Contestaţie la executare. Decizia nr. 1/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 06-01-2015 în dosarul nr. 1/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1/A/2015
Ședința publică de la 06 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE H. L.
Judecător I. S.
Grefier A.-M. O.
Completul legal constituit conform dispozițiilor art. 98 pct 6 din R.O:I.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de creditoarea B. GRUPE SOCIETE GENERALE împotriva sentinței civile nr. 3408/2013 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar civil nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare, se prezintă în instanță: av. P. D. mandatara creditoarei apelante B., av. C. I. mandatarul reclamanților intimați D. H. D. și D. A., av. H. A. mandatarul reclamantului intimat D. H. D. lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța constată că intimatul B. I. Sapta F. L. nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Se constată că s-a depus la dosar din partea intimaților D. A. și D. H. D., prin serviciul registratură la data de 19.11.2014, un înscris intitulat „cerere”, la care anexează un set de înscrisuri în probațiune, respectiv: proiectul de divizare parțială a ., Sentința comercială nr. 114/. în dosarul nr._ de Tribunalul A., Hotărârea A. din 30.04.2010 a . și Adresa nr._/02.08.2011 prin care B. confirmă faptul că urmare a divizării societății D. Rex, creditul deținut de . a fost preluat de la data divizării de CS D. Rex Carpet SRL.
S-a depus la dosar din partea av. C. I., prin serviciul registratură la data de 25.11.2014, un înscris intitulat „cerere” la care anexează un set de înscrisuri, respectiv: Sentința comercială nr. 114/. în dosarul nr._ de Tribunalul A., Hotărârea A. . de divizare și confirmarea din partea B. a preluării creditului de către . urmare a divizării.
Mandatara creditoarei apelante av. P. D. învederează faptul că a comunicat instanței câte un exemplar din înscrisurile solicitate prin încheierea de ședință anterioară și prezintă spre vedere dovada în acest sens. Totodată mai depune la dosar încă un exemplar din înscrisurile la care a făcut referire anterior, respectiv Hotărârea Adunării Generale a Asociațiilor din data de 30.04.2010, Proiectul de divizare parțială din data de 30.04.2010, M.O. partea a IV – a nr. 2767/24.06.2010 în care a fost publicat proiectul de divizare, precum și Încheierea nr. 447/. către Tribunalul A. în dosar nr._ .
Mandatarul reclamantului intimat D. H. D. - av. H. A. solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a avea posibilitatea să ia cunoștință de conținutul înscrisurilor depuse la dosar la acest termen de către mandatara creditoarei apelante.
Instanța, având în vedere cererea formulată de mandatarul reclamantului intimat D. H. D. - av. H. A., dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, se prezintă în instanță: av. P. D. mandatara creditoarei apelante B., av. C. I. mandatarul reclamanților intimați D. H. D. și D. A., av. H. A. mandatarul reclamantului intimat D. H. D. lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Întrebați fiind de către instanță, mandatarii părților – prezenți în instanță, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat, împrejurare față de care instanța declară închisă probațiunea și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul reclamantului intimat D. H. D. - av. H. A. solicită instanței să ia act de faptul că înscrisurile depuse la dosar de către mandatara creditoarei apelante la acest termen, nu sunt utile în soluționarea prezentei cauze.
