Plângere contravenţională. Sentința nr. 3037/2015. Judecătoria ZALĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3037/2015 pronunțată de Judecătoria ZALĂU la data de 22-12-2015 în dosarul nr. 3037/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA Z.
Dosar nr._
Nr. operator 2519
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3037/2015
Ședința publică de la 22 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. P.
Grefier A. B. M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă privind pe petenții . cu sediul în B., nr. 124, județul S., și BRUDAȘCA I. cu domiciliul în B., nr. 167, județul S. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN S. cu sediul în Z., .. 14, județul S., având ca obiect plângere contravențională L171/2010-pv CCS nr_.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nici una dintre părți, procedura fiind legal îndeplinită fără citarea acestora.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților pe fond sunt consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 08 decembrie 2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de dosar_, petentul BRUDASCA I. și petentul Primarul COMUNEI B., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN S., a solicitat anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/22.04.2015 și a procesului-verbal de dare în custodie . nr._/22.04.2015.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, la data de 22.04.2015, a transportat cu tractorul cu nr. de înmatriculare B. 131 cantitatea de 3 mc lemn foc, fiind sancționat cu amendă și confiscarea materialului lemnos, pentru că nu avea aviz de însoțire. S-a arătat în continuare că agentul constatator avea obligația să stabilească cine e proprietarul materialului lemnos și doar în cazul în care nu îl găsea putea să dispună confiscarea acestuia. Totodată, petentul nu trebuia sancționat, deoarece a executat un ordin de serviciu, entitatea din care face parte fiind contravenienta. În plus, cu privire la documentele de însoțire a materialului lemnos exploatat din proprietatea publică a unităților administrative există o lacună legislativă, iar agentul constatator a consemnat greșit în cuprinsul procesului-verbal contul în care se poate plăti amenda.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. OG 2/2001, Legea 171/2010, Legea 46/2008, Legea 215/2001.
În probațiune s-au depus înscrisuri (f. 8-10).
Cererea fost legal timbrată cu 20 lei conform art.19 din OUG 80/2013.
Intimatul I.P.J. Z. a formulat întâmpinare în termen legal prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, cu motivarea că din punct de vedere al legalității, procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor O.G. nr.2/2001, nu lipsește nici un element care să atragă nulitatea absolută și nu există cauze care înlătură caracterul contravențional al faptei, iar din punct de vedere al temeiniciei, fapta a fost comisă în împrejurările descrise de agentul constatator și determinată de nesocotirea dispozițiilor legale, iar la constatarea contravenției au fost respectate toate normele incidente. S-a adăugat că fapta a fost constată în mod direct de agent.
În drept au fost invocate disp. art. 205 C. și OG 2/2001, legea 171/2010.
La întâmpinare s-au atașat înscrisuri (f. 27)
Petentul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat argumentele invocate în cuprinsul plângerii contravenționale.
La termenul din 20 octombrie 2015, instanța a admis excepția lipsei calității procesual active a Primarului Comunei B..
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile, iar la termenul din 8 decembrie 2015 a rămas în pronunțare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal . nr._/22.04.2015, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă contravențională în cuantum de 2000 lei, iar ca măsură complementară s-a dispus confiscarea cantității de 3 mc lemn foc fag. Agentul constatator a reținut că, la data de 22.04.2015, petentul Brudasca loan a transportat cu tractorul cu nr. de înmatriculare B. 131 cantitatea de 3 mc lemn foc, fără a avea aviz de însoțire pentru marfa transportată, faptă prevăzută și sancționată de art. 19 alin 1 lit. b din Legea 171/2010.
În drept, potrivit art. 19 alin 1 lit. b din Legea 171/2010, transportul materialelor lemnoase fără avizele de însoțire ori fără documentele comunitare echivalente acestora, prevăzute de normele privind circulația materialelor lemnoase în vigoare, constituie contravenții silvice și se sancționează cu amendă de la 2.000 lei până la 5.000 lei și confiscarea materialelor lemnoase în cauză.
Analizând procesul-verbal contestat sub aspectul legalității, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește calitatea de subiect activ al petentului, instanța nu poate reține ca întemeiate afirmațiile acestuia potrivit cărora . (dat fiind că el doar executa un ordin de serviciu), deoarece contravenția constă în transportul materialelor lemnoase fără avizele de însoțire, iar subiectul activ este persoana care efectuează transportul. Or, în speță, petentul a fost cel care a fost surprins transportând lemnele fără avizul de însoțire.
Totodată, în ceea ce privește susținerea petentului că agentul constatator nu a respectat obligația legală de a stabili cine e proprietarul materialului lemnos, instanța constată că în declarația verbală dată în fața agentului petentul a menționat că materialul lemnos îi aparține, astfel încât în mod corect s-a consemnat în procesul-verbal că proprietarul acestora este petentul. Afirmația petentului că proprietarul lemnelor este . fi avută în vedere de instanță, atâta timp cât nu este susținută de nicio probă, iar petentul a avut ocazia să menționeze în fața agenților cine este proprietarul bunurilor, or petentul a declarat în fața agenților că materialul lemnos îi aparține și a semnat procesul verbal fără obiecțiuni, acesta fiind întocmit pe baza constatării nemijlocite a agentului și în baza declarației date de petent. Faptul că ulterior își retractează declarația, afirmând că bunurile nu îi aparțin, nu atrage nulitatea procesului verbal. Instanța apreciază că măsura confiscării corect a fost dispusă de agenți, proprietarul fiind identificat în persoana petentului pe baza declarației date de acesta în fața agenților.
