Plângere contravenţională. Sentința nr. 1643/2015. Judecătoria ZALĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1643/2015 pronunțată de Judecătoria ZALĂU la data de 29-06-2015 în dosarul nr. 1643/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA Z.
..
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1643
Ședința publică de la 29 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. M. M.
Grefier: D. A. S.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petenta T. D. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN S., având ca obiect plângere contravențională OUG 195/2002 pv CP nr_-Declinat de la judecătoria Jibou -dos_ .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită, în conformitate cu prevederile art. 153 Cod procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, conform art. 104 alin. (10) din Hotărârea CSM nr. 387/22.09.2005, privind aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, de către grefierul de ședință care prezintă pe scurt obiectul pricinii și stadiul în care se află judecata acesteia și învederează că procedura de citare este legal îndeplinită.
Mersul dezbaterilor si concluziile părților pe fond fiind consemnate în încheierea de ședință din data de 15.06.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, fiind amânată pronunțarea pentru data de astăzi, instanța retine cauza in pronuntare in baza actelor și lucrărilor existente la dosar.
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Jibou sub nr._ din data de 27.01.2015 petenta T. D. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție S., anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ întocmit de către intimat la data de 24.01.2015, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment.
Petenta a arătat în motivarea plângerii, că a fost sancționata cu amendă contravenționala în suma de 390 lei pentru că a circulat cu viteza de 80 km/h prin localitate, aspect ce nu corespunde realității, fiind imposibil să fi avut viteza de 80 km/h reținută de agentul constatator, întrucât în momentul premergător opririi în trafic circula într-o curbă, motiv pentru care a încetinit.
În continuare se face referire la jurisprudența CEDO în cauza A. c. România.
În subsidiar petenta a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului raportat la circumstanțele concrete ale cauzei și la modalitatea de derulare a evenimentelor.
În drept cerere a fost întemeiată pe dispozițiile art. 118 din OUG 195/2002 și OG 2/2001.
În probațiune s-au anexat cererii înscrisuri constând în proces verbal de contravenție., C.I.
Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean S. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și a arătat că procesul-verbal contestat este legal și temeinic întocmit, agentul constatator a respectat dispozițiile art.21 alin.3 din O.G. 2/2001. S-a reținut că în data de 24.01.2015 orele 16,01 petenta a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ prin loc. Popeni, pe DN 1H, fiind înregistrată cu viteza de 80 km/h.
În drept, au fost invocate prevederile: O.G. 2/2001 și prevederile O.U.G. 195/2002, Regulamentului de aplicare a O.U.G. 195/2002.
În probațiune, intimatul a depus la dosar, suportul material al înregistrării video, planșe foto, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar și atestatul de operator radar al agentului constatator.
Petenta nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Plângerea a fost legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru.
Prin Sentința civilă nr. 204/14.04.2015 instanță a invocat excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Jibou și declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Z..
Plângerea a fost înregistrată pe rolul acestei instanță la data de 20.05.2015 sub nr. de dosar_ .
În cauză, au fost administrate probele cu înscrisuri.
Instanța este competentă conform art.32, alin.2 din O.G. nr.2/2001, locul săvârșirii faptei fiind loc. Popeni, iar plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ întocmit de către intimat la data de 24.01.2015, petenta T. D. a fost sancționată cu amendă contravențională în sumă de 390 lei și cu aplicarea sancțiunii complementare a 3 puncte de penalizare pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 49 alin.1 din OUG 105/2002 și sancționată conform prevederilor art.100 alin.2 din OUG 195/2002, cu modificările și completările ulterioare, reținându-se în sarcina să ca în data de 24.01.2015 a condus autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare_ pe DN 1H, prin loc/Popeni cu viteza de 80 km/h, fiind înregistrată cu aparatul radar ROM 424 montat pe autovehiculul cu nr. de înmatriculare MAI_.
Petenta a semnat procesul verbal fără obiecțiuni.
Potrivit art 100 alin. 2 din OUG 195/2002 Amendă contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 3 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. b).