Mandatara creditoarei apelante av. P. D. solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și pe cale de consecință schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii contestației la executare formulată de contestatorii D. A. și D. H. D.. Susține faptul că, soluția instanței de fond este nelegală atât față de starea de fapt cât și față de aplicarea greșită a legii. Consideră că, instanța de fond în mod eronat a apreciat că din biletele la ordin avalizate de contestatori nu rezultă data la care au fost avalizate. Mai susține că, avalizarea a fost făcută la data emiterii biletelor la ordin, respectiv 12.08.2010 când a fost încheiat actul adițional prin care s-a prevăzut constituirea unei garanții, dată la care biletele avalizate de către contestatorii intimați au fost predate băncii. Aprecierea instanței de fond că din biletele la ordin ar trebui să rezulte data avalizării duce la concluzia că, de fapt instanța nu a făcut o analiză a acestor titluri executorii din perspectiva Legii nr. 58/1934. Astfel, potrivit Normei tehnice nr. 10/1994 la zona alocată pentru date privind avalizarea biletului la ordin nu este prevăzut un spațiu de completat cu data avalizării. De asemenea, susține că, biletele la ordin puse în executare îndeplinesc toate condițiile de fond și formă prevăzute de actele normative, iar aprecierea instanței cu privire la faptul că nu rezultă data avalizării nu are un temei legal. Mai susține că, în actul adițional nr. 5/12.08.2010 nu s-a prevăzut că se menține garanția constituită prin actul adițional nr. 3/20.01.2010 cu privire la biletele la ordin, ca să poată fi vorba de aceleași bilete ci s-a prevăzut emiterea altor bilete în conformitate cu act. De asemenea, apreciază că, instanța de fond în mod greșit a reținut că prin divizarea parțială a . ne aflăm în situația unei novații și astfel ar fi incidente dispozițiile art. 1134 și 1135 Cod civil, întrucât suntem în prezența unei subrogații legale, . SRL fiind un succesor al debitorului .. Așadar, la data divizării . s-a produs o subrogare de drept a . în poziția de debitor al BDR pentru creanța ce rezultă din contractul de credit nr. 384/2008, contract care i-a fost transmis conform proiectului de divizare. Față de aceste considerente, dar și pentru cele dezvoltat în scris în cererea de apel, susține că nu suntem în prezența unei novații cum în mod greșit a apreciat instanța de fond, motiv pentru care se impune admiterea prezentului apel astfel cum a fost formulat. Cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă timbru.
Mandatarul reclamantului intimat D. H. D. - av. H. A. solicită respingere apelului ce fiind neîntemeiat și menținerea sentinței pronunțate de către instanța de fond ca fiind temeinică și legală pentru motivele dezvoltate pe larg în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar. Susține în esență faptul că, din actele depuse la dosarul cauzei, nu rezultă că intimaților li s-a cerut acordul pentru a fi garanți în continuare. Urmare a divizării, . nu mai deține nici un fel de credit către B., astfel că intimatul nu mai poate fi ținut de obligația de garanție deținută în cadrul contractului invocat de apelantă. Câtă vreme creditoarea B. nu face dovada existenței unui contract sau orice alt înscris din care să rezulte faptul că H. D. D. deține calitatea de garant pentru . SRL, apreciază că nu poate fi pus în situația de a fi executat silit. De asemenea susține faptul că, deși instanța a pus în vedere apelantei să depună la dosar înscrisurile privind acordul, aceasta nu s-a conformat dispozițiilor instanței. Pentru aceste considerente, dar și pentru cele dezvoltate în întâmpinarea depusă la dosar, apreciază că se impune respingerea apelului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată în justificarea cărora depune la dosar chitanța nr. 1/06.01.2015 în sumă de 2000 lei reprezentând onorariu avocat precum și factura aferentă acestei chitanțe.
Mandatarul reclamanților intimați D. H. D. și D. A. – av. C. I. jr. solicită respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală. Susține faptul că, intimații au înțeles să garanteze restituirea creditului de către . și nu de către o altă societate și nu se poate considera că aceștia au calitatea de garanți și cu privire la alte entități juridice în afara celei pe care au înțeles să o garanteze, respectiv .. Față de raportul juridic născut ulterior între bancă și . SRL ca urmare a preluării creditului, intimații nu aveau nici o calitate. Întrucât . a fost liberată de către creditoarea B. de plata creditului contractat, încetând raporturile dintre cele două societăți, este obligatoriu ca și raporturile accesorii să fie încheiate, respectiv calitatea intimaților de garanți. Pentru aceste considerente, dar și pentru cele invocate în întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea prezentului apel și menținerea sentinței pronunțate de către instanța de fond ca fiind temeinică și legală. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față :
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A. I. la data de 28.06.2013 sub dosar civil nr._ contestatorii D. A. și D. H. D. au solicitat ca în contradictoriu cu intimata B. G. SOCIETE GENERALE SA - Sucursala Sibiu, să fi anulate toate formele de executare pornite în dosarul execuțional nr.205/2013 al B. Ioanici Sapta F. L..
În motivarea cererii se arată, în esență că, prin contractul nr.384/ 22.12.2008 au contractat un credit la B. G. SOCIETE GENERALE SA - Sucursala Sibiu, iar prin contractul adițional nr.5/12.08.2010 la contractul nr.384 s-au oferit drept garanții pentru restituirea împrumutului două bilete la ordin în numele administratorilor, totodată ca și garanție au dobândit calitatea de codebitori pentru ., . SRL și ..
