Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 159/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.159/
Ședința publică din 19 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paulina Georgescu
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 3: Eleonora Spiridon
Grefier - -
S-au luat în examinare recursurile civile declarate de:
1) pârâții și, împotriva deciziei civile nr. 393 din 25.09.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- (4336/2006);
2) reclamanta, prin mandatar, împotriva sentinței civile nr. 6123 din 23.06.2006 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. 3161/2005 și a deciziei civile nr. 393 din 25.09.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- (4336/2006), având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta pârâtă asistată de av. în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. -/2008, recurentul pârât prin av., conform aceleiași împuterniciri avocațiale și recurenta reclamantă prin mandatar, potrivit procurii speciale aflată la fila 92 din dosarul de fond.
Procedura este legal îndeplinită.
După referatul grefierului de ședință;
Luând act că părțile nu mai au cereri prealabile de formulat ori înscrisuri de depus la dosar, instanța, fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod pr. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Având cuvântul pentru recurenții pârâți, apărătorul acestora solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu consecința menținerii soluției instanței de fond ca legală și temeinică, susținând în esență că, instanța de apel a nesocotit principiul disponibilității părților. La instanța de fond niciuna dintre părți nu a solicitat formarea de loturi ci atribuirea în exclusivitate a întregului imobil. Cu toate acestea, instanța de apel a dispus efectuarea unui supliment de expertiză pentru stabilirea unor loturi în natură, iar prin dispozitiv a procedat la formarea și atribuirea de loturi, fără a fi investită în acest sens.
În ceea ce privește recursul intimatei reclamante, pune concluzii de respingere a recursului, susținând că instanța de apel nu mai avea de ce să se pronunțe asupra cererii de anulare a certificatului de moștenitor, drepturile procesuale ale părților au fost respectate în totalitate, iar o nouă expertiză nu ar fi condus decât la tergiversarea cauzei.
Solicită obligarea intimatei reclamante și recurentă la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru recurenta reclamantă și intimată, mandatarul acesteia depune note scrise pentru a fi avute în vedere la pronunțarea hotărârii.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursurilor.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând să se dispună anularea parțială a certificatului de moștenitor nr.1404/1998 și să se constate că întreaga masă succesorală îi revine ei, în temeiul testamentelor autentice nr.11115/1884 și nr.11145/1984.
În considerentele cererii, reclamanta a arătat că de pe urma defuncților săi părinți a rămas un imobil compus din teren și casă de locuit, situat în- și un loc de veci. La data de 28.11.1988 s-a emis certificat de moștenitor nr.1404, prin care s-a constatat masa succesorală rămasă de pe urma defuncților părinți și calitatea de moștenitori pentru reclamantă și pârât.
A susținut reclamanta că în anul 2003 a descoperit din întâmplare in casa părintească două testamente autentice, prin care părinții îi lăsau întreaga avere mobilă și imobilă ce s-ar găsi la data morții lor în patrimoniul acestora, astfel că la data eliberării certificatului de moștenitor s-a aflat în eroare cu privire la deferirea masei succesorale.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prescrierii dreptului de a cere anularea certificatului de moștenitor, motivând că termenul de 3 ani curge de la data când moștenitorul a luat cunoștință de pretinsa neregularitate a certificatului. Fiul reclamantei a avut acces permanent în casă în perioada 1990-1998, iar reclamanta a locuit în imobilul succesoral temporar, în perioada 1993-1994. În vara anului 2003 și în 2004 reclamantul a împărțit toate obiectele de mobilier și a dat spre pomenire toate hainele rămase de la părinți.
Prin cererea reconvențională precizată la termenele de judecată din 02.06.2005 și din 11.10.2005, pârâtul a solicitat ieșirea din indiviziune asupra imobilului succesoral prin atribuire acestuia în natură către el, reducțiunea liberalităților excesive instituite în favoarea reclamantei prin testamentele autentice și constatarea unui drept de creanță reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului succesoral.
În motivarea pretențiilor formulate, pârâtul-reconvenient a arătat că imobilul nu este comod partajabil în natură și face corp comun cu partea de imobil care îi aparține în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr.3534/1975. În plus, de la decesul părinților, numai el s-a ocupat de imobil, prin lucrări de reparații, conservare și administrare, în timp ce reclamanta are asigurate nevoile locative și domiciliul stabil în străinătate.
A susținut pârâtul-reconvenient că, în baza art. 841 civ. care stabilește cuantumul rezervei succesorale, cota de 1/3 din masa succesorală i se cuvine în calitate de descendent directal testatorilor.
