Plângere contravenţională. Sentința nr. 1641/2015. Judecătoria ZALĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1641/2015 pronunțată de Judecătoria ZALĂU la data de 29-06-2015 în dosarul nr. 1641/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA Z.
..
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1641
Ședința publică de la 29 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. M. M.
Grefier: D. A. S.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul K. A. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN S., având ca obiect plângere contravențională OUG 195/2002-pv.CP_/27.02.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită, fiind făcută fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, conform art. 104 alin. (10) din Hotărârea CSM nr. 387/22.09.2005, privind aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, de către grefierul de ședință care prezintă pe scurt obiectul pricinii și stadiul în care se află judecata acesteia și învederează că procedura de citare este legal îndeplinită.
Mersul dezbaterilor si concluziile părților pe fond fiind consemnate în încheierea de ședință din data de 15.06.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, fiind amânată pronunțarea pentru data de astăzi, instanța retine cauza in pronuntare in baza actelor și lucrărilor existente la dosar.
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 1149 din data de 11.03.2015 petentul K. A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție S., anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ întocmit de către intimat la data de 27.02.2015 ca fiind nelegal și temeinic.
Petentul a arătat în motivarea plângerii, în esență, faptul că în data de 27.02.2015 a fost oprit de un echipaj al poliției rutiere care ia comunicat că a depășit viteza legală. Petentul precizează că și-a asumat acest aspect dar apreciază ca agentul constatator nu a respectat procedura prevăzută de lege, în sensul că nu i-a prezentat un document privind calitatea în care acesta acționează, motiv pentru care a refuzat semnarea procesului verbal. Pe mai departe arata ca agentul constatator a consemnat în procesul verbal la rubrica obiecțiuni „Nu sunt obiecțiuni și refuz să semnez „deși acest aspect nu este real.
De asemenea petentul arata că i-a solicitat agentului să consemneze în procesul verbal motivul refuzului semnării procesului verbal în prezența unui martor.
Conclusiv în opinia petentului procesul verbal este lovit de nulitate absolută în baza art. 16 alin. 7 din OG 2/2001 deoarece mențiunile din cuprinsul procesului verbal nu corespund realități și solicită constatarea prescrierii sancțiunii contravenționale în baza art. 19 alin. 1 din OG 2/2001 deoarece procesul verbal nu este semnat de un martor care să ateste motivele pentru care a refuzat semnarea acestuia.
În drept cererea nu a fost în mod expres întemeiată.
În probațiune s-au anexat cererii, în copie, proces verbal de contravenție, C.I.
Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean S. a depus întâmpinare prin care a solicita respingerea plângerii contravenționale și a arătat că procesul-verbal contestat este legal și temeinic întocmit, agentul constatator a respectat dispozițiile art.21 alin.3 din O.G. 2/2001.
S-a reținut că în data de 27.02.2015, orele 16,25 petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ prin loc. Poarta Salajului, pe DE 81 la km 62+300m fiind înregistrat cu aparatul radar cu viteza de 75 km/h.
În drept, au fost invocate prevederile: O.G. 2/2001 și prevederile O.U.G. 195/2002, Regulamentului de aplicare a O.U.G. 195/2002.
În probațiune, intimatul a depus la dosar, suportul material al înregistrării video, planșe foto, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar și atestatul de operator radar al agentului constatator.
În cauză, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și proba cu înregistrarea video-radar pe suport fotografic și electronic.
Plângerea a fost legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ întocmit de către intimat la data de 27.02.2015, petentul K. A. a fost sancționat cu amendă contravențională în sumă de 390 lei si sancțiunea complementară a 3 puncte de penalizare, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.108 alin. 1 lit. b pct. 2 din OUG 195/2002 raportat la art. 121 din RAOUG 195/2002 reținându-se în sarcina să fapta de a fi condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, prin loc Poarta Salajului, pe DE 81, fiind înregistrat de aparatul radar, mijloc tehnic omologat . 424 montat pe auto cu nr. de înmatriculare MAI_ cu viteza de 75 km/h.
