Plângere contravenţională. Sentința nr. 1249/2015. Judecătoria ZALĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1249/2015 pronunțată de Judecătoria ZALĂU la data de 18-05-2015 în dosarul nr. 1249/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA Z.
..
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1249
Ședința publică de la 18 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D.-A. C.
GREFIER: G. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul D. M., cu domiciliul în Satu M., ., cu domiciliul procesual ales în Satu M., .-74, . M. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN S., cu sediul în Z., .. 14A, județul S., având ca obiect plângere contravențională declinat de la Judecătoria Satu-M._/296/2014
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, se constată faptul că prin serviciul registratură al instanței intimatul a depus la dosar dovada comunicării procesului-verbal de contravenție și cazierul contravențional privind pe petent, 61-63.
Instanța, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă și art. 118 din OUG 195/2002, constată că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentei cauze.
În baza art. 238 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța estimează durata cercetării procesului la primul termen de judecată.
Instanța în baza art. 255 alin. 1 și art. 258 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, planșele foto și înregistrarea faptei contravenționale cu mijloace tehnice, apreciindu-le ca fiind concludente, pertinente și utile soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, considerând ca fiind suficiente probele existentele la dosar, în baza art. 244 Cod procedură civilă, instanța declară închisă cercetarea procesului și în baza art. 394 Cod procedură civilă, închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fațǎ, constatǎ urmǎtoarele:
Prin plângerea înregistratǎ pe rolul Judecătoriei Satu M. la data de 28.11.2014 sub nr._/296/2014, petentul D. M. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN S., să dispună anularea procesului verbal ., nr._ încheiat la data de 19.11.2014 de cǎtre intimat, iar în subsidiar să dispună înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii, petentul a arătat cǎ la data de 19.11.2014, ora 10.11 se îndrepta de la Satu M. spre Spitalul de Pediatrie Cluj împreună cu fiul său de 7 ani care avea varicelă, iar la ., jud.S., a fost oprit de un echipaj de poliție care i-a comunicat că a depășit limita de viteză, fără a i se prezenta vreo dovadă în acest sens.
Petentul a subliniat că agentul constatator a indicat în mod eronat temeiul de drept al contravenției, fiind încălcate prevederile art.16 din OG nr.2/2001 și ale art.180 alin.1 din HG nr.1391/2006. În sarcina petentului s-ar fi reținut comiterea contravenției din art.108 și 101 alin.2 din OUG nr.195/2002, fără a se preciza alineatul, iar acesta se află în imposibilitate de a verifica sub aspectul legalității măsura luată împotriva sa. De asemenea, instanța nu se poate substitui agentului constatator în indicarea actului normativ și nu poate realiza un control eficient și real de legalitate și temeinicie, nefiind clar care este fapta contravențională reținută.
Totodată, petentul a învederat instanței că un alt motiv de anulare este nerespectarea condițiilor de formă impuse de lege, fiind astfel încălcate prevederile art. 16 din OG nr.2/2001 și ale art.180 alin.1 din HG nr.1391/2006. În cauza de față, a mai precizat petentul, fapta nu este descrisă, agentul constatator realizând o descriere pur formală a faptei contravenționale, fără a evidenția elementele de fapt de natură a o individualiza. Din procesul verbal lipsește sectorul de drum pe care s-ar fi comis contravenția, cu indicarea kilometrului.
De asemenea petentul a mai reclamat lipsa din procesul verbal a seriei și a aparatului radar, a numărului certificatului de omologare, a numelui operatorului radar, faptul că nu există nicio mențiune referitoare la tipul staționar sau mobil al aparatului, știut fiind că în funcție de aceasta se aplică marja de eroare a aparatului radar și faptul că nu există nicio mențiune din care să rezulte că la măsurarea vitezei autovehiculului s-a avut în vedere eroarea de măsurare precizată anterior.
S-a mai adăugat că nu există dovezi că radarul a fost verificat metrologic și că a fost montat pe autoturismul care l-a surprins în trafic, astfel că se impune anularea procesului verbal.
Un alt motiv de anulare a procesului verbal este încălcarea prevederilor art.10 alin.1 și alin.2 din OG nr.2/2001 pentru că nu au fost individualizate sancțiunile aplicate pentru fiecare faptă reținută.
