Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 1590/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 1590/2009-
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Doina Măduța | - - | - JUDECĂTOR 2: Dana Cigan |
- - | - JUDECĂTOR 3: Felicia Toader | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenții pârâți și, ambii cu domiciliul în S M,-, județul S M, în contradictoriu cu intimatul reclamant PENITENCIARUL SATU MARE, cu sediul în S M,-, județul S M, împotriva deciziei civile nr. 130/Ap din 27 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, prin care a fost desființată sentința civilă nr. 1154 din 18 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: rectificare de carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentantul recurenților pârâți și HG-ambii lipsă, avocat, în baza delegației avocațiale din 16.11.2009 emisă de Baroul Satu Mare -Cabinet Individual, lipsă fiind intimatul reclamant PENITENCIARUL SATU MARE.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este legal timbrat cu suma de 5 lei achitată prin factura seria - nr. -/18.11.2009 emisă de Oficiul Poștal nr. 1 O și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și faptul că la dosar a parvenit prin Serviciul Registratură, la data de 11.11.2009 întâmpinare din partea intimatului reclamant, după care:
Se comunică cu reprezentantul recurenților pârâți întâmpinare depusă la dosar de partea adversă, care la rândul lui arată că nu mai are alte cereri și solicită cuvântul asupra recursului de față.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra prezentului recurs.
Reprezentantul recurenților pârâți solicită admiterea recursului promovat de părțile pe care le reprezintă, modificarea în totalitate a deciziei recurate, respingerea apelului și pe cale de consecință, menținerea hotărârii pronunțate de către instanța de fond, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată în apel și recurs.
Reprezentantul recurenților pârâți, în susținerea recursului, în esență arată că intimatul nu a fost niciodată proprietarul terenului în cauză, fapt care rezultă și din cartea funciară. Proprietarii terenului sunt recurenții, proprietatea fiind dobândită prin uzucapiune de lungă durată, instanța de apel ignorând dispozițiile art. 28 din Legea nr. 7/1996.
Reprezentantul recurenților pârâți arată că, în opinia sa, nu se poate discuta dacă sentința prin care recurenții au dobândit dreptul de proprietate și cu toate acestea instanța de apel lasă o umbră de îndoială asupra acestei hotărâri, lăsându-se influențată de intimata de azi.
Se mai arată că instanța de apel nu a dat curs interesului subiectiv al apelantei și a ignorat în totalitate interesul legitim prevăzut de lege.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1154/18.02.2009 pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Satu Mareaa dmis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea formulata de reclamantul PENITENCIARUL SATU MARE împotriva pârâților și HG, ca inadmisibilă. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr.2331/27.03.2002 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr.2687/2002, rămasă definitivă și irevocabilă prin nepromovarea căilor de atac în termenele legale, a fost admisă acțiunea formulată de pârâții din prezenta cauza și s-a constatat că aceștia au dobândit prin uzucapiune de lungă durată și cu joncțiunea posesiilor exercitate de antecesorii, defuncții G și, dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr.5764 S M de sub nr.top 12834 căruia în natură îi corespunde casă și teren în suprafață totală de 5863 mp, situate în mun.S M,-, jud.S
Pe de altă parte, s-a reținut că prin acțiunea promovată s-a solicitat să se constate că, în realitate, pârâții a uzucapat un alt teren înscris pe alte nr.top, respectiv 12833/1 și 12832/2 din CF 5674 și nu imobilul înscris în CF 5764 sub nr.top 12834 și, în consecință, să se dispună rectificarea CF nr.5764 în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților asupra imobilului de sub nr.top 12834 din CF.
Prin urmare, prin promovarea acțiunii, reclamantul tinde la stabilirea unei situații de fapt contrare celei stabilite cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr.2331/27.03.2002 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr.2687/2002.
Autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești are două efecte: un efect pozitiv și un efect negativ. Efectul pozitiv constă în împrejurarea că hotărârea poate fi pusă în executare, iar efectul negativ se referă la împrejurarea că situația de fapt stabilită prin respectiva hotărâre nu mai poate fi contestată.