Petentul a refuzat semnarea procesului verbal.
Conform prevederilor art. 109 alin. 2 din O.U.G nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției, iar potrivit prevederilor art. 121 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, nerespectarea regimului de viteza stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. Așadar, constatarea vitezei de rulare a unui autovehicul se poate realiza doar cu un astfel de mijloc tehnic, omologat și verificat metrologic, iar dovada îndeplinirii acestei condiții imperative incumbă organului constatator.
În urma administrării probei cu înregistrarea video și planșele foto, instanța reține faptul că petentul a condus prin localitate autoturismul cu nr. de înmatriculare_ fiind înregistrată de aparatul radar cu viteza de 75 Km/h, în înregistrarea video fiind vizibile așezări omenești.
Aparatul radar, mijlocul tehnic cu care a fost efectuată înregistrarea . 424, montat pe auto MAI-_, este verificat metrologic la data de 23.04.2014 potrivit buletinului de verificare metrologică depus la dosar (f.14), cu valabilitate de 1 an, iar agentul constatator G. D. deține atestat de operator radar (f.15).
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat de către intimat la data de 27.02.2015, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, strict prevăzute de art. 17 din același act normativ.
În cauză, intimatul a depus dovada omologării și verificării metrologice a cinemometrului utilizat pentru măsurarea vitezei cu care rula autovehiculul condus de petent, precizându-se în mod expres în cuprinsul buletinului de verificare că aparatul radar verificat . 424 este montat pe autoturismul Dacia L. cu nr. de înmatriculare MAI-_, adică exact autoturismul și cinemometrul menționate în cuprinsul procesului verbal atacat. De asemenea, intimatul IPJ S. a depus și atestatul operator „autovision” al agentului de poliție care a efectuat înregistrarea, astfel că măsurarea vitezei și constatarea contravenției săvârșite de petent a fost efectuată de o persoană atestată conform normelor legale.
Motivele de nulitate invocate de petent sunt neîntemeiat. Față de caracterul imperativ-limitativ al cazurilor prevăzute de art.17, toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, atrag sancțiunea nulității numai dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului.
Astfel lipsă întocmirii procesului verbal în prezența unui martor asistent sau a motivului pentru care prezența unui martor nu a fost posibilă sunt aspecte care ar putea conduce la sancțiunea nulității relative în măsura îndeplinirii condițiilor de invocare a acestei sancțiuni.
Martorul semnatar al procesului verbal nu certifica prin semnătura sa realitatea (veridicitatea) faptei reținută în sarcina contravenientului, întrucât nu constatarea faptei are loc în prezența martorului, ci exclusiv întocmirea procesului verbal.
Nulitatea apare ca o sancțiune legală ce lipsește actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea să valabilă. Față de dispozițiile legale din materia nulității, și față de regulile speciale privind nulitatea procesului verbal de contravenție, instanța apreciază faptul că nulitatea actului administrativ emis cu încălcarea prevederilor articolului 19 din OG 2/2001 devine incidentă numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lui, vătămarea trebuind să fie dovedită de persoana interesată, aspect care nu se verifică în speța de față.
De altfel agentul constatator a și consemnat în cuprinsul procesului verbal motivul pentru care acesta a fost întocmit în lipsa unui martor, astfel că motivele invocate de petent vor fi înlăturate de instanță ca neîntemeiate.
