Pretenţii. Sentința nr. 1472/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1472/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 01-04-2015 în dosarul nr. 1472/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
DOSAR nr._
Sentința civilă nr. 1472/2015
Ședința publică din data de 01 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. M. G.
GREFIER: P. S. M.
Pe rolul instanței se află judecarea cererii formulate de către reclamanta G. A. SA cu sediul ales în Tg. M., .. 6, jud. M., în contradictoriu cu pârâta Soc.. Astra SA, cu sediul în București, .. 3, . și ul C. A. M. cu domiciliul în Tg. M., .. 7/7, jud. M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că în prezenta cauză dezbaterile au avut loc la termenul din data de 18.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință, data la care s-a amânat pronunțarea pentru termenul de azi 01.04.2015.
INSTANȚA,
Deliberând cu privire la cauza de față constată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. M. la data de 17.11.2014 sub nr._ reclamanta G. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Societatea Comerciala de A.-Reasigurare ASTRA S.A. a solicitat obligarea paratei la plata sumei de 18. 749.29 lei, reprezentând contravaloarea despăgubirilor achitate in dosarul de dauna K_ (DDI-_), pentru autovehiculul Peugeot, cu numărul de înmatriculare_, in baza contractului de asigurare nr. A660679, la plata penalitatilor de intarziere calculate in conformitate cu art. 64 din Ordinul CSA nr. 14/2011, cu un procent de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere, incepand cu data de 09.09.2014 (data primirii regresului, 25.08.2014 +15 zile), pana la data achitarii integrala a debitului, precum și plata cheltuielilor de judecata
În motivarea cererii reclamanta a arătat că la data de 11.03.2014, in localitatea Tg M., . loc un eveniment rutier in care au fost implicate autovehiculele Opel, cu număr de înmatriculare_, asigurat RCA la societatea pârâtă și autovehiculul Peugeot, cu număr de înmatriculare_, asigurat CASCO la societatea reclamantă G. Asigurări cu contractul de asigurare nr. A660679.
A mai arătat că potrivit Anexei II - Adresa nr. 822/b/19.03.2014 - IPJ M., Biroul Rutier, vinovat de producerea accidentului este asiguratul RCA al societatii pârâte, care, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, conducând autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ a acroșat autovehiculul Peugeot cu numărul de înmatriculare_, care era parcat regulamentar, acesta din urma fiind proiectat in autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, rezultând avarierea autoturismelor implicate.
S-a mai arătat că, întrucât autovehiculul avariat cu numărul de înmatriculare_, era asigurat Casco la societatea reclamantă in baza contractului de asigurare facultativa a autovehiculelor nr. A660679, asiguratul s-a adresat acesteia pentru plata reparațiilor necesare aducerii autovehiculului in starea anterioara producerii evenimentului rutier, pentru care s-a deschis si instrumentat dosarul de dauna K_.
În conformitate cu dispozițiile Legii nr. 136/1995 cu modificările si completările ulterioare si in temeiul contractului de asigurare facultativa, G. A. SA l-a despăgubit pe asiguratul sau cu suma de_.29 lei (conform ordinului de plata_;_/10.07.2014), suma care urma sa fie recuperata in baza asigurarii RCA, valabila la data producerii accidentului.
Reclamanta a invocat faptul că, potrivit art. 2210 din Noul cod civil "In limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat in toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurarii contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane" și că la data producerii evenimentului rutier, autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, condus de C. A. M., vinovat de producerea accidentului, era asigurat RCA la Societatea Comerciala de A.-Reasigurare ASTRA S.A.
Având in vedere dispozițiile art. 2210 alin. 1. C.civ, pentru recuperarea despăgubirilor achitate, G. Asigurări s-a subrogat in drepturile persoanei păgubite si a inaintat paratei dosarul de dauna K_, conform notificării de regres nr. 194/20.08.2014, solicitându-se achitarea sumei de_.29 lei in termenul legal de plata de 15 zile de la primirea notificării.
Parata nu a răspuns notificării, nu a formulat obiecții referitoare la despăgubirile pretinse si nu a achitat suma datorata.
