Partaj judiciar. Decizia nr. 157/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 157/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 157/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 157/2015
Ședința publică din 23.06.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. V.
Judecător A. S. C.
Judecător L. D.- Președinte Secția Civilă
Grefier F. M.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de reclamantul G. G. și de pârâta U. E. A. împotriva sentinței civile nr. 2879/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ , având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 2.06.2015, care face parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor civile de față
Prin acțiunea civilă formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei A. I. sub dosar nr_ reclamantul G. G. a chemat în judecată pârâtaUreche E. A. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța:
- să se constate că pe durata căsătoriei părților, la imobilul proprietatea acesteia, înscris în CF_ Ampoița, nr. top 1206/2/2 – casă și grajd, au fost efectuate următoarele investiții:
a) edificat gard împrejmuitor din stâlpi de lemn de salcâm pe fundație de beton și sârmă la proprietatea din intravilanul localității și la terenurile din extravilanul localității, cca. 700 ml. G.;
b) consolidat saivan de oi cu scândură și acoperit cu internit ;
c) achiziționat materiale de construcții: două rabe de cărămidă, adică 7 mc. Și 1 rabă de nisip, urmând ca din acest material să se construiască 2 camere și o baie, dar care nu s-au mai realizat;
d) sobă din plăci de ceramică;
e) a întreținut pe foștii proprietari, L. S. – decedată la data de 24.01.1996 și L. T., decedat la data de 15.06.1998, până la data decesului acestora. Întreținerea acestor persoane s-a derulat pe perioada anului 1992 și până la decesul fiecăruia. Aceste persoane au întocmit un contract de întreținere numai cu pârâta operație care s-a efectuat cu 1 luna înainte de căsătoria părților. Valoarea întreținerii pentru cele doua persoane este: pentru L. S. pe perioada 1992 - 1996 se ridica la suma de 1500 lei, iar pentru L. T. din 1992-1998 întreținerea se ridica la suma e 2000 lei. In ce privesc cheltuielile de înmormântare pentru cele doua persoane suma este de 1000 lei;
f) amenajat doua morminte distincte pentru defuncții întreținuți, lucrare ce consta in: montat bordura la fiecare mormânt in parte si apoi montat cruce pentru fiecare mormânt. Valoare acestei lucrări se ridica la suma de 2000 lei;
g) valoarea lucrărilor de investiții la casa se ridica la suma de 5000 lei urmând ca acesta suma sa fie majorata după efectuarea lucrării de expertiza identificare si evaluare acestor lucrări.
-să se constate că după separarea în fapt a părților, respectiv anul 2007, la imobilul proprietatea exclusiva a pârâtei, reclamantul a efectuat următoarele lucrări de investiție pe cheltuiala exclusiva:
h) înlocuit scocurile vechi de la casa cu altele noi, pe o lungime de 50.m.l. in valoare de 3600 lei;
i) confecționat si reparat treptele de la . la . valoare de 500 lei;
j) construit o magazie de lemn ( 7,5/4,5/m) pe fundație de beton si acoperita cu internit, lucrare făcuta in vara anului 2007 in valoare de 3000 lei;
k) zugrăvit bucătăria si o camera, precum si vopsit 4 uși si 5 geamuri, lucrare făcuta in anul 2008, in valoare de 500 lei;
-să se dispună partajarea bunurilor inserate la pct. 1 din acțiune astfel încât reclamantului sa-i revină cota de 1/2 parte din valoarea acestor investiții, iar cheltuielile de întreținere pe cei doi defuncți si costul celor doua morminte sa fie achitate in totalitate de către pârâtă;
-să se dispună obligarea pârâtei să achite reclamantului contravaloarea lucrărilor inserate la pct. 3 din acțiune după ce acestea vor fi expertizate si stabilite valoarea reala a lor;
-să se dispună instituirea unui drept de retenție în favoarea reclamantului până la momentul achitării in întregime de către pârâtă a creanței pretinse de reclamant;
-să se dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
In cauză pârâta a formulat cerere reconvențională solicitând în contradictoriu cu pârâtul reconvențional G. G.:
-obligarea acestuia la plata sumei de 3000 lei reprezentând folosul de tras pe ultimii 3 ani aferent imobilelor înscrise in CF 1453 Ampoita, CF 556 Ampoita si CF 675 Ampoita, proprietatea reclamantei reconvenționale, în cota de 1/1 parți, sub rezerva majorării acestei sume, în funcție de concluziile raportului de expertiza ce se va efectua in cauza.
-obligarea pârâtului reconvențional la plata sumei de 2.000 lei, reprezentând suma încasata de către acesta de la APIA, cu titlu de subvenție, pe ultimii 3 ani, pentru terenurile proprietatea reclamantei reconvenționale, înscrise în CF 675 Ampoita, CF 556 Ampoita si CF_ Ampoita, (sub rezerva majorării acestei sume, în raport de răspunsul la solicitarea reclamantei reconvenționale la APIA.
