Obligație de a face. Decizia 256/2009. Curtea de Apel Craiova

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

INSTANȚĂ DE RECURS

DECIZIE Nr.256

Ședința publică de la 26 februarie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Paula Păun

JUDECĂTOR 2: Tatiana Rădulescu

JUDECĂTOR 3: Paraschiva Belulescu

Grefier - - - -

*****

Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.350 din 24 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- prin care s-a respins apelul impotriva sentinței civile nr.14984 din 07 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât Consiliul Județean D - Direcția Județeană de Pază și Servicii.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă, asistată de avocat - și intimatul pârât Consiliul Județean D - Direcția Județeană de Pază și Servicii, prin consilier juridic.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care;

Avocat -, pentru recurenta reclamantă, a depus împuternicire avocațială nr.-/2009.

Consilier juridic, pentru intimatul pârât Consiliul Județean D - Direcția Județeană de Pază și Servicii, a depus delegație de reprezentare nr.960/26.02.2009.

Avocat -, pentru recurenta reclamantă, a solicitat suspendarea cauzei în baza art.244 Cod procedură civilă, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii ce formează dosarul nr-. A depus citația emisă de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, cu termen la data de 06 februarie 2009.

Consilier juridic, față de cererea de suspendare a cauzei, a lăsat la aprecierea instanței.

Instanța a respins cererea de suspendare a cauzei, apreciind că nu sunt îndeplinite dispozițiile art.244 alin.1 Cod procedură civilă.

Curtea, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.

Avocat -, pentru recurenta reclamantă, a solicitat a susținut motivele de recurs invocate în scris, pe care le-a dezvoltat oral, în raport de care a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea spre rejudecare la prima instanță, Judecătoria Craiova, deoarece nu s-a intrat în cercetarea fondului, cauza fiind soluționată pe excepție. Nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Consilier juridic, pentru intimatul pârât Consiliul Județean D - Direcția Județeană de Pază și Servicii, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

CURTEA:

Asupra recursului civil de față;

1. Prin sentința civilă nr. 14984 din 7 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtului Consiliul Județean D - Direcția Județeană de Pază și Servicii.

Pentru se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamanta dobândit prin contractul nr. 204/1997 încheiat cu Consiliul Județean D - Sector Servicii Publice, în temeiul 112/1995 art. 9, dreptul de proprietate asupra imobilului situat în C,- compus din 2 camere de locuit cu o suprafață de 80,49 mp. Totodată i s- atribuit reclamantei în folosință pe durata existenței construcției terenul aferent în suprafață de 105,86 mp.

Ulterior, prin dispoziția nr.16571/10.11.2006 a Primarului Mun. s-a restituit în natură numitei terenul în suprafață de 1310 mp, situat în C,- ( 221,83 mp suprafață ocupată de construcții - parțial proprietatea reclamantei - și 1088,17 mp teren liber). Prin aceeași dispoziție, s- instituit în sarcina acesteia obligația de a respecta dreptul de folosință asupra terenului construit.

Potrivit art.36, al. 2 18/1991 se prevede că terenurile proprietate de stat situate în intravilanul localităților, atribuite potrivit legii în folosință veșnică sau folosință pe durata existenței construcției cu ocazia cumpărării de la stat unor asemenea locuințe trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor în proprietatea acestora.

În speță terenul pentru care s-a solicitat fi obligat pârâtul să- atribuie în proprietate reclamantei nu este proprietate de stat, ci al numitei, astfel încât nu sunt incidente disp. art. 36 al. 2 L 18/1991.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât prin întâmpinare, instanța apreciat că este întemeiată, calitatea procesuală pasivă ca element al acțiunii civile presupunând identitatea între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, calitatea procesuală pasivă aparținând celui față de care reclamanta urmărește realizarea unui interes.

În speță cum terenul în litigiu nu este proprietate de stat, iar dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor aferente construcțiilor cumpărate de foștii chiriași, conform prev. 37 din Normele Metodologice aprobate prin HG 20/1996 se face prin act al consiliului local, pârâtul neavând nici competență, instanța respins acțiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva sentinței a formulat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit a fost soluționată cauza în temeiul excepției lipsei calității procesuale pasive.

