Plângere contravenţională. Sentința nr. 2992/2015. Judecătoria ZALĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2992/2015 pronunțată de Judecătoria ZALĂU la data de 18-12-2015 în dosarul nr. 2992/2015
Dosar nr._
Nr. operator 2519
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA Z.
..
SENTINȚA CIVILĂ NR.2992
Ședința publică din data de 18 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D.-A. C.
GREFIER: G. S.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind pe petentul P.-K. J.-A., cu domiciliul în ., județul S. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN S., cu sediul în Z., .. 14, județul S., având ca obiect având ca obiect plângere contravențională OUG 195/2002 pv CP_/21.04.2015.
La apelul nominal nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită, fără citare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 07.12.2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fațǎ, constatǎ urmǎtoarele:
Prin plângerea înregistratǎ pe rolul acestei instanțe la data de 22.04.2015 sub nr._, petentul PALYI-K. J. A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN S., să dispună, în principal, anularea procesului verbal ., nr._, încheiat la data de 21.04.2015 de cǎtre intimat.
În motivarea plângerii, petentul a arătat cǎ agentul constatator nu a avut în vedere prevederile art.3.1.1 din norma de metrologie legală NML 021-05, referitoare la erorile tolerate la măsurarea vitezei unde se specifică faptul că în regim de deplasare pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în trafic eroarea este de 4% din valoarea convențională adevărată.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei și a fost introdusă în termen legal.
S-au depus la dosarul cauzei o copie a procesului verbal contestat(f.6), dovada . nr._(f.5) și o copie a cărții de identitate a petentului(f.4).
Intimatul a formulat la 22.05.2015 întâmpinare (f.14-15), solicitând respingerea plângerii contravenționale formulate și menținerea în întregime a procesului verbal contestat.
În susținerea poziției sale, intimatul a învederat cǎ procesul verbal conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art.16 și 17 din O.G.2/2001. De asemenea, s-a mai arătat că agentul constatator a respectat dispozițiile art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și că se opune administrării probei cu martorii care nu pot fi audiați potrivit dispozițiilor legale invocate, precum și a altor probe cu caracter extrajudiciar.
Totodată s-a mai invocat prezumția de legalitate de care se bucură procesul-verbal, în sensul că acesta face dovada până la proba contrarie, iar fiindcă petentul nu a făcut dovada contrară stării de fapt reținută prin actul de constatare și sancționare a contravenției, măsura aplicată de agentul constatator este întemeiată iar procesul verbal este temeinic și legal încheiat.
În drept s-a întemeiat pe dispozițiile art. 205 alin.2 din C.pr. civ., O.U.G. 195/2002, R.A.O.U.G. 195/2002 și O.G. nr.2/2001.
S-au depus la dosarul cauzei de către intimat atestat operator ,,Autovision” nr.14 din 10.01.2013(f.17), buletin de verificare metrologică nr._ din 23.04.2014(f.16), actele depuse de petent(f.18-20), raportul agentului constatator(f.21), copie a procesului verbal constestat (f.22), planșe foto(f.23-24), înregistrarea faptei pe CD(f.25).
Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.
S-a mai depus la dosarul cauzei graficul posturilor în data de 21.04.2015.
Petentul a depus o copie a Sentinței civile nr.3737 din 4 decembrie 2007 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Z..
În temeiul art. 255 alin. (1) raportat la art. 258 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a încuviințat atât pentru petent, cât și pentru intimat, proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și proba cu planșele foto depuse și proba cu înregistrarea faptei cu mijloace tehnice.
Analizând actele și lucrǎrile dosarului, instanța reține urmǎtoarele:
Astfel cum rezultǎ din cuprinsul procesului verbal ., nr._, încheiat la data de 21.04.2015 (f.19), petentul PALYI-K. J. A.a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 877,5 lei și suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 90 de zile, pentru sǎvârșirea faptei prevǎzute de art.102 alin. 3 lit e din O. U. G. nr. 195/2002, reținându-se în actul de constatare cǎ, în data de 21.04.2015, ora 15.20, acesta din urmǎ a condus auto marca VW cu nr. de înmatriculare_, pe DN 1H, în localitatea Crișeni, km 77+400 m și a fost înregistrat de aparatul radar mijloc tehnic certificat . 421 montat pe auto MAI_, rulând cu viteza de 103 km/h.
Petentul a semnat procesul verbal cu mențiunea ,,nu sunt obiecțiuni”.