Reclamanta a formulat întâmpinare la cererea reconvențională, prin care a solicitat respingerea excepției prescrierii dreptului la acțiunea în anularea certificatului de moștenitor, motivând că doar în primăvara anului 2003 găsit fiul său testamentele și i le-a prezentat.
Cu privire la ieșirea din indiviziune, a solicitat atribuirea întregului imobil, cu obligarea sa la plata unei sulte în favoarea pârâtului, iar cu privire la cererea de constatare a unui drept de creantă a invocat excepția lipsei calității procesuale active a pârâtului-reconvenient. A motivat că lucrările la imobil nu au fost efectuate de către pârât, ci de către SC trading SRL, ai cărei asociați sunt fiul și nora pârâtului și care are un punct de lucru în imobilul succesoral.
Reclamanta a formulat și cerere reconvențională la pretențiile pârâtului, prin care a solicitat să se constate simulația actului de vânzare-cumpărare din 1975, act care în realitate este o donație deghizată și obligarea pârâtului la raportul acestei donații. A motivat că prețul de 3.500 lei nu a fost niciodată achitat și nici nu s-a pus problema plății, în condițiile în care intenția tuturor părților a fost să se întocmească un contract de donație.
În drept, a invocat disp. art.751 Cod civilă și ale art. 111 Cod procedură civilă.
În susținerea pretențiilor formulate și în apărare, părțile au înțeles să se prevaleze de proba cu înscrisuri, interogatoriu, martori și expertiza tehnică imobiliară.
Prin sentința civilă nr. 6123/23.06.2006 Judecătoria Constanțaa admis excepția prescrierii dreptului material și a respins ca atare cererea reclamantei privind anularea certificatului de moștenitor nr.1404/28.11.1988; a respins excepția lipsei calității procesuale active a pârâtului-reconvenient în cererea privind constatarea unui drept de creanță asupra succesiunii, ca neîntemeiată; a respins cererea reclamantei privind constatarea simulației actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3534 din 31.03.1975, ca neîntemeiată; a respins cererea privind raportul donației la masa succesorală formulată de reclamanta-pârâtă, ca rămasă fără obiect.
A admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reconvenient și a dispus ieșirea din indiviziune a părților asupra imobilului din C,- compus din teren indiviz în suprafață de 140 mp. în acte (155,67 din măsurători) și casă cu trei camere și dependințe în suprafață utilă de 82,02, prin atribuirea acestuia către pârâtul-reconvenient.
A constatat că pârâtul-reconvenient are un drept de creanță asupra succesiunii în valoare de 2256,67 lei și l-a obligat pe acesta la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de75.768,33 lei cu titlu de sultă.
A menținut starea de indiviziune a părților asupra locului de veci în suprafață de 9,60 lei, situat în Cimitirul Central figura F, loc 977 și a compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a dispune în sensul celor menționate, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: -pârâta a cunoscut existența celor două testamente cu mai mult de trei ani înainte de introducerea acțiunii în anularea certificatului de moștenitor, -pârâtul-reconvenient este titular al dreptului material dedus judecății în cererea de constatare a unui drept de creanță, întrucât a efectuat o parte din lucrările de îmbunătățire la imobilul succesoral; -reclamanta-pârâtă nu a demonstrat existența actului juridic al donației deghizate, declarația martorei necoroborându-se cu alte probe; -pârâtul-reconvenient are calitatea de creditor al moștenirii pentru contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului după deschiderea succesiunii; -îndreptățit la atribuirea imobilului este pârâtul-reconvenient, întrucât acesta deține în proprietate un corp de casă și teren alăturate imobilului succesoral, are domiciliul în acest imobil și a efectuat îmbunătățiri la el, în timp ce reclamanta are domiciliul în străinătate; -în calitate de comoștenitoare, reclamanta-pârâtă este ținută să plătească datoriile moștenirii.
În termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus a declarat apel reclamanta-pârâtă, criticând-o pentru netemeinicie din următoarele considerente, dezvoltate la 4-7, 16-19:
-În mod greșit a admis prima instanță excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru anularea certificatului de moștenitor, înlăturând declarațiile martorilor - și. În măsura în care ar fi cunoscut existența testamentelor, reclamanta le-ar fi folosit la dezbaterea succesorală și le-ar fi adus la cunoștința pârâtului, care de altfel nu le-a contestat prin apărările formulate.
-Declarația martorei a fost în mod neîntemeiat înlăturată, reținându-se greșit că ar fi plătit prețul de 35.000 lei prevăzut în actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3534 din 31.03.1975. Instanța trebuia să rețină caracterul simulat al acestui act și să dispună raportarea donației la masa succesorală.
