Succesiune. Hotărâre din 12-05-2015, Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 106/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 106/2015
Ședința publică din 12.05.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. D.- Președinte Secția Civilă
Judecător L. V.
Judecător A. S. C.
Grefier F. M.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul G. I. împotriva sentinței civile nr. 759/2014 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații C. M.-E., C. C.-M., G. O., A. T. A PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI AIUD, având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă în instanță avocat G. I. pentru recurent și avocat Brăzdău D. pentru intimații C. M. E. și C. C. M., lipsă fiind restul părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul recurentului solicită admiterea recursului numai sub aspectul greșitei soluționări a cauzei în ceea ce privește obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care a fost admisă în parte atât acțiunea principală cât și acțiunea reconvențională. Fără cheltuieli de judecată.
Mandatara intimaților solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, menținerea sentinței civile atacate ca temeinică și legală. Susține că în mod corect instanța de fond a obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată, raportat la poziția procesuală a acestora față de acțiune principală a intimaților, de opoziție totală, cât și raportat la incidența prev. art. 274 și 276 C.. Cu cheltuieli de judecată conform notelor de la dosar.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față
Prin acțiunea civilă formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Aiud astfel cum a fost precizată, reclamanții C. M. E. și C. C. M. au chemat în judecată pârâții G. I., G. O. și A. T. a Primăriei Mun. Aiud solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța:
- să se constate că moștenitorii acceptanți ai defunctei G. I., decedată la data de 26.11.2007 sunt reclamanții și pârâta de ordinul 2 în calitate de fii, cu o cotă de 1/8 părți fiecare iar pârâtul de ordin 1 în calitate de soț supraviețuitor cu o cotă de 5/8 părți;
- să se constate că masa succesorală rămasă după defuncta G. I. se compune din:
1. un drept de creanță corespunzător cotei de 1/2 din valoarea actuală de circulație a imobilului - apartamentul situat administrativ în loc. Aiud, ..11, ., . la valoarea de 802.000 lei
2. bunuri mobile:
a) 1 cupon acțiuni Electroprecizia S. având simbol B. Elzi val 120/unitate
500 Iei…………………………………………… val. totală 500 lei
b) 1 DVD marca Maxwel……………… .. val. 300 lei
c) 1 Mașina de Spălat Automată .................. val. 300 lei
d) 1 C. cu Microunde………………. val. 300 lei
e) 1 Aspirator.................................................val. 200 iei
f) 1 Storcător de fructe manual………… val. 100 lei
g) Storcător de fructe electronic………… val. 100 lei
h) 1 Covor verde 4/3……………………. val. 100 lei
i) 1 covor roșu 3/4 m…………………... val. 100 lei
j) 1 televizor color marca Westen……….. val. 400 lei
k) 1 TC color marca Samsung…………….. val. 300 lei
l) 1 cafetieră………………………………. val. 100 lei
m) 1 canapea de 2 persoane……………….. val. 300 lei
n) 1 birou de lucru………………………... val. 100 lei
o) u scaun tapițat…………………………. val. 30 lei
- să se constate că reclamanții au un drept de creanță corespunzător cotei de 1/8 fiecare, din valoarea actuală de circulație a imobilului apartament situat administrativ în mun. Aiud, ..11, ., jud. A.;
- să se dispună sistarea stării de indiviziune asupra bunurilor aflate în masa succesorală prin formarea a doua loturi în natură, conform folosinței cu egalizare prin plata sultei, urmând ca în lotul reclamanților sa fie incluse: biroul de lucru, scaunul tapițat, covorul roșu precum și contravaloarea dreptului de creanță corespunzător cotei de 1/8 fiecare, din valoarea actuală de circulație a imobilului apartament situat administrativ în loc. Aiud, ..11, ., ..
-să se constate că în masa succesorală a defunctei G. I., se află și un drept de creanță corespunzător cotei de 1/2 din valoarea îmbunătățirilor aduse imobilului apartament situat administrativ în loc. Aiud, ..11, ., ., îmbunătățiri ce constau în:
- montat faianță în baie și bucătărie;
- montat centrală termică de apartament cu instalația corespunzătoare;
- montat termopane la toate geamurile apartamentului îmbunătățiri pe care le apreciază la suma de 4000 lei;
- să se dispună ca în lotul reclamanților să fie inclusă și contravaloarea dreptului de creanță corespunzătoare cotei de 1/8 fiecare din valoarea îmbunătățirilor aduse imobilului apartament.
În motivarea precizării se arată că în timpul căsătoriei defunctul G. I. împreună cu pârâtul de ordinul 1 au adus îmbunătățiri apartamentului situat administrativ în loc. Aiud, ..11, ., ., îmbunătățiri ce constau în:
- montat faianță în baie și bucătărie;
- montat centrală termică de apartament cu instalație corespunzătoare;
- montat geamuri termopane la toate geamurile din apartament.