Prin sentința civilă nr 2879/2014 au fost admise în parte ambele cereri constatându-se că în timpul căsătoriei părțile au efectuat următoarele investiții în cotă de contribuție egală, la imobilul proprietatea pârâtei înscris în CF_ Ampoița (provenit din conversia CF 1453 Ampoița) cu nr.top.1206/2/2 casă și grajd:
- au edificat parțial gard împrejmuitor, lucrare în valoare totală de 3792 lei
- au reparat gard din lemn, contribuția fiind valoarea manoperei de 304,5 lei
- au consolidat saivan de oi având o valoare de 322,5 lei
- au achiziționat materiale de construcții: 7 mc de cărămidă, 1 rabă de nisip
- au construit o sobă, contribuția fiind valoarea manoperei de 157,5 lei
- au efectuat manopera de amenajare a celor două morminte ale defuncților L., contribuția fiind valoarea manoperei de 429 lei.
S-a constatat că reclamantul a efectuat în mod exclusiv lucrări la imobilul în litigiu, după separarea în fapt a acestuia de pârâtă:
- a schimbat scocuri de la imobilul casă de locuit proprietatea pârâtei, investiție în valoare de 2709 lei.
- a confecționat trepte la . în beci, în sumă de 629 lei.
- a contribuit cu manopera cu ocazia construcției magaziei de lemne (șopron) în valoare de 1921,15 lei.
S-a dispus obligarea pârâtului reconvențional la plata către reclamanta reconvențională a sumei de 3600 lei reprezentând folosul de tras aferent imobilului casă și grădină proprietatea pârâtei, pe o perioadă de 3 ani anterior introducerii acțiunii.
S-a dispus obligarea reclamantului la plata către pârâtă a sumei de 9169,5 lei reprezentând contravaloarea folosului de tras pe o perioadă de 3 ani anterior introducerii acțiunii, pentru imobilele teren înscrise în CF_ M. (vechi 675 Ampoița),_ M. (vechi 1453 Ampoița),_ M. (vechi 556 Ampoița).
S-a dispus partajarea în natură a materialelor de construcții achiziționate de părți în timpul căsătoriei, urmând ca fiecare dintre soți să rețină ½ din aceste materiale.
S-a dispus ca reclamantul să achite în final pârâtei suma totală de 4846,35 lei, ca urmare a compensării creanțelor reciproce stabilite prin prezenta hotărâre.
S-a luat act de renunțarea reclamantului la capătul de cerere privind instituirea unui drept de retenție asupra imobilului proprietatea pârâtei.
Au fost respinse în rest atât acțiunea principală cât și cea reconvențională.
În baza art. 276 C.proc.civ., au fost compensate parțial cheltuielile de judecată și și a fost obligat reclamantul la plata sumei de 236 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
" Potrivit art.30 al.1 C.fam., bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților, iar, potrivit al.3 al aceluiași articol, calitatea de bun comun nu trebuie dovedită. Astfel, în temeiul prezumției relative de comunitate instituite de către legiuitor, oricare bun dobândit în timpul căsătoriei de oricare dintre soți, se consideră comun, câtă vreme nu se face dovada că este propriu, respectiv că se încadrează într-una din categoriile prevăzute de art.31 C.fam. Art.30 din Codul familiei instituie și o prezumție relativă de contribuție egală a soților, la dobândirea bunurilor comune, care poate fi răsturnată prin orice mijloace de probă. Potrivit doctrinei și practicii judiciare în materie, contribuția soților nu poate fi privită individual, cu privire la dobândirea fiecărui bun în parte, ci global, drept contribuție pe întreaga durată a căsătoriei.
Analizând înscrisurile depuse la dosar și avându-se în vedere susținerile răspunsurile la interogator ale ambelor părți, declarațiile martorilor audiați în cauză, va constata sub un prim aspect că în timpul căsătoriei, părțile au făcut următoarele investiții la imobilul proprietatea acesteia înscris în CF_ Ampoița (provenit din conversia CF 1453 Ampoița) cu nr.top.1206/2/2 casă și grajd:
- edificat parțial gard împrejmuitor, lucrare în valoare totală de 3792 lei conform raportului de expertiză în construcții efectuată de expert I. I. (răspuns la interogatoriu al reclamantului declarația martorului O. N.)
- reparat gard din lemn (răspuns la interogatoriu al reclamantului declarația martorului O. N.) având o valoare a manoperei de 35 % din valoarea lucrării, adică 304,5 lei
- consolidare saivan de oi având o valoare de 322,5 lei, conform rap. de exp. I.
- achiziționat materiale de construcții: 7 mc de cărămidă, 1 rabă de nisip
- contravaloarea manoperei sobei de investiții în valoare de 157,5 lei
- efectuat manopera de amenajare a celor două morminte ale defuncților L., contravaloarea manoperei fiind 429 lei, reprezentând 30 % din valoarea lucrării
Prin probele administrate în cauză, reclamantul nu a făcut dovada că a întreținut pe foștii proprietari ai imobilului mai sus indicat, în perioada 15.06.1998, până la decesul acestora.
