Pretenţii. Sentința nr. 3009/2015. Judecătoria ZALĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3009/2015 pronunțată de Judecătoria ZALĂU la data de 21-12-2015 în dosarul nr. 3009/2015
Cod ECLI
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA Z.
..
Dosar nr._
Nr. operator 2519
SENTINȚA CIVILĂ NR.3009
Ședința publică de la 21 decembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: M. A. M.
Grefier :B. I. O.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind pe reclamantul B. E. cu domiciliul în Z., .. Y, ., județ S. în contradictoriu cu pârâtul . cu sediul în Miercurea C., .. 22-24, județul Harghita, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut un scurt referat al cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Mersul dezbaterilor și concluziile pe fond a părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 07.12.2015, încheiere ce face parte integranta din prezenta hotărâre.
JUDECĂTORIA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 05.11.2013, reclamantul B. E. a chemat în judecată pe pârâta . solicitând instantei ca prin hotârârea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea pârâtei la plata sumei de 8630 lei reprezentand comisioane neachitate conform contractului nr. 7/01.02.2006, cu cheltulieli de judecata.
In motivarea cererii se arata ca in data de 01.02.2006 intre parti s-a incheiat, in baza art. 1470 C.civ un contract având ca obiect prestarea de lucrari de catre reclamant, respectiv formator in cadrul programelor de pregatire si perfectionare a personalului din domeniul transporturilor rutiere.
Conform contractului benficiarul, in speta pârâta, se obliga sa achite lunar comisioane de plata pentru lucrarile prestate de executant pana cel tarziu in data de 10 a lunii urmatoare, prin virament in contul personal al executantului.
Se mai arata ca in contract nu a fost stipulata modalitatea de calcul a comisioanelor, acestea facandu-se de catre beneficiar, iar pentru primele luni ( ianuarie-aprilie 2010 ) s-a platit un comision de 7,66%.
In continuare reclamantul arata ca a calculat pentru lunile urmatoare ( mai 2010-septembrie 2012) un comision de 7 % din suma depusa, rezultand astfel suma de 8630 lei.
In drept au fost invocate prevederile art. 1470 C.civ.
In probatiune s-au anexat cererii inscrisuri.
La data de 16.12.2013 pârâta a formulat intâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii formulata de reclamant ca neintemeiata, cu cheltuieli de judecata.
In motivare se arata ca activitatea desfasurata de reclamanat la punctul de lucru din Zalau a constat in organizarea si desfasurarea cursurilor de pregatire profesionala pentru personalul cu atributii in domeniul sigurantei rutiere ( conducatori auto profesionisti, soferi de taxi, manageri de transport, etc) care dupa finalizarea cursurilor, sustin examenul pentru obtinerea certificatelor de pregatire profesionala. Reclamantul a fost colabratorul societatii pârâte, in baza contractului nr. 7/2006, in temeiul caruia a efectuat lucrari si exercita atributii specifice in legatura cu pregatirea profesionala a personalului de specialitate din domeniul transporturilor. In aceasta calitate a incasat in numele societatii taxele scolare reprezentand contravaloarea pregatirii profesionale de la persoanele care au urmat cursurile organizate de societatea pârâta eliberand conform legii documente de plata pentru sumele incasate, chitante/ facturi.
In urma verificarilor periodice a documentelor cu regim special gestionate de reclamant si a incasarilor in numerar efectuate in numele societatii, incepand din luna august 2010 s-a constatat de catre pârâta ca reclamantul nu si-a respectat obligatia de a depune sumele incasate in banca, in contul societatii, insusindu-si fara drept o parte insemnata din numerarul incasat. Astfel societatea a formulat plangere impotriva numitului B. E. ,iar prin sentinta penala nr. 354/03.10.2012 pronuntata de Judecatoria Zalau s-a dispus incetarea procesului penal si s-a aplicat inculpatului o sanctiune cu caracter administariv in cuantum de 800 lei.