Un alt motiv de anulare invocat de petent este acela că nu i s-a adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, iar faptul semnării de către petent a procesului verbal nu înseamnă că nu a avut obiecțiuni, ci faptul că a luat cunoștință de acest proces verbal.
În subsidiar, petentul a solicitat în temeiul art.21 alin.3 și art.96 alin.1 din OUG nr.195/2002, înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului întrucât nu are antecedente în domeniul circulației rutiere, a avut o atitudine sinceră față de agentul constatator, a semnat procesul verbal pentru a nu intra în conflict cu agentul de circulație și nu există pericol social.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.33 și urm din Codul de proc. Civ., Constituția României, OG nr.2/2001, CEDO.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei și a fost introdusă în termen legal.
S-a depus la dosarul cauzei o copie a procesului verbal contestat(f.10), plan de tratament(f.11) și o copie a cărții de identitate a petentului(f.12).
Intimatul a formulat la 19.01.2015 întâmpinare (f.22-23), solicitând admiterea excepției necompetenței teritoriale având în vedere că fapta a avut loc în circumscripția teritorială a judecătoriei Z., iar pe fondul cauzei respingerea plângerii contravenționale formulate și menținerea în întregime a procesului verbal contestat, precum și aplicarea unei amenzi judiciare petentului pentru introducerea cu rea-credință a unei cereri vădit netemeinice.
În susținerea poziției sale, intimatul a învederat cǎ procesul verbal conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art.16 și 17 din O.G.2/2001. De asemenea, s-a mai arătat că agentul constatator a respectat dispozițiile art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și că se opune administrării probei cu martorii care nu pot fi audiați potrivit dispozițiilor legale invocate, precum și a altor probe cu caracter extrajudiciar.
Totodată s-a mai invocat prezumția de legalitate de care se bucură procesul-verbal, în sensul că acesta face dovada până la proba contrarie, iar fiindcă petentul nu a făcut dovada contrară stării de fapt reținută prin actul de constatare și sancționare a contravenției, măsura aplicată de agentul constatator este întemeiată iar procesul verbal este temeinic și legal încheiat.
În drept s-a întemeiat pe dispozițiile art. 205 alin.2 din C.pr. civ., O.U.G. 195/2002, R.A.O.U.G. 195/2002 și O.G. nr.2/2001.
S-au depus la dosarul cauzei de către intimat atestat operator ,,Autovision” nr.24 din 10.01.2013(f.25), buletin de verificare metrologică nr._ din 23.04.2014(f.26), raportul agentului constatator(f.32), copie a procesului verbal constestat (f.27-28), plan de tratament și copia cărții de identitate a petentului(f.29-30), planșe foto(f.33-36), înregistrarea faptei pe CD.
Petentul a formulat răspuns la întâmpinare(f.41) prin care a arătat că a introdus plângerea la instanța de la domiciliul petentului în considerarea art.111 din codul de procedură civilă și a solicitat respingerea capătului de cerere privind aplicarea unei amenzi judiciare ca nefondat. Mai mult, petentul a precizat că intimatul a dat dovadă de rea-credință necomunicând toate dovezile în două exemplare pentru comunicarea cu petentul.
Prin Sentința civilă nr.1201/2015 din 27 martie 2015 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosarul nr._/296/2014, s-a admis excepția de necompetența teritorială a Judecătoriei Satu M. invocată din oficiu de instanță și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a plângerii în favoarea Judecătoriei Z..
Plângerea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Z. la data de 22.04.2015 sub nr._ .
S-a mai depus la dosarul cauzei cazierul auto al petentului(f.62) și o copie a procesului verbal contestat(f.63).
Instanța a dispus comunicarea tuturor probelor depuse de intimat cu petentul.
În temeiul art. 255 alin. (1) raportat la art. 258 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a încuviințat atât pentru petent, cât și pentru intimat, proba cu actele depuse la dosarul cauzei, precum și proba cu planșele foto depuse și proba cu înregistrarea faptei cu mijloace tehnice.
