Plângere contravenţională. Sentința nr. 1140/2015. Judecătoria ZALĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1140/2015 pronunțată de Judecătoria ZALĂU la data de 06-05-2015 în dosarul nr. 1140/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ZALAU
JUDETUL S.
Dosar nr._
Nr. operator 2519
SENTINTA CIVILĂ NR. 1140
Ședința publica din data de 06 mai 2015
Completul constituit din:
Președinte: L. P.
Grefier: M. N.
Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale înaintată de petentul C. A.-A. CNP_, cu domiciliul în Z., ., ., ., prin avocat C. V.-V., în contradictoriu cu intimatul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Z. – POLIȚIA L. Z., cu sediul în Z., .. 23/A, jud. S. și intimata S.C. D. E. S.R.L., cu sediul în Z., . nr. 233, jud. S..
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța, în baza art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, verifică dacă este competentă să soluționeze prezenta cauză și constată că este competentă general, material și teritorial în baza art. 32 alin. 1 din OG 2/2001.
Instanța, în baza art. 238 alin. 1 Cod procedură civilă, estimează că prezenta cauză se va soluționa la acest termen de judecată.
În baza art. 258 al. 1 raportat la art. 255 C.p.c, apreciind ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, instanța încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Nemaifiind excepții de ridicat și alte cereri de formulat sau probe de administrat, în baza art. 394 Cod procedură civilă instanța declară închise dezbaterile, constată cauza în stare de judecată și reține cauza spre soluționare pe baza înscrisurilor existente la dosar.
După deliberare,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.02.2015 sub nr. de mai sus, petentul C. A.-A., prin avocat C. V. V., a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimații CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Z. – POLIȚIA L. Z. și S.C. D. E. S.R.L., anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 13.02.2015, înlăturarea punctelor de penalizare și restituirea sumei de 248 lei, reprezentând contravaloarea ridicării autoturismului,
În motivarea în fapt a plângerii, s-a arătat că petentul a virat la dreapta de pe . că acul care indică uleiul a crescut până la 100 de grade, pentru a opri într-un loc unde să nu stânjenească circulația. A pătruns între blocuri, unde nu era niciun loc de parcare liber, astfel că a oprit (nu staționat) pentru a nu pune în pericol pasagerii din autoturism. De asemenea, a arătat că indicatorul arăta „Oprirea interzisă”, iar sub acesta nu era amplasat niciun panou care să avertizeze că în situația opririi neregulamentare, se ridică autoturismele. Petentul a precizat că, deși în procesul-verbal s-a consemnat că a staționat, nu a fost indicat intervalul orar, ceea ce nu permite clarificarea faptei, care este insuficient descrisă.
Petentul a susținut că agenții poliției locale nu au competența de a dispune ridicarea autoturismelor parcate neregulamentar și, de asemenea, că operațiunea de ridicare nu poate fi efectuată de o societate privată, ci numai de administrațiile publice locale sau de administratorului drumului public. S-a mai menționat că încadrarea juridică a faptei în procesul-verbal este greșită.
S-a susținut că, deși sancțiunea principală aplicată a fost avertismentul, ceea ce denotă un grad de pericol social redus al faptei, a fost totuși aplicată măsura tehnico-administrativă de ridicare a autoturismului, ceea ce reprezintă o contradicție și denotă faptul că scopul măsurii a fost acela de a câștiga bani într-un timp scurt.
Petentul a mai menționat că un alt viciu al actului sancționator îl constituie faptul că modelul nu este cel prevăzut de legea în vigoare, la anexa nr. 1A. Au fost încălcate și dispozițiile art. 16 din O.G. nr. 2/2001, în procesul-verbal nefiind consemnate unele elemente prevăzute de această dispoziție legală.
A fost invocată jurisprudență C.E.D.O. în susținerea prezumției de nevinovăție a petentului, arătându-se că sarcina probei este răsturnată, incumbându-i agentului constatator și nu petentului. S-a arătat că instanța trebuie să stabilească vinovăția petentului dincolo de orice dubiu rezonabil.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001 și ale O.U.G. nr. 109/2005.
La plângerea contravențională au fost atașate copii ale următoarelor înscrisuri: proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției (f. 10), C.I. și permis de conducere petent (f. 11), bon fiscal (f. 11), planșe fotografice (f. 12-14).
Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu 20 de lei taxă judiciară de timbru (chitanța la f. 21), conform art. 19 din O.U.G nr. 80/2013 și a fost introdusă în termen legal.
La data de 23.03.2015, intimatul Consiliul Local al Municipiului Z. – Poliția L. a formulat întâmpinare (f. 27-29), prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii, arătând că procesul-verbal a fost legal întocmit cu dispunerea măsurii tehnico-administrative a ridicării autovehiculului, în conformitate cu dispozițiile H.G. nr. 147/1992 și H.C.L. nr. 210/26.08.2013. Intimatul a mai susținut că fapta contravențională este corect individualizată, iar sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite. S-a învederat că, conform dispozițiilor Legii nr. 155/2010, poliția locală are atribuția de a constata contravenții și aplica sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea și parcarea, având și dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002.