Cu totul excepțional, hotărârile judecătorești intrate în puterea lucrului judecat pot fi desființate prin promovarea căilor extraordinare de atac, revizuirea și contestația în anulare, însă numai pentru motivele expres prevăzute de lege.
De altfel, așa cum s-a decis și în jurisprudența CEDO (cauza Brumarescu României, cauza Androne României), dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe judecătorești garantat de art.6 parag.1 din Convenție, trebuie interpretat în lumina preambulului Convenției care enunță preeminenta dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor părții. Unul din elementele fundamentale ale preeminentei dreptului este principiul securității raporturilor juridice care reclamă, intre altele, că soluția dată în mod definitiv oricărui litigiu de instanțele judecătorești să nu mai fie pusă în discuție.
Deși în hotărârile susmenționate s-a avut în vedere faptul că la acea dată dreptul român permitea desființarea unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile de o instanță superioară în baza unei cereri introduse de un oficial al statului, respectiv procedura recursului în anulare, instanța de fond a apreciat că același principiu, și anume cel al securității raporturilor juridice, ca element fundamental al preeminentei dreptului și în strânsă legătură cu dreptul la un proces echitabil garantat de art.6 parag.1 din Convenție, se opune posibilității stabilirii printr-o hotărâre judecătorească a unei situații de fapt contrare celei stabilite deja cu putere de lucru judecat prin altă hotărâre judecătorească.
De asemenea, tot potrivit jurisprudenței CEDO (cauza Philis Greciei, cauza Golder Marea Britanie), dreptul de acces garantat de art.6 din Convenție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și obligatorie să rămână inoperantă, în detrimentul uneia dintre părți. Prin urmare, executarea unei hotărâri, de la orice instanță ar proveni, trebuie să fie considerată ca făcând parte integranta din ˝proces˝ în sensul art.6. Astfel, s-a stabilit în jurisprudența CEDO (cauza Hornsby Greciei) că dreptul la un proces echitabil nu acoperă procedura numai până la pronunțarea hotărârii, ci până la executarea acesteia și că statul are obligația de a lua toate măsurile necesare pentru a asigura executarea efectivă a hotărârilor definitive și obligatorii pronunțate de instanțele judecătorești.
Raportând jurisprudența CEDO la situația de fapt reținută, instanța de fond a apreciat că este inadmisibil să fie împiedicată punerea în executare întocmai a unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin pronunțarea ulterioară a unei alte hotărâri judecătorești prin care se stabilește o situație de fapt contrară celei intrate deja în puterea de lucru judecat.
Astfel, a considera admisibilă o acțiune în rectificare de carte funciară prin care se solicită să se radieze din cartea funciară un drept de proprietate dobândit printr-o hotărâre judecătorească nedesființată și nemodificată, reprezintă, în opinia instanței, o încălcare a art.6 din Convenție, atât din punct de vedere al principiului securității raporturilor juridice, cât și din punct de vedere al obligației statelor de a asigura executarea efectivă a hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii.
Pe de altă parte, dacă se considera că prin admiterea acțiunii în rectificare CF promovată de reclamant nu ar fi lipsită de efecte juridice sentința civilă nr.2331/27.03.2002, prin care pârâții au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra parcelei cu nr.cadastral 12834, având în vedere scopul celor două acțiuni, respectiv stabilirea persoanei care are calitatea de proprietar al respectivei parcele cu consecința punerii acesteia în posesia bunului și garantării exercitării tuturor prerogativelor de proprietar, instanța de fond a apreciat că, dacă ar fi admisă acțiunea în forma promovată de reclamant și s-ar stabili că pârâții nu au dobândit în proprietate prin uzucapiune parcela înscrisă sub nr.top 12834, ci alte parcele, iar proprietar asupra parcelei nr.12834 este în realitate reclamantul, s-ar ajunge la situația în care bunul s-ar afla în proprietatea mai multor persoane fără ca acestea să aibă calitatea de coproprietari, pârâții și respectiv reclamantul, fiind astfel imposibilă punerea în executare concomitentă a celor două hotărâri judecătorești, ceea ce ar conduce la încălcarea art.6 din Convenție prin nerespectarea de către stat a obligației de a asigura executarea efectivă a hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii.
