Contestaţie la executare. Sentința nr. 449/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 449/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 449/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 449/A/2015
Ședința publică de la 25 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. B. P.
Judecător I. S.
Grefier N. C.
Pe rol judecarea apelului formulat de reclamanții apelanți G. E. C. și G. V., împotriva Sentinței civile nr. 7/2015 pronunțată de Judecătoria Aiud în Dosar civil nr._ în contradictoriu cu intimatul B. V., având ca obiect-contestație la executare suspendare executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av.I. GhețieBodea V., lipsă fiind apelanții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mandatarul intimatului B., av.I. G., depune la dosar copia Procesului Verbal de predare silită a bunurilor imobile, învederând astfel că apelul de față a rămas fără obiect.
Instanța constată apelul în stare de judecată, motiv pentru care declară închisă probațiunea și acordă cuvântul părților.
Mandatarul intimatului solicită respingerea apelului și menținerea sentinței de fond ca fiind temeinică și legală, apreciind că la acest moment apelul de față a rămas fără obiect.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față,
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Aiud, sub dosar nr._, contestatorii G. E. C. și G. V. au solicitat, în contradictoriu cu intimatul B. V., ca prin hotărâre judecătorească:
- să se dispună anularea tuturor formelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr.414/2014 de către executorul judecătoresc A. M. V. în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civila nr. 1401/2013 pronunțata de către Judecătoria Aiud;
- să se dispună suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a prezentului dosar având ca obiect contestației la executare.
Prin Sentința civilă nr. 7/2015 pronunțată de Judecătoria Aiud în Dosar civil nr._ a fost respinsă cererea de suspendare a executării silite și contestația la executare formulată de contestatorii G. E. C. și G. V., împotriva formelor de executare silită întocmite în Dosar execuțional nr. 414/2014 al executorului judecătoresc A. M. V. și în contradictoriu cu intimatul B. V..
Pentru a pronunța aces6tă sentință, prima instanță a reținut următoarele:
„Prin sentința civila nr.1401/29.11.2013 pronunțată în dosar nr._, Judecătoria Aiud a admis acțiunea civila formulată de reclamantul B. V. dispus evacuarea pârâților GRAZAV E. C., G. V., G. G. și G. E. (contestatori în prezentul dosar) din imobilul înscris în CF_-C1-U4 Ocna M., nr. top 1210/1/8/23/XIII, situat administrativ în Ocna M., .. 29, ..
Creditorul B. V. a pus în executare titlul executoriu mai sus menționat prin cererea înregistrată la B.E.J. “A. M. V.” sub dosar nr. 414/2014, urmărirea silită fiind încuviințată de Judecătoria Aiud, ca instanța de executare, prin încheierea din 14.10.2014 pronunțată în dos. nr._ .
Instanța apreciază ca acțiunea civila promovata de contestatorii G. E. C. și G. V. este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge ca atare, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art.711 C.proc.civ., text de lege invocat de contestatori ca temei juridic al acțiunii, “împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare”. De asemenea, se poate face contestație la executare în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii. Prin urmare, persoana care recurge la calea contestației la executare împotriva unui titlu executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească este ținută să invoce neregularitatea în ceea ce privește modul in care organul de executare înțelege sa aplice dispozițiile legale care reglementează procedura urmăririi silite.
Conform art. 622 alin. 1 C.proc.civ., “obligația stabilita prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.”
În motivarea contestației la executare, contestatorii se prevalează de un drept de retenție invocat într-un proces intentat ulterior, drept de care nu au uzat în cadrul procesului în care s-a pronunțat hotărârea de evacuare, astfel că existența unu i proces pe rolul instanței prin care se solicită recunoașterea unui drept de retenție contestatorilor asupra imobilului din care au fost evacuați nu justifică admiterea contestației la executare, având în vedere faptul că contestatorii nu se pot sprijini în motivarea contestației decât pe vicii și nelegalități ale actelor de procedură ulterioare ce se execută și nu pe aceste motive de fond ce nu se încadrează în dispozițiile art.711 Cod procedură civilă.
Instanța constată astfel că sentința civilă nr.1401/2013 a Judecătoriei Aiud, care constituie titlu executoriu a rămas definitivă prin decizia civilă nr.163/16.05.2014 iar executorul judecătoresc nu a făcut altceva, din acest punct de vedere, decât să respecte dispozițiile legale care reglementează executarea silita, si anume de a da curs cererii creditorilor in baza titlului executoriu prezentat.
De altfel, instanța de executare a încuviințat cererea creditorului, încheierea nr.502/2014 pronunțată în dosarul Judecătoriei Aiud nr._ fiind absolut legală și temeinică, instanța ținând seama la pronunțarea ei inclusiv de prevederile articolului antementionat din Codul de procedura civila, astfel ca apărarea contestatorilor in sensul admisibilității instituirii unui drept de retenție pe această cale apare ca inadmisibilă, urmând a fi înlăturată.
De altfel, pentru ca societatea a cărei evacuare s-a obținut pe cale judecătorească să nu fie prejudiciata printr-o executare nelegala, creditorii Boberly cunoscând împrejurarea ca a avut loc o așa-zisa schimbare de sediu, insa doar in fapt, aceștia au solicitat executorului judecătoresc prin cererea de executare silita sa fie citata la fiecare act de urmărire si d-na S. A. C., administratorul societății, domiciliata in loc. Timisoara, .. 31, jud. Timis.