Părțile recunosc că pârâta a avut obligația de a-i întreține pe antecesorii săi, L. S. și L. T., existând un contract de întreținere cu aceștia. Mai mult, au avut venituri în timpul căsătoriei ce le-au permis să se întrețină singuri și să facă economii. Conform certificatului de legatar nr.98/1998 emis de BNP Ș. M. în dosarul succesoral nr.110/1998, rezultă rezultă că după defuncții L., la data deschiderii succesiunii au rămas mai multe librete de economii. Mai mult, martorii O. și Ș., au arătat că soții L. aveau pensie de întreținere, defunctul L. a fost pădurar, iar soția avea pensie de handicap. Martorul Ș. a declarat că înmormântarea a fost suportată din banii lăsați de defuncți.
De asemenea, din probele administrate rezultă că reclamantul a efectuat în mod exclusiv lucrări la imobilul în litigiu, după separarea în fapt a acestuia de pârâtă:
- schimbat scocuri de la imobilul casă de locuit proprietatea pârâtei, investiție în valoare de 2709 lei, conform raportului de expertiză efectuat de expert I.
- confecționat trepte la . în beci, în sumă de 629 lei, conform raportului de expertiză efectuat de expert I.
- efectuat manoperă cu ocazia construcției magaziei de lemne (șopron) în valoare de 1921,15 lei, reprezentând 30 % din valoarea șopronului; chiar reclamantul recunoaște la pct.11 interogatoriu că lemnul provine de pe terenurile proprietatea reclamantei
În privința lucrărilor de zugrăvit interior și vopsit geamuri, acestea sunt lucrări de întreținere ce au folosit reclamantului pe perioada cât a locuit exclusiv în imobilul pârâtei, motiv pentru ca instanța va respinge capătul de cerere privitor la aceste lucrări.
În privința cererii reclamantului privind instituirea unui drept de retenție în favoarea sa, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește dreptul de retenție, trebuie reținut că acesta este un mijloc specific de garantare a obligațiilor constând în dreptul creditorului de a refuza să restituie un bun al debitorului aflat în detenția sa până ce debitorul nu-i plătește tot ce îi datorează în legătură cu acel bun.
Dreptul de retenție nu este un drept real accesoriu, o garanție reală, cum este gajul sau ipoteca, și nu conferă retentorului un drept de preferință și nici un drept de urmărire. Având în vedere această configurație juridică a dreptului de retenție, condiția esențială invocării sale este acea ca datoria pe care deținătorul bunului o pretinde de la creditorul restituirii să se afle în legătură cu lucrul și să fie prilejuit de acesta. În vechiul cod civil nu era reglementată instituția dreptului de retenție, acest drept era reținut doar în doctrină și în practica judiciară. În noul Cod civil, acest drept este consacrat expres în art.365 care prevede că la încetarea regimului separației de bunuri, fiecare dintre soți are un drept de retenție asupra bunurilor celuilalt până la acoperirea integrală a datoriilor pe care le au unul față de celălalt. Acest drept poate fi invocat, după cum prevede textul, la „încetarea regimului separației de bunuri”, fie ca urmare a disoluției căsătoriei [ipoteza alin. (1) al art. 319 NCC], fie prin înlocuirea separației de bunuri cu un regim de comunitate (modificarea convențională în condițiile art. 369 NCC). În cazul soților, fizionomia dreptului de retenție pare a fi una specială, cu o sferă de cuprindere mai întinsă față de cea conturată de dispozițiile dreptului comun (art. 2495-2499 NCC): nu mai este vorba neapărat de un debitum cum re iunctum, deci de o conexiune a datoriei cu lucrul (condiție esențială pentru invocarea dreptului de retenție), ci de orice datorii pe care soții le au unul față de celălalt, chiar fără legătură cu lucrul reținut (în sensul că „în dreptul comun dreptul de retenție este specializat, iar în cazul soților este general”.
Având în vedere cele de mai sus și faptul că în prezent nu se mai află în posesia imobilului, fiind evacuat, instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile pentru instituirea unui drept de retenție în favoarea reclamantului, însă față de faptul că reclamantul a renunțat personal la acest capăt de cerere în ședința publică din 19.11.2014, va lua act de renunțarea reclamantului la acest capăt de cerere.
În privința acțiunii reconvenționale, instanța reține că pârâta a solicitat să se dispună:
- obligarea pârâtului reconvențional la plata sumei de 3000 lei reprezentând folosul de tras pe ultimii 3 ani aferent imobilelor înscrise in CF 1453 Ampoița, CF 556 Ampoita si CF 675 Ampoita, proprietatea reclamantei reconvenționale, în cota de 1/1 parți, sub rezerva majorării acestei sume, în funcție de concluziile raportului de expertiza ce se va efectua in cauza.