Iar potrivit art. 108 lit. b) Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează:3 puncte de penalizare pentru depășirea cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
În drept, potrivit art.34 din O.G. nr.2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Fiind investită potrivit dispozițiilor art.34 al.1 din OG 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța constată următoarele:
Cu privire la legalitatea procesului verbal contestat, instanță consideră că, în vederea acestei soluționări a cauzei, trebuie să se facă o distincție între neregularitățile unui act juridic care sunt ocrotite în mod expres sub sancțiunea nulității și cele pentru care legea nu stabilește în mod expres o astfel de sancțiune.
În procedeul verificării legalității unui act juridic, judecătorul nu poate să se limiteze doar la aspectele invocate de petent în cererea sa, ci fiind sesizat cu analiza legalității actului trebuie să aibă în vedere și acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate de către acesta din oficiu, în caz contrar putându-se ajunge la situația în care un act juridic nelegal întocmit să rămână în vigoare. Astfel, dacă în cercetarea legalității unui act administrativ, așa cum este procesul verbal de contravenție judecătorul investit ar fi obligat să respecte întru-totul principiul disponibilității fără a avea posibilitatea de a verifica alte aspecte decât cele sesizate de petent în cererea s-ar putea ajunge la situația în care, deși constată prin propriile verificări că actul este nul, în lipsa unei solicitări exprese în acest sens în conținutul cererii de chemare în judecată, ar trebui limitându-se doar la cele invocate de petent să-I respingă acțiunea și să păstreze un act nevalabil întocmit dar care produce efecte juridice.
Tocmai pentru evitarea unor astfel de consecințe nedorite pe plan procesual legiuitorul a creat cele două tipuri de sancțiuni, respectiv nulitatea absolută și relativă, diferența dintre cele două constituind faptul că prima poate fi invocată de către orice persoană, inclusiv de judecător cu ocazia judecării unei acțiuni în care este sesizat cu verificarea legalității unui act.
Prin urmare, în momentul în care instanță este sesizată cu verificarea legalității unui act juridic, în speță, un proces verbal de constatare și sancționare a unei contravenții, aceasta, în vederea evitării păstrării în circuitul juridic a unui act nelegal, trebuie să-l analizeze având în vedere toate condițiile de valabilitate ale acestuia, așa cum au fost stabilite de textele legale în vigoare în momentul întocmirii, indiferent dacă condițiile ad validitatem de fond și/sau de formă sunt sau nu stabilite sub sancțiunea nulității exprese și absolute sau virtuale și relative.
În concret, acest demers înseamnă verificarea nu numai a acelor aspecte de nelegalitate stabilite sub sancțiunea nulității exprese și absolute, putând fi, astfel, invocate și constatate din oficiu de către judecător. Acest demers înseamnă și faptul că în situația în care un petent nu indică în conținutul cererii sale vreo cauză de nelegalitate, judecătorul nu va fi legat de principiul disponibilității în ceea ce privește temeiurile de drept ale cererii, ci, mai mult, fiind investit prin cerere cu soluționarea legalității actului va fi obligat să verifice respectarea acelor dispoziții legale care sunt ocrotite sub sancțiune nulității exprese și absolute.
În plângerea formulată petenta nu a indicat în mod expres vreun motiv de nulitate a procesului verbal susținând doar că nu este de acord cu cele constatate de agentul constatator, fiind practic imposibil să fi circulat c viteza de 80 km/h.
Examinând cu precădere legalitatea întocmirii procesului-verbal, conform art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, instanța constată că au fost respectate dispozițiile art.15-20 același act normativ, nefiind incidentă niciuna din cauzele de nulitate prevăzute de art.17, ce ar putea fi constatate din oficiu.
În ceea ce privește temeinicia, se constată că în cuprinsul procesului-verbal s-a reținut în mod corect și complet situația de fapt.
Fapta a fost înregistrat cu mijlocul tehnic omologat . 424, montat pe auto MAI-_, este verificat metrologic la data de 23.04.2014 potrivit buletinului de verificare metrologică depus la dosar (f.20), cu valabilitate de 1 an, iar agentul constatator P. S. deține atestat de operator radar (f.21).