Valoarea acestor îmbunătățiri o apreciază la suma totală de 4.000 lei, solicitând ca în contul reclamanților să fie inclusă și c/v dreptului de creanță corespunzător cote de 1/8 fiecare, din valoarea acestor îmbunătățiri.
În drept au fost invocate disp. art.132 C.P.C.
Prin precizarea de acțiune nr. 2 depusă la dosarul cauzei (fl. 26 vol. I), reclamanții au chemat în judecată pe pârâta de ordin 2, G. O., reprezentată legal de G. I., tatăl acesteia, cu mențiunea că G. O. este minoră și nu poate sta în judecată decât dacă este reprezentată sau asistată.
De asemenea, se arată că la punctul I din petitul acțiunii introductive se dorește modificarea cotei de parte ce revine din masa succesorală moștenitorilor defunctei G. I., astfel încât petitul de la punctul I va deveni: ”Să se constate că moștenitorii acceptanți ai defunctei G. I., decedată la data de 26.11.2007, sunt reclamanții și pârâta de ordinul 2 în calitate de descendenți cu o cotă de 7/24 părți fiecare din masa succesorală iar pârâtul de ordin 1 în calitate de soț supraviețuitor cu o cotă de 3/24 părți din masa succesorală.” Reclamanții precizează acest fapt, întrucât inițial s-a calculat cota ce revine moștenitorilor asupra bunurilor din masa succesorală, raportat la bunuri în totalitatea lor și nu la cota de 1/2 ce revenea defunctei G. I. din întregul bunurilor.
Prin cererea reconvențională formulată de pârâtul G. I. s-a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța:
- să se constate că pasivul succesoral este format din cheltuielile făcute de G. I. cu ultima boală a defunctei și cheltuielile de înmormântare suportate în integralitate de către G. I., având cuantumul estimat de 5000 de ron,
- să fie obligați pârâții reconvenționali la plata cotei ce le revine din pasivul succesoral corespunzător cu cota succesorală la care au dreptul potrivit legii,
- obligarea pârâților reconvenționale la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 759/2014 a fost respinsă ca nefondată excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală invocată de pârâți prin întâmpinare; au fost admise în parte atât cererea principală cât și acțiunea reconvențională constatându-se că au calitatea de moștenitori legali ai defunctei G. I., decedată la data de 27.11.2007, în cotă de 1/4 fiecare din întreaga moștenire: C. M. E. și C. C. M., în calitatea de fii din prima căsătorie a defunctei, G. O. în calitate de fiică din a doua căsătorie și G. I. în calitate de soț supravețuitor.
S-a constatat că masa succesorală rămasă după defuncta G. I. decedată la data de 27.11.2007, se compune din activ brut, constând în: un birou de lucru în valoare de 225 lei; un scaun cu spătar din lemn, tapițat la șezut și spătar în valoare de 75 lei; un număr de 40 de acțiuni deținute în baza Certificatului de acționar nr._/23.07.1996, S.C. ”Electroprecizia” S.A. S., în valoare de 141,14 lei; un drept de creanță constând în ½ din valoarea îmbunătățirilor aduse imobilului apartament situat în localitatea Aiud, ..11, ., ., adică ½ din 3.858 lei= 1,929 lei; ½ din 1 mașină de spălat în valoare de 190,00 lei, (1/2 x 190= 95 lei); ½ din 1 storcător de fructe manual, în valoare de 25 lei (1/2 x 25= 12,5 lei), și pasiv constând în: cheltuieli de înmormântare în cuantum de 1661 lei.
S-a constatat că fiecăruia dintre cei patru moștenitori i se cuvine o cotă-parte de ¼ din întreaga moștenire.
S-a constatat că fiecare moștenitor trebuie să suporte o cotă de 1/4 din pasivul succesoral, în cuantum de 415,25 lei, în consecință au fost obligați fiecare din cei 4 moștenitori la suportarea a câte 1/4 din pasivul succesoral, respectiv a sumei de 415,25 lei fiecare. A fost obligat reclamantul pârât reconvențional C. C. M. să îi achite pârâtului G. I. suma de 334,25 de lei. A fost obligat reclamantul pârât reconvențional C. M. E. să plătească pârâtului reclamant reconvențional G. I. suma de 415,25 de lei. A fost obligată pârâta reclamantă reconvențional G. O., să plătească pârâtului reclamant reconvențional G. I. suma de 415,25 de lei.
S-a constatat că, valoarea cotei de 1/4 ce i se cuvine efectiv fiecărui moștenitor este în cuantum de 204, 16 lei.
