Grăniţuire. Hotărâre din 13-01-2015, Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 13-01-2015 în dosarul nr. 5/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 5/2015
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. D.
Judecător D. G.
Judecător L. P. P.
Grefier sef R. D.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanții B. A. și B. L. împotriva sentinței civile nr. 339/2014 pronunțată de Judecătoria S. în dosar civil nr._ în contradictoriu cu intimații I. C., M. Z., I. J., B. M., B. M., T. S., T. M., G. I..
Obiectul cauzei grănițuire .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în instanță avocat T. F. pentru reclamanții recurenți B. A. și B. L., avocat C. D. pentru intimații I. C. și I. J. și avocat V. N. S. pentru intimatul M. Z..
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Avocat T. F. – mandatara reclamanților recurenți depune la dosar răspunsul primit de la Ministerul Afacerilor Interne - Arhivele Naționale - din care rezultă că nu deține documentele solicitate de recurenți.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat T. F. – mandatara reclamanților recurenți, susține recursul așa cum a fost formulat, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând cauza admiterea acțiunii.
Susține că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, fiind rezultatul unei interpretări greșite a legii.
Instanța de fond a apreciat că reclamanții au fost de acord cu varianta propusă de expertul R. R. în completarea raportului de expertiză varianta I. Susține că au fost de acord cu varianta nr. II din planul de situație nr. 3 și aceasta doar pentru faptul că au fost respinse obiecțiunile la raportul de expertiză.
Instanța de fond a admis grănițuirea pe varianta nr. I, drept urmare a constatat că reclamanții ocupă abuziv 159 mp din proprietatea pârâtului I. și i-a obligat pe reclamanți să predea această suprafață în pașnică folosință. Prin această soluție terenul proprietatea reclamanților o fost diminuată de la 1079 mp suprafața de carte funciară, respectiv de la 881 mp suprafața existentă la 772 mp iar suprafața aferentă nr. top 193/2/1 – proprietatea pârâților I. este mărită .
Or, prin această soluție instanța a realizat un plus petit, reclamanții reconvenționali nu au solicitat nici un moment rectificarea în plus a suprafeței de carte funciară.
Instanța de fond și-a argumentat soluția pronunțată și pe depozițiile martorilor audiați, însă depozițiile acestora au fost interpretate trunchiat.Se susține că proprietatea pârâților I. nu a avut niciodată un semn vechi de hotar înspre proprietatea reclamanților recurenți B.. Acest gard a fost edificat doar în anul 2002, fiind contestat permanent.
S-a făcut dovada delimitării terenurilor prin raportul de expertiză. Susține că varianta II din raportul de expertiză este cea corectă, conform căreia toate părțile urmează că folosească suprafețele de teren conform dreptului lor de proprietate.
Pentru aceste considerente și având în vedere motivele de recurs formulate în scris, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru.
Avocat C. D. – mandatara intimaților I. C. și I. J., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, avându-se în vedere motivele din întâmpinarea depusă la dosar.
Susține că motivul de recurs invocat pe prev. art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă vizând acordarea unui plus petit – este nefondat. Este vorba despre o eroare materială care poate fi îndreptată în condițiile art. 281 ind. 1 Cod procedură civilă la cererea părților sau din oficiu.
Celelalte aspecte invocate sunt nefondate.
În mod greșit susțin recurenții faptul că instanța de fond și-a argumentat soluția pe depozițiile martorilor care au fost interpretate trunchiat așa încât concluzia la care a ajuns este una eronată.
În realitate, instanța de fond a analizat probatoriul administrat în cauză și a dat eficiență depozițiilor martorilor care s-au coroborat cu restul probatoriului administrat, respectiv înscrisurile depuse la dosar, interogatoriul părților și concluziile raportului de expertiză.
Instanța de fond a acordat o valoare probatorie importantă depoziției martorei Ș. A. întrucât toți martorii audiați în cauză au făcut referire la faptul că aceasta a folosit o grădină aflată în vecinătatea imobilului recurenților..
Intimații I. au devenit codevălmași asupra imobilului situat administrativ în P. . județul A. în anul 1993 cu titlu de donație și vânzare – cumpărare. De la părinții intimatului Ilisoiu care au dobândit imobilul încă din anul 1958.
Recurenții au desființat gardul care separa cele două proprietăți și cu acea plasă de sârmă au închis accesul intimaților I. la grădina proprietatea acestora, blocându-le accesul la poarta din . rezultă atât din concluziile raportului de expertiză cât și din răspunsul la interogator al recurenților și al intimatului B. .
Pentru aceste considerente și având în vedere motivele din întâmpinarea formulată, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate cu cheltuieli de judecată.
Avocat V. S. N. - mandatarul intimatului Z. M. - solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
În mod corect instanța de fond a stabilit linia de graniță la limita proprietăților pe amplasamentului vechiului gard.
Solicită a se observa că prin acțiunea introductivă nu s-a formulat o acțiune în revendicare față de intimatul Z., și sub acest aspect sentința instanței de fond este temeinică și legală.
Susține că între imobile a existat gard care delimita proprietățile.
În acest sens în cauză au fost audiați martori atât din partea reclamanților cât și din partea intimatului care au relevat faptul că între proprietatea intimatului și cea a recurenților a existat un gard care delimita cele două proprietăți fiind în același timp un semn exterior de hotar. Acel gard a fost desființat de reclamanți în momentul în care au edificat construcția.
