Uzucapiune. Sentința nr. 581/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 581/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 06-01-2015 în dosarul nr. 4/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4/A/2015
Ședința publică de la 06 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. D. - Președinte Secția Civilă
Judecător L. P. P.
Grefier D. M. A.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamanta C. M. împotriva sentinței civile nr. 581/2014 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații M. A., i M. M., C. M., C. I., Z. Ș., C. I., C. N., C. I., având ca obiect - uzucapiune .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că mersul dezbaterilor și concluziile părților sunt consemnate în încheierea inițială de amânare a pronunțării din data de 09.12.2014 și cele ulterioare din 16.12.2014, 23.12.2015 și respectiv 30.12.2014 care fac parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față
Prin sentința civilă nr. 581/2014 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._ a fost admisă acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții M. A. și M. M. în contradictoriu cu pârâții C. I. și C. N., C. M., C. I.. C. I., Z. Ș..
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta Călăban M., în contradictoriu cu pârâții C. I. și C. N..
S-a constatat că defunctul K. I. a dobândit prin efectul uzucapiunii dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF_ Noșlac (provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. 92 Stâna de M.), cu nr. top 316 casă și curte, în suprafață de carte funciară de 518 mp.
S-a constatat că din masa succesorală rămasă după defunctul K. I. face parte imobilul înscris în CF_ Noșlac (provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. 92 Stâna de M.), cu nr. top 316 casă și curte, în suprafață de carte funciară de 518 mp.
S-a constatat că moștenitorii legali ai defunctului K. I., decedat la data de 06 februarie 1995, cu ultimul domiciliu în localitatea Stâna de M. ., sunt pârâții C. I. și C. N., ambii în calitate de nepoți de frate, cu o cotă de 1/2 fiecare.
S-a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate astfel dobândit pe numele pârâților C. I. și C. N..
S-a constatat valabil încheiată convenția de vânzare cumpărare din data de 04.09.2009, intre pârâții C. I. și C. N. in calitate de vânzători, si reclamanții M. A. și M. M., în calitate de cumpărători, cu privire la imobilul înscris în CF_ Noșlac (provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. 92 Stâna de M.), cu nr. top 316 casă și curte, în suprafață de carte funciară de 518 mp, cu pretul de 1000 lei, achitat integral la data incheierii convenției.
Au fost obligați pârâții să încheie cu reclamanții contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică privind imobilul înscris în CF_ Noșlac (provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. 92 Stâna de M.), cu nr. top 316 casă și curte, în suprafață de carte funciară de 518 mp, în caz contrar, prezenta hotărâre ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
S-a dispus întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilului de mai sus în favoarea reclamanților.
A fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, cerere formulată de reclamanții M. A. și M. M..
S-a constatat că pârâții C. N. și C. I. nu au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
„Acțiunea civilă formulată de reclamanții M. este o acțiune în prestație tabulară precedată de un petit pentru constatarea îndeplinirii uzucapiunii în persoana debitorilor lor, pârâții C. I. și C. N., avand în vedere ca potrivit contractului de vânzare cumpărare sub semnătură privată, încheiat la data de 04.09.2009, aceștia le-au vândut imobilul uzucapat și un petit privind dezbaterea succesiunii antecesorului pârâților, respectiv defunctul K. I., proprietar al imobilului identificat în CF_ Noșlac (provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. 92/Stâna de M.) cu nr. top 316 casă de lemn și loc de casă în suprafață de 518 mp.
Instanța urmează a constata potrivit art.974 C.civil, că acțiunea formulată de reclamanți are caracterul unei acțiuni oblice, fiind îndeplinite condițiile privind promovarea unei asemenea cereri de catre creditorii reclamanți M. A. și M..
Aceleași argumente se pot reține și în cazul acțiunii formulate de reclamanta Călăban M., acțiunea formulată de acesta fiind o acțiune în constatarea îndeplinirii uzucapiunii și în prestație tabulară.
