Pretenţii. Sentința nr. 1357/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1357/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 1357/2015
DOSAR nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
Sentința civilă nr. 1357/2015
Ședința publică din data de 25 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. M. G.
GREFIER: S. M. P.
Pe rolul instanței se află judecarea cererii formulate de către reclamantul B. F., cu domiciliul în ., jud. M., în contradictoriu cu pârâtul S. C., cu domiciliul în comuna Gălești, ., jud. M., având ca obiect pretenții
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile în prezenta cauză au avut loc la termenul din data de 04.03.2015. termen la care s-a amânat pronunțarea pentru data de 18.03.2015, iar ulterior pentru termenul de astăzi, 25.03.2015
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tîrgu M. la data de 06.10.2014, sub nr._, reclamanta B. F., a chemat în judecată pe pârâtul S. C. și a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 8.820 lei, echivalentul sumei de 2.000 euro cu titlu de despăgubiri izvorâte din procesul penal, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâtul, la data de 08.08.2010, în ., din culpa sa exclusivă a produs un accident rutier produs cu o victimă care ulterior datorită leziunilor incompatibile cu viața a decedat.
Reclamantul a arătat că victima, B. F., tatăl său în urma leziunilor suferite, la data de 27.09.2010 a decedat.
Prin Sentința penală nr. 933/16.07.2014, în dosarul penal_ a Judecătoriei Tg. M., inculpatul-pârât S. C. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută în art. 178 (2) Cod penal din 1968, a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 2 luni de închisoare cu suspendare.
Reclamantul a arătat că instanța penală, în baza art. 486 (2) Cod. pr. pen. a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de acesta, motiv pentru care rog a solicitat admiterea prezentei cereri, așa cum a fost formulată.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
S-a atașat dosarul penal nr._ /a1 al Judecătoriei Tg. M..
În probațiune s-au depus la dosar următoarele înscrisuri: extras din Sentința penală nr. 933/16.07.2014 pronunțată în dosar nr._ (f. 2).
În cauză s-a administrat proba testimonială cu martorii F. E. și R. A. M. (f. 16, 17).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Sentința penală nr. 933/16.07.2014, pronunțată de Judecătoria TG M. în dosarul nr._, luându-se act de acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat în dosarul nr. 6235/P/2010, între P. de pe lângă Judecătoria Târgu-M. si pârâtul din prezenta cauză, acesta a S. C. la pedeapsa de 1 an si 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpa. În cadrul aceleiași hotărâri, în temeiul art. 486 alin. 2 Cod procedura penală, instanța a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de reclamantul din prezenta cauză în calitate de parte civilă, în dosarul nr._ .
Adresându-se instanței civile pe calea prezentei acțiuni, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului S. C. la plata sumei de 2000 euro, cu titlu de despăgubiri, datorată pentru repararea prejudiciului cauzat urmare a decesul tatălui său.
Față de cele de mai sus, instanța apreciază că, în speță, sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului, persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului.
În prezenta cauză, în analiza condițiilor răspunderii civile delictuale, instanța va urmări dovedirea de către reclamant, în aplicarea dispozițiilor art. 249 Cod proc civ, a existenței unui prejudiciu, a faptei ilicite, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu precum și existența vinovăției sub forma intenției, neglijentei sau imprudenței.
Sub aspectul existenței faptei ilicite și a vinovăției pârâtului în săvârșirea acesteia, instanța reține că, în cauză, devin aplicabile dispozițiile art. 28 Cod proc penală, potrivit cărora hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o
Astfel, din perspectiva dispozițiilor art. 998-999 din vechiul cod civil ( aplicabil în cauză potrivit dispozițiilor art. 6 alin 2 Cod civil), instanța urmează a analiza îndeplinirea condițiilor cu privire la existența prejudiciului și a raportului de cauzalitate dintre fapta pârâtului și prejudiciu.
Referitor la prejudiciul cauzat, instanța retine că acesta este, de asemenea, dovedit din probele aflate la dosarul cauzei, acesta îndeplinind și condițiile cerute de lege pentru a se putea obține repararea lui si anume, de a avea un caracter cert și de a nu fi fost reparat încă. Caracterul cert al prejudiciului, ceea ce presupune existenta sigură a acestuia atât în privința existentei, cât și a posibilității de evaluare, rezultă din întregul material probator administrat.
Cu privire la evaluarea prejudiciului, instanța va reține că potrivit chitanței nr. 31/28.09.2010, reclamantul a făcut dovada cheltuielilor materiale angajate de acesta cu realizarea ……..de înmormântare ale tatălui său, victimă accidentului produs din culpa pârâtului.
Privitor la restul sumelor solicite cu titlu de despăgubiri de către reclamant, calificate de către instanță drept daune morale, instanța reține că prejudiciile nepatrimoniale, constituie acele consecințe dăunătoare care nu pot fi evaluate în bani, deci cu conținut neeconomic și care rezultă din atingerile și încălcările drepturilor personale nepatrimoniale. Asemenea consecințe pot fi durerile fizice și psihice, atingerile aduse onoarei, cinstei, demnității, prestigiului sau reputației unei persoane.
Chiar dacă legea nu face distincție între prejudiciul material și moral, acordarea daunelor morale trebuie să fie justificată de atingerea adusă drepturilor personale nepatrimoniale, indemnizația pentru daunele morale trebuind să constea în compensații care să reflecte prejudiciul moral suferit, gravitatea, importanța și consecințele pentru persoana ce se consideră vătămată.
