Evacuare. Sentința nr. 1628/2015. Judecătoria ZALĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1628/2015 pronunțată de Judecătoria ZALĂU la data de 26-06-2015 în dosarul nr. 1628/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA Z.
Dosar nr._
Nr. operator 2519
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1628
Ședința publică din 26 iunie 2015
Completul compus din:
Președinte:S. V. N., judecător
Grefier:G. S.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă privind pe reclamanta Ș. M. R. cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat Demjen A., Z., .. 30, ., județ S. în contradictoriu cu pârâta Balla (Ș.) A., cu domiciliul în Meseșenii de Jos, nr. 135, județul S. având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni, procedura fiind îndeplinită fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților pe fond sunt consemnate în încheierea de ședință din 19 iunie 2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanța la data de 08.04.2015 sub nr. de dosar_ /2014 reclamanta Ș. M.-R., în contradictoriu cu pârâta Ș. A. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună evacuarea pârâtei din imobilul situat în ., nr. 135, compus din suprafața de 336 mp teren intravilan înscris în Cartea Funciară nr._, având nr. Top._ și casă de locuit+anexă gospodărească înscrise în Cartea Funciară nr._, având nr. Top._-C1, respectiv_-C2, aflat în proprietatea sa, pe care pârâta îl ocupă fără drept, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii s-a arătat că în cursul anului 2002, s-a încheiat căsătoria civilă dintre pârâta Ș. A. și numitul Ș. L., fiul reclamantei, urmând ca soții să aibă locuința comună în imobilul mai sus indicat. A mai arătat reclamanta că soții au locuit împreună în imobilul său în calitate de tolerați, până în luna decembrie a anului 2012, când fiul său s-a îmbolnăvit, fiind necesară internarea acestuia în instituții medicale de specialitate din localitățile Cluj-N. și Oradea, iar în prezent este internat la Centru de îngrijire și de asistență pentru persoanele vârstnice și pentru persoanele cu handicap din localitatea Crasna, iar pârâta locuiește în continuare în imobil.
Reclamanta a mai învederat instanței că s-a pronunțat divorțul dintre cei doi soți la solicitarea pârâtei Seres A., iar acest aspect a determinat retragerea permisiunii de a locui în imobilul respectiv.
În opinia reclamantei pârâta nu are nici un drept asupra imobilului în cauză, aceasta fiind doar tolerată, să locuiască în imobilul respectiv, iar această situație nu generează un drept propriu de folosință în favoarea pârâtei în lipsa existenței unui drept locativ propriu, în consecință acesta fiind lipsită de orice pretenție asupra imobilului, este obligată să se conformeze cu situația impusă de retragerea permisiunii de a locui, din partea reclamantei.
În drept au fost invocate disp. art. 1033 și următoarele, art. 451, art. 411 alin. (2) C. și art. 555 și urmat. C. civ
În probațiunea a solicitat înscrisuri sens în care a anexat la cerere Carte Funciară nr._, interogatoriu pârâtei și proba testimonială.
Pârâta la data de 12.05.2015 a formulat întâmpinare prin care a arătat că reclamanta este proprietara terenului in suprafața de 336 m.p. pe care se afla edificata o casa de locuit si o anexa gospodăreasca, cu o suprafața construita desfășurata de 99 m.p. (77m.p.+22 m.p.) ambele edificate in anul 1920, în care într-adevăr a locuit o vreme cu fostul soț.
Ulterior, a mai arătat pârâta, a ridicat împreună cu soțul cu acordul reclamantei o construcție nou, în care locuiește și în prezent, și cu care figurează în evidențele fiscale.
Conclusiv a arătat pârâta că cererea privind evacuarea din casa veche,este neîntemeiata întrucât nu mai folosește aceasta casa, iar cererea privind evacuarea din casa noua este iarăși neîntemeiata întrucât reclamanta nu dovedește un drept de proprietate asupra acesteia.
În probațiune a solicitat încuviințarea probei testimoniale, interogatoriu reclamantei și înscrisuri și atașare dosarului având ca obiect divorț.
La termenul din data de 19.06.2015 reclamanta a precizat cererea în sensul că solicită judecarea prezentei cauze potrivit dreptului comun, iar nu potrivit procedurii speciale.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile existente la dosar, și proba cu interogatoriul părților, și a fost respins ca neutilă proba testimonială, situația de fapt care se urmărește a fi dovedită cu martori, reieșind din restul probelor administrate.
Reclamanta a depus concluzii scrise.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Pârâta Ș. A. a fost căsătorită până în anul 2014 cu fiul reclamantei, ulterior la cererea soției căsătoria datorită stării de sănătate a soțului a fost desfăcută.
Potrivit extrasului CF nr._ reclamanta Ș. M.-R. este proprietara imobilul situat în ., nr. 135, compus din suprafața de 336 mp teren intravilan și casă de locuit+anexă gospodărească edificate în anul 1920. Pe aceste teren pârâta împreună cu fostul soț au edificat o construcție în care au locuit aceștia, reclamanta nefolosind-o niciodată așa cum reiese din răspunsul la întrebarea nr. 5 din interogatoriul reclamantei. De asemenea tot potrivit recunoașterilor reclamantei, până în anul 2013 foști soți au locuit în casa veche, ulterior pârâta împreună cu fiul său s-au mutat în noua construcție nefinalizat până în prezent.
Potrivit certificatul de atestarea fiscală (fila 30), instanța reține că pârâta cu fostul soț figurează impusă ca plătitoare de impozit pentru imobilul construcție edificată în 2003 din a căruia reclamanta solicită evacuarea.