S-a mai arătat faptul că . a fost divizată ulterior cu acordul B. și tot cu acordul B. creditul contractat de către . prin contractul 384/2008 astfel cum a fost completat, fiind preluat de către o altă societate, nou înființată, respectiv . SRL, sens în care a depus adresele nr.105/26.07.2011 (prin care D. Rex SRL a solicitat situația creditelor aflate în sold la data arătată), adresa nr._/02.08.2010 a B. (ca răspuns la adresa nr.105, prin care banca confirma faptul că, creditul a fost preluat de către . SRL) și adresa nr.9166/20.05.2011 a B. către OCPI Aiud prin care solicita radierea ipotecilor înscrise pentru bunurile imobile a . în baza contractului de credit nr.384/2008, ca urmare a rambursării integrale a creditelor). De asemenea, s-a depus la dosar cererea înregistrată în data de 08.04.2013 prin care au solicitat băncii restituirea biletelor la ordin întrucât contractul de credit față de care s-au emis nu mai este de actualitate.
Contestatorii au mai arătat faptul că au înțeles să garanteze restituirea creditului de către . și nu de către o altă societate și nu se poate considera că ar avea calitatea de garanți și cu privire la alte entități juridice în afara celei pentru care au înțeles să garanteze, iar față de raportul juridic născut ulterior între bancă și . SRL ca urmare a preluării creditului, aceștia nu au nici o calitate. Astfel contractul de credit nr. 684/2008 încheiat între . și B. completat prin actul adițional nr.5/2010 a devenit caduc, nemaifiind actual, caducitatea fiind determinată de divizarea societății . și preluarea în întregime a creditului de către . SRL. Consideră că sancțiunea caducității se aplică unei convenții încheiate în mod valabil, produce efecte doar pentru viitor și presupune existența unei cauze ulterioare încheierii valabile.
Au mai arătat faptul că banca a formulat cerere de executare silită pentru suma din contract și împotriva ., cerere înregistrată pe rolul Judecătoriei Aiud sub nr._ susținând faptul că față de preluarea datoriei de către . SRL încetează calitatea de codebitor a contestatoarei, ca un accesoriu al obligației principale, contestație care a fost admisă.
În drept a invocat prevederile art.622 și urm. Cod procedură civilă.
A anexat cererii, în copie, înștiințarea din partea executorului judecătoresc, somație, bilete la ordin, somație mobiliară, încheiere cheltuieli executare, înființarea de popriri, încheiere de încuviințare a executării silite, act adițional la contractul de credit nr.384/2008, contract de credit nr.384/2008, contract de ipotecă, situația creditului, adresa emisă către OCPI Aiud, copia contestației înregistrată pe rolul Judecătoriei Aiud (fl.8-46).
Contestația a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 194 lei și timbru judiciar de 4 lei.
Intimata B. G. Societe Generale SA a depus la dosar întâmpinare (fl.55-56) prin care a solicitat respingerea contestației, arătând în esență faptul că, la data încheierii actului adițional nr.5/12.08.2010 la contractul de credit nr.384/2008 contestatorii aveau calitatea de asociați și administratori ai ., au avalizat biletele la ordin puse în executare, știind că acest credit va fi preluat de către . SRL, banca fiind de acord cu divizarea parțială a societății în condițiile construirii și altor garanții printre care și biletele la ordin, sub aspectul acestui act contestatorii având calitatea de avaliști.
Mai arată faptul că, contestatorii nu au făcut dovada că, în calitate de avaliști nu au fost de acord să garanteze obligațiile și după ce creditul va fi preluat de către . SRL, astfel că transmiterea contractului de credit către D. Rex Carpet nu afectează existența obligației, aceasta continuă să existe în patrimoniul dobânditorului așa cum există în patrimoniul transmițătorului la momentul divizării, celelalte elemente ale contractului de credit rămân neschimbate în urma transmiterii.
S-a mai susținut faptul că, caducitatea contractului de credit invocată de către contestatori nu este admisibilă nefiind îndeplinite condițiile pentru ca acest contract să fie ineficace deoarece prin divizarea parțială a . și preluarea contractului de credit de către . SRL transmiterea creditului s-a făcut împreună cu accesoriile și garanțiile care o însoțeau, iar contestatorii au fost de acord cu această preluare semnând actul adițional la care a făcut referire.