Din extrasul de Carte Funciară nr._ Noșlac nr. top 316 nr cad C1 casă și curte (fila 5 dosar), reiese că pârâții C. M., C. Istina, Csenusan I. și Z. Ș. sunt proprietarii tabulari ai imobilului înscris în CF_ Noșlac (provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. 92/Stâna de M.) cu nr. top 316 casă de lemn și loc de casă în suprafață de 518 mp, imobil identificat prin rapoartele de expertiză tehnică în specialitatea construcții, realizat de către expertul C. I. (fila 218) și de expertiză topografică, realizat de către expertul L. I. (fila 247).
Reclamanții M. A. și M. au solicitat instanței să constate dobândirea proprietății asupra imobilului sus menționat ca efect al uzucapiunii, de către defunctul K. I..
Analizând dispozițiile legale incidente, constată instanța că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 28 din Decretul Lege nr. 115/1938, prescripția achizitivă fiind incepută sub imperiul Decretului-lege nr. 115/1938.
Imobilul mai sus indicat a fost folosit, așa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, respectiv declarațiile tuturor martorilor audiați și înscrisurile depuse, de către defunctul K. I., până la decesul său din 6 februarie 1995, fiind dovedită posesia utilă, netulburată, continuă, publică și sub nume de proprietar a acestuia asupra imobilului în litigiu, și fiind întrunite astfel condițiile art. 28 din Decretul Lege nr. 115/1938, care prevede că posesia trebuie să fie exercitată în condițiile legii, timp de 20 de ani după moartea proprietarului tabular.
În ce privește petitul prin care reclamanții M. au solicitat instanței să constate calitatea de moștenitori a pârâților C., din actele de stare civilă depuse la dosar, constată instanța că pârâții C. sunt nepoții de frate ai defunctului Kovas I., prin urmare au vocație legală la moștenirea acestuia, în lipsa unor moștenitori în grad de rudenie mai apropiat, în cote egale de 1/2.
Potrivit dispozitiilor art.654, 659-663, 672, C.civ. instanta va retine ca pârâții sunt singurii moștenitori ai defunctului K. I., aceștia acceptând tacit succesiunea, în calitate de colaterali privilegiați, în cotă de 1/2 fiecare.
Având în vedere următorul petit formulat de către reclamanții M., de a se constata că imobilul face parte din masa succesorală a defunctului K. I. și față de capetele de cerere formulate de reclamanta Călăban M. în dosarul conexat nr._, instanța trebuie să analizeze în continuare dacă la data deschiderii succesiunii defunctului K. I., imobilul înscris în CF_ Noșlac (provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. 92/Stâna de M.) cu nr. top 316 casă de lemn și loc de casă în suprafață de 518 mp se afla în proprietatea acestuia și putea fi inclus în masa succesorală și prin urmare, dacă dreptul de proprietate asupra acestui imobil putea fi dobândit cu titlu de moștenire de către moștenitorii legali ai defunctului, respectiv de către pârâții C. I. și C. N..
A arătat reclamanta Călăban M., că la data de 8 martie 1992, între ea și defunctul K. I. a fost încheiat sub semnătură privată, contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere, având ca obiect imobilul înscris în CF_ Noșlac (provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. 92/Stâna de M.) cu nr. top 316 casă de lemn și loc de casă în suprafață de 518 mp.
Analizând actul translativ de proprietate pe care reclamanta își întemeiază pretențiile, va constata instanța următoarele:
Potrivit art. 139 alin 1 C pr civ din 1865 „partea care a depus un înscris în copie certificată este datoare să aibă asupra sa la ședință originalul înscrisului sau să-l depună mai înainte în păstrarea grefei, sub pedeapsa de a nu se ține seama de înscris”. În cauză, reclamanta nu a depus originalul înscrisului nici la dosar, și nici ulterior, la momentul cercetărilor efectuate de P. de pe lângă Judecătoria Aiud cu privire la săvârșirea infracțiunii de fals, cercetări făcute urmare a înscrierii în fals cu privire la actul sus menționat.
Remarcă instanța că referitor la actul depus la dosarul nr._, despre care reclamanta a susținut că este în original, organele de cercetare penală au arătat că este o fotocopie slabă calitativ, fiind imposibil a se efectua o constatare tehnico științifică grafică pentru a se stabili dacă semnăturile de pe înscris aparțin persoanelor menționate în calitate de martori. Mai mult, deși i s-a cerut să pună la dispoziția organelor de cercetare originalul, reclamanta a depus tot o fotocopie, fiica acesteia afirmând că nu deține alte înscrisuri. Nici la dosar reclamanta nu a înțeles să depună originalul acestui contract.