În dovedirea acțiunii în evacuare, reclamanta a invocat accesiune ca titlu de proprietatea, în timp ce pârâta a precizat că imobilul ridicat de ea și fiul reclamantei este proprietatea lor, construcția fiind realizată cu acordul reclamantei care nu a avut nici odată posesia acestui imobil, susținând ca este proprietara asupra construcției edificate pe terenul reclamantei cu acordul său, invocând practic un drept de superficie asupra terenului.
Instanța are în vederea că acțiunea in evacuare este specifica raporturilor de locațiune, adică acelora prin care locatorul s-a obligat sa procure locatarului folosința pe timp determinat a unui bun. Părțile nu transmit un drept real, ci locatarul devine detentor precar, are obligația de a restitui bunul, fiind stabilite raporturi de obligații . Acțiunea in evacuare presupune întotdeauna ca intre părți sa se fi stabilit anterior un raport privitor la folosința bunului, un acord, indiferent daca acesta este unul oneros, sau unul cu titlu gratuit, cum este cazul contractului de împrumut de folosința. Acestor raporturi li se circumscrie si situația celor care folosesc o locuința in calitate de tolerați, datorita unor raporturi specifice in care se afla cu titularul dreptului de proprietate, cel mai adesea, raporturi de rudenie. Intre proprietarul unei locuințe si cel tolerat se încheie un contract, in sensul de "negotium", prin care se permite folosința locuinței, proprietarul convenind sa imparta sau chiar sa cedeze unul din atributele dreptului sau de proprietate, având oricând dreptul sa dispună de bunul sau ori sa solicite încetarea raportului stabilit.
Ori în cauză instanța are în vedere ca ambele părți invoca un drept de proprietatea asupra construcției ridicate începând cu anul 2003 și în prezent nefinalizată, respectiv accesiunea invocată de către reclamantă și calitatea de proprietar asupra construcției pârâta, in baza unui drept de superficie.
În ceea ce privește accesiunea de care se prevalează reclamanta instanța reține că deși ca regulă proprietarul imobilului dobândește și dreptul de proprietate asupra extinderilor și îmbunătățirilor aduse bunului de către un terț, conform art.494 Cod civil, trebuie să se facă distincție între momentul nașterii dreptului de accesiune și momentul dobândirii dreptului de proprietate pur și simplu asupra lucrărilor de către proprietarul imobilului. Dacă dreptul de accesiune se naște pe măsura încorporării materialelor în teren, dreptul de proprietate pur și simplu asupra lucrărilor este dobândit de proprietarul imobilului numai în momentul exercitării dreptului de accesiune.
Totodată raportat la susținerile pârâtei se constată că dreptul de superficie reprezintă o derogare de la art. 489 C. civ., potrivit căruia proprietatea terenului cuprinde proprietatea a tot ce se află pe suprafața lui, precum și de la art. 482 C. civ., care stabilește că proprietatea asupra unui lucru dă dreptul asupra a tot ce se unește, ca accesoriu, la acesta, adică tocmai o excepție de la accesiune invocată de către reclamată ca mod de dobândire a proprietății asupra construcției. .
Așadar cum s-a precizat mai sus instanța mai are în vedere că acțiunea în evacuare este admisibilă doar în cazul în care între reclamant și pârât a existat un raport juridic prin care s-a transmis folosința imobilului, care a încetat, precum și atunci când, ca urmare a toleranței îndelungate, s-a creat aparența existenței unui asemenea raport juridic, iar în lipsa transmiterii voluntare a folosinței către pârât sau a toleranței, proprietarul are la îndemână numai calea acțiunii în revendicare.
În speță cum reclamanta a formulat acțiune în evacuare, invocând dreptul său de proprietate asupra imobilului, iar pârâta i-a negat dreptul, susținând că împreună cu fostul soț a ridicat construcția pe terenul reclamantei pe baza convenție cu acesta, fiind astfel proprietara construcției, instanța va respinge acțiunea de evacuare, deoarece, atunci când ambele părți invocă un drept de proprietate asupra aceluiași bun, trebuie să se procedeze la compararea titlurilor ce se opun, comparare care nu este posibilă în acțiunea în evacuare
Pentru aceste considerente instanța va respinge cererea de evacuarea a pârâtei din imobilul construcție anexă ridicată în 2003 formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
Cum reclamanta este partea aflată în culpa procesuală în sensul art. 451 C. instanța o va obliga și plata cheltuielilor de judecată efectuate de pârâtă constând în onorariu avocat în valoarea de 1000 lei achitată cu ch. Nr.25/16.06.2015, iar cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta Ș. M.-R., domiciliată în ., nr. 208, județul S., având CNP_, cu domiciliul procesual ales la Cabinetul de Avocat - Demjen A., cu sediul profesional în Mun. Z., .. 30, ., județul S., în contradictoriu cu pârâta BALLA A.(fosta SERES) CNP_, domiciliată în localitatea Meseșenii de Jos nr. 135, jud. S., ca neîntemeiată.
Obligă reclamanta la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată în valoarea de 1000 lei constând în onorariu avocat.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, cererea in acest sens urmând a fi depusă la Judecătoria Z..
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 26.06.2015
Președinte, Grefier,
S. V. N. G. S.
Plecată în CO semnează
Grefier șef, C. J.
Red. S.V.N./08.07.2015
Dact. S.J.G./ 08.07.2015
Ex. 4/2 . cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 1617/2015. Judecătoria ZALĂU | Succesiune. Sentința nr. 1629/2015. Judecătoria ZALĂU → |
|---|
