Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1223/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1223
Ședința publică din data de 3 iunie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
: -
Grefier: a
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții, G, -, G, G, G, G, G, Dragoș, G, G, -, G, G, escu, escu, C G, G, G, G, G, G, -, G, a, n, G, G, (), ( ), G, G, Filea, Filea, G, G, scu, scu, G, n, HG, scu, G, G, ta, G, G, a, G, G, G, G, G, ta, G, G, G, ta, G, G, G Frate, ia, G, G, -, G, iu, a, scu, scu, scu, C, G, Radin, G, G, G, a, G, G, -, G, (), G, G, M, a, G, G, n, G, G, G, G, G, a, I, Oltenica, G, G,cu domiciliu procedural ales în comuna G, județ. D, și intervenienților A, G, ina, -, -, G, G, scu -, G, ia, G, G, -a, -, -, G, OG, -, G, a, împotriva sentinței civile nr.615 din data de 9 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu pârâta SA, cu sediul în B,-, Sector 1.
Cerere de recurs scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata pârâtă SC SA reprezentată de avocat, din cadrul Baroului P, conform împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsind recurenții reclamanți și intervenienți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Avocat pentru intimata pârâtă arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Instanța ia act de declarația apărătorului intimatei pârâte,constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat pentru intimata pârâtă,având cuvântul în fond, solicită respingerea recursului ca nefondat. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului de față, reține următoarele;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. 5528/120/29.10.2008 de reclamanții, G, -, G, G, G, G, G, Dragoș, G, G, -, G, G, escu, escu, C G, G, G, G, G, G, -, G, a, n, G, G, (), ( ), G, G, Filea, Filea, G, G, scu, scu, G, n, HG, scu, G, G, ta, G, G, a, G, G, G, G, G, ta, G, G, G, ta, G, G, G Frate, ia, G, G, -, G, iu, a, scu, scu, scu, C, G, Radin, G, G, G, a, G, G, -, G, (), G, G, M, a, G, G, n, G, G, G, G, G, a, I, Oltenica, G, G, au solicitat în contradictoriu cu pârâta SC" "SA, B, obligarea acesteia la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate, reprezentând contravaloarea cotei de gaze naturale începând cu anul 1998 până în 2005 inclusiv potrivit disp. art. 187 din CCM la nivel de ramură și art. 176 alin.1 din CCM la nivel de unitate, precum și suplimentările salariale cuvenite pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă în cuantum de un salariu minim pe ramură aferentă anului 2005 potrivit art. 176 din CCM la nivel de ramură, actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
În cauză au formulat cerere de intervenție în interes propriu intervenienții A, G, ina, -, -, G, scu -, G, ia, G, G, -a, -, -, G, OG, -, G, a, care au solicitat în contradictoriu cu aceeași pârâtă aceleași drepturi salariale cu venite și neacordate în opinia acestora ca și reclamanții.
În motivarea acțiunii principale și a cererii de intervenție s-a invocat faptul că deși drepturile solicitate sunt prevăzute în CCM la nivel de unități din industria petrolieră sau la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze, reclamanții și intervenienții nu și-au primit aceste drepturi pentru perioada solicitată.
La dosarul cauzei s-au depus în copie cărțile de identitate și carnetele de muncă ale reclamanților și intervenienților în interes propriu, CCM la nivel de unitate, la nivel de grup de unități și la nivel de ramură pentru perioada solicitată.
Pârâta a formulat și a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a invocat excepțiile necompetenței teritoriale a Tribunalului Dâmbovița, prescripția dreptului la acțiune și lipsa calității procesuale active a reclamanților și intervenienților, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea ca neîntemeiată atât acțiunii principale cât și a cererii de intervenție în interes propriu.
Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă nr. 615 din 9 martie 2009 a disjuns cererile formulate de către intervenienții în interes propriu, și, a respins excepțiile necompetenței teritoriale a Tribunalului Dâmbovița, a prescripției dreptului la acțiune și a lipsei calității procesuale active invocate de către pârâta SC""SA și a respins ca nefondate atât acțiunea formulată reclamanți cât și cererea de intervenție în interes propriu a numiților A, G, ina, -, -, G, scu -, G, ia, G, G, -a, -, -, G, OG, -, G, a,.