În continuare, analizând depozițiile martorilor încuviințați chiar reclamantei, unul dintre aceștia semnând în calitate de martor înscrisul respectiv, după cum reiese din copia contractului depusă la dosar, remarcă instanța că aceștia afirmă că nu au cunoștință de a se fi încheiat între reclamantă și defunct un contract de vânzare cumpărare.
Astfel, martora P. A., arată în declarația dată că nu are cunoștință de încheierea vreunui contract între reclamantă și defunct, nici de vânzare cumpărare și nici de întreținere. Arată că imobilul a fost locuit de reclamantă, fapt care se contrazice însă cu declarațiile celorlalți martori audiați, care afirmă că reclamanta a lucrat doar grădina, fără a locui efectiv în imobil. Mai arată martora că știe că reclamanta a plătit impozitele fără a preciza însă cu ce titlu.
În ce o privește pe martora D. E., a cărei semnătură apare pe contractul de vânzare cumpărare depus de reclamantă la dosar, afirmă aceasta că semnătura de pe actul depus la dosar nu îi aparține. Mai arată că într-adevăr cunoaște despre existența încheierii unui contract între reclamanta Călăban și defunct, însă acela era redactat pe o foaie de caiet albă cu linii albastre, era vorba de un contract de întreținere și nu de vânzare cumpărare, contractul nu a fost semnat de către defunct întrucât acesta nu știa să scrie și doar a pus degetul. Mai arată că nu a fost vorba despre plata vreunui preț la încheierea contractului la care a fost martoră și nu știe ca reclamanta Călăban să fi plătit vreo sumă de bani defunctului.
Instanța apreciază prin urmare că reclamanta Călăban nu a făcut dovada existenței unui titlu translativ de proprietate prin care să fi dobândit proprietatea asupra imobilului în litigiu. Actul depus în copie la dosar nu este de natură a produce efecte juridice, reclamanta, în urma probatoriului solicitat, încuviințat de instanță și administrat, neputând face dovada nici măcar a existenței acestuia; pentru toate aceste considerente va respinge acțiunea civilă formulată.
Față de cele mai sus reținute, va constata instanța că la data deschiderii succesiunii defunctului K. I. imobilul în litigiu se afla în patrimoniul acestuia, făcând parte deci din masa succesorală; fiind constatată calitatea de moștenitori a pârâților C. I. și C. N., va dispune predarea succesiunii în favoarea acestora și, în baza prevederilor art. 46 din Decretul Lege nr. 115/1938 va dispune întabularea în cartea funciară a drepturilor de proprietate dobândite de către aceștia cu titlu de moștenire.
In ceea ce privește acțiunea în prestație tabulară, instanța va avea in vedere faptul că între părți s-a încheiat un contract de vânzare cumpărare, care este un contract translativ de proprietate din momentul incheierii lui, ceea ce inseamnă că, prin efectul realizarii acordului de voință –solo consensus- si independent de predarea lucrului vândut si de plata prețului, se produce nu numai incheierea contractului dar opereaza și transferul dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător.
In sistemul publicității imobiliare însă, reglementat de Decretul-Lege nr.115/1938 drepturile reale asupra imobilelor se vor dobandi, numai daca intre cel care dă si cel care primește dreptul este acord de voință, asupra constituirii sau strămutării, iar constituirea sau strămutarea a fost inscrisă in cartea funciară.
Din întregul probatoriu, rezultă existența acordului de voință intervenit între părți, respectiv între reclamanții M. și pârâții C., privind vânzarea imobilului ce face obiectul prezentei cauze, materializat în contractul sub semnatura privata întocmit la data de 04.09.2009, contract recunoscut de părțile între care a fost încheiat.
Cum la data vânzării, pârâții C. nu aveau clarificată situatia juridica a imobilului, acordul de vointa nu a putut fi materializat într-un contract în forma autentică.