Potrivit art. 16 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, Procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost sǎvârșitǎ, precum și arǎtarea tuturor împrejurǎrilor ce pot servi la aprecierea gravitǎții faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Pe de altă parte, conform art. 17 din același act normativ, Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Procedând, în prealabil, la examinarea procesului verbal contestat din prisma prevederilor art. 17 din O. G. nr. 2/2001, ce consacrǎ în mod limitativ cazurile de nulitate necondiționatǎ ale actului de constatare și sancționare contravenționalǎ, care pot fi invocate și din oficiu, instanța observǎ cǎ acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii stabilite prin dispozițiile legale anterior menționate.
Instanța observă că s-au relevat în cuprinsul procesului verbal elemente concrete suficiente care sǎ poatǎ individualiza contravenția sǎvârșitǎ și, totodată, s-a indicat de cǎtre agentul constatator textul de lege ce o sancționeazǎ, configurându-se așadar în mod adecvat cadrul în care se desfășoară controlul jurisdicțional ulterior. Pe de altǎ parte, trebuie relevat cǎ actul de constatare face referire la data, ora și locul în care fapta a fost comisǎ, fiind așadar respectate prevederile art. 16 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001.
În ce privește temeinicia procesului verbal contestat, instanța reține cǎ fațǎ de proba cu înscrisuri administratǎ în cauzǎ, precum și față de înregistrarea faptei cu mijloace tehnice și cea cu planșele foto, nu existǎ motive rezonabile care sǎ susținǎ ipoteza cǎ situația de fapt, astfel cum a fost consemnatǎ în procesul verbal atacat, ar fi diferitǎ de cea realǎ. Astfel, nu au rezultat elemente concrete care să releve împrejurarea cǎ petentul nu ar fi circulat cu viteza indicată în procesul verbal pe DN 1H, în localitatea Crișeni, km 77+400 m, la data și ora menționate în procesul verbal. Așadar procesul-verbal se coroborează cu proba cu înregistrarea faptei cu mijloace tehnice omologate, precum și cu proba cu planșele foto.
Cu privire la împrejurarea că fapta contravențională reținută în procesul verbal contestat este susceptibilă de a primi calificarea de acuzație în materie penală, potrivit art. 6 par. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale ( CEDO ), instanța observă că în această problemă este necesar a fi avute în vedere criteriile consacrate în jurisprudența constantă a Curții de la Strasbourg ( spre exemplu, cauza A. c. România, Hotărârea din 4 octombrie 2007, cererea nr._/03, par. 51 - 52 ), ce urmează să fie în concret aplicate pentru a decela măsura în care fapta calificată în dreptul intern ca fiind o contravenție reprezintă, în sensul Convenției, o acuzație în materie penală. Din această perspectivă, față de natura și gravitatea faptei reproșate petentului, anume o contravenție la regimul circulației pe drumurile publice, susceptibilă deci a fi reținută în sarcina oricărei persoane ce participă la trafic și ținând seama de împrejurarea cǎ amenda aplicatǎ, însoțitǎ de sancțiunea contravențională complementară, prezintǎ un caracter represiv și punitiv, trebuie concluzionat cǎ toate garanțiile stabilite de art. 6 din CEDO trebuie sǎ primeascǎ aplicare și în cauza de fațǎ, câtǎ vreme instanța este chematǎ a examina legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat, urmând a hotǎrî și asupra sancțiunii, potrivit art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001 ( în acest sens, cauza H. c. România, Decizia din 13 martie 2012, cererea 7034/07, par. 11 ).
Curtea de la Strasbourg a evidențiat cǎ în materia delictelor rutiere, aplicarea art. 6 par. 2 din Convenție, ce privește prezumția de nevinovǎție, nu poate fi consideratǎ cǎ ar interzice instituirea unui mecanism intern în baza cǎruia s-ar consacra o prezumție relativǎ de conformitate a celor consemnate în procesul verbal cu cele petrecute în realitate, câtǎ vreme în alte condiții s-ar ajunge la situația în care delictele rutiere nu ar mai putea fi, în mod efectiv, sancționate ( cauza H. c. România, Decizia din 13 martie 2012, cererea 7034/07, par. 12 ). Intimatul a dovedit și prin alte mijloace de probă veridicitatea celor reținute în procesul verbal( planșe foto și înregistrarea cu mijloace tehnice). Nu poate fi negată împrejurarea că, odată declanșat controlul jurisdicțional, ca urmare a plângerii formulate, petentul a beneficiat de toate garanțiile procedurale inerente unui demers judiciar. Petentul nu a produs nicio probă prin care să demonstreze faptul că aspectele reținute în procesul-verbal nu corespund realității.