Astfel, susținerea potrivit căreia terenul în litigiu aparține numitei este greșită, acesteia fiindu-i restituită o altă suprafață de teren, prin dispoziția nr. 16571/10 noiembrie 2006, pe care a contestată în instanță.

Prin motivele suplimentare (fila 17 dosar) adus argumente în plus în ceea ce privește soluția pronunțată pe excepție și de asemenea, a criticat modul în care instanța a dispus asupra probelor, în sensul că, deși a încuviințat efectuarea unei expertize, această probă nu s-a mai administrat, fără ca instanța să-și motiveze măsura.

A aratat, de asemenea, că pe fondul pricinii cererea sa era întemeiată față de dispozițiile reglementate de Normele de Aplicare Legii nr. 112/1995, respectiv nr.HG 20/1996.

În scop probator, la dosarul cauzei, s- depus în copie, sentința civilă nr. 7808/14 mai 2008 pronunțată de Judecătoria Craiova.

2. Prin decizia civilă 350 din 24 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a respins apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 14984/07.11.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă CONSILIUL JUDEȚEAN D - DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE PAZĂ ȘI SERVICII.

Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut înj vedere următoarele considerente:

În cauză, s-a dispus citarea în calitate de pârât a Direcției Județene de Pază și Servicii din cadrul Consiliului Județean D, iar aceasta invocat lipsa calității procesuale pasive, motivat de faptul că terenul în litigiu, a fost atribuit reclamantei în folosință, conform contractului nr. 204/11 iunie 1997.

La dosarul cauzei, a fost depusă Dispoziția Primarului nr.16571/10 noiembrie 2006, potrivit căreia numitei i s-a restituit parțial în natură suprafața de 1310. situată în C, str. - Islaz nr.79, județul

Având în vedere materialul probator, s-a constatat că, la momentul promovării acțiunii terenul solicitat de reclamantă nu se mai găsea în administrarea pârâtei, fiind retrocedat în temeiul Legii nr. 10/2001 către persoana mai sus menționată.

În aceste condiții, solicitarea vizând dreptul de proprietate asupra terenului nu se putea opune unei persoane care nu exercita nici unul din atributele dreptului de proprietate asupra bunului în discuție.

Potrivit normelor care guvernează procesul civil, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.

Or, în cauza de față, realizarea dreptului pretins de reclamantă nu poate avea loc în contradictoriu cu o persoană care nu justifică legitimitate procesuală și, din această perspectivă, soluția adoptată de instanță este legală și temeinică.

În același context, urmează a fi înlăturate motivele ce vizează administrarea probatoriului, în cauză nefiind utilă administrarea probei cu expertiza de specialitate, din întreg cuprinsul dispoziției emise de primar rezultând amplasamentul terenului solicitat de reclamantă, ca fiind același cu cele restituite altei persoane.

Sub aspect probațional, orice alte dovezi care ar fi fost încuviințate și administrate nu făceau decât să întârzie pronunțare unei soluții, câtă vreme analiza excepției lipsei calității procesuale pasive putea fi făcută ușor, numai pe baza înscrisurilor existente la dosarul cauzei.

Pentru aceleași rațiuni nici apărarea de fond invocată de reclamantă nu poate fi analizată, orice argumente de fapt neavând valoare în contextul în care sunt supuse analizei contradictorii cu o persoană fără legitimitate procesuală în cauză.

3. Împotriva acestei hotarari judecatoresti, reclamanta apelanta a declarat recurs in termen, motivat si timbrat, criticand decizia pentru nelegalitate.

Criticile sunt în esență următoarele: in mod gresit s-a respins apelul, pastrandu-se solutia data exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive; in mod gresit s-a apreciat ca proba cu expertiza nu mai este utila in cauza, desi s-a incuviintat; cauza nu a fost solutionata in baza temeiului juridic invocat in actiunea sa. Celelalte sustineri se refera exclusiv la interpretarea dispozitiilor cuprinse in Legea 112/1995 si in HG 11/1996 asa cum a fost modificat prin HG 20/1997 privind Normele Metodologice de punere in aplicare a legii, aratand ca, potrivit acestor dispozitii legale, terenul aferent imobilului trebuia atribuit in proprietate odata cu constructia cu destinatie de locuinta cumparata in calitate de chirias.