În drept, desi nu respecta forma autentică, contractul încheiat între părți este valabil, în temeiul principiului conversiunii actului juridic nul, ca promisiune de vanzare-cumparare, care nu este translativa de proprietate, creand în sarcina partilor numai o obligatie de a face.
Obligatia pârâților era prin urmare aceea de a transmite reclamantilor dreptul de proprietate în forma prevazuta de lege, efectuand în acest sens toate demersurile necesare.
Instanta reține, de asemenea, buna-credință a reclamanților care au achitat prețul și care au preluat folosința imobilului.
Față de cele reținute, instanța apreciază ca fiind întemeiate și petitele privind obligarea pârâților C. de a încheia actul în formă autentică, în caz contrar hotărârea instanței urmând a ține loc de act autentic, precum și petitul privind înscrierea drepturilor astfel dobândite de către reclamanții M. în cartea funciară.
Cu privire la cheltuielile judiciare solicitate a fi acordate de către reclamanții M., instanța constată că aceștia au formulat pretenții în contradictoriu doar cu pârâții C., față de care însă au învederat că nu doresc obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare, cu atât mai mult cu cât aceștia nu s-au opus admiterii acțiunii. În ce o privește pe reclamanta Călăban M., reclamanții M. nu au formulat pretenții în ce o privește pe aceasta, din aceste considerente, instanța va respinge cererea de acordare a cheltuielilor judiciare formulată de reclamanții M. la termenul de judecată din 05.05.2014.
Cu privire la pârâții C., instanța constată că aceștia nu au solicitat obligarea reclamantei Călăban la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru toate considerentele mai sus expuse va admite acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții M. A. și M. M., ambii cu domiciliul în localitatea Stâna de M. nr. 34 județul A., în contradictoriu cu pârâții C. I. și C. N., cu domiciliul în Ocna M. .. 8 județul A., C. M., C. I.. C. I., Z. Ș., toți cu domiciliul necunoscut.
Va respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta Călăban M., cu domiciliul în localitatea Stâna de M. nr. 34 județul A., în contradictoriu cu pârâții C. I. și C. N., cu domiciliul în Ocna M. .. 8 județul A..
Va constata că defunctul K. I. a dobândit prin efectul uzucapiunii dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF_ Noșlac (provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. 92 Stâna de M.), cu nr. top 316 casă și curte, în suprafață de carte funciară de 518 mp.
Va constata că din masa succesorală rămasă după defunctul K. I. face parte imobilul înscris în CF_ Noșlac (provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. 92 Stâna de M.), cu nr. top 316 casă și curte, în suprafață de carte funciară de 518 mp.
Va constata că moștenitorii legali ai defunctului K. I., decedat la data de 06 februarie 1995, cu ultimul domiciliu în localitatea Stâna de M. ., sunt pârâții C. I. și C. N., ambii în calitate de nepoți de frate, cu o cotă de 1/2 fiecare.
Va dispune înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate astfel dobândit pe numele pârâților C. I. și C. N..
Va constata valabil încheiată convenția de vânzare cumpărare din data de 04.09.2009, intre pârâții C. I. și C. N. in calitate de vânzători, si reclamanții M. A. și M. M., în calitate de cumpărători, cu privire la imobilul înscris în CF_ Noșlac (provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. 92 Stâna de M.), cu nr. top 316 casă și curte, în suprafață de carte funciară de 518 mp, cu pretul de 1000 lei, achitat integral la data incheierii convenției.
Va obliga pârâții să încheie cu reclamanții contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică privind imobilul înscris în CF_ Noșlac (provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. 92 Stâna de M.), cu nr. top 316 casă și curte, în suprafață de carte funciară de 518 mp, în caz contrar, prezenta hotărâre ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare și va dispune întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilului de mai sus în favoarea reclamanților.
Pentru motivele precizate mai sus, va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată de către reclamanții M.”.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta solicitând admiterea apelului, anularea sentinței apelate și admiterea în tot a acțiunii formulate de reclamantă.