În drept a invocat art.205 alin.2 Cod proc. civilă.
Contestatorii au formulat și depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care arată, în esență că au înțeles să garanteze restituirea creditului de către . și nu de către o altă societate și nu se poate considera că au avut calitatea de giranții și cu privire la alte entități juridice în afară de cea pentru care au garantat (fl 64-65).
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Judecătoria A. I. prin Sentința civilă nr. 3408/2013 admite contestația la executare formulată de contestatorii D. A. și D. H. D. în contradictoriu cu intimata B. G. SOCIETE GENERALE SA Sucursala Sibiu și, în consecință:
Anulează toate formele de executare pornite împotriva contestatorilor în dosarul execuțional nr.105/2013 al B. I. Sapta F. L. la solicitarea intimatei.
Nu a acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele :
Potrivit înscrisului de la filele 26-32, la data de 22.12.2008 între intimata B. G. Societe Generale SA și . s-a încheiat un contract de credit nr.384/22.1.2.2008. Conform înscrisurilor de la filele 143-154, ulterior încheierii contractului de credit s-au încheiat 5 acte adiționale la contractul de credit nr.384/22.12.2008: actul adițional nr.1/22.06.2009, actul adițional nr.2/17.07.2009, actul adițional nr.3/20.01.2010, actul adițional nr.4/20.07.2010 și actul adițional nr.5/12.08.2010. Dintre acestea, pentru prezenta speță relevanță ar avea actele adiționale nr.3 și nr.5, care vizează constituirea de garanții suplimentare.
Astfel, prin actul adițional nr.3/20.01.2010 (fl.147-149) au intervenit modificări la capitolul „Garanții”, în sensul că actul a mai fost semnat de încă două societăți, . SRL și ., ambele în calitate de co-debitoare, fiind notată o garanție reală mobiliară asupra sumelor de bani prezente și viitoare din conturile curente ale celor 3 societăți (., . SRL și .) și de asemenea fiind garantat în plus împrumutul acordat de B. către . și cu 2 bilete la ordin în alb la capitolele „sumă” și „scadență” și cu mențiunea „fără protest”, avalizate în nume personal de contestatorii D. H. D. și D. A.. Cu toate acestea, acest act adițional nu a fost semnat separat de cei doi contestatori și în numele lor personal, ci doar în calitatea lor de administratori și asociați ai celor 3 societăți comerciale antemenționate (., . SRL și .). Totuși, cei doi contestatori recunosc prin cererea de chemare în judecată că de fapt ei au garantat împrumutul contractat de către . prin contractul de credit nr.384/22.12.2008 cu cele două bilete la ordin în alb avalizate de ei personal, însă au garantat doar pentru ., nu și pentru o altă societate, adică nu și pentru . SRL.
Prin actul adițional nr. 5/12.08.2010 (fl.22-25) s-au notat tot la capitolul „Garanții”, aceleași garanții reale mobiliare asupra sumelor de bani prezente și viitoare din conturile curente ale celor 3 societăți (., . SRL și .), menținându-se și garanțiile cu cele 2 bilete la ordin în alb la capitolele „sumă” și „scadență” și cu mențiunea „fără protest”, avalizate în nume personal de contestatorii D. H. D. și D. A., arătându-se în continuare că se mențin și ipotecile asupra imobilelor proprietatea .. În plus, la capitolul „Obligațiile nefinanciare ale clientului”, la litera l) se arată că „În urma operării divizării (probabil că este vorba despre viitoarea divizare a .), asociații (deci nu în numele lor personal) D. A. și D. H. D. se obligă să constituie pentru linia de credit cel puțin următoarele garanții”, după care sunt enumerate niște Cf-uri despre care se spune că reprezintă spațiu comercial ce va deveni proprietatea . SRL conform proiectului de divizare publicat în Monitorul Oficial partea a IV. Nr.2767/24.06.2010. Ca și în cazul actului adițional nr.3, și acest act adițional nr.5 nu a fost semnat separat de cei doi contestatori și în numele lor personal, ci doar în calitatea lor de administratori și asociați ai celor 3 societăți comerciale antemenționate (., . SRL și .). Cu toate acestea cei doi contestatori recunosc prin cererea de chemare în judecată că de fapt ei au garantat împrumutul contractat de către . prin contractul de credit nr.384/22.12.2008 cu cele două bilete la ordin în alb avalizate de ei personal, însă au garantat doar pentru ., nu și pentru o altă societate, adică nu și pentru . SRL.