Pe mai departe instanță reține ca procesul verbal de contravenție beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie care nu este una absolută, ci doar una relativă în sensul că i se permite, în anumite condiții, presupusului contravenient ca în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în procesul verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate. Cu toate acestea, inversarea prezumției în favoarea petentului nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci acesta, cu respectarea art.10 C.pr. civ., poate solicita încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul. Totodată, instanța constată că, în acest sens, puterile sale sunt limitate de principiul disponibilității, neputând administra dovezi din oficiu în vederea dovedirii netemeiniciei celor constatate prin procesul verbal respectiv și astfel a inversării prezumției de veridicitate. Această sarcină este una exclusivă și îi aparține potrivit art.249 C.pr. civ. D. petentei. Prin urmare, din cele arătate mai sus, în situația în care un petenta nu solicită încuviințarea de probe în sensul dovedirii netemeiniciei unui proces verbal încheiat, instanța nu va putea solicita administrarea unor dovezi care să tindă la realizarea acestui demers, ci va trebui să considere că cele arătate în cuprinsul acesteia sunt conforme cu adevărul (constatarea consemnată de agent în cuprinsul procesului verbal este conformă cu realitatea).
În același sens, instanța mai reține că, în conformitate cu standardele Curții Europene a Drepturilor Omului stabilite prin jurisprudența să constantă, unul din elementele fundamentale ale unui proces echitabil este egalitatea armelor, constând în aceea că fiecare dintre părțile aflate în litigiu beneficiază de aceleași drepturi în ceea ce privește dovedirea temeiniciei/netemeiniciei pretențiilor.
Organul constatator fiind acela care întocmind procesul verbal de constatare constituie o probă în vederea dovedirii faptei sancționate contravențional, se află din acel moment pe o poziție de superioritate având avantajul probei preconstituite care, în același timp, se bucură de o prezumție de autenticitate și de veridicitate.În aceste condiții, singura posibilitate de echilibrare a șanselor, a armelor și a garanțiilor procesuale este aceea ca presupusului contravenient să-I fie puse la dispoziție un ansamblu de mijloace procesuale prin intermediul cărora să potă dovedi netemeinicia actului sancționator.
Nu poate fi negată împrejurarea că, odată declanșat controlul jurisdicțional, ca urmare a plângerii formulate, petentul a beneficiat de toate garanțiile procedurale inerente unui demers judiciar. Trebuie relevat că în fața instanței petentul a avut posibilitatea de a administra probe cu respectarea principiilor egalității de arme, nemijlocirii și contradictorialității, pentru a combate cele reținute în procesul verbal, or în cauză acesta nu a produs nicio probă care să demonstreze că situația de fapt reținutǎ în actul de constatare și confirmată de celelalte probe administrate în cauză, ar fi diferită de cea reală.
Astfel susținerile acestuia ca agentul constatator a consemnat la rubrica obiecțiuni faptul că petentul nu are nimic de obiectat și refuza să semneze procesul verbal deși obiecțiunile formulate de petent erau diferite nu a fost probate în cauza și apoi chira dacă agentul nu a consemnat obiecțiunile petentului acest fapt nu este de natură să atragă nulitatea absolută a procesului verbal ci eventual sancțiunea nulității relative în măsura îndeplinirii condițiilor de invocare a acesteia care nu sunt îndeplinite în speță.
De altfel petentul a și recunoscut fapta contravențională reținută susținând în cuprinsul plângerii contravenționale că și-a asumat greșeala făcută și dacă nu frana probabil ca viteza pe care o avea era mult mai mare.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, în urma probatoriului administrat în cauză, instanța apreciază că, starea de fapt descrisă în procesul verbal corespunde realității, petentul nefăcând dovada unei stări de fapt contrare în situația în care probele administrate sunt în măsură să convingă instanța cu privire la vinovăția contravenientei dincolo de orice îndoială rezonabilă, motiv pentru care, reține faptul că procesul-verbal . nr._ a fost temeinic întocmit iar fapta săvârșită de către contravenient întrunește elementele constitutive ale contravenției sancționate conform art.108, alin.1, lit. b, pct.2 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și a fost constatată potrivit legi, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii principale aplicate, amenda în cuantum de 390 lei, minimum prevăzut de lege, cu posibilitatea achitării a jumătate în termen de 48 de ore de la data încheierii sau comunicării, având în vedere dispozițiile art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001 care stipulează faptul că:” Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientei și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”, instanța apreciază faptul că sancțiunea amenzii aplicată petentei orientată deja spre minimul legal, este proporțională cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite și nu se impune reindividualizarea acesteia de către instanță. Prin fapta sa, depășind viteza legală de deplasare cu 24 km/h în localitate, aceasta a creat o stare de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice, astfel încât instanța nu va putea reține că, în concret, fapta este lipsită de pericol social.