Intimatul nu folosește și nu a folosit niciodată o suprafață mai mare decât cea înscrisă în CF, de altfel nici în urma efectuării raportului de expertiză întocmit în cauză nu a rezultat că intimatul împreună cu ceilalți vecini folosește o suprafață mai mare de teren.
Față de aceste considerente și având în vedere motivele din întâmpinarea depusă la dosar solicită respingerea recursului cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat conform chitanței pe care o va depune la dosar.
Instanța lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 339/2014 Judecătoria S. a respins excepția lipsei calității procesuale pasive.
A respins excepția lipsei de interes .
A luat act de renunțarea la judecată în contradictoriu cu pârâții Thiess S. și Thiess M. .
S-a respins acțiunea principală formulată de reclamanții B. A. și B. L., ambii cu domiciliul în P., ., J. A. față de pârâtul G. I., cu domiciliul în P., nr. 74, jud. A..
S-a admis în parte acțiunea principală formulată de reclamanții B. A. și B. L., ambii cu domiciliul în P., ., J. A. în contradictoriu cu pârâții: I. R. C. ȘI I. J. ambii cu domiciliu în P., ., J. A. ; Z. M. cu domiciliul în com. SĂSCIORI, C., ., nr. 83, J. A.
S-a admis în parte acțiunea reconvențională formulată de reclamanții reconvenționali I. R. C. ȘI I. J. ambii cu domiciliu în P., ., J. A. în contradictoriu cu pârâții reconvenționali B. A. și B. L., ambii cu domiciliul în P., ., J. A. ; Z. M. cu domiciliul în com. SĂSCIORI, C., ., nr. 83, J. A.; B. M. și B. M., ambii cu domiciliul în P. ., jud. A..
S-a stabilit linia de graniță dintre imobilul proprietatea reclamanților principali B. A. si B. L., situat administrativ in S.-Petresti, ., jud.A. înscris in C.F. 73 974, nr.top.l93/2/2-arabil în suprafața de 746 mp și imobilul proprietatea pârâtului M. Z. înscris in C.F._, nr.top.199 în suprafața de 741 mp, prin punctele 10-11-12 din planul de situație nr.2, varianta nr.1 din completarea la raportul de expertiza întocmit de expert R. R.
S-a stabilit linia de graniță dintre imobilul proprietatea reclamanților principali B. A. si B. L., situat administrativ in S.-Petresti, ., jud.A. înscris in C.F. 73 974, nr.top.l93/2/2-arabil în suprafața de 746 mp și imobilul proprietatea pârâților I. R. și I. J., înscris în C.F._ top 193/2/1, în suprafață de 144 mp, prin punctele 21-22 din planul de situație nr.2, varianta nr.1 din completarea la raportul de expertiza întocmit de expert R. R..
S-a stabilit linia de granița ce desparte imobilul proprietatea reclamanților reconvenționali înscris in C.F._ S., nr.top.193/2/1-gradina in suprafața de 144 mp, de imobilul proprietatea paraților reconvenționali B. M. si B. M. situat administrativ in S.-Petresti, ., jud.A. înscris in C.F._, prin punctele 24-25-26-27 din planul de situație nr.2, varianta nr.1 din completarea la raportul de expertiza întocmit de expert R. R. ;
Au fost obligați parații reconvenționali B. A. si B. L. sa predea reclamanților reconvenționali în pașnica folosința suprafața de 159 mp înscrisă in C.F._ S. nr.top.193/2/1, urmând ca pe viitor aceștia sa se abțină de la orice act de natura a tulbura posesia reclamanților reconvenționali.
S-a respins în rest cele două acțiuni.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
„
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub dosar nr._, reclamanții B. A. și B. L. au solicitat inițial in contradictoriu cu pârâții ILISOIU C. și M. Z. să se dispună stabilirea liniei de granița ce separa proprietatea reclamanților de cea a
paraților (vecinii din dreapta si din stânga imobilului), in urma raportului de expertiza ce se va efectua in cauza și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecata, in situația in care vor formula opoziție la admiterea prezentei acțiuni.
In motivare, reclamanții au arătat că sunt proprietarii imobilului situat in Petresti ,., jud.A. -casa si gradina intravilan,înscris in CF_ S.,(provenita din conversia de pe hârtie a CF 2735Petresti), nr top_ -teren intravilan in suprafața de 1079 mp si nr. top_-C1 – construcții. Acest imobil a fost dobândit cu titlul de vânzare cumpărare in anul1999, iar pe acest teren, reclamanții au edificat o construcție cu destinația casa de locuit.
Parații sunt proprietarii imobilelor învecinate.
F. de împrejurarea ca, încercând sa-si stabilească corect limitele de hotar, printr-un expert topometrist, reclamanții au constatat ca le lipsesc cca 600 mp motiv pentru care au promovat prezenta acțiune, aceștia rezervându-si dreptul de a solicita si revendicarea terenului după ce raportul de expertiza ce se va efectua in cauza va stabili in posesia cui se afla diferența de teren .
In drept s-au invocat disp. art.480,584,615 Cod Civil, art. 274 C.P.C..
Pârâtul Z. M. prin mandatar, a depus întâmpinare la acțiunea principală formulată de reclamanți prin care, in principal, au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive precum si cea a lipsei de interes a reclamanților in cauza, iar pe fondul cauzei au solicitat respingerea acțiunii pe motiv că reclamanții, prin acțiunea promovată, nu au înțeles sa facă dovada faptului că imobilul teren care se cere a fi grănițuit este învecinat limitrof cu imobilul aflat in proprietatea sa, înscris in C.F. 1261 Petresti, gradina intravilan. Totodată, in subsidiar a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii civile promovate in prezentul dosar motivând că este proprietarul tabular asupra imobilului situat gradina intravilan in suprafața totala de 1419 mp. Încă de la momentul dobândirii acestui teren, dobândit prin succesiune in baza certificatului de moștenitor si a actului de partaj succesoral, limita de granița dintre acesta si terenurile învecinate a fost păstrată in același loc unde se afla si astăzi si mai mult decât atât suprafața înscrisa in cartea funciara este de altfel si suprafața pe care o deține in posesie si folosința faptica.
