Anulare act. Sentința nr. 140/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 140/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 307/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 307/A/2015
Ședința publică din 12.05.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. D.- Președinte Secția Civilă
Judecător L. P. P.
Grefier F. M.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de reclamantul O. I. împotriva sentinței civile nr. 140/2014 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații B. C. CARPATICA S.A. SIBIU și B. C. CARPATICA S.A.-AGENȚIA AIUD, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că apelantul a depus la dosar concluzii scrise și dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 54 lei.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 5.05.2015, care face parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față
Prin sentința civilă nr. 140/2014 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._ a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul O. I., împotriva pârâtelor B. C. CARPATICA S.A. și B. C. CARPATICA S.A. –Agenția Aiud,
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
„La data de 28.03.2011 reclamantul O. I. s-a prezentat la B. C. Carpatica S.A. –Agenția Aiud, completând un formular de refuz la plată (fila 7) a unui număr de 6 operațiuni efectuate în zilele de 26.03.2011 și 27.03.2011 de pe contul său de card, și învederând că nu a participat sub nicio formă la realizarea acestor tranzacții în valoare de 79,98 lei, 26,54 lei, 26,54 lei, 558 lei, 25,91 lei și 1351,60 lei.
Dintre operațiunile contestate, cele în valoare de 79,98 lei și de 558 lei au fost blocate, fiind transmise în decontare (fila 28), iar restul tranzacțiilor, totalizând 1.430,59 lei, au fost efectuate, pe baza documentelor justificative transmise de către procesatorul SMART PAYNETWORK S.A. (fila 39). În urma investigațiilor întreprinse, s-a constatat că site-urile de pe care au fost efectuate tranzacțiile erau nesecurizate (având ECI 6), iar persoana care inițiase plata a indicat ambele coduri de autorizare, respectiv cel de pe verso-ul cardului (codul CCY) și numărul unic de autorizare pentru fiecare operațiune, informații pe care doar deținătorul cardului le cunoștea.
Reclamantul s-a adresat cu o plângere penală IPJ A. –BCCO, constituindu-se parte civilă cu suma de 1.700 lei, din care 1431 lei reprezentând suma plătită fraudulos de pe cardul său. Prin ordonanța emisă la data de 28.05.2013 în dosarul nr.997/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Aiud (fila 9) s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului G. G. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002 (constând în efectuarea celor 6 plăți online pe de cardul reclamantului). În această ordonanță s-a reținut că, deși plățile au fost efectuate prin internet de pe adresa de I.P. a învinuitului, acesta nu a avut nicio implicare în comiterea faptei, motiv pentru care cauza a fost trimisă la BCCO A. în vederea efectuării de cercetări față de autori necunoscuți, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002 în dauna reclamantului.
Din înscrisurile depuse la dosar instanța reține că reclamantul O. I. este posesorul cardului cu nr._ în baza actului adițional nr.277 din 13.03.2013 la convenția de cont curent încheiată la data de 20.12.2005 cu pârâta, parte integrantă a convenției fiind Condițiile Generale de Afaceri ale Băncii (filele 78-82). În art.8 din aceste Condiții se precizează că întreaga gamă de operațiuni pe care B. o pune la dispoziția clientului se bazează, între altele, pe „reglementările emise de B. Națională a României”.
În art.22 alin.5 lit.c din Regulamentul BNR nr.6/2006 privind emiterea și utilizarea instrumentelor de plată electronică și relațiile dintre participanții la tranzacțiile cu aceste instrumente, se stipulează că emitentul (în speță pârâta) răspunde pentru pierderile suferite de deținător la plățile cu un instrument de plată electronică „pentru valoarea tranzacțiilor neautorizate de utilizator, derulate prin utilizarea unui card contrafăcut sau prin utilizarea frauduloasă a numărului de card fără folosirea codului (parolei) de securitate”. Or, în speță, astfel cum rezultă din detaliile tranzacțiilor efectuate de pe cardul reclamantului, transmise de procesatorul Smart Pay Network S.A. (filele 31-38), la efectuarea operațiunilor s-a folosit atât codul de securitate (CCY), cât și codul de autorizare unic, pentru fiecare operațiune în parte. În acest caz, nu intervine răspunderea contractuală a Băncii (fiind o situație exclusă de la riscurile acoperite de bancă), ci răspunderea delictuală a persoanei care, urmare a cercetărilor penale desfășurate de BCCO A., va fi probată că a executat tranzacțiile ilegale de pe cardul reclamantului.
De altfel, tot din investigațiile procesatorului rezultă că toate tranzacțiile au fost efectuate de pe site-uri nesecurizate (având ECI 6), astfel că procedura charge-back (refuzul la plată) nici nu era incidentă în speță.
Față de considerentele expuse, apreciind că în cauză nu poate fi antrenată răspunderea contractuală a pârâtelor, instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant.
Va lua act că pârâtele nu au solicitat cheltuieli de judecată.”
Impotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul O. I. solicitând admiterea apelului, modificarea în totalitate a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
In dezvoltarea motivelor de apel se susțin următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 140/2014, Judecătoria Aiud a respins
acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtele-intimate. Pentru a
pronunța această soluție, instanța de fond a apreciat că nu se poate angaja
răspunderea contractuală a Băncii și, în consecință, aceasta nu poate fi obligată la
plata sumei de 1431 lei, din două considerente: în primul rând, contractul încheiat de reclamant cu B. este guvernat de reglementările Băncii Naționale a României
(în speță Regulamentul BNR nr. 6/2006), care exclud răspunderea emitentului unui
instrument de plată electronică în cazul în care la efectuarea tranzacțiilor
neautorizate s-a folosit codul (parola) de securitate (art. 22 alin. 5 lit. c din
Regulament); în al doilea rând, având în vedere că toate tranzacțiile au fost efectuate
de pe site-uri nesecurizate, procedura refuzului la plată nu era incidență în speță. în
opinia mea, soluția este fundamental greșită, din următoarele motive:
1) Instanța de fond ignoră prevederile contractului încheiat de
subsemnatul cu pârâtele, mai precis pe cele cuprinse în „Condițiile generale de
afaceri pentru persoane fizice”, anexă la „Cererea - Convenție de deschidere a
contului curent” încheiată la data de 20.12.2005. Trebuie precizat că aceste Condiții
generale de afaceri reprezintă acordul de voință al părților contractante,
completându-se, astfel cum se arată în art. 8 și cu reglementările BNR. Aceasta nu
înseamnă, însă, că prevederile contractuale nu sunt aplicabile în cazul în care există
contradicții între acestea și reglementările BNR, contractul fiind, astfel cum s-a spus
în doctrină „legea părților”. De altfel, potrivit art. 969 C.civ. 1864, în vigoare la data
încheierii Convenției de deschidere a contului curent, „convențiile legal făcute au
putere de lege între părțile contractante”.
Potrivit art. 95 si 97. raportate la art. 54 din Condițiile generale, clientul
este ținut să suporte pierderile suferite ca urmare a folosirii fără drept a unui
instrument de plată deținut de acesta „până la momentul notificării Băncii despre
pierderea, furtul, folosirea fără drept a instrumentului său de plată sau de orice altă
utilizare neautorizată a acestuia”. Aceleași clauze contractuale limitează pierderea
suportată de client la 150 euro, respectiv 50 euro, sau echivalentul în lei al acestor
sume, după cum clientul și-a încălcat cu intenție, sau nu, obligația prevăzută la art.
54 din Condițiile generale. Așadar, chiar dacă s-ar fi reținut vreo culpă a
subsemnatului în respectarea prevederilor art. 54, culpă îmbrăcând forma intenției,
sau a neglijenței, B. era, oricum, obligată să acopere, parțial, pierderea suferită
de mine.
2)In ceea ce privește procedura refuzului la plată (charge-back),
despre care instanța de fond apreciază că nu era incidență în cauză, prevederile contractuale contrazic această afirmație. Astfel, art. 90
prevede că „în cazul contestării operațiunilor realizate în temeiul unui contract
specific, termenul de reclamație este cel prevăzut în contractul specific încheiat cu
Bancă Cum, însă, contractul specific (Cererea - convenție și Actul adițional nr.
277/13.03.2013) nu prevede nici un termen de contestare, înseamnă că apelantul avea posibilitatea de a se adresa oricând Băncii cu un refuz la plată. De remarcat
este faptul că a făcut acest demers în prima zi lucrătoare efectuării operațiunilor
neautorizate din contul său.
Conform art. 104 din Condițiile generale, B. avea obligația corectării
operațiunii de plată având în vedere că apelantul a semnalat imediat, fără
întârziere, existența unor operațiuni de plată neautorizate. în condițiile art. 107 din
contract, B. avea, în această situație (cu atât mai mult cu cât s-a stabilit în urma
verificărilor că operațiunile de plată au fost neautorizate), obligația de a îmi
rambursa imediat suma aferentă operațiunilor de plată neautorizate.
Pe de altă parte, nici o prevedere contractuală nu exonerează B. de
obligațiile stabilite de art. 104 și 107 din Condițiile generale, în cazul în care
operațiunile de plată neautorizate au fost efectuate de pe site-uri nesecurizate, astfel
cum apreciază instanța de fond.
3)Atât instanța de fond, cât și pârâta se află într-o gravă eroare
atunci când afirmă că operațiunile de plată au fost efectuate prin folosirea codului
(parolei) de securitate (CCY), devenind aplicabile, astfel prevederile art. 22 alin.
lit. c din Regulamentul BNR nr. 6/2006 (teza privind excluderea răspunderii
emitentului). Este adevărat, că, potrivit datelor puse la dispoziția Băncii de
procesatorul Smart Pay NetWork S.A., la efectuarea operațiunilor s-a folosit codul
de securitate 946. însă codul folosit nu este același cu cel înscris pe verso-ul
cârdului cu nr._, aparținând apelantului, acesta fiind 972.