Pentru a pronunța această hotărâre,instanța de fond a reținut că în speță nu operează excepțiile invocate, având în vedere prevederea referitoare la competența teritorială a instanței în soluționarea conflictelor de drepturi cuprinse în art. 72 din Legea privind soluționarea conflictelor de muncă, a fost abrogată prin intrarea în vigoare a Codului Muncii - Legea nr. 53/2003, care în art. 298 alin. 2 ultimul punct prevede că " pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă orice alte dispoziții contrare". Deci, este evident că pe baza acestei dispoziții exprese orice alte dispoziții contrare, cum este cazul celor din art. 72 la care s-a făcut referire mai sus, se abrogă. Faptul că nu s-a prevăzut expres că se abrogă art. 72 din Legea nr. 168/1999 nu poate conduce la controverse absurde care să facă viabile niște dispoziții vechi în contradicție cu însăși finalitatea noii reglementări. Astfel, potrivit art. 284 din Codul muncii, judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului d e Procedură civilă. Cererile se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, sau după caz sediul. reglementării inițiale cuprinse în art. 72 din Legea nr. 168/1999 îl constituia asigurarea posibilității administrării cu celeritate a probatoriului, însă dezavantajele sunt pronunțate întrucât această soluție îl obliga uneori pe salariat să se deplaseze la o altă instanță decât cea de domiciliu, fiind într-o situație dezavantajoasă, date fiind distanța și costul transportului. Pe de altă parte, volumul de lucru al instanțelor bucureștene depășea considerabil volumul de lucru al instanțelor din țară, sub aspectul numărului de litigii de muncă, dat fiind numărul mare de unități angajatoare cu sediul social în B, deși multe dintre ele aveau puncte de lucru, sucursale și reprezentanțe în alte localități și faptul că autoritățile administrative și instituțiile publice centrale își au sediul în
În prezent instanța competentă este cea în a cărei circumscripție își are domiciliul reclamantul. Numărul cel mai mare de acțiuni în domeniul raporturilor de muncă sunt introduse de salariat. cu ipoteza unei acțiuni prin care s-au solicitat drepturi salariale și deosebit drepturi de asigurări sociale, instanța supremă a decis că fiecare cerere are caracter principal și din acest motiv nu sunt aplicabile dispozițiile art. 17 Cod procedură civilă, competența materială și teritorială revenind tribunalului domiciliului reclamantului pentru drepturile salariale conform art. 284 Codul muncii și tribunalului sediului unității pârâtului, pentru drepturi de asigurări sociale, conform art. 154 și 156 din legea nr. 19/2000. ( În acest sens - Legea privind soluționarea conflictelor de muncă, comentarii și explicații, Editura B 2007 - pg. 214. În același sens a se vedea și, Răspunderea patrimonială a salariaților și funcționarilor publici - Editura Tribuna Economică B 2005 - pg. 283,. B - Secția a VIII-a civilă - decizia civilă nr. 2603 R /09.11.2005, decizia civilă nr. 670 R /19.05.2006, în - coordonator - de practică judiciară în materie de litigii de muncă, Editura juridic B 2006, pg. 125-129 și ICCJ secția civilă și de proprietate intelectuală - decizia 6654/06.07.2006; decizia nr. 4978/07.06.2005, pe wwwscj.ro).
Față de aceste considerente, instanța a respins excepția privind necompetența teritorială a instanței.
Sub aspectul excepției prescripției dreptului material la acțiune privind suplimentările salariale instanța a respins și această excepție întrucât în speță s-a aplicat termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii raportat la art. 155 din Codul muncii ce definește componentele salariului ca incluzând și sporuri, adaosuri etc.
Întrucât toți reclamanții și intervenienții sunt salariați ai SC""SA cu contracte individuale de muncă încheiate pe o perioadă neterminată, instanța a respins și excepția lipsei calității procesuale active invocată de către pârâtă.
În ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că prin dispozițiile art. 176 alin. 1 și 2 din CCM la nivel de ramură și prin art. 170 alin. 1 și 2 din CCM la nivel de grup de unități, s-au prevăzut drepturile salariale de a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă, în cuantum de 1 salariu minim pe ramură, pentru aprovizionarea toamnă-iarnă. Aceste dispoziții au fost preluate și în CCM la nivel de unitate. Începând cu 1997 ajutorul material reprezentând aprovizionarea toamnă-iarnă a fost inclus în salariul de bază al fiecărui salariat, deci potrivit art. 168 alin. 3 și 4 din CCM la nivel de unitate /1998 care prevede că ajutorul material reprezentând aprovizionare toamnă-iarnă va fi inclus în salariul de bază. Suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază conform telexului nr. 2412/1998.
În ce privește suplimentările salariale reprezentând c/val. unei cantități de gaze naturale, în baza art. 176 alin. 1 din CCM la nivel de unitate pe anul 1997, s-a prevăzut ca ajutorul material reprezentând c/val. unei cantități de gaze naturale, a fost compensat. Același aspect rezultă si din CCM/2007 care precizează la același articol că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze a fost compensat. Pe baza faxului nr. 1818/04.07.1997 reașezarea salariului prin adăugarea la salariul de bază a acestor sporuri salariale a fost operată și în carnetele de muncă ale reclamanților și intervenienților.
Față de această situație instanța a respins și capătul de cerere privind aceste drepturi.
Pentru considerentele expuse tribunalul a respins excepțiile necompetenței teritoriale a Tribunalului Dâmbovița, prescripția dreptului la acțiune și lipsa calității procesuale active invocate de către pârâta SC""SA și a respins ca nefondate atât acțiunea introductivă formulată de către reclamanți cât și cererea de intervenție în interes propriu.