Analizând actele și lucrǎrile dosarului, instanța reține urmǎtoarele:
Astfel cum rezultǎ din cuprinsul procesului verbal ., nr._ încheiat la data de 19.11.2014 (f.27), petentul D. M. a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 540 lei și 4 puncte penalizare, pentru sǎvârșirea faptei prevǎzute de art.108 lit.c pct.3 din O. U. G. nr. 195/2002, reținându-se în actul de constatare cǎ, în data de 19.11.2014, ora 10.11, acesta din urmǎ a condus autoturismul marca Rover cu nr. de înmatriculare_, pe DN 1F, în localitatea Borla, km 102+500 m, fiind înregistrat de mijlocul tehnic certificat și omologat ROM 421 montat pe auto cu nr. MAI_, cu viteza de 87 km/h, limita fiind de 50 km/h.
Potrivit art. 16 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, Procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost sǎvârșitǎ, precum și arǎtarea tuturor împrejurǎrilor ce pot servi la aprecierea gravitǎții faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Pe de altă parte, conform art. 17 din același act normativ, Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Procedând, în prealabil, la examinarea procesului verbal contestat din prisma prevederilor art. 17 din O. G. nr. 2/2001, ce consacrǎ în mod limitativ cazurile de nulitate necondiționatǎ ale actului de constatare și sancționare contravenționalǎ, care pot fi invocate și din oficiu, instanța observǎ cǎ acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii stabilite prin dispozițiile legale anterior menționate.
Instanța observă că s-au relevat în cuprinsul procesului verbal elemente concrete suficiente care sǎ poatǎ individualiza contravenția sǎvârșită și, totodată, s-a indicat de cǎtre agentul constatator textul de lege ce o sancționeazǎ, configurându-se așadar în mod adecvat cadrul în care se desfășoară controlul jurisdicțional ulterior. Pe de altǎ parte, trebuie relevat cǎ actul de constatare face referire la data, ora și locul în care fapta a fost comisă, fiind așadar respectate prevederile art. 16 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001.
În ce privește temeinicia procesului verbal contestat, instanța reține cǎ fațǎ de proba cu înscrisuri administratǎ în cauzǎ, precum și față de înregistrarea faptei cu mijloace tehnice și cea cu planșele foto, nu existǎ motive rezonabile care sǎ susținǎ ipoteza cǎ situația de fapt, astfel cum a fost consemnatǎ în procesul verbal atacat, ar fi diferitǎ de cea realǎ. Astfel, nu au rezultat elemente concrete care să releve împrejurarea cǎ petentul nu ar fi circulat cu viteza indicată în procesul verbal în localitatea Borla, la data și ora menționate în procesul verbal. Așadar procesul-verbal se coroborează cu proba cu înregistrarea faptei cu mijloace tehnice omologate, precum și cu planșele foto.
La dosarul cauzei s-au depus de către intimat, documentele care atestă că aparatul radar era omologat și verificat metrologic(f.26) și atestatul operator ,,Autovision” nr.24 din 10.01.2013(f.25).
Nu există vreun dubiu în ceea ce privește conformitatea cu realitatea a vitezei cu care a fost surprins petentul.
Cu privire la împrejurarea că fapta contravențională de depășire a vitezei maxime admise reținută în procesul verbal contestat este susceptibilă de a primi calificarea de acuzație în materie penală, potrivit art. 6 par. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale ( CEDO ), instanța observă că în această problemă este necesar a fi avute în vedere criteriile consacrate în jurisprudența constantă a Curții de la Strasbourg ( spre exemplu, cauza A. c. România, Hotărârea din 4 octombrie 2007, cererea nr._/03, par. 51 - 52 ), ce urmează să fie în concret aplicate pentru a decela măsura în care fapta calificată în dreptul intern ca fiind o contravenție reprezintă, în sensul Convenției, o acuzație în materie penală. Din această perspectivă, față de natura și gravitatea faptei reproșate petentului, anume o contravenție la regimul circulației pe drumurile publice, susceptibilă deci a fi reținută în sarcina oricărei persoane ce participă la trafic și ținând seama de împrejurarea cǎ amenda aplicatǎ, însoțitǎ de sancțiunea contravențională complementară, prezintǎ un caracter represiv și punitiv, trebuie concluzionat cǎ toate garanțiile stabilite de art. 6 din CEDO trebuie sǎ primeascǎ aplicare și în cauza de fațǎ, câtǎ vreme instanța este chematǎ a examina legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat, urmând a hotǎrî și asupra sancțiunii, potrivit art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001 ( în acest sens, cauza H. c. România, Decizia din 13 martie 2012, cererea 7034/07, par. 11 ).
