Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 322/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 322/2009
Ședința publică de la 01 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ioan Truță
JUDECĂTOR 3: Carla Maria
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.120/A din 1 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar cu nr. unic - având ca obiect grănițuire, în contradictoriu cu intimații, și.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pârâții intimați și asistați de avocat, și avocat pentru reclamantul recurent, lipsind acesta și ceilalți intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat și timbrat, cauza fiind amânată de la termenul anterior la cererea mandatarei pârâților intimați.
Se constată acoperită lipsa de procedură din Spania cu intimatul, prin prezența avocatului ales în fața instanței.
Avocatul recurentului depune la dosar chitanța de onorariu avocațial și factura aferentă.
Avocat depune la dosar 2 chitanțe de onorariu avocațial.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat pentru reclamantul recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în principal casarea hotărârilor cu trimiterea cauzei spre rejudecare la fond pentru efectuarea expertizei topografice care a fost încuviințată dar nu a mai fost administrată.
În subsidiar solicită admiterea recursului și modificarea deciziei Tribunalului Hunedoara în sensul admiterii apelului și pe cale de consecință admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În continuare susține motivele de recurs invocate în scris, arătând, în esență, că ambele instanțe au greșit în aprecierea probelor administrate, reținând greșit și starea de fapt. Susține că nu a fost stabilită nicio linie de graniță deși asta s-a solicitat întrucât cele două proprietăți sunt lipite una de alta, iar instanța de apel răspuns motivelor de apel ambiguu, printr-o motivare contradictorie.
Întrebat fiind, arată că și-a motivat recursul pe art.304 pct.7,8 și 9, și art.312 alin.3 și 5. Solicită cheltuieli de judecată.
Avocat pentru pârâții intimați solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor pronunțate ca temeinice și legale, cu cheltuieli de judecată.
În continuare susține motivele de respingere invocate în întâmpinare. Arată în esență, cu privire la primul motiv de recurs că nu se impune casarea cu trimitere la fond întrucât proba cu expertiză nu a mai fost administrată din vina reclamantului care nu a înțeles să achite onorariul expertului și a susținut în fața instanței că nu a solicitat această probă.
Pe fond, arată că cele două proprietăți nu sunt lipite, linia de graniță a fost stabilită acum 25 ani de către părinții părților, fiind vorba de fapt despre niște anexe gospodărești care au fost ridicate de reclamant pe linia de graniță întrucât nu s-a respectat proiectul.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Hunedoara, reclamantul a chemat în judecată pârâtul, solicitând obligarea pârâtului să construiască un gard între proprietățile părților, să consolideze fundația de la limita de proprietate și să repare construcțiile anexe de pe proprietatea reclamantului. Acțiunea a fost precizată în sensul că alături de soția sa a chemat în judecată și soția pârâtului, întrucât cei doi folosesc imobilul care a aparținut părinților pârâtei.
În motivarea acțiunii s-a susținut că terenul proprietatea pârâtului se află cu 1,30 mai jos decât terenul reclamantului și datorită faptului că pârâtul a săpat sub fundație a fost afectată structura anexelor gospodărești aparținând reclamantului.
Pârâții și au formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând ca reclamanții să fie obligați să desființeze servitutea de vedere creată contrar legii, respectiv terasa amenajată asupra anexelor gospodărești aflată la limita de proprietate; să facă lucrări pentru a împiedica scurgerea apelor de pe acoperișul anexelor gospodărești pe terenul pârâților, respectiv să instaleze e; să desființeze wc-ul construit lângă hotarul comun, iar în caz contrar să fie autorizați pârâții să le desființeze pe cheltuiala reclamanților. S-au solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că acțiunea în grănițuire este inadmisibilă întrucât cele două proprietăți au fost delimitate în anul 1975 de reclamanți și foștii proprietari și nu au apărut modificări între timp. Cele două proprietăți sunt delimitate de o porțiune dintre cele două anexe gospodărești aparținând reclamanților, iar pe o altă porțiune există un gard despărțitor. Se mai susține că reclamanții au existat construcțiile existente pe un zid deja existent iar acoperișul anexelor este folosit drept terasă și nu respectă distanța de 19 dm prev. de art. 612 cod civil, iar apele pluviale se scurg pe terenul pârâților. Se mai arată că wc-ul construit lângă hotarul comun este o sursă de poluare, contrar normelor sanitare epidemice.
