Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 329/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 329/2009
Ședința publică de la 01 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ioan Truță
JUDECĂTOR 3: Carla Maria
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către pârâta împotriva deciziei civile nr.49/A din 10 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar cu nr. unic - având ca obiect succesiune, în contradictoriu cu reclamanții intimați -, - și .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanții intimați, - și - asistați de avocat, și avocat pentru pârâta recuretă, lipsind pârâta recurentă și reclamanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat și timbrat.
Avocat învederează instanței că o reprezintă și pe intimata, care nu apare în dispozitivul de citare.
Instanța, în temeiul art. 281 cod procedură civilă îndreaptă eroarea materială strecurată în dispozitivul de citare în sensul că trece în calitate de reclamant intimat și pe, și constată acoperită lipsa de procedură cu aceasta prin prezența avocatului ales.
Mandatarele părților declară că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat pentru pârâta recurentă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea deciziei atacate și în rejudecare să se constate că și recurenta a acceptat succesiunea.
În continuare susține motivele de recurs invocate în scris, arătând, în esență, că pârâta este soția supraviețuitoare a def., a acceptat în mod tacit succesiunea alături de frații acestuia și a continuat să folosească bunurile dobândite și după decesul soțului său. Învederează că aceasta a locuit în continuare în imobil, a folosit terenul, participând chiar la recoltarea porumbului. Arată că, în conformitate cu disp. art. 79 cod civil, acceptarea este tacită întrucât eredele a folosit imobilul. Solicită cheltuieli de judecată.
Avocat pentru reclamanții intimați solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Învederează că actele pe care recurenta le-a depus la dosar nu sunt de acceptare ci de administrare și conservare, și, potrivit legii, acestea nu constituie acte de primire a moștenirii. Arată că folosirea imobilului și după decesul soțului nu are valoare de acceptare tacită voluntară și susținerea recurentei cu privire la culesul porumbului nu are valoare de acceptare a moștenirii, la această acțiune participând întreaga familie. Susține că întreaga atitudine a recurentei a dus spre concluzia că nu a acceptat moștenirea, a manifestat o atitudine de delăsare și nu s-a prezentat în fața instanței decât la primul termen de judecată.
În replică, avocat arată că recurenta nu a avut o atitudine delăsătoare, și nu s-a prezentat în instanță din cauza intimaților care au amenințat-
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față reține:
Constată că prin sentința civilă nr.436/2008 a Judecătoriei Blaja fost admisă acțiunea reclamanților - și, - și în contradictoriu cu pârâta în sensul constatării că după defunctul decedat la 28.09.2007 în Spania, au rămas în calitate de succesibili cu vocație la moștenire reclamanții în calitate de frați și surori, precum și pârâta în calitate de soție supraviețuitoare.
S-a stabilit că masa succesorală după defunct se compune din cota de 1/1 părți din imobilul situat în B, str.- nr.63, înscris în CF 1261, nr.top.906/2/5/1 casă și teren intravilan de 505 mp, și din pasivul succesoral, respectiv sarcinile succesiunii în sumă de 13.783 euro, reprezentând cheltuieli ocazionate de serviciile funerare în Spania, de aducerea corpului neînsuflețit al defunctului în România, și din cheltuielile de 1961 lei ocazionate de înmormântarea și pomenirea memoriei acestuia.
A fost constatat faptul că moștenitorii acceptanți ai succesiunii rămasă după defunct sunt reclamanții în calitate de frați și surori în cotă de fiecare și că pârâta este străină de succesiune.
A fost dispusă întabularea reclamanților în CF și obligată pârâta la 197 lei cheltuieli de judecată.
În argumentarea soluției pronunțate instanța de fond, pe baza probelor administrate, a reținut și motivat că potrivit extrasului de CF 1261 imobilul înscris în CF 1261 nr.top.906/2/5/1 casă compusă din 3 camere, 2 holuri, bucătărie, baie, pivniță și loc de casă, compusă din trei camere, 2 holuri, bucătărie, baie, pivniță și loc de casă intravilan în suprafață de 505 mp, este proprietar în cotă de 1/1 părți cu titlu de întreținere.