Art.108 alin.1 din OUG 195/2002 prevede faptul că: „Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: 3 puncte de penalizare pentru săvârșirea faptei contravenționale constând în depășirea cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. Astfel, prin modalitatea în care este redactat acest text se impune aplicarea automată de către agentul constatator a sancțiunii complementare a punctelor de penalizare, însă acest aspect nu poate duce la concluzia că instanța de judecată învestită cu soluționarea plângerii contravenționale nu este în măsură să se pronunțe asupra legalității și oportunității aplicării sancțiunii conform prevederilor art.34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care nu face nici o distincție între sancțiunile principale și cele complementare sub acest aspect. O interpretare contrară ar fi de natură să aducă atingere liberului acces la justiție al contravenientului, deoarece acest acces ar fi doar unul „teoretic și iluzoriu” atâta timp cât nu s-ar putea finaliza cu o înlăturare a măsurii dispuse.
Cu toate acestea, în cauza dedusă judecății, petentul nu a făcut dovada că fapta contravențională a fost săvârșită în anumite împrejurări care să-i conferă un grad de pericol social mai redus decât acela avut în vedere de către legiuitor la stabilirea sancțiunii, iar instanța apreciază având în vedere toate criteriile prevăzute de art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001 și rolul acestor sancțiuni, prevăzut de art.96 alin.1 din O.U.G. 195/2002 de preîntâmpinare a săvârșirii altor fapte interzise de lege, că sancțiunea aplicării unui număr de 3 puncte de penalizare pentru fapta contravențională prevăzută de art.100 alin.2 raportat la 108, alin.1 lit. b, pct.2 din OUG 195/2002, este proporțională cu gravitatea faptei concrete săvârșite de către petent.
Instanța mai reține ca petentul a solicitat constatarea prescrierii sancțiunii contravenționale prin raportare la prevederile art. 19 alin. 1 din OG 2/2001. Evident că petentul se afla într-o gravă eroare întrucât prescripția aplicării sancțiunii contravenționale este incidență în conformitate cu dispozițiile art. 13 din OG 2/2001 în cazul în care amenda contravenționala nu este aplicată în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Pe mai departe în art. 14 din același act normativ este reglementată prescripția executării sancțiunilor contravenționale în cazul în care procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii. (în forma în vigoare modificării prin OG 5/2015)
În speță nu sunt incidente aceste cazuri de prescripție, iar nesemnarea procesului verbal de către un martor nu atrage o astfel de sancțiune ci eventual o nulitate relativă în măsura îndeplinirii condițiilor de invocare a acestei sancțiuni.
Pentru aceste considerente, instanța, în temeiul art.34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petentul K. A. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean S. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 27.02.2015 și, pe cale de consecință, va menține procesul-verbal atacat, acesta fiind legal și temeinic întocmit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de către petentul K. A., cu domiciliul în Satu M., . nr. 19, ., jud. Satu M., CNP_, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean S., cu sediul în Z., .. 14, județul S., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ întocmit de către intimat la data de 27.02.2015.
Menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/27.02.2015 ca fiind legal și temeinic întocmit.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.06.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
A. M. M. D. A. S.
Red.M.A./03.07.2015
Dact.S.D./03.07.2015/4ex.
..2015
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1636/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 1734/2015. Judecătoria ZALĂU → |
|---|