-Instanța s-a pronunțat pe ceea ce nu s-a cerut, în condițiile în care nici o parte nu a solicitat ieșirea din indiviziune. Totodată, capătul de cerere privind dreptul de creanță era inadmisibil în lipsa unei cereri de partaj.
-Argumentele avute în vedere de instanță la atribuirea bunului imobil nu pot fi primite în raport de prevederile art.6739proc.civ, întrucât: deținerea unui alt corp de proprietate alăturat imobilului succesoral este un criteriu în defavoarea pârâtului, iar împrejurarea că acesta își are domiciliul în acel imobil este nesemnificativă sub aspectul atribuirii; efectuarea de îmbunătățiri poate constitui un criteriu de atribuire numai în situația în care îmbunătățirile respective au fost făcute cu acordul comoștenitorilor, ceea ce nu este cazul în speță; reclamanta nu are un spațiu de locuit în țară, iar atribuirea imobilului către ea ar corespunde ultimei voințe a defuncților părinți.
Intimatul-pârât a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, apreciind hotărârea primei instanțe legală și temeinică, în considerarea apărărilor formulate la judecata în fond.
În ședința publică din 06.02.2007, intimații-pârâți au invocat prin apărătorul ales excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al mandatarului apelantei-reclamante, excepție respinsă prin încheiere motivată la același termen.
La termenul de judecată din 06.03.2007, instanța de apel a încuviințat pentru ambele părți proba testimonială, proba cu înscrisuri pentru apelantă și a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit la fond, având ca obiectiv identificarea posibilităților de partajare în natură a imobilului succesoral.
Pentru apelantă au fost audiați martorii și (71, 72), iar pentru intimat martorii și G (69, 70).
Examinând pe fond cauza, Tribunalul Constanțaa pronunțat decizia civilă nr. 393 din 25 septembrie 2007, prin care a admis apelul declarat de reclamanta prin mandatar împotriva sentinței civile 6123 din 23 iunie 2006, pronunțată de Judecătoria Constanța în contradictoriu cu intimații pârâți și.
A fost schimbată în parte sentința civilă apelată, în sensul că:
S-a dispus ieșirea din indiviziune a părților asupra imobilului situat în C,- compus din teren indiviz în suprafață de 140 acte (155,67 din măsurători) și casă cu trei camere și dependințe în suprafață utilă de 82,02 prin formare și atribuire de loturi conform suplimentului la raportul de expertiză imobiliară întocmit de inginer, după cum urmează:
-A fost atribuit reclamantei lotul 1, compus din teren în suprafață de 77,83 și construcție - birou (7), bucătărie (6), hol (8), baie (5 cu suprafața 43,04 și baie cu suprafața 29,26
A fost atribuit pârâtului reconvenient lotul II compus din teren în suprafață de 77,83 și construcție - cameră (1), hol(2), cameră(3), birou(4) cu suprafața 38,27
Pentru egalizare valorică a loturilor, a fost obligată reclamanta către pârâtul-reconvenient la plata sumei de 27.360 lei cu titlu de sultă.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că la fond nu a fost verificată posibilitatea împărțirii în natură a bunului imobil succesoral.
În materie de partaj, regula o constituie formarea de loturi, respectiv partajul în natură consacrată în art. 736 alin.1 Cod civil, potrivit căruia fiecare copărtaș este îndreptățit să ceară partea sa din imobil în "natură".
Cum imobilul în litigiu este comod partajabil în natură așa cum s-a stabilit în suplimentul la raportul de expertiză efectuat în cauză, instanța de apel a dispus partajarea în natură - prin formarea două loturi - lotul I fiind atribuit reclamantei, iar lotul 2 pârâtului reconvenient.
Pentru egalizarea loturilor - reclamanta a fost obligată către pârâtul reconvenient la plata sumei de 27.360 lei, cu titlu de sultă.
Privitor la anularea certificatului de moștenitor, instanța de apel a reținut că, în mod corect la fond s-a apreciat că această cerere a fost formulată cu depășirea termenului de prescripție de trei ani, prevăzut de art. 3 alin.1 din Decretul nr. 168/1958, termen care, potrivit art.7 alin.1 din același act normativ, a început să curgă de la data cunoașterii de către reclamantă a existenței celor două documente.
În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 393 din 25 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Constanța au declarat recurs pârâții și. Și-au întemeiat motivele de recurs pe dispozițiile art. 304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
Motivează recursul arătând că instanța de apel a nesocotit principiul disponibilității părților în procesul civil.
În fața instanței de fond ambele părți au învederat că solicită ieșirea din indiviziune prin atribuirea în natură în exclusivitate, a întregului imobil succesoral, către una sau cealaltă dintre părți.
