Pretenţii. Sentința nr. 2757/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2757/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 2757/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
CIVIL
SENTINȚA CIVILĂ nr. 2757/2015
Ședința publică de la 02 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. A. O.
GREFIER M. M.
Pe rol soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE P. NR. 492 TÂRGU M. în contradictoriu cu pârâții B. G. și B. I. S., având ca obiect pretenții.
Fără citarea părților.
Se constată depuse la dosar prin registratura instanței, la data de 2 iunie 2015, din partea pârâtului B. I. S., concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din data de 21 mai 2015, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Deliberând asupra cererii, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus, la data de 29 august 2014, reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPIETARI NR. 492 Târgu M. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții B. G. și B. I. S. la plata sumei de 7.001,18 lei, compusă din suma de 3.852,06 lei reprezentând cheltuieli comune neachitate, precum și din suma de 3.149,12 lei reprezentând penalități de întârziere aferente, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâții, tată și fiu, în calitate de proprietari ai imobilului situat în mun. Târgu M., Aleea Carpați, ., etaj 2, ., au beneficiat conform statutului, lună de lună, de serviciile oferite cu regularitate de reclamantă și furnizorii de servicii de gospodărie comunală, fără a-și îndeplini obligația legală potrivit art. 49 alin. 2 din Legea 230/2007 și statutară de a-și achita în termen plata cheltuielilor comune și de consum, afișate în fiecare lună pe lista de plată. Pentru întârzierea la plată, au fost calculate majorări de întârziere de 0,2 %, pentru fiecare zi de întârziere, conform art. 49 alin. 1 din Legea 230/2007.
Potrivit reclamantei, suma solicitată este certă, lichidă și exigibilă, iar prin afișarea listelor de plată în fiecare lună, pârâții au luat la cunoștință sumele de plată datorate, împreună cu majorările de întârziere, calculate lunar, pentru serviciile de care au beneficiat, fără a le contesta.
S-a mai arătat că în conformitate cu prevederile art. 49 alin. 1 și 2 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, penalitățile au fost stabilite conform prevederilor art. 30 alin. 1 lit. j din Legea 230/2007; penalitățile nu depășesc 0,2% pe zi de întârziere a plătii. Acestea nu au fost aplicate pentru primele 50 de zile de la afișarea listelor lunare cu sumele de plată (20 de zile când plata ar fi fost în termen și primele 30 de zile de întârziere) și nu depășesc sumele la care au fost aplicate, așa cum prevede art. 49 alineatele 1 și 2 din Legea nr.230/2007.
În drept, cererea au fost invocate dispozițiile Legii nr. 230/2007 privind înființarea. organizarea si funcționarea asociațiilor de proprietari, precum și ale H.G. nr. 1588/2007 pentru aprobarea Norme metodologice de aplicare a Legii 230/2007 privind înființarea, organizarea si funcționarea asociațiilor de proprietari.
În probațiune, reclamanta a depus următoarele înscrisuri: somație de plată emisă de Asociație (f. 4,5), răspuns la somație (f. 6), răspuns la scrisoarea pârâtului (f. 7-8).
În procedura de regularizare a cererii, la cererea instanței, reclamanta a depus la data de 7 noiembrie 2015, următoarele: extras din sentința civilă nr. 513/3.02.2004 (f. 15), răspuns la somație (f. 16), Hotărârea adoptată la adunarea generală din 11.04.2008 (f. 17), penalitățile calculate la 7.11.2014 (f. 18-19), listele de plată (f. 20-57).
La data de 15.12.2014, pârâtul B. I. S. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei interesului legitim a acțiunii formulate de către reclamantă; a lipsei calității procesuale pasive a pârâtului B. G. (fiind decedat) și excepția prescripției dreptului material la acțiunii, lipsa calității de reprezentant legal al reclamantului.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală, cu cheltuieli de judecată, precizând că sumele pretinse sunt în mare parte prescrise, iar reclamanta nu poate face dovada condiției înscrise în art. 662 din Noul Cod de Procedură Civilă.
În probațiune, pârâtul a depus la dosar o . chitanțe (f. 62-63).
La data de 5 ianuarie 2015, reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a arătat că renunță la judecată în ceea ce privește pârâtul B. G. și a solicitat respingerea tuturor apărărilor formulate de pârâtul B. I. S.. S-a mai precizat că sumele consemnate în chitanțele depuse de către pârât în probațiune, ca anexe la întâmpinarea sa, au fost avute în vedere ca fiind achitate la momentul promovării în instanță a cererii reclamantei și că nu fac obiectul acestui proces.
Prin încheierea din data de 26 februarie s-au respins excepția lipsei calității procesuale a pârâtului B. G., calificată ca fiind o excepție a lipsei capacității de folosință, și excepția lipsei de interes, iar excepția dreptului material la acțiune al reclamantei a fost unită cu fondul în temeiul art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă.