- obligarea pârâtului reconvențional la plata sumei de 2.000 lei, reprezentând suma încasata de către acesta de la APIA, cu titlu de subvenție, pe ultimii 3 ani, pentru terenurile proprietatea reclamantei reconvenționale, înscrise în CF 675 Ampoita, CF 556 Ampoita si CF_ Ampoita, sub rezerva majorării acestei sume, în raport de răspunsul la solicitarea reclamantei reconvenționale la APIA.
Pârâtul reconvențional a recunoscut la interogatoriu că folosește exclusiv imobilele proprietatea reclamantei reconvenționale, motiv pentru care, instanța va admite acest capăt de cerere și va dispune obligarea pârâtului reconvențional la plata sumei de 3600 lei reprezentând folosul de tras aferent imobilului casă și grădină proprietatea pârâtei, pe o perioadă de 3 ani anterior introducerii acțiunii, conform raportului de expertiză întocmit de expert I.
De asemenea, pentru același motiv mai sus arătat, va dispune obligarea reclamantului la plata către pârâtă a sumei de 9169,5 lei reprezentând contravaloarea folosului de tras pe o perioadă de 3 ani anterior introducerii acțiunii, pentru imobilele teren înscrise în CF_ M. (vechi 675 Ampoița),_ M. (vechi 1453 Ampoița),_ M. (vechi 556 Ampoița), pentru ultimul teren folosul de tras calculându-se pentru cota de 1120/4480 cât se cuvenea antecesorilor pârâtei. Contravaloarea acestui folos de tras s-a stabilit prin expertiza efectuată de exp. T. I., cu completările ulterioare.
În privința pretinselor sume de bani încasate de reclamant cu titlu de subvenție de la APIA, acesta recunoaște că folosește aceste terenuri cf. răspunsului nr.3 din interogatoriu, însă în cauză nu s-a făcut dovada certă a sumelor de bani încasate cu titlu de subvenție Apia de către reclamant, motiv pentru care se va respinge ca neîntemeiat acest capăt de cerere.
Instanța mai reține că prin concluziile scrise depuse la dosar (filele 370-373), reclamantul solicită înlăturarea interogatoriului luat pârâtei prin avocat, deoarece avocatul nu a depus la dosar o procură specială și autentică din care să rezulte că a fost mandatat conform art.223 alin 1 și 2 din VCPC.
Cu privire la aspectele mai sus invocate, instanța reține că de fapt reclamantul a înțeles să invoce nulitatea acestui interogatoriu pentru nedepunerea procurii speciale de către avocat. Cum în cauză nu este vorba despre o nulitate de ordine publică, neinvocarea nulității la prima zi de înfățișare ce a urmat după neregularitatea actului de procedură, se acoperă conform art.108 alin.3 din VCPC, motiv pentru care instanța a luat în considerare răspunsul la interogatoriu dat de pârâtă în condițiile art.223 VCPC.
Față de cele mai sus arătate, va admite în parte atât acțiunea principală cât și cea reconvențională și pe cale de consecință:
Va constata că în timpul căsătoriei, reclamantul și pârâta au făcut următoarele investiții, în cotă de contribuție egală, la imobilul proprietatea pârâtei înscris în CF_ Ampoița (provenit din conversia CF 1453 Ampoița) cu nr.top.1206/2/2 casă și grajd:
- au edificat parțial gard împrejmuitor, lucrare în valoare totală de 3792 lei
- au reparat gard din lemn, contribuția fiind valoarea manoperei de 304,5 lei
- au consolidat saivan de oi având o valoare de 322,5 lei
- au achiziționat materiale de construcții: 7 mc de cărămidă, 1 rabă de nisip
- au construit o sobă, contribuția fiind valoarea manoperei de 157,5 lei
- au efectuat manopera de amenajare a celor două morminte ale defuncților L., contribuția fiind valoarea manoperei de 429 lei.
Va constata că reclamantul a efectuat în mod exclusiv lucrări la imobilul în litigiu, după separarea în fapt a acestuia de pârâtă:
- a schimbat scocuri de la imobilul casă de locuit proprietatea pârâtei, investiție în valoare de 2709 lei.
- a confecționat trepte la . în beci, în sumă de 629 lei.
- a contribuit cu manopera cu ocazia construcției magaziei de lemne (șopron) în valoare de 1921,15 lei.
Admite cererea reclamantei reconvenționale și dispune obligarea pârâtului reconvențional la plata sumei de 3600 lei reprezentând folosul de tras aferent imobilului casă și grădină proprietatea pârâtei, pe o perioadă de 3 ani anterior introducerii acțiunii.
Dispune obligarea reclamantului la plata către pârâtă a sumei de 9169,5 lei reprezentând contravaloarea folosului de tras pe o perioadă de 3 ani anterior introducerii acțiunii, pentru imobilele teren înscrise în CF_ M. (vechi 675 Ampoița),_ M. (vechi 1453 Ampoița),_ M. (vechi 556 Ampoița), pentru ultimul teren folosul de tras.