Mai arata pârâta ca reclamantul a beneficiat de plata remuneratiei pentru serviciile prestate insa dupa ce s-au descoperit neregulile in gestionarea sumelor incasate, incepand cu luna octombrie 2010 i s-a interzis reclamantului sa mai faca incasari in numele societatii si i s-a pus in vedere sa predea actele societatii si toate documentele cu regim special . Cu toate acestea reclamantul a continuat sa incaseze banii in perioada urmatoare ( august 2010-ianuarie 2011) pe care i-a gestionat in interes propriu.
In drept au fost invocate prevederile 205 C.pr civ.
In probatiune s-a solicitat incuviintarea probei cu inscrisui si a probei testimoniale.
Cererea a fost timbrată la valoarea obiectului, cu suma de 536,50 lei.
Instanta a incuviintat proba cu inscrisuri, expertiza contabila, proba testimoniala, fiind audiat martorul F. G., si interogatoriul partilor.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
La data de 01.02.2006 între reclamantul B. E., in calitate de executant, si pârâta . in calitate de beneficiar, in temeiul art. 1470 C.civ s-a incheiat contractul de prestarii servicii ( locatiunea lucrarilor conform art. 1470 C.civ), avand ca obiect prestarea de catre executant a lucrarilor –formator in cadrul programelor de pregatire si perfectionare a personalului din domeniul transporturilor rutiere organizate de beneficiar.
Plata lucarilor nu a fost determinata prin contract, fiind insa determinabila in functie de numarul orelor prestate, candidatii examinati, corespunzator indemnzatiilor unitare stabilite de beneficiar ( art. III).
Reglementari referitoare la conventia civila de prestari servicii (locatiunea lucrarilor) se gasesc in Codul Civil de la 1864 (in vigoare in momentul nasterii raportuilor juridice dintre parti ), privind locatiunea lucrarilor (art. 1.470-1.490). Potrivit art. 1470 din Codul Civil, exista trei feluride locatiuni ale lucrarilor: 1. aceea prin care persoanele se obliga a pune lucrarile lor in serviciul altora; 2. aceea a carausilor si a capitanilor de corabii, care se insarcineaza cu transportul persoanelor sau a lucrurilor; 3. aceea a intreprinzatorilor de lucrari.
In drept, pretentiile si sustinerile partilor isi afla temeiul in dispozitiile art. 969 C. civ. ("Conventiile legal facute a putere de lege intre partile contractante. Ele se pot revoca prin consimtamantul mutual sau prin cauze autorizate de lege, coroboratc cu art. 1412 (locatiunea lucrarilor) si urm. C.civ.
Reclamantul a investit instanta de judecata cu o actiune in pretentii privind obligarea pârâtei a plata sumei de 8630 lei reprezentand suma ramasa neachitata de pârâta in temeiul contractului nr. 7/2006 pentru perioada mai 2010-septembrie 2012.
Pârâta in aparare sutine ca nu datoreaza o astfel de suma reclamatului intrucat acesta si-a insusit sume de bani din incasarile societatii iar incepand cu luna octombrie 2010 i s-a interzis reclamantului sa mai faca incasari in numele societatii si i s-a pus in vedere sa predea actele societatii si toate documentele cu regim special, invocand astfel o denuntare unilaterala a contractului.
Instanta urmeaza sa analizeze in continuare daca pretentia reclamantului raportata la intrega perioada solicitata este intemeiata.
Cu titlu preliminar instanta arata ca in temeiul contractului reclamantul urma sa fie platit de catre beneficiar cu o suma de bani, in functie numarul orelor prestate, candidatii examinati. Suma de 8630 lei a fost calculata de reclamant prin aplicarea procentului de 7% din valoarea facturilor emise de reclamant in numele societatii ., asa cu rezulta din calculul efectuat ( f. 6).
Instanta mai retine ca pentru perioada mai 2010-octombrie 2010 desi i s-a platit o remuneratie de catre pârâta, reclamantul nu este de acord cu plata efectuata de pârâta sustinand ca aceasta mai are de achitat o diferență pana la procentul de 7% fata de sumele deja achitate.