Conform prevederilor art. 109 alin. 2 din O.U.G nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției, iar potrivit prevederilor art. 121 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, nerespectarea regimului de viteza stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. Așadar, constatarea vitezei de rulare a unui autovehicul se poate realiza doar cu un astfel de mijloc tehnic, omologat și verificat metrologic, iar dovada îndeplinirii acestei condiții imperative incumbă organului constatator.
În urma administrării probei cu înregistrarea video și planșele foto, instanța reține faptul că petenta a condus prin localitate, în data și la ora consemnat în cuprinsul procesului verbal, autoturismul cu nr. de înmatriculare_ fiind înregistrata de aparatul radar cu viteza de 80 Km/h.
În ceea ce priveşte incidenţa şi aplicabilitatea jurisprudenţei Curţîi Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumţiei de nevinovăţie a persoanei sancţionate contravenţional, prezumţie garantată̆ de art. 6 din Convenţia pentru apărărea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale drepturilor omului şi în materie contravenţională şi care, în plan procedural, se concretizează̆ prin ră̆sturnarea sarcinii probei, instanţa reţâne că jurisprudenţa Curții nu interzice, în principiu prezumţiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenţiei, cu singura condiţie ca aceste prezumţîi să̆ respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei şi a sancţiunii. În acest sens, Curtea Europeană̆ a Drepturilor Omului a stabilit în Decizia H. şi alții c. României (cererea nr. 7034/07) că, în materia circulaţiei rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenţie nu se opun aplicărâi unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă̆ de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumţie fă̆ră̆ de care ar fi practic imposibil să̆ sancţionezi încălcările legislaţiei în materie de circulaţie rutieră̆, intrând în competenţa poliţiei. Totodată̆, în procedura contravenţională prevăzută de OG nr. 2/2001, contestatorul are posibilitatea de a înlătura această prezumţie prin administrarea unor probe certe și concludente, în conformitate cu dispoziţiile art. 249 C.pr. civ.
Prezumția de temeinicie a proceselor verbale de constatare a contravenției nu este una absolută, ci doar una relativă în sensul că i se permite, în anumite condiții, presupusului contravenient ca în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în procesul verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate. Cu toate acestea, inversarea prezumției în favoarea petentei nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci acesta, cu respectarea art.10 C.pr. civ., poate solicita încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul. Totodată, instanța constată că, în acest sens, puterile sale sunt limitate de principiul disponibilității, neputând administra dovezi din oficiu în vederea dovedirii netemeiniciei celor constatate prin procesul verbal repectiv și. Astfel a inversării prezumției de veridicitate. Această sarcină este una exclusivă și îi aparține potrivit art.249 C.pr. civ. D. petentei. Prin urmare, din cele arătate mai sus, în situația în care un petenta nu solicită încuviințarea de probe în sensul dovedirii netemeiniciei unui proces verbal încheiat, instanța nu va putea solicita administrarea unor dovezi care să tindă la realizarea acestui demers, ci va trebui să considere că cele arătate în cuprinsul acesteia sunt conforme cu adevărul (constatarea consemnată de agent în cuprinsul procesului verbal este conformă cu realitatea).
În același sens, instanța mai reține că, în conformitate cu standardele Curții Europene a Drepturilor Omului stabilite prin jurisprudența să constantă, unul din elementele fundamentale ale unui proces echitabil este egalitatea armelor, constând în aceea că fiecare dintre părțile aflate în litigiu beneficiază de aceleași drepturi în ceea ce privește dovedirea temeiniciei/netemeiniciei pretențiilor.
Organul constatator fiind acela care întocmind procesul verbal de constatare constituie o probă în vederea dovedirii faptei sancționate contravențional, se află din acel moment pe o poziție de superioritate având avantajul probei preconstituite care, în același timp, se bucură de o prezumție de autenticitate și de veridicitate.În aceste condiții, singura posibilitate de echilibrare a șanselor, a armelor și a garanțiilor procesuale este aceea ca presupusului contravenient să-I fie puse la dispoziție un ansamblu de mijloace procesuale prin intermediul cărora să potă dovedi netemeinicia actului sancționator.