In concluzie, în ceea ce privește modul de desfășurare a executării silite, măsura în care organul de executare a respectat dispozițiile Codului de procedura civila in materie, instanța apreciază ca executorul judecătoresc nu a încălcat nici o prevedere legala, astfel încât aceasta a fost efectuata in concordanta cu normele de drept instituite de legiuitor, neimpunându-se anularea formelor de executare din dosarul execuțional nr. 414/2014 al B.E.J. „A. M. V.”.
Având în vedere aceste considerente, precum si textele de lege invocate, instanța va respinge contestația la executare, potrivit dispozitivului ce face parte integranta din prezenta hotărâre.
Referitor la suspendarea executării silite, cum acest petit a rămas fără obiect, urmează a fi respins, o eventuala suspendare producându-si efectele numai pana la pronunțarea pe fondul cauzei, si nu pana la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
Va dispune comunicarea către executorul judecătoresc, din oficiu, de îndată, a prezentei hotărâri, după rămânerea ei definitivă”.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel contestatorii G. E. C. și G. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând schimbarea în tot a acesteia, în sensul respingerii contestației la executare.
În motivarea apelului s-au formulat următoarele critici la adresa sentinței apelate:
Se susține că în mod nelegal instanța de fond prin hotărârea atacată a apreciat că, existența unui proces pe rolul instanței prin care contestatorii solicită recunoașterea unui drept de retenție asupra imobilului din care s-a dispus evacuarea acestora, nu justifică admiterea contestației la executare întrucât sunt motive de fond ce nu se încadrează în disp. art. 711 cod proc.civ.
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Aiud sub dosar nr._ au solicitat instanței obligarea intimatului la plata sumei de 12.270 lei reprezentând contravaloarea investițiilor efectuate în apartamentul în care locuiesc și din care s-a solicitat evacuarea acestora, cât și instituirea unui drept de retenție asupra apartamentului până la achitarea contra valorii investițiilor.
Mai arată contestatorii că locuiesc în apartamentul proprietatea intimatului din anul 2003, urmare a propunerii acestuia de a face schimb de locuințe. Înțelegerea acestora a fost materializată prin încheierea înscrisului sub semnătură privată intitulat „ Precontract-schimb de locuință”, la data de 4.08.2003.
Instituirea dreptului de retenție susțin contestatorii că le dă dreptul să rețină bunul imobil al intimatului, să refuze deci restituirea, până când intimatul titular al bunului le va plăti suma pe care au achitat-o cu îmbunătățirile aduse apartamentului.
Față de cele expuse, apreciază că, invocarea dreptului de retenție în cadrul contestației la executare este admisibilă.
Potrivit disp. art. 718 NCPCiv susțin contestatorii că se impune suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a prezentei contestații întrucât, prin continuarea executării, sunt prejudiciați neavând unde să se mute de îndată, pe timp de iarnă cu cei doi copii minori elevi și să le ofere condiții optime de trai. De asemenea, pentru conservarea îmbunătățirilor pe care le-au adus apartamentului
proprietatea intimatului în vederea evaluării lor și despăgubirii contestatorilor la valoarea reală, astfel că se impune admiterea cererii.
În drept s-au invocat prev. art. 466 și urm cod proc.civ.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor aduse acesteia de apelanți, tribunalul reține următoarele:
Susținerile apelanților privind un drept de retenție al acestora asupra căruia se poartă executarea silită din dosarul execuțional nr. 414/2014 al B. A. M. V., nu au suport într-un titlu –hotărârea judecătorească prin care acest drept să fi fost instituit. La data prezentei s-a probat doar existența pe rolul instanței a unei acțiuni civile prin care, printre altele, se solicită și instituirea dreptului de retenție în favoarea contestatorilor – apelanți asupra imobilului-apartament din care s-a pornit evacuarea silită a acestora. Așadar, această critică nu poate fi reținută în combaterea legalității și temeiniciei sentinței apelate.
În ceea ce privește evacuarea prin executare silită a contestatorilor, se constată că aceasta, de asemenea, este legală și temeinică, existând un titlu executor în acest sens, respectiv Sentința Civilă nr. 1401/2013 pronunțată de Judecătoria Aiud, irevocabilă.
Față de cele mai sus reținute, prezentul apel va fi respins ca nefundat, cu obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei reprezentând onorariul de avocat suportat de intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respins apelul declarat de contestatorii G. E. C. și G. V., împotriva sentinței civile 7/2015 pronunțată de Judecătoria Aiud, în Dosar civil_ .
Obligă apelanții să plătească în favoarea intimatei suma de 500 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25.06.2015.
Președinte, G. B. P. | Judecător, I. S. | |
Grefier, N. C. |
Red.B.P.G.
Tehnored.C.N.-4exp.
4.11.2015
Judecător fond:
M. L. V.
| ← Succesiune. Sentința nr. 1070/2015. Tribunalul ALBA | Expropriere. Sentința nr. 1209/2015. Tribunalul ALBA → |
|---|