Față de împrejurarea că din extrasul Cf 2740 Petresti rezultă că proprietari ai imobilului învecinat cu reclamanții sunt ambii soți Ilisoiu, prin precizarea de acțiune depusă la termenul din 31.05.2012 reclamanții au solicitat introducerea in cauză in calitate de pârâtă și a d-nei Ilisoiu J..
Pârâții Ilisoiu C. și Ilisoiu J. au formulat întâmpinare și acțiune reconvențională (f. 38-39) prin care au solicitat in contradictoriu cu parații-reconvenționali B. A., B. L. și M. Z. să se stabilească linia de graniță ( hotar) ce desparte imobilul proprietatea reclamanților reconvenționali situat administrativ in S.-Petresti, ., jud.A. înscris in C.F._ S., nr.top. 193/2/1-gradina in suprafața de 144 mp, C.F._ S., nr.top. 194/1-gradina in suprafața de 368 mp si nr.top. 195-curte si casa in suprafața de 1234 mp si C.F._ S., nr.top. 194/2-gradina in suprafața de 1942 mp de imobilul proprietatea paraților reconvenționali de ord.1-B. A. si L. situat administrativ in S.-Petresti, ., jud.A. înscris in C.F. 73 974, nr.top. 193/2/2-arabil in suprafața de 1079 mp; obligarea paraților reconvenționali de ord. 1 să predea reclamanților reconvenționali in pașnică folosința gradina aferenta nr.top. 193/2/1 înscris in C.F._ S. pe care aceștia o ocupa fără drept, urmând ca pe viitor aceștia să se abțină de la orice act de natura a tulbura posesia reclamanților reconvenționali; cu cheltuieli de judecata.
In susținerea acțiunii reconvenționale formulate, reclamanții reconvenționali au arătat că au devenit codevălmași asupra imobilului situat administrativ in S.-Petresti, ., jud.A. in anul 1993 cu titlu donație si vânzare-cumpărare. Acest imobil se identifica din punct de vedere al cărtii funciare cu imobilele înscrise in C.F._ S., nr.top. 193/2/1-gradina in suprafața de 144 mp, C.F._ S., nr.top. 194/1-gradina in suprafața de 368 mp si nr.top. 195-curte si casa in suprafața de 1234 mp si C.F._ S., nr.top. 194/2-gradina in suprafața de 1942 mp.
Parații-reconvenționali de ord. 1 au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat administrativ in S.-Petresti, ., jud.A. înscris in C.F._ S. in anul 1999 cu titlu cumpărare. Acest imobilul se învecinează la N cu parte din imobilul proprietatea reclamantului reconvențional, respectiv doar cu gradina aferenta nr.top. 193/2/1 din C.F._ S., teren pe care reclamantul reconvențional avea edificată o poartă care ii asigura accesul in imobil din .> Imobilele in litigiu erau delimitate printr-un gard de sârma, amplasat prin acordul ambelor parți așa încât intre aceștia nu au existat neînțelegeri cu privire la linia de granița.
Ulterior, respectiv in anul 2010, parații-reconvenționali de ord. 1 au desființat gardul care separa cele doua proprietăți si cu acea plasa de sarma au închis accesul reclamantului-reconvențional la gradina proprietatea acestuia, ocupând-o pe nedrept si blocându-i si accesul la poarta din .> In drept s-au invocat art.560-561 si art.563 Noul Cod Civil., art. 115-119 si art.274 C.proc.civ.
Reclamanții –pârâți reconvenționali B. A. și L. prin întâmpinarea formulată la acțiunea reconvențională a reclamanților reconvenționali Ilisoiu R. C. și Ilisoiu J. (f. 57) au arătat că sunt de acord cu admiterea in parte a acțiunii reconvenționale,respectiv cu stabilirea liniei de graniță intre imobilul proprietatea reclamanților si cel învecinat, proprietatea reclamanților reconvenționali. Totodată, nu sunt de acord cu petitul nr.2 al acțiunii, motivat de împrejurarea ca nu ocupa nicio parte din terenul acestora.
Față de împrejurarea că din raportul de expertiză topografică încuviințat și efectuat in cauză de către expertul R. R., rezultă că linia de hotar dintre proprietatea reclamanților B. și a pârâților Ilisoiu nu poate fi stabilită deoarece s-a constatat că imobilul proprietatea numiților B. ocupă o suprafață mai mare decât cea evidențiată in CF, și nu se poate stabili amplasamentul imobilului proprietatea pârâților I., pârâții -reclamanți reconventionali Ilisoiu C. și Ilisoiu J. prin precizarea de acțiune reconvențională(f. 121) au înțeles să extindă cadrul procesual și să cheme in judecată in calitate de pârâți și pe acești vecini ai imobilului, numiții B. M. și B. M. solicitând ca in contradictoriu cu aceștia să fie stabilită linia de granița( hotar) ce desparte imobilul proprietatea reclamanților reconvenționali situat administrativ in S.-Petresti, ., jud.A. inscris in C.F._ S., nr.top. 193/2/1-gradina in suprafața de 144 mp, C.F._ S., nr.top. 194/1-gradina -gradina in suprafața de 368 mp si nr.top. 195-curte si casa in suprafața de 1234 mp si C.F._ S., nr.top. 194/2-gradina in suprafața de 1942 mp de imobilul proprietatea paraților reconvenționali de ord.2-B. M. si M. situat administrativ in S.-Petresti, ., jud.A. înscris in C.F._ S..