Recursul nu este motivat in drept, dar dezvoltarea motivelor permite incadrarea acestora in cazul de recurs de modificare prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.

Recursul este nefondat și se va respinge ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Excepția este mijlocul procesual prin care, în condițiile legii, partea interesată sau instanța din oficiu invocă, în cadrul procesului civil, fără a pune în discuție fondul dreptului, neregularități procedurale sau lipsuri referitoare la exercițiul dreptului la acțiune ori, dimpotrivă, aplicarea normelor legale referitoare la acestea urmărind, după caz, întârzierea sau împiedicarea judecatii.

După obiectul asupra căruia poartă, excepțiile procesuale se clasifică în excepții de procedură și excepții de fond.

Excepțiile de fond privesc lipsuri referitoare la exercițiul dreptului la acțiune. Sunt excepții de fond următoarele: excepția lipsei de interes, excepția puterii de lucru judecat, excepția lipsei calității procesuale active, excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția prescripției.

In cauza, in scopul impiedicarii judecatii, Consiliul Județean D - Direcția Județeană de Pază și Servicii ( fost Sector Servicii Publice, fost RA ), chemat ca parat in judecata, invocat exceptia lipsei calitatii sale procesual pasive.

In mod corect si judicios s-a analizat de catre tribunal in baza art. 295 alin. 1 rap. la art. 137 Cod procedura civila, motivul de apel ce viza modul de rezolvare a acestei exceptii in prima instanta, solutia data fiind riguros corecta, sub aspectul verificarii identitatii dintre persoana chemata in judecata ca parat si persoana despre care se pretinde că este obligata în raportul juridic dedus judecății.

Or, in cauza s-a solicitat obligarea paratei la transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului aferent unei locuinte achizitionata de catre reclamanta in conditiile Legii 112/2005.

Prin urmare, avand in vedere obiectul cererii, intemeiata sau nu, pentru transmiterea acestui drept, in sensul uneiobligatii de a da, urma a fi chemat in judecata titularul dreptului real de proprietate al carui transfer se solicita.

Imprejurarea ca actul de vanzare cumparare a locuintei - constructie s-a incheiat cu persoana chemata in judecata, este nerelevanta sub acest aspect, intrucat Consiliul Judetean D - Sector Servicii Publice (devenit Directia Judeteana de si Servicii), este o entitate cu personalitate juridica specializata in vanzarea locuintelor din fondul locativ de stat, vanzarea fiind actul final al unei proceduri deliberative al altei autoritati desfasurate in conditiile legii, in care dreptul de dispozitie nu este exercitat in numele statului (municipiului)- de catre aceasta entitate.

Consiliul Judetean D - ca autoritate administratiei publice judetene, a precizat clar ca terenul aferent constructiei nu este in domeniul public sau privat al judetului, ci probabil al municipiului C, acesta neputand face dovada directa a unui fapt negativ, respectiv a neapartenentei la domeniul judetului.

De altfel, atribuirea in folosinta a terenului, dupa cumpararea locuintei in anul 1997, s-a facut catre reclamanta, prin Dispozitie a Primarului, ca reprezentant in relatiile cu persoanele fizice, a unitatii administrativ teritoariale a municipiului.

Mai mult, reclamanta solicita in apel, introducerea in cauza a Consiliului Local al munic. C, partea intelegand imprejurarea de drept vizand neapartenenta terenului in litigiu la domeniul public sau privat al judetului, ci al municipiului.

Or, o schimbare a cadrului procesual cu privire la parti, era inadmisibila in apel - potrivit art. 294 alin. 1 Cod procedura civila.