În motivarea apelului s-a arătat că în mod greșit a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta C. M., deși în dosarul cauzei s-au administrat suficiente probe care justifică și conduc la admiterea acțiunii, care dovedesc împrejurarea că în perioada 1992 – 2010 aceasta a folosit și posedat imobilul în litigiu, a achitat impozite și taxe și s-a comportat ca un proprietar, fiind cunoscută în comunitate ca atare. Reclamanta a dobândit imobilul întrucât l-a îngrijit pe proprietarul de fapt al acestuia, def. K. Iakob timp de mai mulți ani și până la decesul acestuia, ocupându-se ulterior de toate cele necesare conform religiei acestuia. Având în vedere aceste lucruri proprietarul de fapt al imobilului, a solicitat încheierea unui înscris prin care a înțeles să înstrăineze imobilul către reclamantă, situație în care la solicitarea acestuia, la data de 8.03.1992 fiica reclamantei în prezența a doi martori a încheiat un înscris în formă olografă în prezența a doi martori care atestă vânzarea terenului către reclamantă și primirea sumei de 15 000 lei ca și preț convenit.
Proprietarul de fapt al imobilului este și coproprietar de carte funciară astfel că tranzacția poate fi validată.
Martorii audiția u recunoscut modalitatea în care a fost încheiat înscrisul în formă olografă și faptul că reclamanta l-a îngrijit pe proprietarul de fapt al imobilului, iar prin expertiza tehnică evaluare imobile s-a stabilit o valoare a imobilului de 1100 lei, toate aceste elemente conducând la admisibilitatea acțiunii, având în vedere că proprietari tabulari ai imobilului sunt antecesorii vânzătorului.
Se impune de asemenea și respingerea acțiunii formulată de reclamanții A. ca fiind nefondată și nedovedită, în sensul că aceștia nu au făcut dovada că au dobândit un drept de proprietate asupra imobilului, iar acțiunea în uzucapiune nu are nici un temei legal.
Acțiunea este inadmisibilă, având în vedere că a fost formulată în anul 2010 în timp ce proprietarul faptic al imobilului a decedat în anul 1992.
Analizând actele și lucrările depuse la dosarul cauzei se apreciază ca nefondat prezentul apel pentru considerentele ce vor fi expuse:
Imobilul în litigiu este înscris în CF 70 173 Noșlac provenită din conversia CF 92 Stâna de M. nr. top.316 casă și curte, având ca proprietar tabular pe C. M., C. I., Z. Ș. și C. I..
K. Iakob a decedat la 6.02.1995. C. I. și C. N. sunt moștenitori ai acestui defunct în calitate de nepoți de frate, respectiv fiii fratelui N. des. în anul 1947. Aceste aspecte au fost reținute de instanța de fond fără a fi contestate prin prezentul apel.
Din probele administrate în dosarul cauzei a rezultat că def. K. Iakob a folosit imobilul în litigiu până la decesul său, pe toată durata vieții acesta fiind născut în anul 1911.
Reclamanții intimați au solicitat să se constate că def. K. Iakob a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului în litigiu, instanța reținând incidența dispozițiilor art. 28 din D.L. 115/1938, reținând că acest defunct a folosit imobilul până în anul 1995 în mod public, netulburat printr-o posesie utilă, continuă și sub nume de proprietar pe o perioadă de 20 de ani de la moartea proprietarilor tabulari.
Nici sub aspectul incidenței disp. art 28 din D.L. 115/1938 apelanta nu a adus critici sentinței instanței de fond.
Calitatea de moștenitori ai pârâților C. în calitate de nepoți de frate după N. a def. K. Iakob nu a fost contestată de către reclamantă.
Plecând de la aspectele reținute de instanța de fond și necontestate de apelantă în litigiu rămâne doar înscrisul încheiat între reclamantă și def. K. Iakob la data de 8.03.1992, raportat la înscrisul încheiat de moștenitorii defunctului, respectiv nepoții C. I. și C. N. la data de 4.09.2009 cu reclamanții M. A. și M. M., ambele înscrisuri în formă olografă și privind înstrăinarea imobilului pentru care s-a constatat că def. K. Iakob a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune.