Potrivit art. 64 din Ordinul CSA14/2011, în cazul in care in drepturile persoanei prejudiciate s-a subrogat asigurătorul acesteia, conform prevederilor art. 22 din Legea nr. 136/1995, cu modificările si completările ulterioare, asigurătorul RCA efectueaza plata despăgubirilor
Conform prevederilor Legii nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurările in Romania, asigurătorul de răspundere civila acorda despăgubiri pentru pagubele cauzate terților de către asigurații săi.
În concluzie, reclamanta a precizat faptul ca pârâta, in calitate de asigurator de răspundere civila obligatorie, conform art. 49 din Legea nr. 136/1995, are obligația de a acorda despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund in baza contractului de asigurare fata de terte persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum si pentru cheltuielile făcute de asigurați in procesul civil.
În continuare, a mai arătat reclamanta că potrivit art. 39 din Ordinul CSA 14/2011 (1) în cazul în care, pentru recuperarea pagubei materiale, persoana păgubită se adresează asigurătorului său de bunuri, constatarea avariilor, soluțiile tehnologice adoptate, evaluarea si stabilirea despăgubirilor sunt opozabile asigurătorului RCA al persoanei vinovate.
Potrivit art. 50 alin. 3 din Ordinul CSA 14/2011 "Cuantumul pagubei la vehicule este egal cu costul reparațiilor părților componente sau ale pieselor avariate ori cu costul de înlocuire a acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum si cele de demontare si montare aferente reparațiilor si înlocuirilor necesare ca urmare a pagubelor produse prin respectivul accident de vehicul, stabilite la preturile practicate de unitățile de specialitate, la care se adaugă cheltuielile cu transportul vehiculului, precum si cele efectuate pentru limitarea pagubelor, dovedite cu documente justificative".
Suma achitata de reclamantă este dovedita cu documente justificative, iar reparațiile efectuate sunt in conformitate cu avariile consemnate in procesul verbal de constatare a daunelor.
În continuare, reclamanta a arătat ca sunt îndeplinite toate condițiile legale prevăzute in Ordinul 14/2011 si Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România cu modificările ulterioare, astfel ca, parata nu are nici un motiv justificat pentru refuzul plații despăgubirii solicitate de aceasta.
Având in vedere cele de mai sus, reclamanta a solicitat ca, in urma constatării dreptului său de regres sa se admită acțiunea asa cum a fost formulata, sa fie obligată parata în calitate de asigurator RCA al persoanei vinovate de producerea accidentului, la plata sumei de_.29 lei, la care se adaugă penalitati de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data de 09.09.2014, pana la achitarea integrala a debitului.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 2210 Cod civil, art. 115 și 194 Cod procedură civilă, art. 49 și art. 50 din Legea nr. 136/1995, art. 39, 50 și art. 64 din Ordinul 14/2011.
Intervenientul forțat C. A.-M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat ca în conformitate cu dispozițiile art. 49 din Legea nr. 136/1995 rep., admiterea acțiunii promovată de reclamantă, în măsura în care pretențiile acesteia sunt justificate, întemeiate (dovedite condițiile angajării răspunderii civile în special prejudiciul și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu); obligarea pârâtei S.C. A. Reasigurare ASTRA S.A. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, atât față de reclamantă, cât și față de pârât, în calitate de asigurat RCA.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că la data de 11.03.2014 a avut loc un accident rutier, produs din culpa acestuia, în care autoturismul asigurat facultativ (Casco) la societatea reclamantă cu numărul_, a fost avariat.
Pârâtul în calitate de intervenient forțat nu contestă vinovăția în producerea accidentului, nici evenimentul din 11.03.2014, ci doar cuantumul despăgubirii solicitate de către reclamanta G. asigurator Casco, suma solicitată (18.749,29 lei) fiind, la o primă apreciere, mult prea mare față de avariile menționate în autorizația de reparație eliberată pentru auto_, după accident.
