța va atrage atenția petentului că în cazul săvârșirii unei fapte contravenționale de același gen i se va aplica o sancțiune mai aspră, reco-mandându-i ca pentru viitor să respecte întocmai dispozițiile legale privind circulația pe drumu-rile publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petentul M. A., domiciliat în Târgu M., ., jud. M., CNP._ împotriva procesului-ver-bal de contravenție . nr._ din data de 18.10.2014, încheiat de intimatul Inspecto-ratul de Poliție Județean M., cu sediul în Târgu M., .. 14, jud. M..
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 180 lei cu sancțiu-nea avertismentului.
Dispune exonerarea petentului de la plata amenzii în cuantum de 180 lei.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cerere de apel care se va depune la Judecătoria Târgu M..
Pronunțată în ședință publică azi, 19 februarie 2015.
JUDECĂTOR | GREFIER |
S. L. C. | C. L. |
Red./Teh.red. SLC. 13.04.2015
Listat CL. 14.04.2015/ 4 ex.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 475/2015. Judecătoria... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 708/2015. Judecătoria... → |
|---|