Prin sentința civilă nr. 2616/7.11.2007 Judecătoria Hunedoaraa respins excepția lipsei calității procesual pasive invocate de pârâtul - reclamant reconvențional și a admis în parte atât acțiunea principală cât și acțiunea reconvențională. În consecință, s-a stabilit linia de hotar între imobilul situat în H,- înscris în CF 4504 H, nr. top. 2559/3/8/6/5/11/3 casă și anexe gospodărești, garaj, curte în suprafață de 319,16 mp - proprietatea reclamanților și imobilul situat în H,-, înscris în CF 4789 H, nr. top. 2559/3/8/6/5/11/6/6/8/1 și 2559/3/8/6/5/11/6/6/8/1/a - casă și teren intravilan în suprafață totală de 523,34 mp - proprietatea pârâților și, pe vechiul amplasament așa cum este stabilit în prezent. Au fost obligați reclamanții să monteze la terasa practicată deasupra anexelor gospodărești ai căror proprietari sunt, un panou care să obtureze vederea înspre proprietatea pârâților, iar în caz contrar au fost autorizați pârâții să realizeze aceste lucrări pe cheltuiala reclamanților. Au fost respinse în rest acțiunile principale și reconvenționale. Au fost compensate cheltuielile de judecată și obligați reclamanții să plătească pârâților suma de 597 lei, respectiv câte 199 lei fiecărui pârât.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, reclamanții sunt proprietari ai imobilului înscris în CF 4504 H, nr. top. 2559/3/8/6/5/11/3 iar pârâții și sunt proprietari ai imobilului înscris în CF 4789 H, nr. top. 2559/3/8/6/5/11/6/6/8/1 și 2559/3/8/6/5/11/6/6/8/1/ Pârâtul este soțul pârâtei și locuiește împreună cu aceasta. Imobilul proprietatea reclamanților este situat în amonte de proprietatea pârâților iar între cele două terenuri există o diferență de nivel care nu a fost stabilită cu certitudine întrucât reclamanții care au solicitat inițial efectuarea unei expertize de specialitate au renunțat la probă.
de proprietate dintre cele două imobile a fost stabilită în urmă cu cele peste 30 de ani, fapt recunoscut de ambele părți. În anul 1975, când părinții pârâților au ridicat construcția, cele două proprietăți erau delimitate printr-un gard de lemn cu fundație de piatră. Pe o porțiune a acestei fundații, în anul 1992, reclamanții au edificat o anexă gospodărească, iar zidul acestei anexe face în prezent delimitarea dintre cele două proprietăți iar în continuarea sa există un gard despărțitor. anexei, reclamanții au practicat o terasă care are vedere spre curtea și casa pârâților.
Cu ocazia cercetării la fața locului, instanța a constatat că la această terasă nu există un de scurgere a apelor pluviale înspre terenul pârâților, însă există pe laterale, iar apele sunt captate într-un sistem de canalizare din curtea reclamanților. La limita dintre cele două proprietăți, reclamanții au construit un wc din cărămidă și care este dotat cu instalații sanitare și cu canalizare.
Instanța de fond, față de probatoriul administrat a stabilit că linia de hotar dintre cele două proprietăți nu a fost modificată, că există semne exterioare ale celei stabilite inițial respectiv gard despărțitor, fundație și prin urmare, a stabilit, potrivit art. 584 cod civil, linia de hotar pe vechiul aliniament. S-a reținut totodată, că deși au fost acordate 8 termene de judecată pentru ca reclamanții să achite avansul stabilit pentru efectuarea expertizei de specialitate, în final au renunțat la această probă.
În ceea ce privește capătul din acțiunea reconvențională referitor la servitutea de vedere, instanța a obligat reclamanții să închidă vederea pe care o au spre proprietatea pârâților, potrivit prevederilor art. 612 cod civil. În ceea ce privește wc-ul construit de către reclamanți la limita dintre proprietăți s-a apreciat că nu aduce nici o vătămare pârâților, în sensul prevăzut de art. 610 cod civil.