La întâmpinare a fost anexată copia procesului-verbal (f. 30) și planșă fotografică (f. 31).
Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.
La termenul din data de 06.05.2015, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile și planșele fotografice depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat în data de 13.02.2015 (f. 10), petentul C. A.-A. a fost sancționat cu avertisment și sancțiunea complementară de 3 puncte de penalizare, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. b pct. 7 din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 2 din același act normativ. Prin același proces-verbal, reprezentantul intimatului a dispus măsura tehnico-administrativă de ridicare a autoturismului staționat neregulamentar.
În sarcina petentului s-a reținut faptul că în data de 13.02.2015, în jurul orei 14.20, a staționat voluntar autoturismul marca Alfa R. cu nr. de înmatriculare_ pe . Z., în dreptul blocului P 1-4, în zona de acțiune a indicatorului „Oprirea interzisă”.
Săvârșirea faptei contravenționale a fost constatată prin propriile simțuri de agentul constatator și este confirmată prin planșa fotografică depusă de intimat la dosar (f. 31).
În drept, conform art. 108 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, „Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: (…) b) 3 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: (…) 7. staționarea neregulamentară.”
Potrivit art. 63 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, „Se consideră oprire imobilizarea voluntară a unui vehicul pe drumul public, pe o durată de cel mult 5 minute. Peste această durată, imobilizarea se consideră staționare.”
Conform art. 143 lit. a din H.G. nr. 1391/2006, „Se interzice staționarea voluntară a vehiculelor în toate cazurile în care este interzisă oprirea voluntară”, iar conform art. 142 lit. a din același act normativ, „Se interzice oprirea voluntară a vehiculelor în zona de acțiune a indicatorului „Oprirea interzisă.”
Potrivit art. 97 din O.U.G. nr. 195/2002, „(1) În cazurile prevăzute în prezenta ordonanță de urgență, polițistul rutier dispune și una dintre următoarele măsuri tehnico-administrative: (…) d) ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar. (...) (6) Procedura aplicării măsurilor tehnico-administrative se stabilește prin regulament.” Conform art. 7 din Legea nr. 155/2010, „În domeniul circulației pe drumurile publice, poliția locală are următoarele atribuții: (...) h) constată contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar.”
În speță, analizând în prealabil legalitatea procesului-verbal de contravenție din perspectiva condițiilor de formă prescrise de art. 17 din O.G. nr. 2/2001,instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de prevederea legală menționată.
Referitor la încadrarea juridică a faptei reținută în procesul-verbal, instanța constată că aceasta este corectă, dispozițiile legale care stabilesc și sancționează contravenția de staționare neregulamentară sunt cele indicate, respectiv art. 108 alin. 1 lit. b pct. 7 și art. 102 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002. S-a făcut referire în plângere (f. 5 jos) la dispozițiile art. 101 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, care însă nu au nicio relevanță în prezenta cauză.
În ceea ce privește celelalte elemente care, în opinia petentului, nu figurează în procesul-verbal și care sunt prevăzute de art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că acestea sunt prevăzute sub sancțiunea nulității relative, condiționată de existența unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului. Or, în cauză, petentul nu a făcut dovada existenței vreunei vătămări care i s-a cauzat prin lipsa calității și instituției din care face parte agentul constatator sau a ocupației și locului de muncă al contravenientului.
De asemenea, instanța constată că descrierea faptei este suficient realizată pentru a-i permite verificarea asupra împrejurărilor săvârșirii acesteia, în vederea evaluării gradului de pericol social. Petentul nu a indicat ce anume împrejurări nu au fost reținute, iar instanța apreciază că alte elemente ar fi chiar superflue. Petentul a susținut că în procesul-verbal nu s-a indicat intervalul orar în care autoturismul s-a aflat imobilizat, ceea ce nu permite clarificarea faptei. Instanța apreciază că agentul constatator nici nu avea posibilitatea de a cunoaște când a început staționarea, pentru a indica exact ora și minutul, însă având în vedere că a constatat personal că autoturismul a fost imobilizat mai mult de 5 minute, pentru a se considera staționare, petentului îi incumba obligația de a produce probe contrare. Mai mult, coroborând ora la care a fost realizată fotografia depusă în probațiune de intimat - 14.14 cu ora reținută în procesul-verbal – 14.20, reiese că autoturismul a fost imobilizat cel puțin 6 minute.
Cu privire la condițiile de fond ale legalității procesului-verbal atacat, din perspectiva stării de fapt reținute în cuprinsul acestuia, instanța reține în primul rând că, pe baza raționamentului desprins din jurisprudența C.E.DO. în materie contravențională (cauza I. P. c. România, decizia de inadmisibilitate din data de 28.06.2011, par. 25-27), măsurile aplicate petentului prin procesul-verbal contestat reprezintă o „acuzație în materie penală”, prin urmare în cauză devin aplicabile garanțiile unui proces echitabil în materie penală, prevăzute de art. 6 par. 2 și 3 din Convenție.