Prin precizarea de acțiune reconvențională(f. 134) aceștia au arătat că linia de granița care desparte imobilul proprietatea reclamanților reconvenționali llisoiu de cea a paraților reconvenționali B. este data de gardul de sârma care a despărțit cele doua proprietăți până in anul 2010 si care a fost desființat de către parații B.. Acest gard este materializat pe planul de situație al dlui expert R. R. prin punctele 131-33 si el reprezintă limita dintre nr.top. 193/2/2 proprietatea paraților-reconvenționali B. si nr.top. 193/2/1 proprietatea reclamanților-reconvenționali llisoiu.
De asemenea, la termenul de judecată din 17.09.2013, față de împrejurarea că din CF_ rezultă ca fiind proprietarii terenului învecinat cu terenul reclamanților alături de M. Z. și Thiess S. și M. n. Schuster in cota de 195/476 și G. I. in cota de 44/476, reclamanții au solicitat introducerea in cauză și a acestor vecini ai imobilului, in calitate de pârâți.
Având in vedere că pârâții nou introduși Thiess S. și M. n. Schuster au decedat conform înscrisurilor depuse la dosar, la termenul de judecată din 05.11.2013,instanța a invocat din oficiu lipsa capacității de folosință a acestora, iar la termenul din 03.12.2013, reclamanții prin mandatar au înțeles să renunțe la judecată față de pârâții Thiess S. și M. n. Schuster, deoarece aceștia au fost chemați in judecată din eroare întrucât expertul R. R. i-a identificat ca fiind proprietari ai terenului învecinat cu al reclamanților.
Pârâtul G. I. a depus întâmpinare (f.184) prin care arată că toate imobilele sunt corect grănițuire proprietarii deținând acte legale.
Tot la acest termen de judecată, reclamanții prin mandatar au formulat o completare de acțiune prin care, in contradictoriu cu parații ILISOI R. C., ILISOIU J., având in vedere concluziile raportului de expertiza topografica - expuse in varianta 2 ,plan de situație nr. 3 din raport-, potrivit cărora linia de granița ce desparte proprietățile este data de punctele 14-3-2-15 au solicitat obligarea acestora la predarea suprafeței de 136 mp in favoarea reclamanților, iar pe viitor sa se abțină de la orice act de natura a le conturba posesia.
Pârâții reclamanți reconvenționali Ilisoiu C. și Ilisoiu J. au depus întâmpinare la completarea de acțiune formulată de reclamanți-pârâți reconvenționali prin care arată că aceasta este tardiv formulată și au solicitat disjungerea ei. In susținerea acestei cereri, pârâții reclamanți reconvenționali arată că potrivit dispozițiilor art. 129-130 si 132 C.proc.civ. modificarea sau completarea unei acțiuni nu se poate face decât la prima zi de infatisare sau in cadrul termenului acordat de instanța in acest scop, in forma scrisa si comunicata paratului, orice modificare făcuta după aceasta data neputând fi primita decât daca paratul achiesează.
Astfel, prin cererea introductiva de instanța, reclamanții au susținut ca le lipsește cea 600 mp din terenul pe care îl au in proprietate si, deși aveau posibilitatea ca la primul termen de judecata când procedura de citare a fost completa sa solicite de la parații chemați in judecata revendicarea acestei suprafețe nu au înțeles să facă acest lucru. Apreciază ca primul termen de judecata a reprezentat si prima zi de infatisare asa că cererea de completare făcuta după acest termen este tardiva.
Chiar si in situația in care s-ar susține ca aceasta completare a fost impusa de concluziile raportului de expertiza întocmit in cauza va rugam a observa ca de la data întocmirii completării la raportul de expertiza -11.06.2013- si pana la data de 05.11.2013 au trecut 4 termene in care reclamanții nu au înțeles sa solicite revendicarea suprafeței de teren pretins ocupata.
In drept s-a invocat art. 115 C.proc.civ.
În faza cercetării judecătorești s-au administrat probe testimonial, interogatorii și proba cu expertiza topografică.
Expertul topo a identificat prin lucrarea de expertiză terenurile ce fac obiectul acțiunii principale precum și cele care fac obiectul acțiunii reconvenționale.
Potrivit identificării făcută de expert imobilul proprietatea reclamanților principali B. A. si B. L., situat administrativ in S.-Petresti, ., jud.A. este înscris in C.F. 73 974 S., nr.top.l93/2/2, arabil în suprafața de 746 mp.
Expertul a identificat și imobilul proprietatea pârâtului Z. M. care este înscris in C.F._, nr.top.199 în suprafața de 741 mp; imobilul proprietatea pârâților principali I. R. și I. J., înscris în C.F._ top 193/2/1, precum și terenul înscris în CF_ top.194/2 în suprafață de 144 mp iar imobilul proprietatea paraților reconvenționali B. M. si B. M. este situat administrativ in S.-Petresti, ., jud.A. și înscris în înscris in C.F._, top 193/1 (f.91-114)
Terenul în litigiu însă și care a generat atât acțiunea principală cât și acțiunea reconvențională, este în suprafață reală de 159 mp, înscris in C.F._ S. top.193/2/2.