S-a stabilit de asemenea că reclamanții au calitate procesuală activă, potrivit actelor de stare civilă depuse la dosar (filele 8-12 dosar fond). Conform traducerii autorizate a certificării în extras de înregistrare deces eliberată de Registrul civil din - Spania se reține că a decedat la 28.09.2007 (fila 6). La dosar au fost depuse declarații de acceptare a succesiunii autentificate sub nr.66/22.01.2008 pentru -, nr.1215/18.10.2007 pentru, nr.67/22.01.2008 pentru - și 69/22.01.2008 pentru (filele 20-23 dosar fond).
S-a reținut de asemenea că la termenul de judecată din 23.04.2008 pârâta în cauză a solicitat acordarea unui nou termen de judecată pentru angajarea unui apărător, însă ulterior nu s-a mai prezentat în instanță și nici nu a depus întâmpinare prin care să-și expună apărările, făcându-se în acest context aplicabilitatea consecințelor art.225 cod procedură civilă.
În raport de starea de fapt reținută și în considerarea disp.art.651, 685 și 700 cod civil privind succesiunile și acceptările ei, acțiunea reclamanților a fost admisă în limitele menționate. S-a stabilit astfel că au calitatea de moștenitori acceptanți ai succesiunii reclamanții în cote de fiecare și că pârâta este străină de moștenire prin neacceptare, astfel că în baza Legii 7/1996 s-a dispus OCPI A- Biroul de CF B să întabuleze în CF dreptul de proprietate al reclamanților asupra imobilului în litigiu cu titlu de moștenire.
Împotriva sentinței civile nr.436/2008 a Judecătoriei Blaja declarat recurs, cale de atac recalificată în apel la termenul de judecată din 20.01.2009, în raport de valoarea obiectului cererii și a dispozițiilor art.282 indice 1 cod procedură civilă.
În expunerea de motive, în esență, s-a adus critici sub aspectul nelegalității acesteia, sens în care s-a solicitat desființarea sentinței apelate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare (filele 27-29 dosar apel).
Sub acest aspect s-a susținut că pe tot parcursul procesului a fost citată de la altă adresă decât cea corectă, în acest mod încălcându-i-se și dreptul constituțional la apărare.
Trimiterea cauzei spre rejudecare se impune și pentru a fi administrate probe în dovedirea acceptării tacite a acceptării moștenirii.
Greșit s-a reținut de instanța de fond că sunt incidente dispozițiile art.225 cod procedură civilă în contextul în care nu a fost citată legal de la adresa corectă.
Pe fondul cauzei susține că înscrisurile vizând cheltuielile efectuate cu transportul defunctului din Spania nu au fost certificate pentru conformitate cu originalul, astfel că sumele nu corespund realității, impunându-se verificarea de scripte.
Reclamanții intimați au depus întâmpinare prin care solicită respingerea căii de atac exercitate, invocând în principal tardivitatea acesteia. Apelanta avea obligația să uzeze de calea de atac care se impunea și să justifice repunerea în termen în 15 zile, arătând motivele care au împiedicat-o să declare calea de atac. Este, prin urmare evidentă reaua credință a pârâtei, dar și greșeala funcționarului instanței care a menționat pe citație o adresă inexistentă.
Analizând apelul, instanța în prealabil în conformitate cu art.137 cod procedură civilă, a răspuns cu privire la excepția invocată de intimați, stabilind că apelul a fost declarat în termen. S-a stabilit că pârâtei apelante i s-a comunicat sentința civilă nr.436/2008 a Judecătoriei Blaj la 25.11.2008, iar la 9.12.2008 au fost depuse motivele căii de atac intitulată inițial recurs, respectiv că termenul de 15 zile prevăzut de normele procesuale civile.
Prin decizia civilă nr.49/A/10.03.2009 a Tribunalului Alba -secția civilă, apelul pârâtei a fost respins ca nefondat.
În apel a fost audiat martorul iu -.
În argumentarea deciziei pronunțate s-a reținut în considerente că la data deschiderii succesiunii defunctului, în patrimoniul său se afla imobilul în litigiu, bunuri mobile și suma de 15.000 lei. Raportat la declarațiile de acceptare a succesiunii autentificate sub nr.66/22.01.2008, nr.1215/18.10.2007, 67/22.01.2008 și 69/22.01.2008, instanța de fond în mod corect a constatat că doar reclamanții au calitate de moștenitori legali acceptanți, iar pârâta apelantă este străină de moștenire prin neacceptare în termenul legal prevăzut de art.700 alin.1 cod civil.