S-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra bunurilor cuprinse în masa succesorală prin formarea și atribuirea următoarelor loturi, fără plata vreunei sulte:
- lotul nr. 1, format din biroul de lucru, saunul tapițat și un drept de creanță în cuantum de 108,32 lei, parte din contravaloarea îmbunătățirilor efectuate la imobilul apartament situat în Aiud, ..11, .,.>se atribuie reclamanților C. M. E. și C. C. M. (în cote egale de 1/2 fiecare din aceste bunuri),
- lotul nr. 2, format din mașina de spălat, storcător de fructe și un drept de creanță în cuantum de 300,82 lei, reprezentând contravaloarea imbunătățirilor aduse apartamentului situat în Aiud, ..11, .,., care se atribuie pârâților reclamanți reconvenționali G. I. și G. O. (în cote egale de 1/2 fiecare din aceste bunuri).
Au fost obligați pârâții reclamanți reconvenționali G. I. și G. O. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.020 lei către reclamanții pârâți reconvenționali C. M. E. și C. C. M..
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
„În fapt, din certificatul de deces depus la doar reiese că numita G. I., născută T., a decedat la data de 27 noiembrie 2007 (f.6). Din coroborarea înscrisurilor depuse la dosar, instanța reține că vocație succesorală la moștenirea acesteia au, în calitate de descendenți, respectiv soț supravețuitor, următorii: reclamanții C. M. E. și C. C. M., în calitatea de fii din prima căsătorie a defunctei, așa cum reiese din certificatele de naștere depuse la dosar (f. 9-10), pârâta Gărdus O., în calitate de fiică din cea de-a doua căsătorie (f. 49) și pârâtul G. I. în calitatea de soț supravețuitor, care a fost căsătorit cu defuncta G. I. începând cu anul 1996, potrivit certificatului de căsătorie (f.7).
În drept, potrivit art. 728 cod civil de la 1864 (aplicabil în cauză raportat la momentul deschiderii succesiunii), nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Un coerede poate oricând cere împărțeala succesiunii, chiar când ar exista convenții sau prohibiții contrarii.
Conform art. 700 Cod civil de la 1864, dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii.
Raportat la dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă de la 1865, instanța va soluționa cu prioritate excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală, cu privire la neacceptarea moștenirii în termen de către reclamanții pârâți reconvenționali C. M. E. și C. C. M., invocată de pârâții reclamanți reconvenționali prin întâmpinare.
Astfel, potrivit dispozițiilor legale aminitite mai sus, acceptarea succesiunii trebuie să aibă loc în termen de 6 luni de la data deschiderii moștenirii, mai exact în termen de 6 luni de la data decesului celui a cărui moștenire urmează a fi acceptată. În speță, moștenitorii trebuiau să accepte moștenirea în termen de 6 luni începând cu data de 27.11.2007, data decesului numitei G. I..
Conform prevederilor art. 689 Cod civil acceptarea succesiunii poate fi expresă sau tacită. Reglementează acest articol că acceptarea este expresă când se însușește titlul sau calitatea de erede printr-un act autentic sau privat și este tacită când eredele face un act, pe care n-ar putea sa-l facă decât în calitatea sa de erede, acr care lasă a se presupune neapărat intenția sa de acceptare.
Codul civil nu reglementează sistematic actele de acceptare tacită, rezumându-se doar să prevadă în art. 690 că actele de conservare, de îngrijire și administrare provizorie nu constituie prin ele însele acte de primire a moștenirii, iar în art. 691 că actele de dispoziție juridică asupra drepturilor succesorale constituie acte de acceptare. De aceea, conturarea sferei actelor de acceptare tacită s-a făcut de către doctrină și jurisprudență.
Astfel, potrivit doctrinei și jurisprudenței, s-a considerat ca act de acceptarea tacită a succesiunii, luarea în detenție a unor bunuri succesorale în calitatea de succesor, care prin cantitatea și valoarea lor exclud ideea de preluare cu titlu de aminitiri de familie.
Din declarația martorei Țarcă A. (f.50), coroborată cu răspunsul la întrebările cu numărul 12 și 13 din interogatoriul luat pârâtului G. I. (f.36), instanța reține că reclamanții C. M. E. și C. C. M. au preluat imediat după decesul mamei lor un birou de lucru și un scaun tapițat, bunuri proprii ale defunctei din prima căsătorie.
Or, instanța nu poate reține că aceste bunuri au fost luate cu titlu de amintiri de familie de către reclamanți, ci aceste bunuri succesorale au fost luate în detenție de reclamanți în calitate de succesori.
Având în vedere aceste considerente, instanța reține că reclamanții au acceptat în mod tacit moștenirea mamei lor, însușindu-și astfel calitatea de erezi pe care o aveau incă de la data deschiderii moștenirii, consolidând astfel transmisiunea succesorală care a operat la acest moment prin simplul fapt al decesului, dobândind drepturile succesorale odată cu obligația de plată a datoriilor succesorale.
În consecință, instanța va respinge ca nefondată excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală invocată de pârâți prin întâmpinare, constatând calitatea de moștenitori a reclamanților.