Potrivit identificării făcută de expert și celor ce rezultă din cartea funciară, această suprafață de teren are ca și proprietari de carte funciară pe reclamanții reconvenționali I. și are o suprafață de C.F. de 144 mp.
Variante de stabilire a liniei de graniță au fost solicitate de părți și efectuate de către expert doar relativ la vecinătățile acestui topografic precum și vecinătatea imobilului proprietatea reclamanților principali înscris in C.F. 73 974 S., nr.top.193/2/2, arabil în suprafața de 746 mp.cu imobilul proprietatea pârâtului M. Z. care este înscris in C.F._, nr.top.199 în suprafața de 741 mp.
În ceea ce privește cadrul procesual, instanța constată că prin precizarea de la f. 170, reclamanții au chemat în judecată, alături de pârâții principali și pe pârâții: T. S., T. M. și G. I..
Ulterior, reclamanții principali au renunțat în fața instanței la judecata în contradictoriu cu T. S. și T. M. însă nu și cu pârâtul G. I..
Față de renunțarea la judecată, instanța va lua act de aceasta, potrivit dreptului de dispoziție al reclamanților principali.
În ceea ce îl privește pe pârâtul G. I., instanța constată că, potrivit identificării făcute de către expert prin lucrarea de expertiză, imobilul proprietatea acestuia nu se învecinează cu proprietatea reclamanților, iar pe de altă parte nu s-a făcut dovada că acest pârât ocupă vreo suprafață de teren din proprietatea reclamaților, astfel încât, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea dedusă judecății față de pârâtul G. I..
În ceea ce privește acțiunea principală în contradictoriu cu pârâtul M. Z. având în vedere și apărările formulate de acest pârât prin întâmpinarea depusă la dosar, instanța constată următoarele:
Potrivit celor reținute prin raportul de expertiză imobilului proprietatea reclamanților principali, înscris in C.F. 73 974 S., nr.top.l93/2/2, arabil în suprafața de 746 mp.cu imobilul proprietatea pârâtului M. Z. care este înscris in C.F._, nr.top.199 în suprafața de 741 mp.
Față de această împrejurare, instanța constată neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de acest pârât.
De asemenea, instanța constată admisibil și întemeiat capătul de cerere prin care se solicită stabilirea liniei de graniță dintre cele două fonduri învecinate, deoarece, nu s-a făcut dovada că prin hotărâre judecătorească sau convențional s-ar fi stabilit linia de graniță între cele două fonduri limitrofe, astfel încât stabilirea liniei de graniță prin cererea dedusă judecății se încadrează prevederilor ar.584 VC.civ.
Potrivit art.584 C.civ. prevede că orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa.
Din conținutul textului rezultă că prin acțiunea în grănițuire orice proprietar poate să obțină determinarea prin hotărâre judecătorească a limitelor dintre proprietăți și stabilirea traseului real pe care trebuie să îl urmeze hotarul.
Acțiunea în grănițuire este privită ca o acțiune petitorie, imobiliară și imprescriptibilă, care nu pune în discuție existența a însuși dreptul real, în general, și nici nu apără posesia, ca în cazul strămutării de hotare, aspecte care o situează la limita dintre acțiunile petitorii și posesorii.
Totodată instanța constată că prin completarea la raportul de expertiză s-a propus de către domnul expert o variantă a liniei de graniță dintre cele două imobile necontestată de niciuna dintre părți.
Față de cele reținute, instanța va stabili linia de graniță dintre imobilul proprietatea reclamanților principali B. A. si B. L., situat administrativ in S.-Petresti, ., jud.A. înscris in C.F. 73 974, nr.top.l93/2/2-arabil în suprafața de 746 mp și imobilul proprietatea pârâtului M. Z. înscris in C.F._, nr.top.199 în suprafața de 741 mp, prin punctele 10-11-12 din planul de situație nr.2-varianta nr.1 din completarea la raportul de expertiza întocmit de expert R. R..
Cu privire la capătul de cerere prin care se solicită stabilirea liniei de graniță dintre imobilul proprietatea reclamanților principali B. A. si B. L., situat administrativ in S.-Petresti, ., jud.A. înscris in C.F. 73 974, nr.top.l93/2/2-arabil în suprafața de 746 mp și imobilul proprietatea pârâților I. R. și I. J., înscris în C.F._ top 193/2/1, în suprafață de 144 mp, instanța reține că potrivit probelor testimoniale (Ș. A., N. loan, M. M., . P. si M. M.) și a hotărârilor judecătorești depuse la dosarul cauzei, în anul 2010, reclamanții au desființat gardul care separa cele doua proprietăți si cu acea plasa de sarma au închis accesul pârâților I. la gradina proprietatea acestuia, blocând accesul la poarta din .> Potrivit completării la raportul de expertiza întocmit în cauza de expert R. R., imobilul in litigiu proprietatea pârâților reclamanți reconvenționali llisoiu se identifica din punct de vedere al cârtii funciare cu imobilul înscris în C.F._ S. având nr.top.l93/2/l gradina in intravilan in suprafața de 144 mp având ca proprietari pe llisoiu R. C. si llisoiu J. născuta E. in cota de 1/1 părți.
Din probele testimoniale, rezultă că parații llisoiu au folosit intre anii 1993-2010 imobilul teren reprezentat pe planul de situație nr.l intre punctele 33-_-32 având ca vecini pe B. M. la Sud, B. A. la nord, . si llisoiu R. la este si acest imobil reprezenta o cale de acces spre . cu nr.top.194/2 aflat tot in proprietatea acestora. In acea perioada aceasta cale de acces era delimitată prin gard de sarma, iar latura nordica intre punctele 33-131 de pe planul de situație nr.l reprezenta limita dintre proprietatea reclamantior B. si a paraților llisoiu.