Curtea de la Strasbourg a evidențiat cǎ în materia delictelor rutiere, aplicarea art. 6 par. 2 din Convenție, ce privește prezumția de nevinovǎție, nu poate fi consideratǎ cǎ ar interzice instituirea unui mecanism intern în baza cǎruia s-ar consacra o prezumție relativǎ de conformitate a celor consemnate în procesul verbal cu cele petrecute în realitate, câtǎ vreme în alte condiții s-ar ajunge la situația în care delictele rutiere nu ar mai putea fi, în mod efectiv, sancționate ( cauza H. c. România, Decizia din 13 martie 2012, cererea 7034/07, par. 12 ). Intimatul a dovedit și prin alte mijloace de probă veridicitatea celor reținute în procesul verbal.
Cât privește apărarea petentului potrivit căreia agentul constatator a indicat în mod eronat temeiul de drept al contravenției, fiind încălcate prevederile art.16 din OG nr.2/2001 și ale art.180 alin.1 din HG nr.1391/2006, aceasta nu poate fi primită. Agentul constatator a indicat în mod corect temeiul de drept. Fapta concretă comisă de petent și descrisă în procesul-verbal contestat se pliază pe norma de incriminare indicată în procesul-verbal.
În ceea ce privește susținerea petentului potrivit căreia fapta nu este descrisă, agentul constatator realizând o descriere pur formală a faptei contravenționale, fără a evidenția elementele de fapt de natură a o individualiza, iar din procesul verbal lipsește sectorul de drum pe care s-ar fi comis contravenția, cu indicarea kilometrului, aceasta este nefondată. S-a realizat o descriere corespunzătoare a faptei concrete cu indicarea tuturor elementelor prevăzute de lege. Contrar susținerii petentului, s-a indicat în actul de constatare sectorul de drum pe care s-a comis fapta, localitatea și chiar și kilometrul.
Cu privire la afirmațiile petentului conform cărora se constată lipsa din procesul verbal a seriei și a aparatului radar, a numărului certificatului de omologare, a numelui operatorului radar, că nu există nicio mențiune referitoare la tipul staționar sau mobil al aparatului, știut fiind că în funcție de aceasta se aplică marja de eroare a aparatului radar și că nu există nicio mențiune din care să rezulte că la măsurarea vitezei autovehiculului s-a avut în vedere eroarea de măsurare precizată anterior, instanța reține că acestea sunt neîntemeiate. În procesul verbal se menționează datele aparatului radar cu care s-a făcut măsurarea(mijlocul tehnic certificat și omologat ROM 421 montat pe auto cu nr. MAI_), iar din buletinul de verificare metrologică depus la dosarul cauzei rezultă că acesta măsoară în regim staționar și în regim de deplasare(f.26).
În ceea ce privește marja de eroare pentru măsurarea vitezei de către aparatele radar - invocată de către petent în susținerea plângerii - instanța consideră ca neîntemeiată această apărare, întrucât din interpretarea logică a dispozițiilor pct. 3.1.1 din Norma de Metrologie Legală NML 021-05/23.11.2005 (în cuprinsul cărora a fost stabilită de către Biroul Român de Metrologie Legală marja de eroare pentru măsurarea vitezei de către aparatele radar atât în condiții de laborator, cât și în condiții normale de trafic) rezultă că fiind vorba de erori tolerate, aceste marje nu pot influența viteza înregistrată de cinemometre, în condițiile în care se face dovada faptului că ele îndeplinesc cerințele metrologice și tehnice prevăzute de Norma de Metrologie Legală NML 021-05/23.11.2005.
Apărarea petentului în sensul că nu există dovezi care să indice faptul ca aparatul radar a fost montat pe autoturismul care l-a surprins în trafic, instanța reține că această dovada se regăsește la dosarul cauzei și reiese din procesul verbal de contravenție și din buletinul de verificare metrologică.
În sarcina petentului s-a reținut o singură faptă, iar sancțiunea a fost individualizată în mod corect. S-a aplicat amenda în sumă de 540 lei(reprezentând 6 puncte amendă) și 4 puncte de penalizare. Faptul că punctele amendă au fost trecute mai sus, în chenarul corespunzător avertismentului, este o simplă eroare materială și nu îndreptățește petentul să tragă concluzia că a fost sancționat cu avertisment. Mai mult, amenda a fost individualizată în mod lizibil-540 lei.