Reclamanta apelantă nu a depus la dosarul cauzei înscrisul în formă originală, presupus a fi încheiat în anul 1992 cu K. Iakob. Pentru acest considerent nici instanța de fond și nici organele de cercetare penală nu s-au putut pronunța cu privire la veridicitatea semnăturilor martorilor de pe acest înscris și implicit asupra valabilității consimțământului lui K. Iakob în ceea ce privește înstrăinarea imobilului.
Martorii semnatari ai înscrisului nu au confirmat veridicitatea datelor din cuprinsul înscrisului, arătând fie că nu au semnat nici un înscris ce s-ar fi încheiat între reclamantă și K. Iakob, fie că înscrisul care s-ar fi încheiat era un contract de întreținere și nu un contract de vânzare cumpărare și că reclamanta nu ar fi plătit nicio sumă de bani defunctului. Mai mult decât atât unul din martorii audiați relevă faptul că promitentul vânzător nu știa să semneze, în timp ce înscrisul depus de reclamantă la dosar poartă o semnătură care de asemenea nu a putut fi verificată dacă emană sau nu emană de la K. Iakob.
Din probele administrare în dosarul cauzei la solicitarea reclamantei nua rezultat că între aceasta și K. Iakob s-a încheiat o promisiune valabilă de vânzare cumpărare cu privire la imobilul în litigiu, înscris ce ulterior poate fi utilizat pentru promovarea unei acțiuni în prestație tabulară.
În lipsa unor astfel de probe în mod corect instanța de fond a reținut că la decesul lui K. Iakob – 6.02.1995 – acest imobil se afla în patrimoniul său, intră în componența masei succesorale și a făcut obiectul unei promisiuni de vânzare cumpărare încheiată între nepoții de frate ai defunctului în calitate de moștenitori ai acestuia ca și promitenți vânzători și intimații M. A. și M. M. ca și promitenți cumpărători.
Prin prezentul apel reclamanta a dus critici sentinței de fond și cu privire la faptul că instanța nu a reținut că în intervalul 1992 – 2010 a folosit imobilul în litigiu s-a comportat și a fost cunoscută ca un proprietar, dobândind acest imobil pentru că l-a îngrijit și ulterior înmormântat pe proprietar și pentru că acesta a încheiat un înscris sub semnătură privată prin care i-a înstrăinat imobilul.
Argumentele aduse în apel relevă că reclamanta susține că a dobândit imobilul în litigiu prin uzucapiune, prin vânzare cumpărare și prin întreținere, deși acțiunea introductivă se contura ca fiind o acțiune în prestație tabulară întemeiată pe înscrisul încheiat între reclamantă și K. Iakob în anul 1992.
Niciuna din părți nu a contestat folosința reclamantei asupra imobilului în litigiu pe o anumită perioadă de timp, respectiv ulterior anului 1995 – anul decesului proprietarului – dar și în atare situație probele administrate sunt contradictorii în sensul că s-a susținut fie că s-a folosit întregul imobil, fie numai grădina a fost cultivată de către reclamantă.
Indiferent cum ar fi fost situația și cât anume din imobil ar fi folosit reclamanta după decesul proprietarului, nici timpul de exercitare a posesiei nici temeiul posesiei și nici modalitatea posesiei nu se regăsesc în legislația în vigoare în vederea constatării dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Pentru dobândirea dreptului de proprietate ca urmare a întreținerii prestate de către un terț proprietarului, este necesară încheierea unui contract de întreținere în formă autentică, reclamanta nefiind în măsură să facă o astfel de dovadă.
Pentru motivele invocate se apreciază ca nefondat prezentul apel urmând a fi respins, iar în temeiul art 274 Cod pr. civilă apelanta va fi obligată să plătească intimaților M. suma de 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanta C. M. împotriva sentinței civile nr. 581/2014 a Judecătoriei Aiud pronunțată în dosar nr._ .
Obligă apelanta să plătească intimaților suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 6 Ianuarie 2015.
Președinte, L. D. Președinte Secția Civilă | Judecător, L. P. P. | |
Grefier, D. M. A. |
Red. L.P.
Tehn D.A./12.ex
Jud. fond V. M.
2.02.2015
| ← Grăniţuire. Hotărâre din 13-01-2015, Tribunalul ALBA | Întoarcere executare. Sentința nr. 103/2015. Tribunalul ALBA → |
|---|