Aceasta stare de fapt este dovedita si prin răspunsurile la interogatoriu ale paraților B. care la întrebarea nr.l au recunoscut ca in anul 1999 când au cumpărat imobilul in care locuiesc se învecinau cu gradina aferenta nr.top.193/2/1 din C.F._ proprietatea paraților llisoiu.
Tot din concluziile raportului de expertiza rezulta si faptul ca în prezent . nr.top.193/2/1 este folosita de reclamanții B. si ca parații llisoiu nu mai au acces spre . C.F._ aceasta parcele de teren aparține acestora din urma.
Din depoziția martorei Ș. A. rezulta faptul ca aceasta a lucrat in perioada 1986-2006 o gradina aflata in vecinătatea imobilului reclamanților, ca ea a folosit terenul inițial iar ulterior s-a mutat in vecinătate fam.V. ( părinții reclamantei B. L.) care a cumpărat teren de la vecini dar proprietatea cumpărata de aceștia nu ajungea pana la gardul care separa proprietatea folosința de martora.
De asemenea, martora a arătat faptul ca intre terenul pe care ea l-a folosit si terenul cumpărat de familia V. exista o distanta, o fâșie de teren, un drum, care ca lățime permitea accesul cu mașina si ca după anul 1992 a fost edificat un gard cu mențiunea ca anterior edificării gardului fâșia de teren a fost folosita ca si gradina de familia V. iar după edificarea gardului porțiunea de teren a fost folosita de parații Iliosiu. Mai mut decât atât împrejurarea ca fâșia de teren existenta intre familia B. si B. nu a fost niciodată proprietatea reclamanților rezulta tot din depoziția martorei care a arătat ca " de la defuncta V. cunosc ca atunci când a cumpărat terenul învecinat proprietatea nu se întindea pana la gardul care delimita proprietatea folosita de martoră.
Depoziția acestei martore se coroborează și cu depoziția martorului M. M. care a arătat ca din anul 1996 porțiunea de teren aflata in vecinătatea lui B. a fost lucrata de parații llisoiu, ca proprietatea lui B. si B. erau împrejmuite fiecare cu cate un gard iar din anul 2011 mai exista un singur gard, cel al lui B..
Așadar, din depozițiile celor doi martori coroborate cu raportul de expertiza și cu dreptul de proprietatea al pârâților I. asupra terenului în litigiu confirmat de cartea funciară, rezultă că la stabilirea liniei de granița varianta propusă de expert prin punctele 21-22 din planul de situație nr.2-varianta nr.1 din completarea la raportul de expertiza întocmit de expert R. R. este conformă probelor.
Față de probele analizate și dispozițiile art. 480 din VCC instanța va admite și capătul de cerere din acțiunea reconvențională prin care se solicită revendicarea suprafeței de teren înscrisă sub nr.top.193/2/1 din C.F._ proprietatea paraților I..
În ceea ce privește linia de granița ce desparte imobilul proprietatea reclamanților reconvenționali înscris in C.F._ S., nr.top.193/2/1-gradina in suprafața de 144 mp, de imobilul proprietatea paraților reconvenționali B. M. si B. M. situat administrativ in S.-Petresti, ., jud.A. înscris in C.F._, instanța constată că varianta propusă de expert prin punctele 24-25-26-27 din planul de situație nr.2, varianta nr.1 din completarea la raportul de expertiza nu a fost criticată de niciuna dintre părțile interesate, astfel încât instanța o va reține la pronunțarea asupra acestei cereri.
Cererea reconvențională formulată în contradictoriu cu pârâtul Z. M. este neîntemeiată, deoarece potrivit identificării făcute de către expert prin lucrarea de expertiză, imobilul proprietatea acestuia nu se învecinează cu proprietatea reclamanților reconvenționali iar pe de altă parte, nu s-a făcut dovada că acest pârât ocupă vreo suprafață de teren din proprietatea reclamaților reconvenționali, astfel încât, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea dedusă judecății față de acest pârât.
În temeiul art. 277 Cod pr.civ dispune compensarea cheltuielilor de judecată.”
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanții B. A. și B. L. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând cauza admiterea acțiunii.
În expunerea de motive s-a arătat că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, dată cu interpretarea greșită a probelor de la dosar și a textului de lege incident.
În mod greșit instanța de fond a reținut că reclamanții recurenți au fost de acord cu varianta liniei de graniță propusă de expert pe aliniamentul 10,11 și 12 din planul de situație 2 varianta I în ceea ce privește proprietatea reclamanților recurenți și proprietatea pârâtului M. Z., întrucât reclamanții recurenți au optat asupra variantei nr. 2 din planul de situație 3 în condițiile în care le-au fost respinse obiecțiunile pe care le-au avut la lucrarea de expertiză tehnică efectuată în cauză.
Limita de graniță între proprietatea reclamanților recurenți și proprietatea pârâților – reclamanți reconvenționali I. s-a stabilit în varianta solicitată de către pârâți și drept urmare reclamanți au fost obligați să predea pârâților suprafața de 159 mp deși această suprafață nu a fost niciodată solicitată d e pârâții reclamanți reconvenționali, excede dreptului lor de proprietate întabulat în cartea funciară și oricăreia dintre variantele efectuate în lucrarea de expertiză tehnică. În acest fel instanța a dat un plus petit.