Va dispune partajarea în natură a materialelor de construcții achiziționate de părți în timpul căsătoriei, urmând ca fiecare dintre soți să rețină ½ din aceste materiale.
Constatând că fiecare dintre soți are un drept de creanță unul față de celălalt, va compensa cele două creanțe ale soților, reclamantul având o creanță totală față de pârâtă în valoare de 7923,15 lei, iar pârâta având o creanță totală de_,5 lei va dispune ca în final reclamantul să achite pârâtei suma de 4846,35 lei.
Va lua act de renunțarea reclamantului la capătul de cerere privind instituirea unui drept de retenție asupra imobilului proprietatea pârâtei.
Va respinge în rest atât acțiunea principală cât și cea reconvențională.
În privința cheltuielilor de judecată, în conformitate cu disp. art. 276 C.proc.civ. instanța va compensa parțial cheltuielile de judecată și va obliga reclamantul la plata sumei de 236 lei cheltuieli de judecată către pârâtă. Această sumă a fost stabilită, avându-se în vedere faptul că în partaj, părțile au dublă calitate, de reclamanți și de pârâți, iar soluția pronunțată este deopotrivă în interesul tuturor, astfel încât cheltuielile de judecată trebuie suportate de ambele părți, în egală măsură. În privința onorariilor de avocat, în procesele de partaj, fiecare parte suportă onorariul propriului avocat ales.”.
Impotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamantul cât și pârâta aducându-i critici de netemeinicie și nelegalitate, primul solicitând modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii în totalitate a acțiunii principale așa cum a fost formulată iar în ceea ce privește acțiunea reconvențională, în sensul admiterii în parte a acesteia, doar sub aspectul folosului de tras asupra locuinței pentru perioada 27.03._13 iar secunda, solicitând modificarea în parte a hotărârii în sensul admiterii capătului de cerere vizând obligarea intimatului la plata contravalorii subvenției încasate de acesta de la A.P.I.A pentru terenurile proprietatea sa, în suma de 2012,2 lei.
Prin motivele de recurs reclamantul susține următoarele:
„1. în mod nejustificat instanța de fond a acordat doar valoarea manoperei cu privire la lucrările funerare la cele două morminte, considerăm că în acesta situație trebuia să fie avută în vedere valoarea lucrării funerare în totalitate .
2. La construcția magaziei de lemne s-a luat în considerare doar valoarea manoperei, arătându-se că lemnele au fost luate de pe terenurile aparținând reclamantei. Arăt că în mod greșit s-a consemnat la interogatoriu la întrebarea dacă lemnele folosite la contracția magaziei de lemne au provenit de pe terenurile reclamantei subsemnatul am răspuns în mod pozitiv, răspunsul meu fiind pozitiv doar în parte, respectiv că doar o parte din lemne au provenit din imobilele reclamantei. Arăt că materialul lemnos a fost cumpărat în mare parte pe bază de bonuri de vânzare de la Ocolul Silvic conform bonurilor de vânzare din data de 12.03.1999 și 4.12.1999 anexate prezentelor.
3. Subsemnatul am fost obligat la plata folosului de tras pentru terenurile cu destinație agricolă și fanat proprietatea reclamantei avându-se în vedere de către instanța de judecată că subsemnatul aș fi recunoscut la interogator că am folosit toate terenurile reclamantei.
Consider ca argumentele instanței de fond nu sunt suficiente pentru obligarea subsemnatului la plata folosului de tras. La răspunsul meu la interogatoriu ani recunoscut că folosesc o parte din imobile, Iară sa fiu întrebat care imobil, cu ce destinație și în ce perioadă am folosit.
Din expertiza tehnica judiciară efectuata de către expertul T. loan rezultă că imobilele care fac obiectul cererii reconvenționale au fost lăsate în paragină, au fost invadate de tufe de spini, porumbar și măceși, datorită faptului că au fost lăsate în nelucrare. Grație nelucrării timp de mai mulți ani s-a instalat tanatul natural.
Atât timp cât chiar prin concluziile expertului acesta arată ca imobilele nu au fost timp de mai mulți ani, subsemnatul am arătat că am folosit doar o mică parte din aceste terenuri, clin probele administrate nu rezultă cu certitudine care anume terenuri le-am folosit și c at timp am folosit terenurile, nu pot fi obligat !a plata unei sume totale reprezentând folosul de tras pentru folosința în totalitate a imobilelor proprietatea reclamantei. Mai mult, subsemnatul am avut acceptul expres al reclamantei care m-a invitat ca în perioada cât aceasta este plecată sa folosesc terenurile fără sa îmi pretindă contravaloarea acestui folos.
Arăt, totodată, că în toată acesta perioadă pentru care mi se pretinde folosul de tras reclamanta a fost plecata din țară, rară să aibă posibilitatea să se ocupe de exploatarea acestor terenuri și, de asemenea, nici nu am fost notificat sau înștiințat în acest mod că aceasta are intenția să valorifice m vreun fel imobilele respective. Arăt că niciodată aceasta nu m-a anunțat că intenționează să îi valorifice și nici nu am avui vreo discuție prin care să îmi pună în vedere ca subsemnatul, prin acțiunile mele, îi împiedic exercitarea drepturilor decurgând din dreptul de proprietate asupra imobilelor.