Așadar, la efectuarea operațiunilor s-a folosit un cod de securitate diferit
de cel existent pe cardul apelantului, ceea ce face ca, în speță, să fie aplicabile
prevederile art. 22 alin. 5 lit. b și c din Regulamentul BNR nr. 6/2006, B. fiind
obligată să răspundă pentru pierderile suferite de acesta.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul constată următoarele:
La data de 28.03.2011, reclamantul O. I. s-a prezentat la B. C. Carpatica S.A. – Agenția Aiud, completând un formular de refuz la plată a unor operațiuni efectuate în zilele de 26.03.2011 și 27.03.2011 de pe contul său de card și învederând că acestea nu îi aparțin, fiind efectuate fraudulos.
Dintre operațiunile contestate, cele în valoare de 79,98 lei și de 558 lei au fost blocate, fiind transmise în decontare (fila 28), iar restul tranzacțiilor, totalizând 1.430,59 lei, au fost efectuate, în ciuda solicitării reclamantului de a nu se efectua acele plăți.
Conform art. 22 alin. 5 lit. c din Regulamentul BNR, privind emiterea și utilizarea instrumentelor de plată electronică (f. 92 dosar de fond) emitentul (în speță banca) răspunde pentru pierderile suferite de către utilizator ca urmare a unor tranzacții neautorizate de acesta, derulate prin utilizarea unui card contrafăcut sau prin utilizarea frauduloasă a numărului de card fără folosirea codului (parolei) de securitate.
În opinia Tribunalului, acel cod de securitate reprezintă codul pin al cardului, nu cele de 3 cifre de pe versoul cardului, care pot fi observate cu ușurință de către orice persoană și care nu prezintă nicio garanție de securitate.
Conform art. 22 alin. 4 din Regulamentul BNR privind emiterea și utilizarea instrumentelor de plată electronică (f. 92 dosar de fond), emitentul va lua imediat toate măsurile necesare pentru a preveni și limita riscurile ce se pot produce prin utilizarea frauduloasă a unui instrument de plată electronică, inclusiv prin internet.
Conform art. 104 din Condițiile generale de afaceri pentru persoane fizice (f. 80 verso dosar de fond), banca are obligația de a corecta o operațiune de plată dacă clientul semnalează băncii, fără întârziere nejustificată, faptul că a constatat o operațiune de plată neautorizată.
În speță, reclamantul a semnalat băncii la data de 28.03.2011, faptul că au fost efectuate operațiuni financiare frauduloase prin folosirea cardului său însă, cu toate acestea banca a efectuat plățile respective (banca nu a contestat faptul că plățile respective nu erau încă decontate la momentul efectuării de către client a sesizării), neîndeplinindu-și obligațiile legale și contractuale menționate mai sus.
Conform art. 106 din Condițiile generale de afaceri pentru persoane fizice (f. 80 verso dosar de fond), în cazul în care clientul neagă faptul că a autorizat o operațiune de plată executată sau susține că operațiunea de plată nu a fost corect executată, dacă aceste aspecte sunt reale, B. îi va rambursa suma aferentă respectivei operațiuni de plată.
De asemenea, conform art. 22 alin. 6 lit. b din Regulamentul BNR menționat mai sus, valoarea despăgubirilor pentru care este responsabil emitentul va acoperi suma necesară refacerii situației contului deținătorului corespunzător momentului anterior efectuării tranzacției neautorizate de către utilizator.
În acest caz, obligația de restituire revine băncii ca o consecință a producerii, în mod culpabil, a unui prejudiciu patrimonial reclamantului, pe care instituția bancară putea să îl evite dacă ar fi dat curs solicitării acestuia.
Față de cele de mai sus, tribunalul va admite apelul formulat de către reclamantul O. I., împotriva sentinței civile nr. 140/13.02.2014 a Judecătoriei Aiud, va schimba, în tot, sentința apelată și rejudecând cauza, va admite acțiunea formulată de reclamantul O. I.. Pe cale de consecință, va obliga pârâtele, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 1431 lei.
În temeiul art. 451 C.p.c., va obliga pârâtele la plata în favoarea reclamantului a cheltuielilor de judecată în cuantum de 860 lei, reprezentând taxe de timbru și onorariu avocațial în ambele faze procesuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de către reclamantul O. I., împotriva sentinței civile nr. 140/13.02.2014 a Judecătoriei Aiud.
Schimbă, în tot, sentința apelată și rejudecând cauza:
Admite acțiunea formulată de reclamantul O. I., domiciliat în mun. Aiud, ., ., jud. A., împotriva pârâtelor B. C. CARPATICA S.A., cu sediul în Sibiu, ., jud.Sibiu, și B. C. CARPATICA S.A. – Agenția Aiud, cu sediul în mun.Aiud, ., jud. A. și, în consecință:
Obligă pârâtele, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 1431 lei.
Obligă pârâtele la plata în favoarea reclamantului a cheltuielilor de judecată în cuantum de 860 lei, reprezentând taxe de timbru și onorariu avocațial în ambele faze procesuale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.05.2015.
Președinte, L. D. | Judecător, L. P. P. | |
Grefier, F. M. |
Red DL
Dact.MF 5 ex/22.06.2015
Jud fond T. F.
| ← Succesiune. Hotărâre din 12-05-2015, Tribunalul ALBA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1/2015. Tribunalul ALBA → |
|---|