Neaducerea la cunoștința petentului a dreptului de a formula obiecțiuni este sancționată cu nulitatea relativă. Petentul nu a făcut dovada vreunei vătămari. Petentul a menționat în cadrul procesului verbal faptul că nu are de făcut mențiuni și a semnat procesul verbal. Oricum, petentul a avut ocazia să exprime eventualele obiecțiuni în fața instanței de judecată.
Nu poate fi negată împrejurarea că, odată declanșat controlul jurisdicțional, ca urmare a plângerii formulate, petentul a beneficiat de toate garanțiile procedurale inerente unui demers judiciar. Petentul nu a produs nicio probă prin care să demonstreze faptul că aspectele reținute în procesul-verbal nu corespund realității.
Referitor la modalitatea concretă de individualizare a sancțiunii, instanța observă că potrivit art. 21 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001, Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal, iar conform art. 5 alin. (5) din O. G. nr. 2/2001, Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Ținând seama de consecințele pe care le poate determina în trafic fapta de a circula cu o viteză mai mare cu 37 km/h față de viteza legală admisă, care prezintă un grad de pericol ridicat pentru viața și integritatea persoanelor și de atitudinea nesinceră a petentului manifestată în cadrul plângerii contravenționale prin care a arătat că nu are antecedente în domeniul circulației rutiere, iar din cazierul auto al acestuia reiese că nu este la prima încălcare a normelor care reglementează circulația pe drumurile publice(f.62), trebuie considerat că aplicarea amenzii este justificată, iar cuantumul acesteia este proporțional cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Instanța ține cont și de faptul că viteza excesivă reprezintă principala cauză a accidentelor rutiere și de frecvența tot mai mare a producerii acestor accidente, astfel că se impune constatarea că sancțiunea aplicată petentului este proporțională în raport cu pericolul social al faptei comise de acesta.
În ceea ce privește sancțiunea complementară aplicată, instanța apreciază că nu se impune măsura înlăturării acesteia raportat la următoarele aspecte:
Potrivit art.5 alin.6 din O.G. 2/2001: „ Sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și gravitatea faptei.” Iar potrivit art.96 alin.1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice: „ Sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege …”. În cauza dedusă judecății, petentul nu a făcut dovada că fapta contravențională a fost săvârșită în anumite împrejurări care să îi confere un grad de pericol social mai redus decât acela avut în vedere de către legiuitor la stabilirea sancțiunii, iar instanța apreciază având în vedere toate criteriile prevăzute de art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001 și rolul acestei sancțiuni, prevăzut de art 96 alin.1 din O.U.G. 195/2002 de preîntâmpinare a săvârșirii altor fapte interzise de lege, că sancțiunea complementară este proporțională cu gravitatea faptei concrete săvârșite de către petent și justificată aplicarea acesteia pentru înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte de aceiași natură.
În consecințǎ, ținând seama de ansamblul aspectelor anterior reliefate, în baza art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, plângerea formulatǎ urmeazǎ a fi respinsǎ ca neîntemeiatǎ.
Având în vedere faptul că nu s-a făcut dovada relei-credințe a petentului, instanța va respinge cererea intimatului de aplicare a unei amenzi judiciare petentului, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca fiind neîntemeiatǎ plângerea formulatǎ de cǎtre petentul D. M., domiciliat în Satu M., ., . M., cu domiciliul procesual ales în Satu M., .-74, ., jud.Satu M. împotriva procesului verbal ., nr._ încheiat la data de 19.11.2014 de cǎtre intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN S., cu sediul în Z., ..14, CUI_, jud. S...
Menține în întregime procesul verbal atacat.
Respinge cererea intimatului de aplicare a unei amenzi judiciare petentului ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea cǎii de atac urmând a fi depusǎ la Judecǎtoria Z..
Pronunțatǎ în ședințǎ publicǎ, azi, 18.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D.-A. C. GAROFIȚA S.
Red.D.A.C/21.05.2015
Dact.S.G/22.05.2015/4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1235/2015.... | Validare poprire. Sentința nr. 1244/2015. Judecătoria ZALĂU → |
|---|
