Obligaţie de a face. Sentința nr. 3330/2015. Judecătoria TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3330/2015 pronunțată de Judecătoria TULCEA la data de 13-11-2015 în dosarul nr. 3330/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TULCEA
SECTIA CIVILA SI PENALA
Sentința civilă nr. 3330/2015
Ședința publică din data de 13 Noiembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: L. M. G.
Grefier: G. I. P.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamantul N. N. domiciliat în municipiul Tulcea, .. 6, ., . în contradictoriu cu pârâtul M. M. domiciliat în municipiul Tulcea, ., ., ., având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 20 octombrie 2015, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de 04.11.2015, precum și pentru data de astăzi, 13 noiembrie 2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile deduse judecății, constată următoarele:
Prin actiunea inregistrata pe rolul acestei instante la 09.07.2015, reclamantul N. N. a chemat in judecata pe paratul M. M., solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea acesteia la restituirea sumei de 3.000 Euro, sumă pe care reclamantul i-a împrumutat-o pârâtului în baza contractului de împrumut nr.16/01.04.2011, precum si obligarea acesteia la suportarea cheltuielilor de judecata.
In motivare arata reclamantul ca la sfarsitul lunii martie 2011, a venit la domiciliul său pârâtul M. M. care l-a rugat sa-i imprumute suma de 3000 Euro pentru a-si rezolva unele probleme in legătură cu banca deoarece voia sa plece in strainatate, avand un contract de munca. Pentru a-l ajuta, i-a dat suma de bani intocmind un contract de imprumut in acest sens, fiind semnat de către ambele parti urmând sa-i restitue suma de bani la data de 15.06.2011. De atunci au trecut mai mult timp, dar de fiecare data cand a apelat sa-i restituie suma de bani, acesta a tot amanat.
Arată că pârâtul M. M. a fost notificat in acest sens pentru achitarea împrumutului, dar de fiecare data cand a soliciat sa-i returneze suma de bani, nu a mai răspuns nici la telefon nici la notificările formulate in acest timp.
În drept, au fost invocate prevederile art. 148-152 coroborat cu 194-195 și urmatoarele din Cod procedură civilă, art. 451-455 Cod procedură civilă și art. 1164,1345, si art. 1346 Cod civ.
În susținerea cererii, reclamantul a depus un de înscrisuri certificate pentru conformitate cu originalul, respectiv: contractul de împrumut nr. 16/01.04.2011, notificarea – somație din 31.07.2012, notificarea din 03.12.2012, notificarea din 25.03.2015.
Actiunea a fost legal timbrata cu suma de 772 lei taxa judiciară de timbru.
In cursul cercetarii judecatoresti, s-au încuviințat proba cu inscrisuri si proba cu interogatoriul paratului.
Paratul nu a formulat intampinare și nu s-a prezentat la dezbateri.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele :
În fapt, se reține că înscrisul sub semnatura privata semnat de cele doua parti litigante la data de 01.04.2011 atesta existenta unui contract de imprumut prin care, reclamantul l-a imprumutat pe parat cu suma de 3.000 Euro, fiind stabilită ca data a restituirii data de 15.06.2011, identitatea părților și conținutul contractului fiind atestate de avocat N. T. conform art.3 alin.1 lit. c) din Legea nr.51/1995.
În ceea ce priveste indeplinirea obligatiei de restituire a imprumutului, din probele administrate in cauza instanta retine ca paratul nu a facut aceasta dovada, dar nici nu a contestat valabilitatea contractului de împrumut și existența obligației de restituire a acestuia.
În drept, împrumutul de consumatie reglementat de art 1576 V.C.civ. (aplicabil în speță având în vedere data încheierii contractului – 01.04.2011) este un contract in temeiul caruia o persoana numita imprumutator transmite in proprietate unei alte persoane numita imprumutat o catime de bunuri fungibile si consumtibile cu obligatia pentru acesta din urma de a-i restitui la scadenta o cantitate egala de lucruri de acelasi gen si calitate.
Sub rezerva dovedirii existentei contractului, imprumutul are ca efect principal obligatia care se naste in sarcina imprumutatului ca la scadenta sa restituie suma de bani primita.
Potrivit art 1169 V.C.civ., cel ce face o propunere inaintea judecatii este obligat s-o dovedeasca, iar art. 10 N.C.proc.civ. stabileste ca partile sunt datoare ca in conditiile legii sa-si dovedeasca pretentiile si apararile. Aceste texte de lege consacra principiul „ei incubit probatio qui dicit non qui negat”, cazand in sarcina reclamantului sa dovedeasca starea de fapt pe care o invoca in sprijinul pretentiilor sale.
In cauza, reclamantul a depus la dosarul cauzei inscrisul sub semnatura privata, in copie conformă cu originalul, care face dovada imprumutului acordat paratului, acestuia din urma revenindu-i sarcina de a face dovada stingerii obligatiei de restituire a imprumutului prin plata.
Mai mult decât atât, întrucât pârâtul nu s-a înfățișat în fața instanței, la termenul de judecată din data de 20.10.2015, pentru când a fost citat cu mențiunea personal la interogatoriu, se va da eficiență dispozițiilor art.358 N.Cod proc.civ., apreciindu-se această împrejurare ca fiind o recunoaștere a pretențiilor reclamate.
Imprumutatul este insa obligat sa restituie lucrurile imprumutate chiar daca aceasta obligatie nu este prevazuta in contract, ea fiind subanteleasa ca o consecinta fireasca, odata ce se dovedeste ca predarea s-a facut cu titlu de imprumut.
In ceea ce priveste scadenta obligatiei de restituire, potrivit art.1581 V.C.civ., imprumutatorul nu poate cere restituirea inainte de termen, în cauză fiind stabilit termenul de restituire a împrumutului la data de 15.06.2011.
Tinand cont ca probele administrate in cauza sunt apte si suficiente pentru a demonstra veridicitatea pretentiilor reclamantului, precum si faptul ca paratul nu a dovedit efectuarea plății, instanta urmeaza sa admita actiunea reclamantului si va obliga paratul la plata către reclamant a sumei de 3.000 Euro reprezentând împrumut acordat conform contractului de împrumut nr.16 încheiat de părți la data de 01.04.2011.
In temeiul art.453 C.proc.civ., instanta va obliga paratul, aflat in culpa procesuala la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 772 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea privind pe reclamantul N. N. domiciliat în municipiul Tulcea, .. 6, ., . în contradictoriu cu pârâtul M. M. domiciliat în municipiul Tulcea, ., ., ., având ca obiect obligație de a face.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 3.000 Euro reprezentând împrumut acordat conform contractului de împrumut nr.16 încheiat de părți la data de 01.04.2011.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 772 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care va fi depus la Judecătoria Tulcea.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. M. G. G. I. P.
Red./tehnored jud. L.M.G./4ex./14.12.2015
..P.2ex.1ex.recl.1ex.pârât/
G.P. 16 Noiembrie 2015
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 3322/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3389/2015.... → |
|---|