De asemenea, si eu sunt proprietar al unor imobile cu aceeași destinație de fanat, terenuri pe care le folosesc în mod exclusiv.
4. în ce privește casa de locuit, arat ca și după divorțul care a avut loc între noi, reclamanta reconvenționala mi-a permis locuirea in continuare in imobil, aspecte pe care nu le pot dovedi decât cu martori, deoarece am avut doar o convenție verbala cu aceasta, motiv pentru care au am si continuat să fac lucrai i de sporire a valorii imobilului prin efectuarea lucrărilor enumerate în petitr.l acțiunii. Desi aceasta dupa desfacerea căsătoriei mi-a arătat ca pot sa locuiesc in casa „cat timp voi trai", ulterior, înainte de a se introduce acțiunea in evacuare, mi-a solicitat sa părăsesc imobilul, schimbându-și voința. Atunci a fost prima data când parata mi-a pus în vedere sa eliberez imobilul.
5. în legătura cu întreținerea defuncților L. S. si Luna T., in mod greșit instanța de fond retine ca aceștia au fost bunicii paratei, in realitate nu a existat nici o relație de rudenie între parata si defuncți. Este adevărat ca defunctul L. T. a avut o pensie pentru limita de vârsta, iar defuncta L. S. a avut o pensie de handicap care era în cuantum de aproximativ 100 lei(l milion în banii vechi). Arăt ca relația mea cu parata durează de mai mult timp, iar dupa incheiarea contractului de întreținere si căsătoria noastră, am început sa locuim împreuna cu defuncții in imobilul in litigiu. Subsemnatul am fost în acea perioada angajat cu carte de munca, iar in perioada in care nu am fost angajat, am lucrat atat terenurile proprietatea exclusiva a mea, cat si terenurile paratei, precum si eram angajat cu lucrări la persoane fizice din localitatea respectivă la coasa, sapa, construcții etc. In zona rurala nu este o problema neapărat daca nu sunt angajat cu carte de munca, din muncile agricole precum si la alte munci se poate asigura o existenta decenta. Arat ca defuncții nu contribuiau cu veniturile lor la intretinerea gospodăriei, iar subsemnatul am asigurat cea mai mare parte a necesităților familiei care era compusa atat din cei doi defuncți cât si din subsemnatul, parata, fiul paratei din afara căsătoriei cu subsemnatul, precum si fiica noastră din căsătorie. In acea perioada am avut grija de toata familia si am acoperit nevoile tuturor fara a face deosebire ca este copilul meu sau doar al paratei.
Consider ca atat timp cat parata a încheiat un contract de întreținere care s-a desfășura fara a fi reziliat de către defuncți, operand prezumția ca si intretinatorul isi executa partea sa de obligații din contract, nu se poate susține, dupa decesul defuncților, ca aceștia nu au avut nevoie de întreținere . Atat timp cat parata avea calitatea de intretinator iar subsemntaul aveam calitatea de sot al intretinatorului, prezumția care operează este aceea ca si eu am exercitat alături de aceasta eforturi in vederea executării centratul ui de întreținere care s-a si consolidat în urma decesului întreținuților, fara ca aceștia sa isi manifeste intenția de a rezilia contractul. Mai mult, nici moștenitorii defuncților nu au avut obiecții in ce privește executarea contractului de întreținere.
Chiar daca defuncții aveau anumite venituri, acești bani erau depuși pe librete de economii, asa cum se si retine de către instanța de fond. Daca nu beneficiau de întreținere, nu aveau posibilitatea sa se si întrețină cu toate cele necesare si sa si aibă posibilitatea sa realizeze economii. Din muncile agricole, creșterea animalelor, gradina precum si din salariul subsemnatului si din veniturile inele obținute in urma lucrărilor realizate a fost întreținuta toata familia „
In drept invocă prev. art. 282, 287 și urm. C..
In expunerea de motive, pârâta recurenta susține că în concret, motivul de nelegalitate al hotărârii atacate îl constituie încălcarea prevederilor art 6 din OUG 125/2006 în condițiile în care capătul de cerere vizând obligarea intimatului reclamant la plata sumelor obținute cu titlu de subvenție de la A.P.I.A a fost respins.
Susține recurenta că dispozițiile legale sus menționate prevăd că beneficiarii plaților directe în cadrul schemei de plată unica pe suprafața pot fi persoanele fizice sau juridice care exploatează terenul agricol pentru care solicită plata în calitate de proprietari,arendași,concesionari,asociați administratori în cadrul asociațiilor în participațiune,locatari sau altele asemenea or, în speță, intimatul nu se încadrează în nici una din situațiile limitativ stabilite de lege.