În plus, instanța de fond a apreciat că, față de obiectul acțiunii, respectiv pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate ca, în realitate, pârâții au uzucapat un alt teren înscris pe alte nr.top, respectiv 12833/1 și 12832/2 din CF 5674 și nu imobilul înscris în CF 5764 sub nr.top 12834 și să se dispună, în consecință, rectificarea CF nr.5764 în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților asupra imobilului de sub nr.top 12834 din CF, soluționarea pe fond a acțiunii ar presupune o analiză a temeiniciei sentinței civile nr.2331/27.03.2002 cu consecința cenzurării acesteia în situația în care s-ar stabili că pârâții au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra unui alt imobil, ceea ce conduce din nou la concluzia că o asemenea acțiune este inadmisibilă, deoarece analiza temeiniciei și legalității unei hotărâri judecătorești se poate realiza numai în cadrul căilor de atac prevăzute de lege și nu într-o acțiune separată, cu atât mai mult cu cât în acțiunea în rectificare reclamantul critică sentința civilă nr.2331/27.03.2002 sub aspectul probatoriului care a fost administrat și a condițiilor uzucapiunii (lipsa elementului corpus din conținutul posesiei exercitate de pârâți).
Pentru toate aceste motive, instanța de fond a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea ca inadmisibilă. Nu a obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 1000 lei constând în onorariu avocat, întrucât, în opinia instanței de fond, simpla mențiune a onorariului pe împuternicirea avocațială nu reprezintă o dovadă a efectuării acestei cheltuieli, împuternicirea avocațială făcând exclusiv dovada calității de apărător și nu și a altor raporturi juridice dintre apărător și partea ale cărei interese le apără.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul PENITENCIARUL SATU MARE solicitând admiterea apelului, casarea sentinței și trimiterea spre rejudecare a cauzei.
Prin decizia civilă nr. 130/Ap din 27 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, s-a admis apelul declarat de PENITENCIARUL SATU MARE, împotriva sentinței civile nr.1154/18.02.2009 a Judecătoriei Satu Mare în contradictoriu cu intimații și HG, și în consecință:
A fost desființată sentința apelată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Pentru a pronunța în acest mod, Tribunalul Satu Marea avut în vedere următoarele considerente:
S-a reținut că instanța de fond în mod nelegal a considerat acțiunea apelantei-reclamante ca inadmisibilă, considerând că, raportat la obiectul acțiunii, nu se poate rectifica suprafața de teren înscrisă în CF 5674, nr.top 12833/1 și 12832/2, dobândit cu titlu juridic uzucapiune, respectiv nu se pot formula critici în cadrul acțiunii în rectificare privitoare la sentința civilă nr.2331/2002, prin care s-a constatat dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune pe seama intimaților-pârâți.
Instanța de fond nu a cercetat fondul cauzei raportat la motivele invocate în cadrul acțiunii, respectiv situația de CF nu corespunde cu realitatea, aspect ce se putea verifica în baza unui probatoriu administrat în cauză, respectiv dacă înscrierea în CF nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului se putea lămuri chiar în cadrul unei expertize tehnice judiciare de topografie, după care instanța de fond putea să aprecieze dacă sunt îndeplinite sau nu condițiile art.34 pct.4 din Lg.nr.7/1996.
De asemenea s-a mai reținut că prima instanță nerealizând o cercetare în fond a cauzei, sunt îndeplinite dispozițiile art.297 alin.1 Cod procedură civilă, motiv pentru care a admis apelul, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la aceleiași instanță de fond.
Împotriva deciziei reclamanții au declarat recurs, solicitând modificarea în întregime a acesteia, în sensul respingerii apelului și menținerii în întregime a hotărârii instanței de fond.
În motivarea cererii lor recurenții precizează că reclamanta nu are calitate și nici interes în promovarea acțiunii, deoarece nu a avut niciodată în patrimoniu imobilul din litigiu și că în condițiile în care s-a constatat printr-o hotărâre judecătorească dobândirea dreptului de proprietate al recurenților cu titlu de uzucapiune, acest drept nu mai poate fi repus în discuție, astfel încât soluția tribunalului este nelegală.
