Pretenţii. Sentința nr. 769/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 769/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 769/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 769/2015
Ședința publică de la 07 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. S.
Grefier A. R.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamant . F. A. și pe pârât I. T., având ca obiect-drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 30 aprilie 2015 care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Prin acțiunea civilă înregistrată în dosar civil_ formulată de reclamanta . A. împotriva pârâtului I. T., s-a solicitat a se dispune:
- obligarea pârâtului la plata către . F. A. a sumei de 9.095.707 lei reprezentând majorări calculate la bugetul de stat
- obligarea pârâtului la plata către . F. A. a sumei de 1.105.479 lei reprezentând penalități contractuale achitate terților
- obligarea pârâtului la plata către . -F. A. a sumei de 36.370.438 lei reprezentând dobânzi bancare achitate
In motivare se susține că pârâtul I. T. a fost angajat al . F. A. în calitatea sa de director complex vinificație, a procedat la sustragerea de bunuri și valori din societate, fiind prins în data de 4/5 mai 2011 în timp ce părăsea societatea cu mașina încărcată de documente. Documentele sustrase erau menite să ducă la ascunderea faptelor penale constatate prin cercetările efectuate de organele de poliție în anii următori.
Cercetarea penală a fost finalizată și în anul 2009 organele de cercetare penală au dispus trimiterea în judecată a pârâtului I. T. împreună cu alte persoane pentru săvârșirea mai multor fapte penale.
Ca urmare a cercetării judecătorești, prin sentința Tribunalului Mun.București nr. 192 din data de 20.02.2009 menținută de Curtea de Apel București prin Decizia nr.112 din data de 18.05.2010, și confirmată prin respingerea recursurilor formulate în cauză de către ICCJ prin Decizia nr. 2396 din data de 15.06.2011.
Pârâtul I. T. a mai fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul A. datorită faptului că a procedat la vânzarea de combustibil tip M și P și de benzină nafta, ca și carburant pentru autovehicule.
Prin sentința Tribunalului A. pronunțată în dosar nr. 22._, acesta a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 10 ani cu executare și obligat la plata despăgubirilor civile către . F. A., menținută în parte de Curtea de Apel A. I. și confirmată de ICCJ.
Prin ambele soluții pronunțate în cele 2 cauze arătate mai sus, I. T. a fost condamnat la pedeapsa închisorii rezultantă de 17 ani și obligat la plata de unor despăgubiri civile către partea vătămată . F. A., în cuantum de aproximativ 9 milioane lei. Cuantumul despăgubirilor civile acordate a fost reprezentat strict de valoarea prejudiciului constatată la data săvârșirii faptelor. Sumele constatate de instanța penală nu au fost actualizate la momentul pronunțării sentințele judecătorești și a deciziilor arătate mai sus.
In fapt, sumele reprezentând despăgubiri civile la plata cărora a fost obligat prin hotărârile penale menționate, reprezintă parte din prejudiciul a cărui izvor îl constituie actele infracționale ale lui I. T.. Acest prejudiciu creat prin actele infracționale ale lui I. T. este stabilit la momentul săvârșirii acestora, fiind majorat în mod substanțial prin lipsirea de folosință a . F. A. de aceste sume. Lipsa acestor sume din patrimoniul reclamantei a generat imposibilitatea de plată la timp a obligațiilor fiscale și contractuale, generând și contractarea de credite bancare pentru plata la timp a obligațiilor asumate în vederea desfășurării normale a activității.
Neplata la timp a obligațiilor fiscale și contractuale a generat calculul de penalități față de bugetul statului și față de partenerii contractuali dar și plata unor dobânzi bancare la creditele contractate. Calcularea și plata dobânzilor și penalităților fiscale sau contractuale este consecința directă a faptului că pârâtul I. T. nu a procedat la acoperirea prejudiciului pe care l-a creat.
In drept: prevederile art. 998 din Codul Civil Român din 1864 care prevăd ca prejudiciile cauzate prin orice faptă a omului trebuie reparate de cel care le-a cauzat.