De asemenea, la acest termen de judecată a fost încuviințată proba cu înscrisurile depuse la dosar și interogatoriul pârâtului B. I. S..
Prin încheierea din data de 23 aprilie 2015, s-a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale ca urmare excepției de neconstituționalitate a art. 49 alin.1 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari cu modificările și completările ulterioare, publicat în MO nr. 490/23.07.2007, invocate de către a pârâtul B. I. S., fiind respinsă ca inadmisibilă cererea acestuia de sesizare a Curții cu soluționarea excepției de neconstituționalitatea a art. 25 alin.1 teza a III-a din HG nr. 1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, publicată în MO nr. 43/18.01.2008.
La data de 19 mai 2015, pârâtul B. I. a depus concluzii scrise, prin care au fost reiterate solicitările sale de respingerea a pretențiilor reclamantei și de admitere a excepțiilor invocate privind lipsa de interes și prescripția dreptului material la acțiune pentru toate debitele și penalitățile existente până în luna august 2011. În cazul în care se va impune, a solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces, conform art. 451-453 din Codul de procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Pretențiile reclamantei vizează cheltuielile comune de întreținere aferente perioadei iulie 2011 – septembrie 2014, pentru apartamentul nr. 90, proprietatea pârâtului B. I. S., în calitate de moștenitor al pârâtului Basko G., decedat anterior promovării acțiunii, situat în mun. Târgu M., Aleea Carpați, ., . află în blocul administrat de către Asociația de Proprietari nr. 492.
Instanța reține că la data de 05 ianuarie 2015, reclamanta, prin reprezentant legal, a depus cerere de renunțare la judecată cu privire la acțiunea formulată împotriva pârâtului B. G., menținându-și pretențiile doar față de pârâtul B. I. S..
Având în vedere dispozițiile art. 406 alin. 2 din Cod de procedură civilă, potrivit cărora reclamantul poate oricând să renunțe la judecată, instanța va lua act de renunțarea la judecată a acțiunii formulate împotriva pârâtului B. G..
Analizând cu prioritate excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul B. I. S., instanța constată că aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă, pentru motivele ce vor fi expuse mai jos.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 (aplicabil în raport de data emiterii și afișării listelor de plată), dreptul la acțiune se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege și potrivit alin. 2 „Stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiuni accesorii”.
Potrivit art. 3 din același act normativ, termenul de prescripție aplicabil în cauză este de 3 ani, iar acesta începe să curgă, potrivit art. 50 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, după 90 de zile de la termenul de plată, care, conform art. 49 alin. 2 din Legea nr. 230/2007, este de 20 de zile calendaristice de la afișarea listelor de plată.
Față de aceste dispoziții legale și având în vedere că reclamanta solicită cotele de contribuție la cheltuielile comune începând cu luna iulie 2011, lista de plată aferentă acestei luni fiind afișată la data de 09 august 2011, iar termenul de plată – la data de 30 august 2011, instanța conchide că nu a intervenit prescripția extinctivă a dreptului material la acțiune al reclamantei, aceasta fiind în drept să solicite contravaloarea cheltuielilor comune de întreținere începând cu luna iulie 2011 în continuare, precum și a penalităților de întârziere aferente.
În continuare, analizând temeinicia pretențiilor formulate față de pârâtul B. I. S., instanța reține că potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007 și a art. 32 din H.G. nr. 1588/2007, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
Prin „cheltuieli ale asociației de proprietari”, în terminologia Legii nr. 230/2007, se înțelege, potrivit art. 47 din această lege: cheltuieli pe număr de persoane care locuiesc sau desfășoară activități în proprietăți individuale; cheltuieli pe consumuri individuale; cheltuieli pe cota-parte indiviză, în funcție de suprafața utilă a proprietății individuale; cheltuieli pe beneficiari, aferente serviciilor individuale ale proprietarilor, dar gestionate financiar prin intermediul asociației de proprietari; cheltuieli pe consumatori tehnici; precum și cheltuieli de altă natură.
Așadar, obligația impusă proprietarilor de apartamente, potrivit textelor legale amintite mai sus, se referă atât la cheltuieli prilejuite de folosința părților comune, precum terasă, acoperiș, structură de rezistență, care revin proprietarului, cât și cheltuieli reprezentând sumele datorate furnizorilor de servicii de canalizare, energie termică, energie electrică, apă, etc..
Art. 25 din H.G. nr. 1588/2007 dispune că aceste cote de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, calculate pentru fiecare proprietar din condominiu, vor fi achitate de aceștia, după caz, în termen de maximum 20 de zile de la data afișării listei de plată, dată care trebuie să fie înscrisă în lista de plată respectivă.
Instanța mai reține faptul că, potrivit dispozițiilor art. 12 pct. A lit. d din H.G. nr. 1588/2007, fiecare proprietar are dreptul de a primi explicații cu privire la calculul cotei de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari și, eventual, să o conteste la președintele asociației de proprietari, în termen de 10 zile de la afișarea listei de plată, președintele asociației de proprietari având obligația de a răspunde la contestație în termen de 7 zile.