Petenta a beneficiat de toate garanțiile procedurale inerente unui demers judiciar, iar în fața instanței a avut posibilitatea de a administra probe cu respectarea principiilor egalității de arme, nemijlocirii și contradictorialității, pentru a combate cele reținute în procesul verbal, or în cauză acesta nu a produs nicio probă care să demonstreze că situația de fapt reținutǎ în actul de constatare și confirmată de celelalte probe administrate în cauză, ar fi diferită de cea reală.
În cauză, temeinicia procesului-verbal contestat este susţinută din punct de vedere probator di o probă̆ ştiinţifică clară, inregistarea faptei contravenționale cu mijloc tehnic omologat.
De altfel petenta a și recunoscut fapta contravențională reținută prin semnarea procesului verbal fără a avea obiecțiuni, or semnarea actului de sancționare certifică tocmai însușirea conținutului acestuia, cu toate mențiunile înscrise, iar persoana sancționată trebuie să semneze numai după ce a citit cuprinsul procesului-verbal și s-a asigurat că el corespunde pe deplin adevărului, în caz contrar, având posibilitatea, conferită de lege, să refuze semnarea actului întocmit cu pretinsă nerespectare a dispozițiilor legale.
Apărarea petentei că era imposibil să circule cu viteza de 80 km/h întrucât se fala într-o curbă și a frânat sunt simple aserțiuni combătute de materialul probator administrat în cauză.
Relativ la individualizarea sancțiunii principale aplicate, amenda în cuantum de 390 lei, minimul prevăzut de lege, cu posibilitatea achitării a jumătate în termen de 48 de ore de la data încheierii sau comunicării, având în vedere dispozițiile art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001 care stipulează faptul că:” Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientei și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”, instanța apreciază faptul că sancțiunea amenzii aplicată petentei în limitele prevăzute de lege, este proporțională cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite și nu se impune reindividualizarea acesteia de către instanță. Instanța apreciază ca agentul constatator a procedat în mod corect la individualizarea acestei sancțiuni, ținând cont de împrejurările concrete ale faptei și persoana contravenientului, fapta de a depăși viteza legală cu 30 km/h, în interiorul unei localități, are un grad de pericol social ridicat pentru siguranța circulației pe drumurile publice, o asemenea faptă fiind de natură a pune în pericol toți participanții la trafic, ce justifică menținerea sancțiunilor aplicate. În consecință, nu se justifica înlocuirea cu avertisment a amenzii aplicate.
În ceea ce privește sancțiunea complementară a punctelor de penalizare, instanța apreciază că nu se impune înlăturarea acesteia petenta nefăcând dovada că fapta contravențională a fost săvârșită în anumite împrejurări care să-i conferă un grad de pericol social mai redus decât acela avut în vedere de către legiuitor la stabilirea sancțiunii, iar instanța apreciază având în vedere toate criteriile prevăzute de art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001 și rolul acestor sancțiuni, prevăzut de art.96 alin.1 din O.U.G. 195/2002 de preîntâmpinare a săvârșirii altor fapte interzise de lege, că sancțiunea aplicării unui număr de 3 puncte de penalizare pentru fapta contravențională prevăzută de art.100 alin.2 raportat la 108, alin.1 lit. b, pct.2 din OUG 195/2002, este proporțională cu gravitatea faptei concrete săvârșite de către petent.
Pentru aceste considerente, instanța, în temeiul art.34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petenta T. D. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean S. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 24.01.2015 și, pe cale de consecință, va menține procesul-verbal atacat, acesta fiind legal și temeinic întocmit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de către petenta T. D. cu domiciliul în Jibou ., . jud. S., CNP_, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean S., cu sediul în Z., .. 14, județul S., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ întocmit de către intimat la data de 24.01.2015.
Menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/24.01.2015 ca fiind legal și temeinic.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Z..
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.06.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
A. M. M. D. A. S.
Red.M.A./03.07.2015
Dact.S.D./03.07.2015/4ex.
..2015
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1609/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 1622/2015. Judecătoria ZALĂU → |
|---|