Referitor la existența unei lacune legislative în ceea ce privește documentele de însoțire a materialului lemnos exploatat din proprietatea publică a unităților administrative, instanța apreciază că, indiferent dacă există sau nu obligația legală de a avea aviz de însoțire a materialului lemnos în cazul antemenționat, în speță, petentul a afirmat în fața agenților constatatori că lemnele sunt proprietatea sa privată, nicidecum că ar face parte din proprietatea publică a Comunei B., astfel încât în mod corect a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 19 alin 1 lit. b din Legea 171/2010.
Cu privire la consemnarea greșită în cuprinsul procesului-verbal a contului în care se poate plăti amenda, instanța reține că, așa cum s-a statuat prin Decizia nr. XXII a Î.C.C.J. – Secții Unite din 19.03.2007, decizie publicată în M.OF. al României, Partea I, nr. 833 din 05.12.2007, nesocotirea cerințelor prev. de art. 16 din O.G. nr. 2/2001 de către agentul constatator în momentul încheierii procesului-verbal de contravenție se sancționează cu nulitatea relativă, condiționată de dovada unei vătămări, distincte de simplul fapt al aplicării sancțiunilor contravenționale. În speță, petentul nu a dovedit vătămarea ce i s-a adus prin menționarea greșită a contului în care se poate plăti amenda.
Analizând temeinicia procesului-verbal contestat, instanța constată că starea de fapt reținută în actul administrativ corespunde realității, pentru următoarele motive:
Procesul-verbal de contravenție face dovada deplină asupra situației de fapt reținute, întrucât împrejurările comiterii faptei contravenționale reprezintă constatări personale (ex propriis sensibus) ale agentului constatator, până la proba contrară care incumbă petentului. În ceea ce privește sarcina probei, potrivit art. 249 Cod pr. civ, cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. Prin urmare, dacă petentul susține netemeinicia celor arătate în procesul-verbal, trebuie să o dovedească. Nu se poate spune că, în acest mod, s-ar încălca cerința referitoare la sarcina probei ce decurge din prezumția de nevinovăție, pe motiv că organul constatator este cel care trebuie să probeze contravenția reținută.
În realitate, fapta reținută este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției – actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond si de forma prevăzute de lege – și cu prezumția de veridicitate – actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă – prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină, cât și de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestei noțiuni.
În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depășească în folosirea lor în materie penală, instanța consideră ca una din limitele până la care poate să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, cum este și situația în cauza de față – fapta fiind constatată nemijlocit de către agentul constatator – procesul-verbal, dacă este legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie, astfel încât va reveni petentului sarcina de a proba netemeinicia.
Instanța apreciază că această soluție este în acord cu articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, din moment ce instanța are oricum obligația de a verifica din oficiu, legalitatea procesului verbal, în raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absolută a acestuia. Astfel, deși pornește de la prezumția de temeinicie a procesului-verbal, soluția cauzei nu se va întemeia doar pe aceasta, fapt care constituie o limită rezonabilă în aplicarea prezumției.
În speță, susținerile petentului potrivit cărora nu a comis fapta reținută în sarcina sa sunt simple aserțiuni, nereușind, prin niciun mijloc de probă să răstoarne prezumția de legalitate și adevăr de care se bucură procesul-verbal de contravenție.
Procesul-verbal depus de către . cauzei (f. 48), în condițiile în care acesta nu a însoțit transportul, nu este o cauză de exonerare de răspundere, atâta timp cât textul legal incriminează transportul fără aviz de însoțire.
Instanța concluzionează că legalitatea și temeinicia actului de sancționare au fost confirmate prin probele administrate în cursul dezbaterilor, iar apărările invocate nu pot fi reținute, astfel încât în mod corect a fost angajată răspunderea contravențională a petentului.
Cu toate acestea, instanța apreciază că sancțiunea amenzii în cuantum de 2000 lei aplicată petentului este excesivă, apreciind că sancțiunea avertismentului este totuși suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra comportamentului pe care trebuie să îl aibă în viitor.
Aprecierea instanței are ca bază, pe de o parte, dispozițiile art.5, alin.5 din O.G. nr.2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gravitatea faptei săvârșite și disp. art. 21, alin.3 din același act normativ, conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont de împrejurările în care s-a săvârșit fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului.
Ținând seama de faptul că petentul este la prima abatere, instanța constată că se impune constatarea gradului de pericol social concret redus al faptei săvârșite de petent și înlocuirea amenzii contravenționale aplicate cu sancțiunea avertismentului.
În ceea ce privește cererea de înlăturare a măsurii complementare a confiscării pentru cantitatea de 3 mc, instanța are în vedere prevederile art. 37 din legea 171/2010, Materialul lemnos confiscat a cărui proveniență se identifică se pune la dispoziția proprietarului de drept, dacă acesta nu este contravenient.
Din cuprinsul procesului-verbal depus de către . cauzei (f. 48) instanța reține că masa lemnoasă în cantitate de 3 mc este proprietatea Comunei B., astfel încât va dispune anularea procesului-verbal de dare în custodie . nr._/22.04.2015 și va dispune restituirea către . de 3 mc lemn de foc fag.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE :
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul BRUDAȘCA I., cu domiciliul în ., jud. S., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN S., cu sediul în Z., .. 14, jud. S..
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 2.000 lei, aplicate prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/22.04.2015, cu sancțiunea avertismentului.
Anulează procesul-verbal de dare în custodie . nr._/22.04.2015 și dispune restituirea către . de 3 mc lemn de foc fag.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Z..
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 decembrie 2015.
Președinte, Grefier,
A. M. P. A. B. M.
Red. A.M.P../28.12.2015
Teh.Red. A.B.M./28.12.2015
Ex. 4/2 .>
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Validare poprire. Sentința nr. 3032/2015. Judecătoria ZALĂU | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3043/2015.... → |
|---|