În concordanță cu cele statuate de C.E.D.O. (cauza A. contra România, hotărârea din 4 octombrie 2007, par. 60; cauza Blum contra Austria, hotărârea din 3 februarie 2005, par. 27), prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție nu este incompatibilă cu prevederile Convenției, cât timp această prezumție este inclusă în limite rezonabile și se păstrează dreptul la apărare garantat în materie penală. Deși orice persoană este prezumată nevinovată până la momentul la care vinovăția sa este dovedită, administrarea fie și a unei singure probe convingătoare privind vinovăția unei persoane este suficientă pentru a răsturna această prezumție. Procesele-verbale de constatare a contravenției, câtă vreme sunt încheiate pe baza constatărilor personale ale agenților constatatori, reprezintă o probă de vinovăție în sarcina contravenientului, pe care acesta este dator să o răstoarne spre a-și dovedi nevinovăția.
În acest sens, instanța constată că fapta pentru care a fost sancționat petentul a fost constatată prin propriile simțuri de agentul constatator, iar petentul nu a adus nicio probă în sens contrar, motiv pentru care instanța reține că starea de fapt cuprinsă în procesul-verbal corespunde adevărului, astfel că actul sancționator este legal și sub acest aspect. Susținerile petentului în sensul că autoturismul a fost doar oprit și nu staționat, din cauza unei defecțiuni tehnice, nu sunt dovedite prin niciun mijloc probă administrată în cauză.
Cu privire la măsura tehnico-administrativă, instanța apreciază că aceasta a fost dispusă în mod legal, de către un agent constatator care are competența de a constata și aplica sancțiuni, inclusiv măsura ridicării de autovehicule, întrucât petentul a nerespectat normele legale prin staționarea voluntară în raza de acțiune a indicatorului „Oprirea interzisă”. M. de ridicare a autovehiculului a fost pusă în executare de societatea intimată S.C. D. E. Encheiat cu administrația publică locală din Z., referitor la această activitateai ales că it existența unei vătămări care săS.R.L., autoritățile publice locale având posibilitatea, conform normelor legale în vigoare, de a delega sau concesiona serviciile publice unor societăți private.
Astfel cum prevăd dispozițiile art. 4 din Anexa nr. 1 la H.C.L. nr. 210/26.08.2013 – Regulamentul, „Operațiunea de ridicare se realizează asupra autovehiculelor de orice marcă și/sau asupra remorcilor care parchează sau staționează neregulamentar pe domeniul public: partea carosabilă a drumurilor publice, alveole, stații de autobuz, stații de taxi, trotuare, parcări și zone verzi, precum și asupra celor care blochează calea de acces la garaje sau puncte gospodărești”. Conform art. 2 din același act normativ, scopul activității de ridicare a autovehiculelor este „protejarea spațiilor verzi și asigurarea circulației pietonale și rutiere.” Instanța apreciază că este neîntemeiată susținerea petentului conform căreia măsura ridicării autoturismului este nelegală pentru motivul că în zona respectivă nu există un panou adițional care să însoțească indicatorul „Oprirea interzisă” și care să avertizeze despre posibilitatea luării acestei măsuri. Având în vedere faptul că este evident că oprirea este interzisă în zona în care petentul a imobilizat autoturismul pentru motivul că s-ar congestiona traficul rutier și având în vedere și scopul măsurii, nu se poate considera că un autoturism staționat neregulamentar nu poate fi ridicat în lipsa panoului adițional, cât timp acest lucru este necesar pentru fluidizarea circulației celorlalte autoturisme.
Relativ la temeinicia procesului-verbal, instanța constată că sancțiunile aplicate reflectă gradul de pericol social al faptei săvârșite. Ca sancțiune principală, petentului i s-a aplicat avertisment, iar ca sancțiune complementară, 3 puncte de penalizare, care se aplică automat, potrivit normei legale sancționatoare. Nu se impune înlăturarea sancțiunii complementare, care are rolul de a-l responsabiliza pe petent și de a preîntâmpina săvârșirea de fapte de aceeași natură. Referitor la taxa achitată pentru recuperarea autoturismului, având în vedere că măsura tehnico-administrativă a fost dispusă și pusă în executare în mod legal, nu există niciun motiv pentru restituirea acesteia către petent.
Față de cele reținute, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost legal și temeinic întocmit, iar măsura tehnico-administrativă dispusă prin același proces-verbal a fost în mod legal dusă la îndeplinire. Prin urmare, plângerea contravențională urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul C. A.-A. CNP_, cu domiciliul în Z., ., ., ., prin avocat C. V.-V., în contradictoriu cu intimatul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Z. – POLIȚIA L. Z., cu sediul în Z., .. 23/A, jud. S. și intimata S.C. D. E. S.R.L., cu sediul în Z., . nr. 233, jud. S..
Cu drept de apel, în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Z..
Pronunțată în ședință publică azi, 06.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. P. M. N.
Red. /dact. L.P. 26 mai 2015
Ex.4/ .>
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1138/2015.... | Evacuare. Sentința nr. 1145/2015. Judecătoria ZALĂU → |
|---|