Se arată de către contestatori că ulterior, . a fost divizată cu acordul B. și tot cu acordul B. creditul contractat de . prin contractul de credit nr.384/22.12.2008 a fost preluat de către societatea nou înființată . SRL, specte necontestate de către intimata B..
Aceste aspecte se coroborează de altfel cu adresele 105/26.07.2011 (fl.40), adresa nr._/02.08.2010 a B. (fl.41 prin care se confirmă că, creditul a fost preluat de . SRL) și adresa nr.9166/20.05.201 a B. către OCPI A. prin care s-a solicitat radierea ipotecilor înscrise asupra bunurilor imobile proprietatea . în baza contractului de cresit nr.384/22.12.2008, ca urmare a rambursării integrale a creditelor, după cum se arată în adresa B. (fl.42).
Prin întâmpinarea depusă la filele 55-56, intimata susține că a fost de acord cu divizarea parțială a . doar după încheierea actului adițional nr.5/12.08.2010 la contractul de credit nr.384/22.12.2008 în condițiile constituirii și a altor garanții, printre care și avalizarea biletelor la ordin de către cei asociați și administratori ai debitoarei și că sub acest aspect contestatorii au calitatea de avaliști. Se mai arată că s-a schimbat doar persoana debitorului, nefiind vorba despre nașterea unei noi obligații, ci de transmiterea unei obligații preexistente, împreună cu accesoriile și garanțiile care o însoțeau. Se apreciază că cei doi contestatori nu au făcut dovada că, în calitate de avaliști, nu au fost de acord să garanteze obligația și după ce aceasta va fi preluată de . SRL. Contestatorii au fost de acord cu această preluare prin semnarea actului adițional nr.5/12.08.2010 la contractul de credit nr.384/22.12._.
Instanța de fond a primit această apărare pentru următoarele considerente:
Din verificarea celor două bilete la ordin avalizate de cei doi contestatori reiese că emitenta este . și că au fost avalizate de cei doi contestatori. Avalizarea este făcută pentru ., nu și pentru o altă societate, cum ar fi . SRL, aspect care reiese cu foarte mare claritate din chiar înscrisurile de pe cele două bilete la ordin ce reprezintă titlurile executorii pentru care s-a pornit executarea împotriva lui D. A. și D. H. D.. Mai mult, din cele două bilete la ordin nu rezultă data la care au fost avalizate, pentru a se putea verifica cele susținute de intimata B., potrivit cărora a fost de acord cu divizarea parțială a . doar după încheierea actului adițional nr.5/12.08.2010 la contractul de credit nr.384/22.12.2008 în condițiile constituirii și a altor garanții, printre care și avalizarea biletelor la ordin de către cei asociați și administratori ai debitoarei. Or acest aspect nu se confirmă, întrucât cele două bilete la ordin apar și în actul adițional nr.3/20.01.2010 ca fiind avalizate de cei doi contestatori.
Pe de altă parte, prin semnarea celor două bilete la ordin, contestatorii au înțeles să avalizeze doar în favoarea debitorului principal ., nu și în favoarea . SRL.
La data divizării ., în raportul juridic născut din contractul de credit nr.384/22.12.2008 a avut loc o schimbare a debitorului principal. Potrivit art.1134 C.civ. „privilegiile și ipotecile creanței celei vechi nu le are și creanța ce-i este susbstituită, afară de cazul când creditorul le-a rezervat expres”, iar potrivit art.1135 C.civ. „când novațiune se operează prin substituirea unui nou debitor, privilegiile și ipotecile primitive ale creanței nu pot trece asupra noului debitor”.
Prin urmare prin divizarea parțială a . suntem în situația unei novații prin schimbarea debitorului, ceea ce presupune stingerea obligației vechi împreună cu toate garanțiile. Garanțiile se păstrează numai dacă cei care le-au constituit sunt de acord, la cererea creditorului, să supraviețuiască pentru a garanta noua obligație.
Pentru toate aceste considerente, instanța fondului a admis acțiunea formulată de contestatorii D. A. și D. H. D. în contradictoriu cu intimata B. G. Societe Generale SA și a anulat toate formele de executare silită demarate în dosarul execuțional nr.105/2013 aal B. I. Sapta F. L..