Instanța reține că nu a fost contestată calitatea de moștenitori a pârâților G. I. și G. O., prin urmare instanța constată că aceștia sunt și ei moștenitorii defunctei G. I., alături de reclamanții C. M. E. și C. M.-C..
Întrucât, defuncta G. I. nu a procedat la întocmirea unui testament, toți cei patru moștenitori vin la moștenire în calitate de moștenitori legali. Având calitatea de moștenitori legali, transmisiunea succesorală are ca obiect întregul patrimoniu al defunctei, reprezentat atât de drepturi, adică activul succesoral cât și de obligații, adică pasivul succesoral.
În ceea ce privește activul moștenirii, instanța reține ca regulă generală, că acesta cuprinde toate drepturile reale și de creanță care nu se sting prin moartea titlularului lor, și anume: dreptul de proprietatea asupra bunurilor mobile și imobile; drepturile reale derivate din dreptul de proprietate; drepturile reale accesorii; dreptul real de folosință sau de accesiune; drepturile de creanță; drepturile patrimoniale de autor; dreptul de a exercita acțiuni patrimoniale care s-au născut în patrimoniul defunctului ș.a.
În speță, instanța constată că în activul brut al moștenirii defunctei G. I. (adică bunurile existente în patrimoniul defunctei), sunt incluse următoarele bunuri:
- un birou de lucru, evaluat prin raportul de expetiză judiciară (f.217 din Vol. II), la suma de 225 lei;
- un scaun cu spătar din lemn, tapițat la șezut și spătar, evaluat prin același raport de expertiză la suma de 75 lei;
- un număr de 40 de acțiuni deținute în baza Certificatului de acționar nr._/23.07.1996, S.C. ”Electroprecizia” S.A. S., în valoare de 141,14 lei (f. 224 vol. II);
Instanța reține că acestea sunt bunuri proprii ale defunctei, dobândite înaintea încheierii căsătoriei cu pârâtul G. I., așa cum reiese din interogatoriul acestuia din urmă (f.36).
Întrucât defuncta a fost căsătorită, activul brut al moștenirii cuprinde pe lângă bunurile proprii și cota-parte cuvenită acesteia din bunurile comune, astfel, în activul succesoral se includ și următoarele:
- un drept de creanță constând în ½ din valoarea îmbunătățirilor aduse imobilului apartament situat în localitatea Aiud, ..11, ., . G. I., îmbunătățiri care au fost evaluate prin Raportul de expertiză tehnică nr. 1090/11.01.2010 (f.344-346 Vol I), la suma de 3.858 lei.
- ½ din valoarea unei mașini de spălat, evaluată conform raportului de expertiză la suma de 190,00 lei (f.224). Deși în raportul de expertiză s-a indicat ca an de achiziție al acestui bun, anul 1995, an indicat de pârât, instanța reține din declarațiile coroborate ale martorilor Țarcă A. (f. 50) și S. L. (f. 71) că acest bun a fost ahiziționat in timpul căsătoriei defunctei cu pârâtul Gărdăuș I., având calitatea de bun comun.
- ½ din 1 storcător de fructe manual, evaluat la suma de 25 lei. Din declarația martorei Țarcă A. (f. 50), instanța reține că aceasta a văzut în timpul căsătoriei defunctei cu pârâtul un storcător de fructe, însă martora nu a putut preciza dacă era manual sau electronic. În aceste condiții, instanța apreciază ca acest dubiu profită pârâților, sens în care, va include în masa succesorală, bunul cu valoarea cea mai mică. Chiar dacă în declarația martorului M. Feri A. (f.223) se arată că în timpul căsătoriei au fost dobândite două storcătoare de fructe, raportat la împrejurările în care martorul a luat cunoștință de aceste aspecte (avea vârsta de șase ani la momentul în care afirmă că a văzut mai multe bunuri în apartamanet, printre care și storcătoarele de fructe), instanța va înlătura în totalitate declarația acestuia întrucât asupra sa planează rezonabile dubii de nesinceritate.
Din moment ce nu s-a probat o contribuție diferită a celor doi soți la îmbunătățirile aduse apartamentului, precum și la achiziționarea unor bunuri din apartament, instanța a făcut aplicarea prezumției de participare în cote egale la lucrările ce s-au efectuat și bunurilor ce s-au cumpărat, raportat la faptul că ambii soți au realizat venituri, neprobându-se că acele modificări sau bunuri s-au făcut/cumpărat doar din banii proprii a unuia dintre soți.
În ceea ce privește celelalte bunuri indicate de reclamanții pârâți reconvenționali ca făcând parte din activul succesoral, instanța reține că acestea nu fac parte din masa succesorală a defunctei G. I., pentru considerentele ce vor urma.