Instanța de fond și-a argumentat soluția pronunțată și pe depozițiile martorilor audiați pe care însă nu le-a coroborat și le-a interpretat trunchiat.
În acest sens au fost exemplificate depozițiile martorilor consemnate la file, 232 – 239 și 251, fără ca în final instanța să poată stabili în mod corect starea de fapt a acestor imobile și modul în care s-a procedat la efectuarea parcelărilor și întabulărilor în Cartea funciară.
Instanța de fond nu a avut în vedere că reclamanții recurenți și-au întabulat dreptul de proprietate pe suprafața de 1079 mp printr-o documentație tehnică efectuată de expert și avizată de O.C.P.I., fără ca acest drept de proprietate să fie contestat. Din suprafața de 1079 mp teren suprafață reală conform documentației avizată de OCPI în varianta aleasă de instanța de fond pentru stabilirea liniei de graniță reclamanții au ajuns la suprafața de 722 mp teren, fără ca instanța de fond să prezinte un argument logic, pertinent și legal pentru această diminuare a suprafeței.
Analizând actele și lucrările depuse la dosarul cauzei se apreciază ca fondat prezentul recurs pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Reclamanții B. A. și B. L. sunt proprietarii imobilului situat în P. . – construcții și grădină intravilan înscris în CF_ S. ( CF 2735 P. ) nr. top_ cu titlu cumpărare și construire. Imobilul se învecinează la Nord cu M. Z., la sud cu B. M., la est cu M. Z. și I. R. și la vest cu . provine din CF 2735 P. nr. top 193/2/2 și are suprafața de C.F. și măsurată de 1079 mp, conform înscrierilor din CF și a documentației tehnice efectuate de expert, avizate de O.C.P.I. la momentul întabulării în CF, anul 1999.
Imobilul proprietatea pârâților reclamanți reconvenționali I. R. C. și I. J. este înscris în CF_ S. ( CF 2740 P.) nr. top 193/2/1 grădină în intravilan în suprafață de 144 mp.
Acest imobil se învecinează cu imobilul proprietatea pârâților B. M. și B. M., cu imobilul proprietatea pârâților reclamanți reconvenționali I. cu nr. top 194/2 și cu imobilul reclamanților B. A. și B. L. și are ieșire în .> Imobilul proprietatea pârâților B. M. și B. M. este înscris în CF_ S. nr. top. 193/1 ( CF 2868 P. în suprafață de Cf 1223 mp.
Imobilul proprietatea pârâtului Z. M. este înscris în CF_ S. cu nr. top 199 în suprafață de 71 mp și provine din terenul înscris în T.P._/6799/5.10.2012, teren intravilan în suprafață totală de 709 mp.
Din probele administrate în dosarul cauzei rezultă că față de situația existentă în anul 1990 s-au adus modificări asupra străzii Arțarului, în sensul că aceasta a fost lărgită, fiind preluate diferite suprafețe de teren din toate proprietățile care au deschidere la această stradă,m aspect necontestat de niciuna din părțile din prezenta cauză.
Este de necontestat faptul că imobilele proprietatea B., B. și I. pentru care s-a solicitat stabilirea liniei de graniță provin din același nr. topografic, respectiv nr. top 193 care a suferit parcelări pe parcursul timpului.
Conform răspunsului dat de OCPI A. rezultă că imobilul cu nr. top 193 a fost înscris inițial în CF 154 P. și a fost dezmembrat în două loturi cu nr. top 193/1 și 193/2 în anul 1925 pentru ca apoi în anul 1936 imobilul cu nr. top 193/2 să fie dezmembrat la rândul său în alte două loturi cu nr. top 193/2/1, în prezent deținut de familia I. și 193/2/2 în prezent deținut de familia B.. Conform aceluiași răspuns în arhiva OCPI A. respectiv BCPI S. nu se regăsesc documente de parcelare și dezmembrare anterioare anului 1970.
Reclamanții principali și-au întabulat dreptul de proprietate în anul 1999, iar pentru a realiza această operațiune de publicitate imobiliară au întocmit o documentație tehnică avizată de OCPI potrivit căreia suprafața imobilului cu nr. top 193/2/2 este de 1079 mp teren.
Din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză nu rezultă ca expertul sp fi stabilit suprafața reală, măsurată a imobilului cu nr. top inițial 193 raportată la suprafața scriptică înscrisă în CF 154 P. pentru ca după ce a soluționat acest aspect să raporteze suprafața reală măsurată a fiecărui lot nr. top 193/1 nr. top 193/2/1 și nr. top 193/2/2 la suprafața înscrisă în fiecare carte funciară pentru aceste imobile.
Acest aspect era deosebit de important inclusiv față de constatările inițiale ale expertului precum și datorită împrejurării că în teren nu există semne de demarcație necontestate de părți. În ceea ce privește existența semnelor de demarcație între proprietăți declarațiile martorilor sunt în mare măsură contradictorii, fără a se mai putea stabili în prezent cum au existat aceste limite la momentul anului 1925 și a anului 1936, când s-au efectuat primele dezmembrări întrucât după anul 1962 aceste terenuri au fost folosite de către C.A.P în modalitățile specifice din perioada cooperativizării, chiar dacă au avut și destinația de loturi date în folosința unor persoane fizice.
Între proprietatea B. și I. s-a încercat stabilirea unei linii de demarcație, dar gardul construit a fost litigios între părți astfel că linia de graniță dintre cele două proprietăți nu poate fi stabilită pe demarcație litigioasă, iar în cazul de față nici pe demarcația care ar fi existat în anii 1925, 1936, sau până în anul 1962 întrucât nu s-au găsit nici înscrisuri doveditoare pentru această perioadă și nici martorii audiați nu cunosc aceste aspecte.