Procentul de 7 % a fost stabilit in mod unilateral de catre reclamant fara a se raporta la vreun inscris sau fara a proba ca intre parti s-a aplicat vreodata acest procent. In nici un caz determinarea pretului nu poate ramane la aprecierea ulterioara a partilor sau sa depinda de vointa unei dintre ele, iar reclamantul careia ii revine sarcina probatiunii nu a facut dovada faptului ca intre parti pretul era stabilit prin luarea in considerare a procenutului de 7 % din valoarea facturilor emise de reclamant.
De altfel asa cum rezulta din contractul incheiat intre parti, si asa cum s-a retinut anterior, pretul contractului era stabilit in functie de anumite criterii determinate si nu viza o suma fixa sau un procent determinat. Acest aspect rezulta si din raportul de expertiza intocmit in cauza in are expertul a arata ca pentru lunile ianuarie, februarie, martie aprilie ( perioada necontestata de reclamant) reclamantul fost remunerat de către pârată cu sume de bani, aplicand un procent diferit din valoarea facturilor emise. Astfel pentru luna ianuarie s-a aplicat procentul de 7,6%, pentru luna februarie un procent de 5,9%, pentru luna martie 4,5 % iar pentru luna aprilie 7,3%. D. urmare nu există un procent fix de 7% la care face referire reclamantul si in baza caruia a solicitat atât plata diferenței de bani aferente perioadei mai 2010-octombrie 2010 cat si in continuare pana in septembrie 2012.
Instanța mai retine ca reclamantul a prestat activitatea la care s-a obligat prin contract pana in luna februarie 2011, insa acesta in mod neîntemeiat solicita plata unor sume de bani si pentru lunile ulterioare, respectiv februarie 2011- septembrie 2012, deși acesta nu a prestat nici o activitate pentru societatea pârâta, aspect care rezulta din raportul de expertiza întocmit in cauza, din inscrisurile depuse in probatiune precum si din sutinereile pârâtei.
Potrivit art. III din contractul nr. 7/2006, plățile se onoreaza numai pe baza situatiilor lucrarilor executate, intocmite de reprezentantul/mandatarul beneficiarului, semnate de executant, inregistrate la sediul beneficiarului si aprobate de conducerea beneficiarului.
Astfel, solicitarea reclamantului aferenta perioadei februarie 2011-septembrie 2012, privind obligarea pârâtei la plata remuneratiei, in contextul in care acesta nu a prestat nici o activitate pentru pârâta, este neintemeiata si drept urmare va fi exclusa din analiza instantei de la inceput.
D. urmare din perioada contestata de reclamant (mai 2010-septembrie 2012) instanta va analiza daca pretentiile acestuia sunt intemeiate in ceea ce priveste perioada mai 2010-ianuarie 2011.
Stabilind deja ca procentul de 7% solicitat de reclamant nu poate fi aplicat in speță, aratand ca modalitatea de plata se stabilea de catre beneficiar prin raportare la criteriile determinate prin contract, procentul fiind unul variabil, iar pârâta a achitat in perioada mai 2010- octombrie 2010 remuneratia catre reclamant (-1308 lei pentru luna mai, reprezentând un procent de 4,5%; -101 lei pentru luna iunie, ( 0,5%) - 295 lei pentru luna august ( 1,64%); -806 lei pentru luna septembrie ( 4,64%); -884 lei pentru luna octombrie, (3,26%), rezulta ca in perioada mai 2010-octombrie 2010, pârâta nu mai datoreaza nici o suma de bani, acesta respectându-și obligatiile contractuale si achitând reclamantului prestatia pentru serviciile efectuate de acesta in temeiul contractului.
Pentru lunile noiembrie-decembrie 2010 si ianuarie 2011 desi reclamantul a prestat activitate in calitate de formator nu a încasat nici o suma de bani.
Rămâne in discutie daca pârâta este obligata sa achite reclamantului in perioada noiembrie - decembrie 2011 si ianuarie 2011 vreo suma de bani in temeiul contractului sau prestatia efectuata de reclamant poate fi analizata in temeiul unui fapt juridic licit ( imbogatirea fara justa cauza).
Instanta apreciaza ca in speta obligarea pârâtei la plata remuneratiei pentru perioada noiembrie 2010–ianuarie 2011 se impune in temeiul raspunderii civile contractuale, contractul dintre parti nefiind incetat in prioada pentru care se solicita plata serviciului prestat.