Raportat la dreptul de creanță corespunzător cotei de ½ din valoarea actuală de circulație a imobilului apartament situat în localitatea Aiud, ..11, ., . a locuit defuncta cu pârâtul G. I., instanța reține că acesta a fost achiziționat de către pârâtul G. I. prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. 753/1992 de la societatea G. Aiud cu plata prețului în rate (f. 12). Din înscrisurile depuse la dosar (f. 31, f. 191-192), reiese că pârâtul a achitat în totalitate ratele la apartament în luna februarie 1993, anterior încheierii căsătoriei cu defuncta, care a avut loc în anul 1996. Prin urmare, apartamentul în care pârâtul a locuit cu defuncta este proprietatea exclusivă a acestuia, neputându-se reține vreo contribuție a defunctei la achiziționarea imobilului, și implicit nici existența vreunui drept de creanță în patrimoniul acesteia.
De asemenea, instanța reține că nu s-a probat faptul că bunurile mobile constând în: DVD marca Maxwel, 1 cuptor cu microunde, 1 aspirator, 1 storcător fructe electronic, 1 covor verde 4/3 m, 1 covor rosu ¾ m, 1 TV color marca Westen, 1 TV marca Samsung, 1 cafetiera, 1 canapea de 2 persoane, sunt bunuri succesorale.
Astfel, în ce privește DVD-ul marca Maxwel, instanța reține din declarațiile coroborate ale martorilor Țarcă A. (f. 50) și M. C. (f.110) că acest bun a fost primit cadou de pârâta G. O., de la nașa sa. Existența acestui bun este confirmată și de declarația martorului L. A. (f.51), însă acesta nu a putut specifica când anume și de către cine a fost achiziționat acest bun. Existența cuptorului cu microunde și a unei cafetiere este infirmată de toate declarațiile martorilor (f. 50, 71,110,), coroborate cu răspunsul la interogatoriul pârâtului G. I. (f.36), mai mult aceste bunuri nu au fost identificate nici de către expert cu ocazia prezentării acestuia la apartamentul în care a locuit defuncta cu pârâtul. În ce privește aspiratorul praf, electric, marcă indigenă, marca Ideal, TIP . W, instanța reține că acesta este bun prorpiu al pârâtului G. I., achiziționat anterior căsătoriei, așa cum reiese din declarațiile martorei Tarcă A. (f.50), a martorului M. C. (f.110), precum și din raportul de expertiză tehnică (f.224). Deși din declarațiile martorilor reiese că în timpul căsătoriei a fost achiziționat un televizor color marca Samsung, VISION cu telecomandă, model 5039 TB, diagonală 51 cm, producție Korea, instanța reține din raportul de expertiză coroborat cu bonul de vânzare nr.1183 (f. 64) că acest bun a fost cumpărat în anul 1993, fiind deci bun propriu al pârâtului G. I.. Televizorul marca ”Westen” nu a fost identificat de către expert iar existența acestuia nu a fost probată în niciun fel. Sub aspectul includerii în activul brut a celor două covoare, unul roșu și altul verde, nu s-a dovedit că acestea au aparținut defunctei G. I. sau că aceste bunuri au fost cumpărate în timpul căsătoriei.
În ceea ce privește canapeaua pentru 2 persoane, schelet P. și cherestea rășionase, tapițată burete, tapițerie laterale piele ecologică și la șezut și spătar cu pluș culoare bej-maro, instanța reține, din declarația martorului S. L. (f.71) coroborată cu raportul de expertiză, că și acest bun a fost achiziționat anterior căsătoriei, fiind prin urmare bun propriu al pârâtului G. I..
Așa cum instanța a reținut mai sus, în masa succesorală nu se includ doar elemente de activ ci și de pasiv.
Conform dispozițiilor legale dar și doctrinei și jurisprudenței, pasivul succesoral se compune din datoriile succesiunii, sarcinile succesiunii precum și din plata legatelor particulare care nu au ca obiect bunuri individual determinate. Sub aspectul primei componente a pasivului succesoral, instanța reține că datoriile succesiunii cuprind obligațiile născute în timpul vieții lui de cuius care îl țin pe acesta la plată la data deschiderii moștenirii, indiferent dacă izvorul acestora este contractual sau delictual. Instanța constată că nu există asemenea datorii născute în timpul vieții defunctei G. I..
Instanța reține totodată că, în această componentă, dar și în pasivul succesoral ca întreg, nu sunt incluse cheltuielile efectuate de un succesor ținut la obligația legală de întreținere, singur, fără participarea celorlalți succesori ținuți și ei la această obligație, fiind vorba de un raport direct între succesorii ținuți in solidum la obligația legală de întreținere, fără implicarea patrimoniului succesoral.
Prin urmare, instanța nu poate da curs solicitării pârâților reclamanți reconvenționali de a include în pasivul moștenirii cheltuielile efectuate de aceștia pe parcursul vieții defunctei cu tratamentele medicamentoase și îngrijirea acesteia.