Penitenciarul Satu Mare, prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea recursului.
Cercetând actele și lucrările dosarului instanța reține că nu sunt întemeiate criticile recurenților.
Astfel, pârâților și HG le-a fost recunoscut, prin sentința civilă nr. 2331/2002 a Judecătoriei Satu Mare, dreptul de proprietate cu titlu de uzucapiune asupra terenului cu nr. top. 12.834 din CF nr. 5764 S M, drept ce a fost înscris în cartea funciară.
Este adevărat că hotărârea prin care s-a constatat dobândirea dreptului în patrimoniul pârâților produce efecteerga omnes, cu atât mai mult cu cât prin ea s-a stabilit dobândirea unui drept real, iar, pe de altă parte, uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietății, dar asta nu înseamnă că nu se putea strecura o eroare în momentul identificării terenului.
La o lectură atentă a acțiunii se constată că reclamanta nu pune în discuție faptul că recurenții ar fi dobândit un drept de proprietate cu titlu de uzucapiune asupra casei și terenului de 5863 mp. situate în municipiul S M- -imobil a cărui posesie neîntreruptă se presupune că aceștia au avut-o și o au în continuare, deoarece uzucapiunea se întemeiază pe faptul posesie- ci doar identificarea imobilului, apreciind că s-a strecurat o eroare la redactarea schiței avută în vedere de instanța care a pronunțat sentința civilă nr. 2331/2002.
Greșit a reținut instanța de fond că prin promovarea acțiunii se tinde la stabilirea unei situații de fapt contrare celei stabilite cu putere de lucru judecat printr-o sentință rămasă irevocabilă, deoarece, după cum s-a mai arătat, nu se contestă nici posesia de lungă durată și nici dobândirea proprietății, ci doar identificarea imobilului, aspect ce poate fi pus în discuție de un subiect de drept care nu a fost parte în procesul respectiv și care pretinde el însuși că deține posesia imobilului din litigiu.
Întreaga motivare a instanței de fond este corectă, dar pornește de la o premisă greșită. Soluția era legală și temeinică în măsura în care reclamantul ar fi urmărit să anihileze complet dreptul de proprietate recunoscut în favoarea reclamanților, într-o astfel de situație discuția fiind mult mai complexă raportată la faptul că subiectul de drept nu a fost el însuși parte în proces, dar în sistem de publicitate imobiliară bazat pe cărțile funciare este aproape imposibil ca terțul să invoce el însuși un drept de proprietate extratabular care să poată fi opus recurenților.
O cerere de rectificare poate fi formulată indiferent de titlul cu care imobilul a fost dobândit, iar prin rectificare se înțelege nu doar radierea înscrierii ci și îndreptarea acesteia, art. 36 pct. 4 din Legea nr. 7/1996 recunoscând calitate procesuală activă oricărui subiect de drept care are interes și care poate dovedi că înscrierea din cartea funciară nu este în concordanță cu situația reală a imobilului, adică exact situația din speță.
Față de cele precizate se consideră că Tribunalul a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale, astfel încât recursul va fi respins ca nefondat în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere cu ocazia soluționării fondului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenții pârâți și, ambii cu domiciliul în S M,-, județul S M, în contradictoriu cu intimatul reclamant PENITENCIARUL SATU MARE, cu sediul în S M,-, județul S M, împotriva deciziei civile nr. 130/Ap din 27 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere cu ocazia soluționării fondului.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecător fond -
- judecători apel -
- redactat decizie - judecător - 26.11.2009
- dactilografiat - grefier - 26.11.2009 - 5 ex.
-comunicat 30.11.2009 - 3 ex.
-
-, ambii cu domiciliul în O,-, județul S
- PENITENCIARUL SATU MARE, cu sediul în S M,-, județul S
Președinte:Doina MăduțaJudecători:Doina Măduța, Dana Cigan, Felicia Toader