Nici una dintre părți nu a solicitat formarea de loturi - fapt consemnat cu ocazia dezbaterii obiectivului expertizei imobiliare.
De altfel, în considerentele deciziei se reține că pârâtul a solicitat în mod expres în cererea reconvențională să-i fie atribuit în natură imobilul.
Mai mult decât atât, reclamanta pârâtă a formulat apărări față de această pretenție, solicitând ca imobilul să-i fie atribuit ei, în întregime.
În cursul soluționării apelului, instanța de apel a dispus efectuarea unui supliment de expertiză având ca obiect stabilirea unor loturi în natură și, prin decizia pronunțată, a procedat la atribuirea a câte unui lot fiecărei părți.
Procedând în acest mod, instanța a încălcat deliberat principiul disponibilității părților.
Prin partajarea în natură, are o suprafață de 78 și nu poate ridica construcția având în vedere legislația în construcții și negația de la Primărie, asupra posibilităților de împărțire în natură, conform înscrisurilor depuse, deoarece o eventuală împărțire nu respectă condițiile legale impuse de legislația în construcție.
De asemenea, imobilul în litigiu formează o singură unitate locativă și nu este comod partajabil.
Pentru considerentele expuse a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul respingerii apelului și menținerii hotărârii instanței de fond.
Analizând decizia recurată, în baza motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele:
Potrivit art. 728 alin.1 Cod civil, "nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune. Un coerede poate oricând cere împărțeala succesiunii".
În cauza dedusă judecății, pârâtul reconvenient, pe lângă celelalte capete de cerere cuprinse în cererea de chemare în judecată, a solicitat ieșirea din indiviziune asupra bunului succesoral rămas de pe urma defuncților și - compus din construcție și teren în suprafață de 140 (155,67 din măsurători) și asupra locului de veci atribuit în concesiune.
Privitor la imobil - ambele părți au solicitat atribuirea întregului imobil - nesolicitând formarea de loturi de către părți.
Instanța de apel, încălcând principiul disponibilității și depășind limitele investirii instanței de fond, a admis proba cu supliment la raportul de expertiză, având ca obiectiv identificarea posibilităților de partajare în natură.
În urma efectuării acestui supliment, s-a dispus formarea de loturi, iar instanța de apel, însușindu-l, a atribuit reclamantei lotul nr.1 și pârâtului lotul nr. 2.
Procedând în acest mod, instanța de apel, nu numai că a încălcat principiul disponibilității părților - nu a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 6739Cod procedură civilă, că "la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, de acordul părților, mărimea cotei, partea ce revine fiecăruia din masa de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unul dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, a făcut construcții, îmbunătățiri.
Nu a ținut cont de faptul că pârâții reconvenienți dețin în proprietate un corp de casă și teren alăturate imobilului succesoral, locuiește în acest imobil, a făcut îmbunătățiri la imobilul bun succesoral comparativ cu reclamanta care locuiește în altă țară.
Pe de altă parte, prin atribuirea reclamantei și a unui teren în suprafață de 78, este îngrădită posibilitatea de a construi, întrucât este încălcată disciplina în construcții (fapt ce rezultă din înscrisurile emise de către Primăria C).
În concluzie, imobilul în litigiu, pe lângă considerentele expuse, formează o unitate locativă și nu este comod partajabil în natură.
Cele două capete de cereri din cererea principală au fost soluționate corect la instanța de fond, soluția fiind menținută și în apel cu privire la aceasta.
Pentru considerentele expuse, Curtea, în baza art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul formulat de recurenții pârâți, va modifica în tot decizia recurată, în sensul că va respinge apelul și va menține hotărârea instanței de fond.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pe intimată către recurenți la 400 lei, cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de pârâții și, împotriva deciziei civile nr. 393 din 25.09.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- ( 4336/2006), împotriva sentinței civile nr. 6123 din 23.06.2006 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. 3161/2005 și a deciziei civile nr. 393 din 25.09.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- (4336/2006), având ca obiect anulare act.
Modifică în tot decizia recurată, în sensul că respinge apelul și menține hotărârea instanței de fond.
Obligă pe intimată către recurenți la 400 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
Pentru judecător - -,
aflat în concediu de odihnă, conform art.
261(2) Cod procedură civilă, semnează
Președinte de instanță,
Pentru grefier - -, aflată
în concediu de odihnă, conform art.
261(2) Cod procedură civilă, semnează
Grefier șef de secție,
Red.hot.jud.fond
Red.dec.jud.apel: ()
Red.dec.jud.recurs: -/12.07.2008
gref.AB/2 ex./15.07.2008
Președinte:Paulina GeorgescuJudecători:Paulina Georgescu, Vanghelița Tase, Eleonora Spiridon