Spre deosebire de datoriile succesiunii, care constituie pasivul moștenirii stricto sensu întrucât sunt obligații care îl țineau pe defunct la data decesului, sarcinile moștenirii sunt obligații care se nasc după data deschiderii moștenirii, dar care decurg din faptul decesului lui de cuius. Fiind urmarea directă morții defunctului, aceste obligații sunt asimilate datoriilor propriu-zise ale succesiunii, urmând regimul juridic al acestora, cu toate că se nasc după deschiderea moștenirii. În această categorie se includ cheltuielile legate de înmormântare, fiind vorba atât de înmormântarea propriu-zisă cât și de slujbele religioase de pomenire ulterioare acesteia, în măsura în care nu sunt excesive cu starea materială a celui decedat.
În speță, instanța reține că în principiu, cheltuielile de înmormântare au fost suportate de pârâtul G. I., așa cum reiese din declarația martorului M. I. (f. 2 Vol. II) și a martorei Țarcă A. (f.325), aspect necontestat totodată de reclamanții pârâți reconvenționali. Din declarația martorului M. I. reiese că pârâtul G. I. a achitat suma de 500 lei la un serviciu de pompe funebre de unde a achiziționat sicriul și alte obiecte funerare necesare, precum și pentru transportul defunctei de la locuință la capelă, suma de 450 lei pentru locul de veci al defunctei, aspect care este dovedit și de chitanță de la fila 64 din vol. II, suma de 400 lei pentru cozonaci și colaci și suma de 1.500 pentru pomană.
Din declarația martorului B. C. (f. 1 vol. II) și din înscrisurile de la filele 268-269, instanța reține că reclamantul pârât reconvențional C. C. M. a cheltuit suma de 81 lei cu titlu de cheltuieli de înmormântare constând în: 35 lei transport persoane în timpul înmormântării, 46 lei suc și rulade pentru seara de priveghi.
Prin urmare, instanța reține că în total cuantumul cheluielilor de înmormântare s-a ridicat la suma de 2.931 lei. În vederea stabilirii pasivului succesoral, din totalul cheltuielilor de înmormântare avansate, se va scădea suma de 1270 lei primită drept ajutor pentru înmormântare (această sumă a fost ridicată de către pârâtul Gărdău I.), rezultând un pasiv succesoral în cuantum de 1661 lei.
Instanța constată că, fiind în prezența unei moșteniri legale, nu se pune problema plății unor legate, liberalități ce puteau fi instituite doar prin intermediul unui testament.
Prin prisma celor expuse mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 111 C.pr.civ. raportat la art. 644 C.civ., art. 651, art. 659, art. 669, art. 800, art. 888 C.civ. instanța va constata că masa succesorală rămasă după defuncta G. I., decedată la data de 27.11.2007, se compune din activ brut: un birou de lucru în valoare de 225 lei; un scaun cu spătar din lemn, tapițat la șezut și spătar în valoare de 75 lei; un număr de 40 de acțiuni deținute în baza Certificatului de acționar nr._/23.07.1996, S.C. ”Electroprecizia” S.A. S., în valoare de 141,14 lei; un drept de creanță constând în ½ din valoarea îmbunătățirilor aduse imobilului apartament situat în localitatea Aiud, ..11, ., ., adică ½ din 3.858 lei= 1,929 lei; ½ din 1 mașină de spălat în valoare de 190,00 lei, (1/2 x 190= 95 lei); ½ din 1 storcător de fructe manual, în valoare de 25 lei (1/2 x 25= 12,5 lei) și pasiv constând în cheltuieli de înmormântare în cuantum de 1661 lei, iar moștenitori legali ai defunctei sunt: reclamanții pârâți reconvenționali C. M. E. și C. C. M., în calitate de fii ai defunctei din prima căsătorie, pârâta reclamnată reconvențională G. O., în calitate de fiică a defunctei din a doua căsătorie și pârâtul G. I., în calitate de soț supravețuitor.
Având în vedere că s-a stabilit conținutul masei succesorale, instanța va determina în continuare cota ce îi revine fiecărui moștenitor.
Astfel, potrivit art. 1 din Legea nr. 319/1944, soțului supravețuitor îi revine în concurs cu descendenții defunctului, indiferent de gradul de rudenie cu defunctul și de numărul acestora, ¼ din moștenire.
Datorită faptului că Legea nr. 319/1944 a conferit soțului supravețuitor drepturi succesorale proprii, fără a modifica dispozițiile Codului civil care reglementează drepturile succesorale ale celorlalți moștenitori legali, s-a ajuns la concluzia că atunci când soțul supravețuitor vine la moștenire în concurs cu oricare dintre clasele de moștenitori se va proceda mai întâi la stabilirea cotei soțului supravețuitor raportat la întreaga moștenire, după care partea de moștenire rămasă se va împărți între ceilalți moștenitori conform cotelor de moștenire prevăzute de lege.