Având în vedere dispozițiile art.274 C., instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel B.R.D. G. SOCIETE GENERALE S.A. prin Sucursala Sibiu, solicitând admiterea acestuia, schimbarea în tot a hotărârii apelate și rejudecând cauza să se respingă contestația la executare.
În motivarea apelului se arată următoarele :
Soluția instanței de fond este nelegală atât față de starea de fapt cât și față de aplicarea greșită a legii.
Astfel, instanța de fond în mod eronat a apreciat că din biletele la ordin avalizate de contestatori nu rezultă data la care au fost avalizate.
Conform actului adițional nr.5/12.08.2010 la contractul de credit nr. 384/22.12.2008, la Capitolul V-GARANȚII literele b și c, una din garanțiile constituite a fost și avalizarea, de către contestatori, a biletelor la ordin emise de debitoare.
Avalizarea a fost făcută fa data emiterii biletelor la ordin, respectiv 12.08.2010, când a fost încheiat actul adițional prin care s-a prevăzut constituirea acestei garanții, dată la care biletele avalizate de D. A. și D. H. D. au fost predate băncii.
Aprecierea instanței de fond că din biletele la ordin ar trebui să rezulte data avalizării duce la concluzia că, de fapt instanța nu a făcut o analiză a acestor titluri executorii din perspectiva Legii nr.58/1934 privind cambia și biletul la ordin, a Normei tehnice nr. 10/1994 privind cambia și biletul la ordin și a Normei-cadru nr. 6/1994, norme emise de Banca Națională a României.
Potrivit art.12 din Norma tehnică nr. 10/1994 la zona alocată pentru date privind avalizarea biletului la ordin nu este prevăzut un spațiu de completat cu data avalizării. Deasemenea, Norma-cadru nr.6 /1994 emisă de BNR prevede la pct.491 că societățile bancare sunt obligate să respecte dispozițiile descrise de normă cu privire la emiterea și forma biletului la ordin.
Biletele la ordin puse în executare îndeplinesc toate condițiile de formă și fond prevăzute de actele normative mai sus menționate, iar aprecierea instanței cu privire la faptul că nu rezultă data avalizării nu are un temei legal.
Avalul fiind o garanție personală, nu putea fi dat de către contestatori decât la data predării către Bancă a biletelor la ordin, predare care așa cum am arătat mai sus a avut loc la momentul încheierii actului adițional nr.5, respectiv 12.08.2010 .
În actul adițional nr. 5/12.08.2010 nu s-a prevăzut că se menține garanția constituită prin actul adițional nr. 3/20.01.2010 cu privire la biletele la ordin, ca să poată fi vorba de aceleași bilete, ci s-a prevăzut emiterea altor bilete în conformitate cu acest act, iar garanțiile care au fost menținute sunt în mod expres evidențiate în actul adițional nr.5/12.08.2010.
In mod greșit instanța de fond a reținut că prin divizarea parțială a . s-ar afla în situația unei novații și astfel ar fi incidente dispozițiile art.1134 și 1135 din codul civil.
Potrivit prevederilor art. 250 din Legea nr.31/1990, divizarea are drept consecință transferul către societatea beneficiară a activelor și pasivelor societății divizate, transfer care se produce simultan atât în raporturile dintre societatea divizată și societatea beneficiară, cât și în raporturile cu terții. Transferul se efectuează conform regulilor de repartizare stabilite în proiectul de divizare, iar consecințele divizării se produc prin efectul legii, fără a necesita alte formalități, conform art. 249 din Legea 31/1990.
Ca urmare, apreciază apelanta că ne aflăm în prezența unei subrogații legale, . SRL fiind un succesor al debitorului ., ceea ce înseamnă că obligația nu se stinge, ca în cazul novației, ci așa cum este, împreună cu toate accesoriile și garanțiile care o însoțesc, se transmite societății succesoare.
Așadar, la data divizării . s-a produs o subrogare a drept a . SRL în poziția de debitor al B. pentru creanța ce rezultă din contractul de credit nr.384/22.12.2008, contract ce i-a fost transmis conform proiectului de divizare, aprobat de asociații D. A. și D. H. D., și publicat în Monitorul Oficial partea a IV-a nr.2767/24.VI.2010, și odată cu obligația au fost transmise și garanțiile ce o însoțeau.