În prezenta cauză, pârâtul nu a contestat la asociația de proprietari modul de calcul al cheltuielilor de întreținere, afișate pe listele de plată, iar în cadrul prezentului litigiu criticile aduse manierei de calcul expuse de reclamantă în ceea ce privește listele de consum nu sunt întemeiate, față de înscrisurile depuse la dosar din care rezultă în mod clar modalitatea în care au fost totalizate cheltuielile comune și penalitățile aferente, calculate cu respectarea dispozițiilor legale.
Sub aspectul certitudinii creanței, potrivit art. 662 din Codul procedură civilă, creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși titlul executoriu. În prezenta cauză însă, nu se pune problema unui titlu executoriu întrucât cererea reclamantei ar fi lipsită de interes, deci creanța invocată trebuie să rezulte neîndoielnic din acte recunoscute și însușite de către debitori. În speță, obligația de plată a pârâtului este una legală, ce decurge din calitatea de proprietar, iar certitudinea creanței rezultă din listele de plată depuse la dosar.
În ceea ce privește condiția lichidității, creanța este lichidă în baza art. 662, atunci când obiectul este determinată sau titlul executoriu conține elemente care permit stabilirea lui. Raportat la cauza dedusă judecății, instanța reține că lichiditatea creanței este dată de suma specificată în listele de plată menționate și depuse la dosar. Cuantumul creanței datorate cu titlu de debit principal este de 3.852,06 lei, chitanțele depuse de pârât (f. 62-63) vizând altă perioadă decât cea care face obiectul prezentului litigiu pentru cotele de contribuție la cheltuielile asociației.
Sub aspectul exigibilității, obligația debitorului trebuie să fie ajunsă la scadență. În prezenta cauză, și această condiție este îndeplinită, în conformitate cu statutul asociației și cu mențiunile de pe listele de plată, scadența cotelor de contribuție se împlinește la sfârșitul lunii următoare celei pentru care se achită întreținerea.
Pe cale de consecință, va admite capătul de cerere privind plata debitului principal, reprezentând contravaloarea cheltuielilor comune de întreținere aferente perioadei iulie 2011 – octombrie 2014 și va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 3.852,06 lei, cu acest titlu.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei de obligare a pârâtului la plata penalităților de întârziere, instanța constată că potrivit art. 49 alin. 1 și 2 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
Astfel, cu privire la penalitățile de întârziere în cuantum de 0,2 % pentru fiecare zi de întârziere, instanța constată că acestea au fost legal percepute, după cum rezultă în tabelul depus la f. 18-19, conform dispozițiilor normative prevăzute mai sus și Hotărârii adoptate la Adunarea Generală din 11.04.2008 depuse la dosar la fila 17.
În aceste condiții, se reține că și sub aspectul capătului de cerere accesoriu, reclamanta opune pârâtului o creanță certă, lichidă și exigibilă. Certitudinea decurge din prevederile legale și statutare care permit perceperea și calcularea de penalități, lichiditatea este dată de cuantumul determinat al acestora până la data de 07.11.2014, iar exigibilitatea este dată de scadența debitului principal pe lângă care se calculează.
Prin urmare, instanța stabilește obligația pârâților de a plăti reclamantei suma de 3.149,12 lei, reprezentând penalități de întârziere de 0,2%, calculate la debitul principal de la scadența fiecărei obligații de plată lunare până la data 07.11.2014.
Având în vedere soluția ce se va dispune în cauză, respectiv că reclamanta a câștigat procesul, în temeiul art. 453 Cod procedură civilă, va respinge ca neîntemeiată pârâtului B. I. S. de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Ia act de renunțarea la judecată a acțiunii reclamantei ASOCIAȚIA DE P. nr. 492, cu sediul în mun. Târgu M., . D, etaj 1, jud. M., împotriva pârâtului B. G., cu domiciliul în mun. Târgu M., . E, etaj 2, ..
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul B. I. S., CNP_, cu domiciliul în mun. Târgu M., . E, etaj 2, ..
Admite acțiunea reclamantei împotriva pârâtului B. I. S..
Obligă pârâtul B. I. S. la plata către reclamantă a sumei de 3.852,06 lei reprezentând cotele de întreținere restante aferente perioadei iulie 2011 – septembrie 2014.
Obligă pârâtul B. I. S. la plata către reclamantă a sumei de 3.149,12 lei, reprezentând penalități de întârziere de 0,2%/zi de întârziere aferente debitului principal, calculate de la data scadenței fiecărei cote lunare până la data de 07.11.2014.
Respinge ca neîntemeiată cererea pârâtului B. I. S. de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Târgu-M..
Pronunțată în ședință publică, azi, 02 iunie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
O. A. O. M. M.
Red./Tehnored. O.A.O.
2ex/02.07.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2734/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2755/2015.... → |
|---|