În aceste condiții, instanța va stabili mai întâi cota soțului supravețuitor, pârâtul G. I., aceasta fiind de ¼ din întreaga moștenire, având în vedere că soțul vine în concurs cu prima clasă de moștenitori, urmând ca, partea din moștenire de ¾ să fie împărțită în mod egal între cei trei copii ai defunctei, astfel: o cotă de ¼ în favoarea reclamantului pârât reconvențional C. M. E., o cotă de ¼ în favoarea reclamantului pârât reconvențional C. C. M. și o cotă de ¼ în favoarea pârâtei reclamantă reconvențional Gărdăuș O..
În vederea stabilirii masei de calcul asupra cărei se vor imputa cotele ce se cuvin fiecăruia dintre cei patru moștenitori, instanța va proceda la stabilirea activului net prin scăderea pasivului succesoral din activul brut. Astfel, așa cum instanța a reținut mai sus, valoarea bunurilor ce intră în activul brut, este de 2477,64 lei iar pasivul este în cuantum de 1.661 lei, rezultând un activ net total în cuantum de 816,64 lei.
Prin urmare, fiecare din cei patru moștenitori ar fi îndreptățit la o cotă-parte de ¼ din 816,64 lei, adică la suma de 204,16 lei cu titlu de moștenire.
Totodată, pasivul succesoral total de 1661 lei va fi suportat tot în cote egale de 1/4 fiecare, revenindu-i fiecărui moștenitor obligația de a fi contribuit la cheltuielile de înmormântare cu o cotă-parte în cuantum de 415,25 de lei. Dacă nu ar fi existat pasivul succesoral în cuantum de 1661 lei, fiecare dintre succesori ar fi moștenit efectiv o cotă-parte în valoare de 619,41 lei, însă având în vedere că aceștia sunt obligați și la suportarea pasivului, constând în cheltuieli de înmormântare, cota-parte din moștenire ce i se va cuveni efectiv fiecărui moștenitor este în valoare de 204,16 lei.
În acest context, instanța reține că pârâtul G. I. a avansat din fonduri proprii cu titlu de cheltuieli de înmormântare (fără a lua în calcul ajutorul de înmormântare) suma de 1580 de lei, deși cota sa parte din pasiv, egală cu a celorlați, nu depășea 415,25 lei. Cheltuieli de înmormântare în cuantum de 81 lei au fost făcute și de reclamantul C. C. M., urmând ca acesta să fie obligat în continuare la plata sumei de 334,25 lei, și nu de 415,25 lei.
Având în vedere că pârâtul G. I. a suportat cea mai mare parte din pasiv, instanța constată că în patrimoniul acestuia s-a născut un drept de creanță, acesta având calitatea de creditor față de ceilalți trei moștenitori.
Prin urmare, instanța va obliga pe reclamantul pârât reconvențional la plata sumei de 414,25 lei, pe reclamantul pârât reconvențional C. C. M. la plata sumei de 334,25 lei și pe pârâta reclamantă reconvențional G. O. la plata sumei de 415,25 lei, către pârâtul reclamant reconvențional G. I..
Întrucât, părțile nu s-au înțeles în privința realizării unui partaj amiabil, instanța va proceda la sistarea indiviziunii asupra bunurilor aflate în masa succesorală, procedând la formarea a două loturi și atribuirea lor, urmând ca în cazul în care loturile nu sunt egale ca valoare, ele să fie întregite printr-o sumă de bani.
Potrivit art. 673 indice 9 C.pr.civ., la formarea și atribuirea loturilor instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coprorprietarilor sau altele asemenea.
Raportat la aceste dispoziții și la datele dosarului, instanța, ținând cont și de faptul că în activ sunt incluse și anumite bunuri în natură, va proceda la formarea următoarelor loturi: în lotul ce va fi atribuit reclamanților C. M. E. și C. C. M., se vor regăsi biroul de lucru și saunul tapițat, așa cum s-a solicitat. Întrucât valoarea însumată a acestor bunuri este de 300 lei, până la cota de 408,32 lei ce le revine celor doi, instanța va include și un drept de creanță în cuantum de 108,32 lei, parte din contravaloarea îmbunătățirilor efectuate la imobilul apartament situat în Aiud, ..11, .,. în lotul ce va fi atribuit pârâților reclamanți reconvenționali G. I. și G. O., se vor regăsi, în natură, mașina de spălat și storcătorul de fructe, precum și un drept de creanță în cuantum de 300,82 lei, reprezentând contravaloarea imbunătățirilor aduse apartamentului situat în Aiud, ..11, .,..
Având în vedere că cele două loturi sunt egale ca valoare, instanța reține că nu se impune întregirea și egalizare lor prin plata vreunei sulte.