Excepția lipsei calității procesual pasive invocate de pârâtul a fost respinsă, având în vedere interesul pe care-l justifică acest pârât care locuiește în imobil prin natura relației cu proprietarul precum și din faptul că folosește imobilul împreună cu soția sa.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe de reclamanții și a fost respins prin decizia civilă nr. 120/A/01.04.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția civilă și obligați apelanții la 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul și 1000 lei către intimații, cu același titlu.
Instanța de apel a arătat că lucrarea de expertiză tehnică de construcții efectuată în apel nu a stabilit drept cauză a fisurilor existente la zidul despărțitor între proprietățile părților, efectuarea unor lucrări de nivelare sau excavare a terenului pârâților ci alte cauze, datorate modului defectuos de construire a acestui gard. Într-o asemenea situație, instanța a reținut că anexa gospodărească a reclamanților a fost ridicată în parte pe fundația de piatră a gardului aflat la limita de proprietate și din punct de vedere al legislației în construcții, reclamanții au ignorat orice norme juridice și nu au lăsat nici o distanță între anexa edificată și linia de graniță. Procedând în acest fel reclamanții și-au asumat singuri riscurile unei astfel de construcții și nu sunt îndreptățiți să ceară de la pârâți să execute lucrări de consolidare la anexa proprietatea reclamanților. Cum gardul de demarcație între proprietățile părților există deja, cererea reclamanților de a fi obligați pârâții să execute în comun cu ei un alt gard, nu se justifică.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul solicitând în principal "admitereaapeluluiși casarea sentinței primei instanțe cu trimitere spre rejudecare în fond la prima instanță", iar în subsidiar a fi modificată decizia din apel în sensul admiterii apelului împotriva sentinței civile nr. 2616/2007 a Judecătoriei Hunedoara și în consecință să fie obligați pârâții să consolideze prin subzidire anexele gospodărești proprietatea recurenților și să fie obligați pârâții la executarea în comun cu recurentul și soția sa, a gardului despărțitor dintre cele două proprietăți.
În motivarea recursului se susține că hotărârile instanțelor ignoră prevederile art. 592 cod civil, care prevăd contribuția comună a vecinilor la repararea sau reclădirea gardului comun. Din expertiza efectuată în cauză, în apel, rezultă că gardul separator al celor două proprietăți comune este efectuat defectuos. Hotărârea din apel este considerată contrară textului de lege invocat în condițiile în care instanța de apel a motivat că acest gard de demarcație există deja, și cererea reclamanților de a executa un alt gard nu are sens. Anterior acestei părți a motivării, instanța de apel a arătat că gardul a fost efectuat defectuos și ar fi necesară o centură de beton armat pentru a-l susține. Față de cele două afirmații, recurenții consideră că motivarea instanței este contradictorie în privința celor două capete de cerere. Necesitatea reclădirii gardului prin efort comun rezultă din lege și din expertiză însă instanța nu le-a avut în vedere, ceea ce încadrează motivul de recurs în prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 cod procedură civilă.
Reclamanții susțin că instanța nu a rezolvat capătul de cerere privind stabilirea liniei de graniță, pentru că nu se menționează prin ce puncte trece și care este semnul de hotar. Recurenții apreciază că este necesară proba științifică cu expertiza topografică pentru rezolvarea problemei grănițuirii, probă care a fost încuviințată de prima instanță dar nu a mai fost administrată.
Recurenții solicită, în concluzie, judecarea cauzei în fond dacă se apreciază că nu mai este necesară proba cu expertiză topografică sau casarea cu trimitere spre rejudecare, spre a fi soluționată cauza în fond și incidentă administrarea probei menționate, în vederea stabilirii corecte a graniței.