Competența materială de judecare a cauzei revine conform art. 95 pct.1 raportat la art. 94 pct.1 lit.j Cod pr. civilă intrat în vigoare în 2013, Tribunalului A.. Raportat la dispozițiile art. 107 din Codul Civil Român intrat în vigoare în anul 2011, competența revine instanței în a cărei circumscripție domiciliază pârâtul, astfel că Tribunalul A. poate fi legal investit cu judecarea prezentei cauze.
Acțiunea este scutită de taxa de timbru, raportat la faptul că este o completare a prejudiciului creat prin fapte penale de către I. T. și care nu a putut fi valorificat în cadrul acțiunii penale. Acțiunea se încadrează în prevederile art. 29 alin.1 lit.i din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
In probațiune: înscrisuri, martori și expertize.
Prin întâmpinarea formulată de pârât s-a invocat:
- excepția necompetenței teritoriale
- excepția netimbrării
- excepția prescripției dreptului material la acțiune
Pe fond s-a solicitat respingerea acțiunii.
Prin răspunsul la întâmpinare – fila 114 s-a solicitat respingerea excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului A., tribunalul fiind competent dispozițiilor art. 113 alin.1 pct.9 Cod pr. civilă ca instanță în raza căreia s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul.
S-a solicitat respingerea excepției netimbrării raportat la dispozițiile art. 29 aklin.1 lit.i –OUG 80/2013
S-a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune deoarece sentința penală pronunțată dosarul penal a devenit executorie doar în 2011 și chiar în 2012.
Verificând acțiunea de față raportat la excepțiile invocate instanța reține:
Cât privește competența de soluționare a cauzei de către Tribunalul A., aceasta se apreciază a fi nefondată.
Din punct de vedere material Tribunalul este competent în baza art. 94 lit.j Cod pr. civilă, iat din punct de vedere teritorial sunt incidente dispozițiile art. 113 alin.1 pct.9 Cod pr. civilă ca instanță în raza căreia s-a produs fapta ilicită.
Cât privește excepția netimbrării, față de împrejurarea că prejudiciul rezultă din săvârșirea unor fapte penale, cauza este scutită de taxă de timbru, în baza dispozițiilor art. 29 alin.1, lit. i – OUG 80/2013.
Sub aspectul excepției prescripției dreptului la acțiune se constată:
Din sentințele penale depuse la dosar, rezultă faptul că prejudiciul a fost cunoscut de către reclamantă din anul 2009 din cadrul dosarelor de cercetare penală în care reclamanta s-a constituit parte civilă.
Pentru faptele săvârșite a fost pronunțată sentința penală 192/20.02.2009 de către Tribunalul București ce a fost menținută prin Decizia penală 112/8.05.2010 a Curții de Apel București și decizia penală nr. 2396/15.06.2011 a ICCJ.
Această sentință la care reclamanta face referire în cuprinsul cererii de chemare în judecată, apreciind că despăgubirile solicitate rezultă din faptele penale ce au făcut obiectul dosarului sus menționat.
Prin urmare în raport de acest dosar se va verifica și excepția dreptului material la acțiune.
Dacă apreciem ca moment al cunoașterii prejudiciului anul 2009 dreptul material la acțiune este prescris.
Dacă apreciem că despăgubirile solicitate în prezentul dosar au putut fi calculate doar din momentul în care s-a pronunțat decizia penală 2396 de către ICCJ, acesta coincide cu data de 15.06.2011.
Și în raport de această dată acțiunea se constată a fi prescrisă, fiind formulată în data de 20.11.2014.
Prin urmare apreciindu-se ca întemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune acesta va fi admisă având în vedere dispozițiile art. 3 din Decretul Lege 167/1958.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂ ȘT E
Respinge excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului A. și excepția netimbrării acțiunii.
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și în consecință:
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta . – F. A. cu sediul în J., . împotriva pârâtului I. T., domiciliat în Tg.M. . nr. 158 ej.3 .> Fără cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 7 mai 2015.
PREȘEDINTEGREFIER
I. S. A. R.
Red. S.I.
Tehnoredactat RA/18.05.2015 /4 ex/
| ← Pretenţii. Decizia nr. 607/2015. Tribunalul ALBA | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 94/2015. Tribunalul ALBA → |
|---|