In speta, desi pârâta a sustinut ca i s-a interzis reclmantului sa presteze activitate dupa ce au fost descoperite neregulile in gestiune, invocand astfel incetarea contractului, practiv o denuntarea unilaterala a contractului, nu a dovedit acest aspect.
Pârâta vorbeste despre o reziliere a contractului insa instanta retine ca rezilierea este o cauza de incetarea a contractului in cazul neexecutarii obligatiilor contractuale cu indelinirea tuturoe conditiilor de admisibilitate. Rezilierea sub imperiul vechiului cod civil era judiciara sau conventionala, in temeiul pactelor comisorii.
In speță pârâta nu a facut dovada ca actul juridic bilateral incheiat intre parti a fost reziliat ( judiciar ) iar rezilierea conventionala nu a putut interveni intrucat in contractul incheiat intre parti nu a fost inserata o clauza contractuala priveind rezolutiunea contractului ( pact comisioriu).
Instanța apreciază ca se poate pune problema unei denuntari unilaterale a contractului in temeiul art. VIII din contractul de prestari servicii incheiat intre parti, care prevede ca contractul poate inceta (prin acordul scris al partilor) sau din initiativa temeinic motivata a unei dintre parti, cu un preaviz de 30 de zile lucratoare.
Deși în sens larg rezoluțiunea sau rezilierea este tot o cauză de încetare a contractului ele nu se confundă cu denunțarea unilaterală întrucât ele intervin ca urmare a neexecutării culpabile a contractului spre deosebire de încetarea prin denunțarea unilaterală care nu presupune culpa vreunei părți în neexecutarea contractului.
Astfel in cuprinsul contractului a fost inserata clauza in conformitate cu care contractul poate inceta din initiativa temeinic justificata a unei parti, ceea ce se circumscrie unei denuntari unilaterale, independent de vreo culpa in executarea obligatiilor insa cu respectarea unui termen de preaviz de 30 de zile.
De altfel denuntarea unilaterala este permisa in cazul contractelor de locatiune incheiate pe durata nedeterminata, in conformitatea cu dispozitiile art. 1436 alin. 2 C.civ, denunțarea unilaterală ce produce efecte chiar dacă nu a fost acceptată de cealaltă parte cu condiția ca această denunțare să fie comunicată părții într-un termen cerut de obiceiul locului.
Pârâta desi sustine ca in luna octombrie i-a adus la cunostiinta reclamantului ca intre parti a incetat colaboarea punandu-I in vedere sa predea toate documentele, nu probat faptul ca a respectat conditiile contractuale privind denuntarea in sensul notificarii reclamantului in scris despre incetarea contractului respectand termenul de preaviz de 30 de zile, prevazut in contract.
De altfel asa cu rezulta din inscrisul de la f, 128, pârata sustine ca a comunicat doar verbal, prin discutii la telefon, incetarea contractului, insa acesta modalitatea de a pune capat raporturilor contractuale este contrara conventiei incheiate intre parti si legii.
In doctrina si practica judiciara s-a prevazut ca denuntarea contractului trebuie facuta in scris, iar daca partea refuza sa dea o dovada de primire se face prin intermendiul executorului judecatoresc.
Insa instanta apreciaza ca defapt intre parti contractul nu a incetat la data sustinuta de catre pârâta si prin modalitatea denuntarii unilaterale, ci ulterior prin acordul partilor incepânad cu luna februarie/martie cand practic impotriva reclamantului s-a formulat de catre pârâta o plângere penala pentru savarsirea infractiunii de delapidare, moment din care nici reclamantul nu a mai prestat nici o activitate pentru parata.
Rationamentul instantei are in vedere si faptul ca atata din plangerea formulata de catre ., prin reprezentat S. G., in care se face vorbire despre faptul ca din luna august 2010 s-a constatat ca B. E. si-a insusit o parte din numerarul incasat desi luna de luna I s-a atras atentia in legatura cu acest aspect si I s-a solicitat sa remedieze situatia de fapt creata, la ora actuala ( n.n 17.03.2011) constatam ca prejudiciul creat (…) este in suma de 18.193.43 lei, cat si din declaratia data de reprezentantul societatii, ( f. 16 dosar UP nr. 693/P/2011) din care rezulta ca in cursul luniimartie a luat masura supendarii executarii contractului iar din luna martie 2011 reclamantul nu mai lucreaza la firma I. SRL.