De asemenea, orice vanzare a locuintei catre chirias in temeiul Legii 112/1995, era precedata de o procedura ce se desfasura si in cadrul regiei subordonata consiliului local, de administrare a fondului locativ de stat, iar din actele de vanzare incheiate in orasul, depuse de reclamanta in sustinerea crereii sale, se observa cu usurinta, ca transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului aferent, s- realizat in situatiile respective in baza unei decizii a consiliului local -organ deliberativ al administratiei publice a orasului, iar nu in baza unei decizii a consiliului judetean.

De asemenea, ca o dovada in plus asupra regimului juridic al terenului in litigiu la un moment dat, in sensul ca acesta nu a apartinut judetului, ci municipiului, a fost si depunerea Dispozitiei Primarului (o autoritate a municipiului, iar nu a judetului) emisa in temeiul Legii 10/2001, in sensul restituirii in natura a intregului teren, parte a imobilului preluat abuziv de catre stat - teren si constructie, de la o persoana fizica.

Imprejurarea ca reclamanta de astazi a promovat actiune in justitie privind anularea acestei dispozitii, stadiul si solutia pronuntata, sunt nerelevante in cauza si in niciun caz nu schimba datele problemei cu privire la exceptia pusa in discutie si nu ar fi de natura sa legitimeze procesual pasiv, persoana juridica chemata in judecata in cauza de fata.

In aceeiasi ordine de idei, orice discutie legata de natura juridica a dispozitiei primarului, de efectele constitutive sau declarative ale acesteia, sau de neurmarea vreunei proceduri prevazute de legea speciala subsecvent emiterii dispozitiei, pentru dovada dreptului de proprietate, sunt in egala masura fara legatura cu exceptia ridicata in cauza.

Prin urmare si solutia data asupra cererii de suspendare a litigiului de fata pana la solutionarea procesului avand ca obiect anularea dispozitiei primarului, este riguros corecta, fiind interpretate si aplicate corespunzator dispozitiile art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedura civila.

Aceleasi argumente sunt valabile si pentru solutia data asupra cererii privind efectuarea unei expertize in cauza, aceasta nefiind o proba necesara pentru dezlegarea exceptiei, in sensul art. 137 alin. 2 Cod procedura civila, contrar sustinerilor reclamantei care arata la un moment dat ca totusi dispozitia priveste alt teren, dar se contrazice - de vreme ce a atacat dispozitia in instanta, pretinzand ca are interes si a solicitat totodata, suspendarea cauzei. De asemenea, o expertiza privind identificarea terenului, este exclusiv o proba ce vizeaza starea de fapt, neavand vreo inraurire asupra unicei probleme de drept ce s-a ridicat in cauza.

Inclusiv critica vizand solutionarea cauzei pe alt temei juridic al actiunii decat cel indicat in cererea de chemare in judecata, este neintemeiata, intrucat litigiul de fata s-a transat pe exceptie, iar nu pe fond, considerentele primei instante vizand fondul fiind inlaturate in apel, tribunalul concluzionand corect si punctual ca, apararile de fond, caracterul intemeiat sau nu al cererii, nu pot fi analizate, decat in contextul in care sunt supuse unei analize contradictorii cu o persoana ce are legitimare procesuala pasiva in cauza.

Acestea sunt considerentele pentru care, nesubzistand niciun caz de recurs de modificare si nici motive de recurs de ordine publica ce sunt puse in dezbaterea partilor si din oficiu in sensul disp. art. 306 alin. 2 Cod procedura civila, in baza art. 312 alin. 1 teza II Cod procedura civila, se va respinge recursul de fata ca nefondat, mentinandu-se decizia recurata ca legala.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge recursul formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.350 din 24 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- prin care s-a respins apelul impotriva sentinței civile nr.14984 din 07 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât Consiliul Județean D - Direcția Județeană de Pază și Servicii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 26 februarie 2009.

Președinte,

- -

aflată în

Semnează vicepreședinte,

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- - -

Red.

2 ex/27.03.09

Tehn.red.

Președinte:Paula Păun
Judecători:Paula Păun, Tatiana Rădulescu, Paraschiva Belulescu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 256/2009. Curtea de Apel Craiova