De asemenea instanța reține că din redactarea art. 998 Cod civil, în conformitate cu care „ orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”, rezultă că textul nu face distincție în privința naturii patrimoniale sau nepatrimoniale a prejudiciului. Nici din economia art. 999 Cod civil nu se poate deduce asemenea distincție, ceea ce impune concluzia că prejudiciul nepatrimonial constituie, ca și cel patrimonial, un element structural al răspunderii civile delictuale, alături de fapta ilicită, culpa autorului și de raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Referitor la prejudiciul nepatrimonial cauzat reclamantului, instanța retine că acesta este dovedit din probele aflate la dosarul cauzei, acesta îndeplinind și condițiile cerute de lege pentru a se putea obține repararea lui, și anume, de a avea un caracter cert și de a nu fi fost reparat încă. Caracterul cert al prejudiciului, rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză (f.16,17), din care instanța reține că în perioada în care tatăl reclamantului a fost imobilizat la pat și s-a aflat în imposibilitate de a se îngrijii, reclamantul a fost cel care i-a acordat o perioadă importantă de timp îngrijirile necesare, fiind puternic afectat din punct de vedere psihic de situația tatălui său.
Aceste declarații se coroborează și cu înscrisurile administrate în dosarul penal nr._ din care rezultă că tatăl reclamantul a suferit diverse contuzii și leziuni, care au necesitat un număr important de zile de îngrijiri medicale în care a depins de ajutorul aparținătorilor acestuia, în speță a reclamantului, în urma cărora într-un final acesta a decedat.
În ceea ce privește cuantificarea prejudiciului, instanța arată faptul că în absența unor criterii pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a daunelor morale, acestea se stabilesc în raport de consecințele negative suferite de reclamant, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată viața familială, profesională și socială. În cuantificarea prejudiciului moral, aceste condiții sunt subordonate aprecierii rezonabile pe o bază echitabilă corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs reclamantului, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără justă cauză a celui care pretinde daune morale.
Rezultă așadar că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză mare de aproximare.
Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 2617 din 9 iulie 2009 pronunțată în recurs, referitor la despăgubirile ce reprezintă daune morale, a statuat că despăgubirile pentru daune morale se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare. În acest scop, pentru ca evaluarea să nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei, în cazul infracțiunilor contra persoanei este necesar să fie luate în considerare suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită, precum și de toate consecințele acesteia, așa cum rezultă din actele medicale ori de alte probe administrate. Înalta Curte a mai apreciat că întinderea răspunderii civile delictuale nu este limitată de posibilitățile de plată ale celui care le datorează, principiul aplicabil fiind cel al reparării integrale a prejudiciului material și moral cauzat prin fapta săvârșită.
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, prin Decizia nr. 1179 din 11 februarie 2011, referitor la acordarea daunelor morale statuează principiul judecării în echitate. Astfel, atât instanțele naționale, cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, procedând la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare ale cauzei, în funcție de care se stabilește întinderea reparației pentru prejudiciul suferit.
În conformitate cu art. 49 pct.1 lit. f) și a art. 49 pct. 2 lit. d) din Ordinul 5/2010 de punere în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule este prevăzut că, stabilirea despăgubirilor reprezentând daune morale în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, victime ale unui accident rutier, trebuie să fie: “în conformitate cu legislația și jurisprudența din România.”
În concordanță cu cele mai sus menționate, raportat la efortul depus de către reclamant în a-l îngrijii pe tatălui său, la suferințele psihice cauzate reclamantului atât de suferința la care a fost supus tatălui său cât și de decesul acestuia, instanța apreciază că un nivel al despăgubirilor în cuantum de sumei de 1914 euro este justificat și suficient pentru a repara integral și efectiv prejudiciul moral suferit.
În fine, instanța constată că și cea din urmă cerință a angajării răspunderii civile delictuale, aceea a raportului de cauzalitate între prejudiciu si fapta ilicita, este îndeplinita in speță, întrucât, așa cum rezultă din înscrisurile administrate, efectul produs, adică prejudiciul cauzat a fost provocat de acțiunea cauzatoare, în speță fapta ilicită a pârâtului S. C..
Pentru toate aceste considerente, instanța urmează a obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei datorate cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat în cuantum de 370 lei cu titlu de daune materiale și a echivalentului în lei la cursul BNR din ziua plății a sumei de 1914 euro cu titlu de daune morale.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, instanța îl va respinge ca neîntemeiat, având în vedere că reclamantul nu a făcut dovada cheltuielilor angajate cu judecarea prezentului dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamantul B. F., având CNP_, cu domiciliul în ., jud. M., în contradictoriu cu pârâtul S. C. având CNP_, cu domiciliul în comuna Gălești, ., jud. M.,
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 370 lei cu titlu de daune materiale și a echivalentului în lei la cursul BNR din ziua plății a sumei de 1914 euro cu titlu de daune morale.
Respinge ca neîntemeiată. cererea reclamantului privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare .
Cererea de apel se depune la Judecătoria Tîrgu-M..
Pronunțată potrivit dispozițiilor art. 396 alin 2 C., azi 18.03.2015.
PREȘEDINTE | GREFIER |
M. M. G. | S. M. P. |
fiind plecată din instanță semnează grefier șef secție civilă
I. M. C.
Red.M.M.G.
Tehnred.S.M.P.
4.ex/29.06.2015.
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Succesiune. Sentința nr. 1355/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ → |
|---|