Potrivit situatiilor de lucrari ( f. 21-23) in perioada noiembrie 2010-ianuarie 2011 reclamantul a prestat activitatea de formator avand, in temeiul dispozitiei nr. 371/2005 si atributii de a incasa in numele societatii taxele de scolarizare aferente organizarii cursurilor de pregatire profesionala desfasurate de societate in Zalau, insa pârata, nu l-a remunerat pentru serviciul prestat, fapt ce atrage raspunderea contractuala, pentru neindeplinirea obligatiilor conform art. III si IV din contract.
Dintre cele doua motive invocate de pârâta care au stat la baza refuzului, incetarea contractului si faptul ca reclamantul si-a insusit o parte din sumele de bani din incasari pe care le-a gestionat in interes propriu, nu poate fi retinut ca intemeiat niciunul.
Instanta a aratat in considerentele anterioare, ca nu poate fi pusa in discutie, in perioada noiembrie 2010-ianuarie 2011, o eventuala incetare a contractului invocata de pârâta, iar despre faptul ca reclamantul si-a insusit sumele de bani reprezentand taxele de scolarizare, incasate de acestea in numele societatii, aspect adevarat, insa asa cum rezulta din Sentinta penala nr. 354/_, acesta a achitat partii civile, in speta parata, intreg prejudiciul, deci a restituit toate sumele de bani retinute din incasari, motiv pentru care s-a si dispus pentru infractiunea de delapidare incetarea procesului penal, cu aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ.
In raport de considerentele expuse instanța apreciază ca se impune obligarea pârâtei la plata catre reclamant a remuneratiei pentru perioada noiembrie 2010-ianuarie 2011, remuneratie stabilita de catre expert la suma de 2309,62 lei. La stabilirea acestei sume expertul a aplicat procentul de 5,39 % la sumele incasate de catre reclamant, procent care a fost determinat conform anexei I reprezentand media procentelor stabilite prin raportarea sumei deja incasate de reclamant, ( achitate de pârâta) aferenta la sumele incasate de aceste in numele societatii.
Față de aceste considerente instanța urmeaza sa admite in parte cererea reclamantului si sa oblige pârâta la plata catre acesta a sumei de 2309,62 lei in temeiul contractului nr. 7/2006, aferenta perioadei noiembrie 2010-ianuarie 2011.
In ceea ce privește cheltuielile de judecata instanta retine ca reclamantul a efectuat cheltuieli in cuantum de 2535, 5 lei reprezentând 536,50 taxa de timbru si 2000 lei onorariu expert, iar pârâta nu a facut dovada efectuării unor cheltuieli de judecata.
Pârâta fiind în culpă procesuală în temeiul art 453 alin. 2 C.pr civ va fi obligată la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată partiale în sumă in 635 lei, in proportia admiterii actiunii ( 25%).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite in parte actiunea formulta de reclamantul B. E., domiciliat in loc. Zalau ..Y, ., jud. Salaj in contradictoriu cu pârâta ., cu sediul in Miercurea C. .. 22-24, jud. Harghita.
Obliga pârâta sa achite reclamantului suma de 2309,62 lei cu titlu de debit neachitat pentru serviciile prestate in temeiul contractului 7/01.02.2006, aferente perioadei noiembrie 2010-ianuarie 2011.
Obliga pârâta la plata sumei de 635 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, proporțional cu admiterea actiunii.
Cu drept de apel in termen de 30 de zile de la comunicare, cererea urmand a se depune la Judecatoria Zalau.
Pronuntata in sedinta publica, azi 21.12.2015.
Președinte, Grefier,
M. A. M. B. I. O.
Red.M.A.M./ 07.01.2016
Dact. B.I.O. / 07.01.2016 / ex.
.>
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3000/2015. Judecătoria... | Fond funciar. Sentința nr. 3008/2015. Judecătoria ZALĂU → |
|---|