A mai învederat pârâtul că are încheiată asigurare RCA valabilă la data accidentului pentru autovehiculul condus de acesta, la societatea de asigurare pârâtă, astfel încât, în conformitate cu dispozițiile art. 49 din Legea 136/1995, pârâta asigurator este obligată să achite despăgubirea către persoana păgubită (în drepturile căreia s-a subrogat de drept asigurătorul Casco, reclamanta, în condițiile art. 22 din Legea 136/1995 și ale art. 2210 din Codul civil), precum și cheltuielile de judecată făcute de pârât în procesul civil.
De asemenea, a mai arătat pârâtul că potrivit, dispozițiile art. 55 alin. final din Legea nr. 136/1995, care reglementează situația în care apar diferențe între despăgubirea datorată în baza asigurării de răspundere civilă și cea solicitată de asigurătorul Casco, în sensul că aceste diferențe nu se recuperează de la asigurat (ci rămân pe costul asigurării facultative):
În cazul în care în drepturile persoanei păgubite s-a subrogat asigurătorul conform prevederilor art. 22, eventuala diferență de despăgubire dintre asigurarea facultativă și asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto rămâne pe contul asigurării facultative, neputând fi recuperată de la asigurat (persoana vinovată), dacă despăgubirea plătită din asigurarea facultativă nu depășește limita maximă a despăgubirii ce poate fi acordată de asigurător pentru prejudiciile cauzate în unul și același accident de autovehicul, prevăzută de legislația în vigoare.
Față de cele mai sus arătate pârâtul a solicitat admiterea cererii sale așa cum a fost formulată.
În drept, pârâtul a invocat art. 49 și urm. Din Legea 136/1995 rep., art. 26-64 din Ordinul CSA 14/2011.
Pârâta Societatea Comerciala de A.-Reasigurare ASTRA S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea în parte a cererii reclamantei și potrivit art. 454 din Cod procedură civilă, exonerarea sa și a pârâtului de plata cheltuielilor de judecată.
În drept, pârâta a invocat art. 115 Cod procedură civilă, iar în conformitate cu prev. art. 223 noul Cod de procedură civilă, a solicitat judecarea și în lipsă.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat admiterea cererii sale, obligarea pârâtei la plata sumei de_.29 lei, reprezentând contravaloarea despăgubirilor achitate in dosarul de dauna K_ (DDI-_), pentru autovehiculul Peugeot, cu numărul de înmatriculare_, la plata penalitatilor de 0,1% pe zi intarziere calculate in conformitate cu art. 64 din Ordinul CSA nr. 14/2011, cu un procent de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere, incepand cu data de 09.09.2014 data scadenței, pana la data achitarii integrala a debitului, precum și plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea răspunsului la întâmpinare, reclamanta a arătat că prin întâmpinarea formulată, pârâta a recunoscut pretențiile acesteia, arătând că suma de_,29 lei a fost propusă la plată la data de 18.11.2014 și a solicitat exonerarea de la plata penalităților de întârziere și cheltuielilor de judecată, invocând prevederile art. 454 Cod procedură civilă, după cum urmează: "Pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere. Dispozițiile art. 1.522 alin. (5) din Codul civil rămân aplicabile.,,
Cu toate acestea, până în prezent, pârâta nu a efectuat nicio plată în contul despăgubirii pentru dosarul de daună K_, așa cum s-a obligat prin întâmpinare și nu a făcut dovada achitării debitului datorat în sumă de_,29 lei.
Pentru a fi aplicabile prevederile articolului 545 Cod procedură civilă, pârâta nu trebuie să fi fost pusă în întârziere de către reclamantă înainte de inițierea litigiului, ori, să nu se afle de drept în întârziere. Textul mai precizeaza că prevederile art. 1522 Cod civil, dispoziții de drept material care prevăd modalitatea de punere în întârziere de către creditor, anume, notificare comunicată prin executor judecătoresc sau prin orice alt mijloc care asigură dovada comunicării, rămân aplicabile.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 201 alin. 2 Cod procedură civilă, art. 2210 Cod civil, art. 136/1995 din Ordinul 14/2011, iar potrivit art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă a solicitat judecarea în lipsă.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar: notificare (f. 8), ordin de plată (f. 10, 11), declarație de acceptare (f. 12), facturi fiscale (f. 13-19), deviz (f. 20-21), raport istoric (f. 22-27), deviz de reparație (f. 28-32), proces verbal de constatare a daunelor (f. 33-35), adrese (f. 36-38), declarație (f 34-40), poliță de asigurare și act adițional (f. 41-42), talon (f. 43), copii act de identitate și permis (f. 44), carte de identitate autoturism (f. 45-46), autorizație de reparație (f. 48, 49), notificare de daună regres (f. 50).