Față de cele de mai sus, susține apelanta că nu suntem în prezența unei novații cum în mod greșit a apreciat instanța de fond, nefiind incidente prevederile art.1134 și 1135 cod civil.
În drept invocă disp. art.466, 476-480 Cod procedură civilă, art.249 și 250 din Legea 31/1990.
Tribunalul verificând, potrivit art.479 din Noul Cod de procedură civilă, în limita cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, reține următoarele:
Apelul este nefondat.
Avalul este actul juridic prin care o persoană (avalistul) se obligă să garanteze obligația asumată de unul dintre debitorii biletului la ordin (avalizatul).
În speța de față ne găsim în prezența executării silite pornite în baza a două bilete la ordin – BRDE3AA_ emis la data de 12.08.2010 și BRDE3AA_ emis la data de 12.08.2010 - împotriva contestatorilor ca avaliști. Se observă că la rubrica „ AVALIZAT” apare numele personal al contestatorilor D. A. și D. H. D. și semnătura fără nici o mențiune suplimentară în sensul că a fost avalizat de intimați în calitatea lor de administratori ai ., emitenta biletului la ordin, pentru garantarea executării obligațiilor decurgând din contractul de credit nr. 384/22.12.2008 și a actului adițional nr. 5/12.08.2010 la acesta.
Problema dedusă judecății privește aspectul că în situația în care contractul de credit și actul adițional la acesta a fost preluat de către noua societate . SRL mai există din partea contestatorilor ca avaliști garanția existentă consemnată pe biletele la ordin în cauză.
Tribunalul reține că titlurile de valoare au printre altele un puternic caracter literal, condiție ce presupune ca fiecare mențiune făcută pe biletul la ordin să prezinte valoare juridică prin ea însăși, fără a putea fi completată cu alte mijloace de probă sau cu prezumții referitoare la calitatea în care a fost emis biletul la ordin sau a fost avalizat acest titlu.
Întinderea și natura dreptului, precum și obligația corelativă acestuia sunt determinate exclusiv de mențiunile cuprinse în înscris. Așa fiind, elementele înscrisului nu pot fi nici completate și nici interpretate cu ajutorul altor înscrisuri ori a unor împrejurări de fapt. Excluderea oricăror dovezi extrinseci este, de asemenea o consecință a caracterului formal al înscrisului.
Așadar, ținând seama de cele arătate anterior, tribunalul constată că instanța de fond s-a raportat în mod corect exclusiv la mențiunile din cuprinsul titlului (biletul la ordin), aplicând dispozițiile Legii nr. 59/1934, prin luarea în considerare a transmiterii creanței bancare către noua societate urmare a divizării societății . și a faptului că această creanță a fost preluată ca pasiv prin Hotărârea A. din 30.04.2010 și nu a fost garantată de către contestatori.
Hotărârea de divizare a fost supusă verificării instanței de judecată, pronunțându-se Sentința comercială nr. 114/. către Tribunalul A. ori, dacă se dorea ca această manifestare de voință a asociaților să nu producă efecte juridice prin schimbarea debitorului și a drepturilor și obligațiilor rezultate din biletul la ordin, ca act extrinsec al acestuia din urmă, apelanta nu trebuia să renunțe la opoziția la executare.
Față de considerentele expuse, reținând ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond, în baza art. 480 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
În baza art. 453 Cod procedură civilă față de soluția adoptată va fi obligată apelanta la plata în favoarea contestatorului intimat D. H. D. a sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată în apel, constând în onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de creditoarea B.R.D. G. SOCIETE GENERALE S.A. prin Sucursala Sibiu (CUI_, J_ ), cu sediul în Sibiu, ..55, județul Sibiu împotriva Sentinței Civile nr. 3408/2013 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar civil nr._ .
Obligă apelanta la plata în favoarea contestatorului intimat D. H. D. a sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 06.01.2015.
Președinte, H. L. | Judecător, I. S. | |
Grefier, A.-M. O. concediu de maternitate semnează grefier șef I. A. |
Red. L.H.
Tehnored. L.H. - 5 ex.
26.10.2015
Judecător fond: L. B.
| ← Anulare act. Sentința nr. 140/2015. Tribunalul ALBA | Prestaţie tabulară. Decizia nr. 18/2015. Tribunalul ALBA → |
|---|