Apreciază că pentru ca intimatul să fi fost îndreptățit să obțină subvenții de la A.P.I.A pentru terenurile proprietatea recurentei, acesta ar fi trebuit să le folosească în temeiul unui just titlu, respectiv se impunea ca recurenta să-și fi dat acordul cu privire la folosința acestora, în speță nefiind dovedită existenta unui atare acord, împrejurare rezultată din răspunsul la interogator luat intimatului la termenul din 24.01.2013 și unde acesta recunoaște că a încasat subvenții de la A.P.I.A, fiind de acord cu restituirea sumelor de bani încasate.
Arată ca în mod greșit instanța de fond reține că nu s-a făcut dovada certă a sumelor încasate de intimat în condițiile în care rezultă fără dubiu din deciziile de plată emise de către A.P.I.A încasarea sumei totale de 10.061 lei, din această sumă recurentei revenindu-i valoarea de 2012,2 lei aferentă imobilelor proprietatea sa.
In drept invocă dispozițiile art 304 pct 9 si 304 ind 1 și urm. Cod Procedura Civila.
Analizând legalitatea si temeinicia hotărârii atacate în raport de criticile invocate si dispozițiile art 304 ind 1 Cod Procedura Civila, se constată ca recursul reclamantului este fondat în măsura și pentru considerentele ce se vor arăta:
Reclamantul recurent a fost obligat la plata folosului de tras pentru terenurile cu destinație agricolă și fânaț proprietatea pârâtei, prima instanță fundamentându-si soluția pe recunoașterea reclamantului la interogatoriu, reținând că acesta ar fi declarat că a folosit terenurile pârâtei și că ar fi de acord să restituie suma de bani încasată de la A.P.I.A cu titlu de subvenție pentru folosința acestor terenuri.
Din interogatoriul luat recurentului existent la fila 108 din dosarul instanței de fond rezultă că terenurile au fost folosite de recurent cu consimțământul fostei soții care era plecată în străinătate, prin urmare, nu folosința de către reclamant ar fi împiedicat-o pe intimata pârâtă sa realizeze venituri de pe terenurile proprietatea acesteia ci faptul că nu se afla în țară.
Prin răspunsurile la interogator reclamantul recurent a precizat ca nu a realizat venituri de pe terenurile proprietatea fostei soții, că pășunea a fost folosită de animalele din . probe administrate în cauză nu rezultă că terenurile ar fi fost exploatate și că s-ar fi comercializat produsele obținute din exploatarea acestora, respectiv porumb, expertiza tehnică judiciară efectuată în cauză de expert T. I. stabilind că terenurile ce fac obiectul cererii reconvenționale au fost lăsate în paragină,invadate de tufe și spini(fila 193-209)
Că terenurile în litigiu au fost folosite cu acordul pârâtei intimate, acest aspect rezultă și din împrejurarea că evacuarea reclamantului recurent a fost solicitată de fosta soție doar din imobilul casă, nu și de pe terenurile proprietatea acesteia, dovada în acest sens fiind sentința civilă pronunțată de Judecătoria A. I. in dosar nr_ .
Prin urmare în mod greșit prima instanță a dispus obligarea reclamantului recurent la plata sumei de 9.169,5 lei în favoarea pârâtei cu titlu contravaloare folos de tras, hotărârea atacată urmând a fi modificată în parte în sensul exonerării recurentului de plata acestei sume ca efect al admiterii ca fondat a recursului declarat de acesta in baza art 312 rap la art 304 pct 7-9 Cod Procedura civila, pe cale de consecință hotărârea atacată urmând a fi modificată și cu privire la dispoziția vizând compensarea creanțelor sub aspectul cuantumului sumei datorate pârâtei intimate care va fi stabilită la suma de 1659,15 lei, cu menținerea ca neschimbate ale celorlalte dispoziții ale sentinței civile atacate.
Celelalte critici aduse de reclamant hotărârii atacate se apreciază a fi nefondate pentru considerentele ce se vor arata.
Raportat la critica vizând acordarea în integralitate a contravalorii lucrărilor funerare efectuate la mormintele soților L., din probele administrate în cauză corect interpretate de instanța de fond rezultă că reclamantului i se cuvine doar contravaloarea manoperei aferente acestei lucrări funerare.
Așa cum rezultă din declarațiile martorilor O. N. și Susman R. reclamantul a turnat împreuna cu fratele acestuia o bordura din beton în jurul mormintelor și a realizat o cruce de piatra, fără a contribui la cumpărarea materialelor necesare, prin urmare corect prima instanță a acordat acestuia doar suma de 429 lei reprezentând manopera aferentă acestor lucrări.
Deopotrivă nefondată se apreciază a fi și critica vizând omisiunea acordării în integralitate a contravalorii magaziei de lemne edificate în curtea pârâtei intimate, în condițiile în care recurentul reclamant a răspuns la interogatoriul luat acestuia pentru termenul de judecată stabilit la data de 24.01.2013 că lemnul folosit la edificarea șopronului provine de pe terenurile pârâtei intimate(fila 109 răspuns întrebarea 11) .