Întrucât au formulat cerere de intervenție în interes propriu numiții și, care au domiciliile pe raza județului P și care domiciliază în comuna, sat, județul A, față de aceștia tribunalul disjuns cererile.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții și intervenienții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Aceștia au susținut, în esență, că intimata nu a făcut dovada acordării suplimentării salariale solicitate, clauzele contractuale care creează dreptul la acest adaos fiind obligatorii și pentru angajatorul care nu a formulat nici un fel de apărări în cauză, așa încât concluzia la care a ajuns instanța de fond în sensul introducerii sumei reprezentând suplimentarea salarială pentru aprovizionare toamnă-iarnă în salariul de bază este eronată fiindcă nu are suport probator în actele și lucrările dosarului.
Se arată că instanța de fond a interpretat eronat dispozițiile legale aplicabile în cauză și clauzele contractuale.
Recurenții au solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul constatării existenței drepturilor pretinse și obligarea pârâtei la plata pentru fiecare dintre reclamanți și intervenienți, potrivit perioadei lucrate, a ajutorului material prevăzut de art.187 din la nivel de ramură,reprezentând contravaloarea cotei anuale de 4000 gaze naturale, drept neacordat pe anii 1998- 2005 inclusiv, pretenții actualizate de la data exigibilității până la data plății efective, precum și la plata dreptului salarial suplimentar pentru aprovizionarea toamnă - iarnă prev. de art.176 alin.1 din la nivel de ramură în cuantum de un salariu minim pe ramură, neacordat pe anul 2005, pretenții actualizate de la data exigibilității până la data plății efective.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurenți, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041Cod.pr.civ. Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Potrivit art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze (denumit în continuare ) precum și art.168 alin.1,2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997( denumit ) reprezentanții părților contractante au convenit ca anual, cu ocazia unor evenimente: Paști, Ziua, C precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă) salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale al căror cuantum minim să fie de un salariu minim pe -RA, iar în conformitate cu art.168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract.
Respectând aceste clauze contractuale, în anul 1997 angajatorul a plătit salariaților suma de 440.000 lei brut reprezentând suplimentarea salarială prevăzută în contract, astfel cum rezultă din adresa nr.2328/8 octombrie 1997.
Prin această adresă semnată de reprezentanții Patronatului și s-a convenit ca includerea acestui drept în salariul de bază să se facă începând cu data de 1 ianuarie 1998, după un mod concret de calcul ce va fi negociat odată cu indexarea salariilor pentru trimestrul IV.
Curtea mai reține că prin adresa comună (telex) nr.2412/29.05.1998 emisă de SN SA pentru mai multe dintre sucursalele sale, pe de o parte și pe de alta, s-a stabilit ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub formă de cotă procentuală începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%.
În pe anul 1998 la art.168 alin.2 există mențiunea expresă că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, conform telex 2412/1998 alături de o indexare salarială de 5% de care au beneficiat toți salariații, în temeiul nr.208/31.03.1998.
Și în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceeași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
În concluzie, așa cum în mod corect a reținut și instanța fondului, în cauză s-a făcut dovada includerii acestui drept în salariile brute de bază ale angajaților, prin efectul menținerii lui în salariul brut de bază, până în prezent, astfel că acțiunea prin care același drept salarial este revendicat din nou pentru anul 2005, a fost în mod legal și temeinic respinsă.
În ceea ce privește criticile referitoare la capătul de cerere privind contravaloarea cotei de gaze naturale,Curtea constată că nu pot fi reținute în cauză,în raport de următoarele considerente:
În privința dreptului reprezentând ajutorul material ce constă într-o cotă de gaze naturale,acesta a fost stabilit prin art.187 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de ramură energie electrică,termică, petrol și gaze nr.288/2006, în alin.2 din același articol stipulându-se că de acest drept beneficiază salariații numai în cazul în care nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.
Astfel cum a susținut intimata - pârâtă, atât la instanța fondului cât și în recurs, prin art.176 din s-a stabilit că " ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cote de gaze naturale a fost compensat prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 1997"
Drept consecință, recursul declarat în cauză de reclamanți și intervenienți urmează a fi respins ca nefondat în temeiul art.312 cod pr.civ. menținându-se în totalitate sentința pronunțată de Tribunalul Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, G, -, G, G, G, G, G, Dragoș, G, G, -, G, G, escu, escu, C G, G, G, G, G, G, -, G, a, n, G, G, (), ( ), G, G, Filea, Filea, G, G, scu, scu, G, n, HG, scu, G, G, ta, G, G, a, G, G, G, G, G, ta, G, G, G, ta, G, G, G Frate, ia, G, G, -, G, iu, a, scu, scu, scu, C, G, Radin, G, G, G, a, G, G, -, G, (), G, G, M, a, G, G, n, G, G, G, G, G, a, I, Oltenica, G, G,cu domiciliu procedural ales în comuna G, județ. D, și intervenienților A, G, ina, -, -, G, G, scu -, G, ia, G, G, -a, -, -, G, OG, -, G, a, împotriva sentinței civile nr.615 din data de 9 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu pârâta SA, cu sediul în B,-, Sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 3 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
- - - - - -
Grefier,
a
red./MI
2 ex.2.07.2009
f- Tribunalul Dâmbovița
;
operator date cu caracter personal,
nr.notificare 3120
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