Criticile apelantei privind pretinsa acceptare tacită sunt nefondate, pentru că simpla folosință a bunurilor dobândite pe durata căsătoriei nu este completată prin alte acte din care să rezulte intenția clară de acceptare, astfel că nu este suficientă pentru a fi considerat ca act de acceptare- a conchis și instanța de apel.
Actele de acceptare tacită sunt considerate cele de dispoziție, de administrare ce nu au caracter urgent, plata taxelor succesorale, a impozitelor, etc. acestea fiind acte pe care succesibilul le face în virtutea conduitei sale ca un adevărat proprietar.
Ori, apelanta în termen legal de 6 luni de la deschiderea succesiunii nu a înțeles să-și exercite opțiunea succesorală, iar faptul că a cules porumbul și după decesul soțului său nu constituie o dovadă a acceptării tacite, a reținut instanța, considerente în raport de care a respins apelul pârâtei.
Împotriva deciziei civile nr. 49/A/2009 a Tribunalului Alba -secția civilă în termen legal a declarat recurs pârâta aducându-i critici sub aspectul nelegalității solicitând modificarea ei în sensul constatării faptului că a acceptat succesiunea defunctului ei soț și că a dobândit cota de părți din masa succesorală.
În expunerea de motive, în esență se arată că în mod greșit cele 2 instanțe au reținut că simpla folosință a bunurilor dobândite pe durata căsătoriei nu ar fi suficientă pentru a fi considerată moștenitoare legală acceptantă a succesiunii.
Au fost nesocotite și interpretate greșit dispozițiile art.689 cod civil, din care rezultă că acceptarea este tacită când eredele face un act, pe care nu ar fi putut să-l facă decât în calitate sa de erede și care lasă a se presupune neapărat intenția sa de acceptare.
Probele au dovedit că locuit și locuiește în prezent în locuința defunctului său soț dobândită de el anterior căsătoriei lor cu titlu de întreținere în 1998. Exercitarea folosinței asupra bunurilor succesorale inclusiv cele imobile, deși nu reprezintă un act de administrare urgent trebuie calificat ca fiind unul de acceptare tacită a moștenirii.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 pct.9 cod procedură civilă.
Intimații reclamanți - și, - și au depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, susținând sub un prim aspect că folosința unor bunuri mobile nu echivalează cu o acceptare a succesiunii nedovedindu-se ce bunuri mobile intră în componența moștenirii.
Stabilindu-se că masa succesorală este compusă doar din imobil, doar la acest bun urmează a se raporta litigiul cu privire la eventualele acte de acceptare tacită.
Folosirea locuinței ce reprezintă doar proprietatea defunctului soț, în lipsa unor alte acte de dispoziție făcute în calitatea recurentei de erede, nu poate constitui un act de acceptare.
Analizând recursul de față prin prisma criticilor invocate în scris în sensul art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, dar și din oficiu în limitele conferite de art. 306 alin. 2 cod procedură civilă se constată a fi fondat în considerarea următoarelor aspecte:
Acceptarea este tacită, atunci când succesibilul face un act pe care evident nu ar putea să-l facă decât în calitatea sa de moștenitor, și care lasă a se presupune neapărat și fără echivoc intenția sa de a accepta (art.689 cod civil). Prin urmare săvârșirea unor acte de către succesibili denotă în mod logic că el acceptă moștenirea prin faptul că se comportă ca stăpân și virtual proprietar al averii succesorale. De esența acestei modalități de acceptare este ca actul succesibilului să implice cu puterea necesității intenția de a accepta. Desigur problema care se pune atât în practica judecătorească cât și în doctrină este aceea a actelor care echivalează cu o acceptare tacită. Trebuie astfel făcută distincția între actele privitoare la bunuri singulare, unde se impune a fi distins între actele de conservare sau administrare provizorie pe de o parte și cele de administrare propriu zisă și cele de dispoziție, pe de altă parte.