Susținerea reclamantului recurent potrivit căreia răspunsul la această întrebare a fost greșit consemnat, nu poate fi primită câtă vreme nu s-a făcut în cauză o dovadă în acest sens.
Raportat la bonurile de vânzare depuse la dosarul instanței de fond de la Ocolul Silvic la care recurentul face referire în motivele de recurs, nu se poate aprecia ca toată cantitatea de lemn precizată în aceste documente a fost folosită la edificarea magaziei, prin urmare, în mod corect prima instanță a interpretat probele administrate în cauză constatând că recurentul a contribuit doar cu manopera la construcția magaziei de lemne, în valoare de 1921,15 lei.
Nefondat se privește a fi și motivul de recurs prin care recurentul contestă obligarea sa la plata contravalorii folosului de tras aferent imobilului casă de locuit,din probele administrate în cauză rezultând că pârâta intimată nu a consimțit ca acesta să locuiască în imobilul proprietatea sa, motiv pentru care a solicitat evacuarea recurentului din acest imobil prin intermediul executorului judecătoresc.
Nici critica vizând respingerea de către prima instanță a capătului de cerere având ca obiect achitarea de către pârâta intimata a contravalorii întreținerii prestate de reclamant soților L., nu este întemeiată, recurentul nefăcând dovada întreținerii acestora.
Actele depuse la dosarul cauzei atestă că defuncții au fost antecesorii pârâtei intimate, contractul de întreținere încheiat cu aceștia datând înainte de căsătoria părților, așa încât obligația legala de întreținere a revenit exclusiv intimatei.
De altfel, din probele administrate în cauză rezultă că soții L. au avut venituri care le-au permis să se întrețină singuri și chiar să facă economii, aspect ce rezulta atât din declarațiile martorilor D. I., D. A., Susman R. și Opruta N. existente la fila 110-113 cât și din certificatul de legatar nr 98/1998 emis de BNP S. M. în dosar succesoral nr 110/1998 depus la dosarul cauzei f.41.
Pe de altă parte, s-a dovedit că o lungă perioadă de timp reclamantul nu a avut un loc de muncă și care să-i asigure venituri permanente, așa încât, pretinsa întreținere de către acesta a soților L. nu poate fi reținută și de natură a obliga pârâta intimata la plata contravalorii acesteia
Cât privește recursul pârâtei intimate, acesta se apreciază a fi nefondat urmând a fi respins
Chiar din textul de lege invocat de pârâta recurenta în motivarea recursului rezultă că persoanele care pot beneficia de subvențiile A.P.I.A sunt cele care exploatează terenul agricol, prin urmare aceasta a fost în imposibilitatea exploatării terenurilor fiind plecată în străinătate o perioada lungă de timp.
Cu alte cuvinte, așa cum s-a reținut și cu ocazia analizării recursului declarat de reclamant, nu folosința de către acesta a terenurilor în discuție ar fi împiedicat-o pe recurentă să realizeze venituri din exploatarea acestora precum și încasarea subvențiilor de la A.P.I.A, ci faptul că nu se afla în țară, prin urmare soluția de respingere a cererii recurentei de obligare a reclamantului intimat la plata sumei de 2012,2 lei cu acest titlu este temeinică și legală, chiar dacă deciziile emise de A.P.I.A și depuse la dosarul instanței de fond fac dovada încasării de către reclamantul intimat a sumelor de bani achitate cu titlu de subvenții.
Pentru considerentele expuse recursul pârâtei urmează a fi respins în baza art 312 Cod Procedura Civila cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în favoarea recurentului reclamant conform art 274 Cod Procedura Civila în sumă de 438,58 lei reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă admiterii recursului acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul G. G. împotriva sentinței civile nr. 2879/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ și în consecință:
Modifică în parte hotărârea atacată sub aspectul soluționării capătului de cerere al acțiunii reconvenționale privind folosul de tras pentru imobilele terenuri, precum și sub aspectul cuantumului sumei stabilite în sarcina recurentului a o achita pârâtei ca efect al compensării creanțelor reciproce și procedând la rejudecare în aceste limite:
Inlătură dispoziția de obligare a recurentului la plata în favoarea pârâtei a folosului de tras în sumă de 9169,5 lei.
Stabilește cuantumul sumei datorate de reclamant pârâtei ca urmare a compensării creanțelor la 1659,15 lei.
Menține neschimbate celelalte dispoziții ale sentinței civile atacate.
Respinge recursul declarat de pârâta U. E. împotriva aceleiași hotărâri judecătorești.
Obligă intimata pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în favoarea recurentului reclamant în sumă de 438,58 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.06.2015.
Președinte, L. V. | Judecător, A. S. C. | Judecător, L. D. |
Grefier, F. M. |
Red VL
Dact.MF 2 ex./10.08.2015
Jud fond S. P. C.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 156/2015. Tribunalul ALBA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 129/2015. Tribunalul ALBA → |
|---|