Nu există vreun dubiu în ceea ce privește conformitatea cu realitatea a vitezei cu care a fost surprins petentul, astfel că vor fi înlăturate aspectele invocate de petent care contestă acest fapt.
La dosarul cauzei s-au depus de către intimat, documentele care atestă că aparatul radar era omologat și verificat metrologic(f.16) și atestatul operator ,,Autovision” nr.14 din 10.01.2013(f.17).
În ceea ce privește marja de eroare pentru măsurarea vitezei de către aparatele radar - invocată de către petent în susținerea plângerii - instanța consideră ca neîntemeiată această apărare, întrucât din interpretarea logică a dispozițiilor pct. 3.1.1 din Norma de Metrologie Legală NML 021-05/23.11.2005 (în cuprinsul cărora a fost stabilită de către Biroul Român de Metrologie Legală marja de eroare pentru măsurarea vitezei de către aparatele radar atât în condiții de laborator, cât și în condiții normale de trafic) rezultă că fiind vorba de erori tolerate, aceste marje nu pot influența viteza înregistrată de cinemometre, în condițiile în care se face dovada faptului că ele îndeplinesc cerințele metrologice și tehnice prevăzute de Norma de Metrologie Legală NML 021-05/23.11.2005.
Din moment ce intimatul a dovedit că fapta descrisă în procesul verbal este una tipică, antijuridică și imputabilă petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă, susținerile petentului potrivit cărora nu se poate stabili cu certitudine viteza de rulare nu pot fi primite.
Referitor la modalitatea concretă de individualizare a sancțiunii, instanța observă că potrivit art. 21 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001, Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal, iar conform art. 5 alin. (5) din O. G. nr. 2/2001, Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Ținând seama de consecințele pe care le poate determina în trafic fapta de a circula cu o viteză mai mare cu 53 km/h față de viteza legală admisă, care prezintă un grad de pericol extrem de ridicat pentru viața și integritatea persoanelor, trebuie considerat că aplicarea amenzii este justificată, iar cuantumul acesteia este proporțional cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Instanța ține cont și de faptul că viteza excesivă reprezintă principala cauză a accidentelor rutiere și de frecvența tot mai mare a producerii acestor accidente, astfel că se impune constatarea că sancțiunea aplicată petentului este proporțională în raport cu pericolul social al faptei comise de acesta.
În ceea ce privește sancțiunea complementară aplicată, instanța apreciază că nu se impune măsura înlăturării acesteia raportat la următoarele aspecte:
Potrivit art.5 alin.6 din O.G. 2/2001: „ Sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și gravitatea faptei.” Iar potrivit art.96 alin.1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice: „ Sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege …”. În cauza dedusă judecății, petentul nu a făcut dovada că fapta contravențională a fost săvârșită în anumite împrejurări care să îi confere un grad de pericol social mai redus decât acela avut în vedere de către legiuitor la stabilirea sancțiunii, iar instanța apreciază având în vedere toate criteriile prevăzute de art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001 și rolul acestei sancțiuni, prevăzut de art 96 alin.1 din O.U.G. 195/2002 de preîntâmpinare a săvârșirii altor fapte interzise de lege, că sancțiunea complementară este proporțională cu gravitatea faptei concrete săvârșite de către petent și justificată aplicarea acesteia pentru înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte de aceiași natură.
În consecințǎ, ținând seama de ansamblul aspectelor anterior reliefate, în baza art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, plângerea formulatǎ urmeazǎ a fi respinsǎ ca neîntemeiatǎ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca fiind neîntemeiatǎ plângerea formulatǎ de cǎtre petentul PALYI-K., cu domiciliul în ., nr.132, jud.S., CNP_ împotriva procesului verbal ., nr._, încheiat la data de 21.04.2015 de cǎtre intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN S., cu sediul în Z., ..14, CUI_, jud. S..
Menține în întregime procesul verbal atacat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea cǎii de atac urmând a fi depusǎ la Judecǎtoria Z..
Pronunțatǎ în ședințǎ publicǎ, azi, 18.12.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D.-A. C. GAROFIȚA S.
Red.D.A.C/12.01.2016
Dact.S.G/12.01.2016/4 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 622/2015. Judecătoria ZALĂU | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2995/2015.... → |
|---|