Intimații, și au depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea solicitării, intimații în esență arată că linia de graniță a fost stabilită încă de la mutarea părinților lor în imobil în 1974 și este dreaptă, de-a lungul mai multor proprietăți, așa cum au recunoscut și reclamanții la interogatoriu și martorii audiați. Intimații arată că nu intenționează să facă zidul recurenților reclamanți și nu pot fi obligați la asemenea cheltuieli. Se mai arată că în motivele de apel recurenții nu au contestat limita de graniță dintre cele două proprietăți, astfel că nu este necesar efectuarea unei expertize topografice. Intimații susțin că între cele două proprietăți au existat diferențe de teren încă din 1973 și proprietățile au fost separate prin gard cu fundație de beton până în 1983 când reclamanții au construit anexa pe acea fundație de beton pe care se afla un gard de lemn. anexei gospodărești este executat defectuos și construit din mai multe materiale care se comportă diferit la solicitări. Pe latura aflată spre proprietatea intimaților nu există de scurgere iar anexa gospodărească nu respectă proiectul. Din concluziile expertizei reiese că nu au fost efectuate lucrări de excavare în zona anexei gospodărești dar și faptul că pânza de apă freatică se află destul de sus și afectează majoritatea construcțiilor din zonă. Intimații apreciază că eventualele lucrări de consolidare pe care le necesită anexa cad în sarcina reclamanților, iar gardul defectuos construit nu poate constitui element de susținere pentru o placă de beton armat cu rol de terasă.
Analizând legalitatea deciziei atacate prin prisma motivelor de recurs, raportat la art. 304 cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Sub un prim aspect de natură procedurală, situațiile prevăzute la pct. 7, 8 și 9 ale art. 304 cod procedură civilă, potrivit art. 312 alin. 3 cod procedură civilă, pot atrage doar modificarea hotărârii atacate, iar casarea este rezultatul situațiilor prevăzute la art. 304 pct. 1 - 5 cod procedură civilă. De asemenea, casarea unei hotărâri este posibilă în toate cazurile în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului sau modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi. De aceea, nici nu se vor analiza criticile referitoare la stabilirea liniei de graniță.
În al doilea rând, prin apel, reclamanții nu au contestat linia de graniță stabilită de instanța de fond, iar contestarea ei direct în recurs este inadmisibilă. Chiar reclamanții au arătat în apel că nu au solicitat expertiză topografică din lipsa mijloacelor financiare, iar a reveni acum, la o solicitare din fața instanței de fond nu este posibilă, mai ales că au achiesat la hotărârea instanței de fond în ceea ce privește linia de graniță. Acest aspect rezultă din motivele invocate în cererea de apel.
În ceea ce privește capătul de cerere care vizează consolidarea anexelor gospodărești proprietatea reclamanților recurenți, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a legii față de starea de fapt stabilită prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, în apel. Astfel, față de concluziile acestei lucrări care stabilesc motivele care au determinat degradările construcțiilor reclamanților, se constată că nu poate fi reținută în sarcina pârâților intimați nici o culpă. Inițial între cele două proprietăți, așa cum corect au reținut instanțele, a existat un gard pe fundație de beton, iar în anul 1982 reclamanții au edificat pe această fundație anexele menționate. Dacă fundația de beton existentă până în anul 1982 și gardul de lemn aveau regimul prevăzut de art. 584 cod civil, după edificarea construcției proprietatea exclusivă a reclamanților, regimul său juridic s-a schimbat intrând sub incidența art. 480 cod civil.
Având în vedere aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, menținând decizia civilă nr. 120/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
În temeiul art. 274 cod procedură civilă, recurentul va fi obligat să plătească intimaților și, cheltuieli de judecată de 1500 lei, reprezentând onorariu de avocat.
(continuarea deciziei civile nr. 322/01.10.2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar civil nr-)
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr.120/A/1.04.2009 a Tribunalului Hunedoara -secția civilă.
Obligă pe recurent să plătească intimaților și suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 01 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - încetat activitatea, semn. Președintele Curții de Apel | Judecător, - - |
Grefier, |
.
Tehn.
8 ex/02.11.2009
Jud..
Jud.fond
Președinte:Anca NeamțiuJudecători:Anca Neamțiu, Ioan Truță, Carla Maria