Cu privire la excepția lipsei capacității de folosință a intervenientului forțat Veress L., instanța reține faptul că în ceea ce privește calitatea procesuală a acestuia, aceasta este justificată de dispozițiile art. 78 alin 1 Cod proc. civ coroborate cu dispozițiile art. 119 din OUG nr. 92/2005.
Potrivit art. 34 Cod civil, capacitatea de folosință reprezintă aptitudinea persoanei de a avea drepturi și obligații civile, iar potrivit dispozițiilor art. 35 Cod civil, capacitatea de folosință începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia.
Întru-cât potrivit dispozițiilor art. 56 alin 1 Cod proc. civ, poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile iar din verificările efectuate în baza de date privind evidența informatizată a persoanelor rezultă că numitul Veress L. a decedat anterior datei introducerii cererii de chemare în judecată, instanța va admite excepția lipsei capacității de folosință a acestuia și va respinge cererea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța reține faptul potrivit înscrisului privind constatarea amiabilă de accident (f.36-40) la data de 28.11.2011, în timp ce conducea autoutilitara având nr. de înmatriculare_ , numitul Veress L. a atins cablurile unui stâlp dezafectat din lemn care s-a rupt și a căzut pe autoturismul cu nr. de înmatriculare_, aflat în proprietatea BT Finop Leasing SA, staționat în apropierea căii ferate.
Urmare a acestui incident, conducătorul autoturismului cu nr. de înmatriculare_ s-a adresat reclamantei . cu o cerere în despăgubiri, care a deschis dosarul de dauna K_, în cadrul căruia a achitat solicitantului suma de 12.421,37 lei cu titlu de despăgubiri, cu ordinul de plată nr._/25.01.2012 (f. 12)
Instanța reține că la data producerii evenimentului rutier, raporturile juridice dintre dintre pârâta din prezenta cauză și numitul Veress L., erau guvernate de contractul privind asigurarea autovehiculelor, dovedit cu polița RCA nr._/28.01.2011 valabilă la data producerii riscului. Prin cererea care face obiectul prezentei cauze, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 12.421 lei reprezentând contravaloarea reparației autoturismului avariat în evenimentul produs la data de 28.11.2011 și la plata dobânzilor aferente pretențiilor solicitate.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Instanța reține că, în materia asigurării de răspundere civilă, Legea nr. 136/1995 stabilește existența unor raporturi juridice între asigurătorul persoanei vinovate de producerea prejudiciului și terța persoana păgubită, raporturi juridice ce izvorăsc ex delictu.
Astfel, potrivit art. 55 din Legea 136/1995 despăgubirile se plătesc de către asigurator nemijlocit persoanelor fizice sau juridice păgubite, în măsura în care acestea nu au fost despăgubite de asigurat. În plus, art. 57 din același act normativ prevede că drepturile persoanelor păgubite prin producerea accidentelor de autovehicule se exercită împotriva celor răspunzători de producerea pagubei.
Față de cele expuse mai sus, instanța, reține că, în speță, reclamanta prin formularea prezentei cereri în contradictoriu cu pârâta . uzat de acțiunea directă de care aceasta beneficia, în baza art. 22 alin 1 din același act normativ, potrivit căruia „ în limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, …iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, și împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia”.
De asemenea instanța mai reține că prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 30.12.2014, pârâta a recunoscut pretențiile reclamantei cu privire la plata sumei de 18.749,29 lei reprezentând despăgubiri achitate în dosarul de daună K_ (DDI-_).