Actele de conservare cu care legea asimilează pe cele administrare s-a conchis că nu reprezintă o acceptare tacită (art.690 cod civil), ele având un caracter urgent, dând naștere prezumției că succesibilul le-a făcut doar ca un gestionar și nu cu voința de a se comporta ca un proprietar. Actele de administrare, actele de folosință a bunurilor succesorale și în special cele de dispoziție implică neîndoielnic acceptarea pură și simplă, pentru că succesibilul s-a comportat ca adevărat proprietar, el neputându-se săvârșii fără dorință evidentă de a accepta moștenirea.
Pentru că legea nu enumără actele ce constituie manifestarea tacită a voinței de a accepta, interpretarea voinței succesibilului este lăsată la aprecierea judecății, care nu poate ignora calitatea în care succesibilul a înțeles să facă actul, ori actul săvârșit de succesibil trebuie privit nu prin sine însuși, ci ca o manifestare a voinței de acceptare. Intenția acestuia trebuie analizată atât din natura actelor săvârșite cât și din comportamentul său ulterior, toate acestea reprezentând chestiuni de fapt ce intră în competența exclusivă a instanțelor așa cum deja a reținut instanța de control judiciar. Aceasta cu atât mai mult cu cât nu de puține ori, deosebirea dintre cele două categorii de acte este aproape confuză. Ori, în speța dedusă judecății s-a dovedit cu evidență că recurenta a locuit și locuiește în locuința proprietatea exclusivă a defunctului ei soț.
Prin urmare, exercita folosința asupra unui bun imobil care intră în masa succesorală, astfel acest aspect ca și celelalte privind luarea unor bunuri mobile folosite exclusiv presupune directa sa intenție de acceptare a succesiunii fostului soț. Reținerea instanțelor de fond în sensul că simpla folosire a bunurilor dobândite în timpul căsătoriei nu presupune intenția de acceptare a moștenirii nu este aplicabilă speței întrucât nu este vorba de un bun comun, dobândit în timpul căsătoriei, deci soția supraviețuitoare nu putea invoca prevederile art. 30 alin. 1 cod fam. ci este vorba de un bun proprietatea exclusivă a soțului defunct. Prin urmare, în mod greșit cele 2 instanțe au reținut că folosința acestor bunuri nu este suficientă pentru a fi considerată ca act de acceptare tacită a succesiunii. Fiind deci incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, recursul din acest punct de vedere se privește a fi fondat, urmând a fi admis în sensul că se va modifica decizia, cu consecința admiterii apelului celei în cauză, schimbându-se sentința civilă nr. 436/2008 a Judecătoriei Blaj, constatându-se că și recurenta este moștenitoare acceptantă în calitate de soție supraviețuitoare, în cotă de 4/8 părți a defunctului decedat la 28.09.2007.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței privind constatarea masei succesorale, înlăturându-se celelalte dispoziții.
Se va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Alba secția civilă pentru rejudecarea capetelor de cerere privind sistarea indiviziunii și desocotirea între moștenitori cu privire la pasivul succesoral dat fiind faptul că în primul ciclu procesual, acestea s-au soluționat în contextul în care recurenta a fost înlăturată de la moștenire prin neacceptare.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 49/A/2009 pronunțată de Tribunalul Alba -secția civilă în dosar -.
(continuarea deciziei civile nr.329/2009)
Modifică decizia atacată în sensul că admite apelul pârâtei împotriva sentinței civile nr. 436/2008 pronunțată de Judecătoria Blaj pe care o schimbă în parte.
Constată că moștenitorii acceptanți ai defunctului decedat la data de 28.09.2007 sunt reclamanții -, - și în calitate de frați, în cotă de 1/8 părți fiecare și pârâta în calitate de soție supraviețuitoare, în cotă de 4/8 părți.
Menține dispozițiile sentinței cu privire la constatarea masei succesorale și înlătură celelalte dispoziții.
Dispune trimiterea cauzei Tribunalului Alba pentru rejudecarea capetelor de cerere vizând sistarea stării de indiviziune și desocotirea între moștenitori privind pasivul succesoral.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 01 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - -- încetat activitatea semnează, Președintele Curții de Apel, | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Dact.2ex/30.10.2009
Jud..
Jud.fond
Președinte:Anca NeamțiuJudecători:Anca Neamțiu, Ioan Truță, Carla Maria