În atare situație singura modalitate în care poate fi stabilită linia de graniță este cea dată de constatările științifice respectiv de raportul de expertiză tehnică care să aibă în vedere atât situația faptică din teren cât și situația scriptică atât în ceea ce privește suprafețele parcelate, suprafețele reale și planul cadastral întocmit respectiv harta imobilelor așa cum ea de altfel a fost analizată de către expert, dar fără a se face și corelările cu suprafața scriptică și faptică a parcelelor nou create.
Analizând completarea raportului de expertiză tehnică se constată că expertul a propus două variante ale liniei de graniță ce separă proprietatea B. de proprietatea I. și proprietatea I. de proprietatea B.. În ambele variante au fost precizate și suprafețele reale ale fiecărei proprietăți precum și suprafețele de teren ocupate prin lărgirea străzii Arțarului din fiecare din aceste trei proprietăți.
Se constată că expertul nu a propus nicio linie de graniță între proprietatea B. și proprietatea M. Z., deși reclamanții au solicitat stabilirea acestei linii de graniță iar instanța de fond a și stabilit linia de graniță prin punctele 10,11,12 din planul de situație nr. 2 varianta nr. I din completarea la raportul de expertiză R. R.. Această variantă se găsește într-adevăr configurată în planul de situație 2 varianta I între pct. reținute d e instanță dar fără a fi explicitată așa cum au fost celelalte două variante propuse pentru liniile de graniță dintre proprietățile anterior menționate.
Instanța de fond nu a observat că în planul de situație 3 varianta Ii din aceiași completare a liniei de graniță expertul nici măcar nu a mai stabilit punctele ce demarcă linia de graniță între proprietatea B. și proprietatea M. Z..
Așa cum am arătat anterior expertul a stabili suprafețele reale de teren pe care proprietățile B., I. și B. le dețin în fiecare din cele două variante ale liniei de graniță. În varianta nr. 1 aleasă de instanța de fond proprietatea B. este de 746 mp cu o suprafață ocupată de stradă de 70 mp, raportat la suprafață de CF de 1079 mp, proprietatea I. este de 136 mp cu o suprafață ocupată de stradă de 8 mp față de suprafața de CF de 144 mp iar suprafața B. este de 1317 mp cu o suprafață ocupată de stradă de 65 mp față de suprafața de 1223 mp din CF.
În lipsa unor puncte de reper existente la momentul parcelării imobilului se apreciază că în stabilirea liniei de graniță instanța ar fi trebuit să argumenteze modalitatea în care a ales varianta precizată de expert, având în vedere că pentru proprietatea B. s-a procedat la o diminuare substanțială față de suprafața de CF proprietatea I. s-a menținut neschimbată iar proprietatea B. excede cu mult suprafeței înscrisă în CF.
Mai mult decât atât, deși s-a reținut că, în varianta 1 de stabilire a liniei de graniță imobilul cu nr. top 193/2/1 proprietar I. are o suprafață de 136 mp + 8 mp ocupați de stradă, în total 144 mp, cât este înscris și în CF, reclamanții B. A. și B. L. au fost obligați să predea reclamanților reconvenționali I. suprafața de 159 mp, respectiv mai mult decât aceștia dețin în proprietate și decât au și solicitat.
Varianta 2 a raportului de expertiză tehnică așa cum estre ea configurată în planul de situație nr. 3 varianta 2 pare a fi cea mai aproape de realitate având în vedere că în această variantă suprafețe de teren a celor 3 proprietăți coincid suprafețelor de teren înscrise în CF, respectiv proprietatea B. cu nr. top 193/2/2 are suprafața de 898 mp, 78 mp ocupați de stradă în total suprafața de 976 mp față de 1079 mp înscriși în CF ; nr. top 193/2/1 proprietatea I. este de 137 mp și 7 mp ocupați de stradă deci 144 ,mp cât este înscris în CF iar nr. top 193/1 proprietatea B. are 1165 mp și 58 mp ocupați de stradă deci o suprafață totală de 1223 mp cât sunt înscriși și în C.F. Această variantă nu este completă întrucât nu fost stabilită linia de graniță între proprietatea B. r. top 193/2/2 și proprietatea M. Z. nr. top 199, astfel că instanța nu poate alege această variantă în soluționarea recursului.
Având în vedere aceste aspecte se apreciază că prezentul recurs este fondat, urmează a fi casată sentința recurată și cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe .
În rejudecare instanța de fond va proceda la completarea lucrării de expertiză tehnică în sensul stabilirii liniei de graniță între proprietatea B. și proprietatea M. Z. conform celor reținute prin prezenta decizie.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă intimații vor fi obligați să plătească recurenților cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru conform chitanței depusă la dosarul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții B. A. și B. L. împotriva sentinței civile nr. 339/2014 pronunțată de Judecătoria S..
Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Obligă intimații să plătească recurenților suma de 141 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 Ianuarie 2015.
Președinte, E. D. Transferată la Tribunalul Sibiu, semnează președinte Tribunal C. M. | Judecător, D. G. | Judecător, L. P. P. |
Grefier sef, R. D. | ||
Red. P.L.
Tehnored R.D. 19 martie 2015
Judecător fond: S. R.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 936/2015. Tribunalul ALBA | Uzucapiune. Sentința nr. 581/2015. Tribunalul ALBA → |
|---|