Constatând că în speța de față pârâta nu a contestat vinovăția persoanei responsabile, existența și întinderea prejudiciului sau a raportului de cauzalitate între fapta prejudiciabilă și prejudiciul cauzat, instanța o va obliga la plata către reclamantă a sumei de 18.749,29 lei reprezentând despăgubirea achitată în dosarul de daună K_ (DDI-_).
Referitor la capătul de cerere, privind obligarea pârâtei la plata unor dobânzi de 0,1 % zi întârziere calculate de la data de 09.09.2014, instanța reține că potrivit prevederilor art. 64 alin 2 din Ordinul CSA nr. 14/2011
„ dacă nu există obiecții asupra sumelor solicitate, acestea se vor achita în cel mult 15 zile calendaristice de la data avizării scrise, efectuată de asigurătorul subrogat în drepturile persoanei păgubite, însoțită de documentele justificative.”
Rezultă așadar că dreptul reclamantei de a cere executarea de către asigurător a obligației de plată a despăgubirilor, se naște după împlinirea unui termen de grație de 15 zile, care începe să curgă de la data la comunicării sumei pe care asigurătorul RCA este obligat să o plătească.
Având în vedere faptul că în prezenta cauză reclamanta s-a adresat pârâtei cu o cerere în despăgubiri comunicata la data de 25.08.2015 (f. 8-9) și raportat la dispozițiile art. 64 alin 4 din Ordinul CSA nr. 14/2011, potrivit cărora, în situația în care asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligația de plată în termenul de 15 zile mai sus indicat, la suma de despăgubire cuvenită se aplică o penalizare de 0,1%, calculată pentru fiecare zi de întârziere, instanța reține că pârâta datorează reclamantei și penalități de întârziere de 0,1%, calculate de la data de 09.09.2014 până la plata integrală și efectivă a despăgubirilor achitate de reclamantă în dosarul de daună K_ (DDI-_).
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 453 Cod proc civ. partea care a pierdut procesul va putea fi obligată, la cererea părții interesate, la plata cheltuielilor de judecată, iar potrivit dispozițiilor art. 454 C., invocate de către pârâta din prezenta cauză „ pârâtul care a recunoscut la primul termen de judecată pretențiile reclamantului, nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția cazului în care, prealabil pornirii procesului a fost pus în întârziere de către reclamant sau se află de drept în întârziere.”
Fiind in culpa procesuala, în baza art. 453 Cod procedura civilă, pârâta va fi obligată să plătească societății reclamante și cheltuielile de judecată în cuantum de 1042,45 lei constând în taxă judiciară de timbru, nefiind aplicabile în cauză dispozițiile prevăzute de art. 454 C., deoarece potrivit dispozițiilor art. 1522 alin 1 Cod civil, pârâta a fost pus în întârziere cu privire la obligația de plată a sumei 18.749,29 lei, odată cu notificarea transmisă de către reclamantă la data de 20.08.2014. (f. 8-9).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta G. A. SA cu sediul ales în Tg. M., .. 6, jud. M., în contradictoriu cu pârâta . SA, cu sediul în București, .. 3, ., sector 3 și intervenientul forțat C. A. M. având CNP_, cu domiciliul în Tg. M., .. 7/7, jud. M..
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 18.749,29 lei reprezentând despăgubiri achitate în dosarul de daună K_ (DDI-_).
Obligă pârâta la plata către reclamantă a unor penalități de întârziere de 0,1 % aferente debitului principal, calculate începând cu data de 09.09.2014 până la achitarea integrală și efectivă a debitului principal.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1042,45 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare .
Cererea de apel se depune la Judecătoria Tîrgu - M..
Pronunțată potrivit dispozițiilor art. 396 alin 2 C., azi 01.04.2015.
PREȘEDINTE | GREFIER |
M. M. G. | S. M. P. |
fiind plecată din instanță semnează grefier șef secție civilă
I. M. C.
4 ex/red GMM
Tehnored. MM
08.07.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 1462/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1503/2015.... → |
|---|