În concluzie, raportat la toate cele expuse mai sus, instanța va admite în parte atât cererea de chemare în judecată formulată, precizată și completată de reclamanții C. M. E. și C. C. M. în contradictoriu cu pârâții G. I. și G. O., cât și acțiunea reconvențională formulată de pârâții reclamanți reconvenționali G. I. și G. O. în contradictoriu cu reclamanții pârâți reconvenționali C. M. E. și C. C. M..
Potrivit art. 274 alin. 1 C.pr.civ. partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată. Instanța reține că ambele părți au căzut în pretenții, prin admiterea în parte a cererilor formulate. În ceea ce privește cheltuielile de judecată efectuate de către părți, instanța reține următoarele: reclamanții au efectuat cheltuieli în cuantum de 1226 lei din care 750 lei onorariu avocațial (f. 282, 283), 400 lei onorariu expert (f. 69, 75, 112, 114) și 76 lei parte din taxa judiciară de timbru (f. 20). Suma de 2471,20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și onorarii experți, sumă care ar fi trebuit să fie avansată de reclamanți, a făcut obiectul ajutorului public judiciar, urmând ca în temeiul art. 19 alin. 1 din O.U.G. nr. 51/2008, aceste cheltuieli să rămână în sarcina statului.
Pârâții au efectuat cheltuieli de judecată în cuantum de 206 lei (f. 232) reprezentând taxă judiciară de timbru.
Având în vedere că dezbaterea succesiunii și sistarea indiviziunii a profitat atât reclamanților cât și pârâților, instanța va proceda la compensarea cheltuielilor de judecată, urmând ca în urma compensării, pârâții reclamanți reconvenționali să fie obligați la plata sumei de 1.020 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În consecința instanța va obliga pe pârâții reclamanți reconvenționali G. I. și G. O. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.020 lei către reclamanții pârâți reconvenționali C. Mirecea E. și C. C. M..”
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul G. I. solicitând schimbarea în parte a acesteia, sub aspectul dispoziției de acordare a cheltuielilor de judecată invocând în drept dispozițiile art 304 pct 9, 304 ind. 1 și 274 Cod pr. civilă.
În expunerea de motive arată că se impunea compensarea cheltuielilor de judecată câtă vreme o mare parte din bunurile indicate de reclamanți nu s-a constatat a face parte din masa succesorală, existând astfel o culpă procesuală în sarcina acestora, care urma a fi materializată prin penalizarea de la dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în raport de critica invocată se constată că recursul este nefondat urmând a fi respins.
În acest sens se constată că în mod corect au fost obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1020 lei, instanța reținând poziția procesuală a acestora față de cererea principală formulată în cauză și dispozițiile art 274, 276 Cod pr. civilă.
Taxa judiciară de timbru achitată de reclamanții intimați precum și onorariile experților numiți în cauză pentru efectuarea expertizelor de specialitate au fost suportate de către reclamanții intimați care au avansat o parte a acestora, iar pentru diferență au solicitat acordarea ajutorului public judiciar în baza OUG 51/2008.
Pârâții intimați, nu se poate aprecia că au avut o poziție de achiesare la pretențiile reclamanților, câtă vreme au invocat o . excepții și de asemenea, nu au recunoscut în întregime bunurile solicitate a fi cuprinse în masa succesorală a defunctei.
În acest sens, având în vedere poziția procesuală a pârâților față de acțiunea principală care conținând mai multe capete de cerere a generat în sarcina acestora cheltuieli mai mari, raportat la soluția adoptată de prima instanță de admitere în parte a ambelor cereri, se apreciază că în mod corect s-a făcut aplicabilitatea art 276 C. pr. civilă, dispunându-se compensarea cheltuielilor de judecată până la concurența celei mai mici și în final obligarea pârâților la plata sumei de 1020 lei cheltuieli de judecată rezultate în urma compensării.
Se constată astfel că s-a procedat la compensarea onorariilor de avocați și a onorariilor de experți avându-se în vedere de asemenea și taxa judiciară de timbru achitată pentru acțiunea reconvențională, neputându-se reține susținerea recurentului cu privire la existența unei culpe procesuale a intimaților câtă vreme aceștia au renunțat prin declarațiile date în fața primei instanțe la petitul 3 al acțiunii introductive.
Pentru considerentele expuse, recursul de față se privește a fi nefondat, în baza art. 312 NCPC urmând a fi respins, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamanților intimați în sumă de 200 lei reprezentând onorariu avocațial dovedit cu chitanța depusă la fila 15 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul G. I. împotriva sentinței civile nr. 759/2014 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar_ .
Obligă recurentul la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamanților intimați, în sumă de 200 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.05.2015 .
Președinte, L. D. | Judecător, L. V. | Judecător, A. S. C. |
Grefier, F. M. |
Red VL
Dact.MF 2 ex/4.08.2015
Jud fond F. L.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 309/2015. Tribunalul ALBA | Anulare act. Sentința nr. 140/2015. Tribunalul ALBA → |
|---|
