Revendicare imobiliară. Sentința nr. 94/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 94/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 130/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 130/2015
Ședința publică din 02 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G.
Judecător L. P. P.
Judecător H. L.
Grefier R. D.
Pe rol se află pronunțarea recursului declarat de reclamanta T. V. împotriva sentinței civile nr. 94/2015 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar civil nr._ în contradictoriu cu intimații T. I., S. I..
Obiectul cauzei revendicare imobiliară .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă în instanță părțile.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate prin încheierea inițială de amânare a pronunțării din 19 mai 1025, când instanța pentru a da posibilitatea părților să formuleze și să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea la 26 mai 2015 apoi la 2 iunie 2015, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față :
Prin decizia civilă nr. 1024/2010 a Tribunalului A. pronunțată în dosarul nr._, a fost admis recursul declarat de pârâta S. I. și de reclamanții T. I. și T. V. împotriva sentinței civile nr. 857/2009 a Judecătoriei A. I. pronunțată în dosarul nr._, a fost casată hotărârea atacată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei A. I. în dosarul nr._ .
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe în dosarul nr._ reclamanții T. I. și T. V. au solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâta S. I. prin hotărârea ce o va pronunța:
- să dispună obligarea pârâtei să lase imobilul proprietatea reclamanților, în suprafață de aproximativ 400 m.p. în deplină proprietate și posesie, predându-l în pașnică folosință și deplină proprietate
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt proprietari asupra terenului înscris în CF 3315 Zlatna, cu nr. top 9829 situat în satul Trâmpoiele, cu destinația arător, având o suprafață reală de 5521 m.p., dobândind dreptul de proprietate asupra acestui teren ca urmare a unei sistări de indiviziune, litigiu în care pârâta nu a avut calitate de parte și implicit nici calitatea de coproprietar asupra imobilelor din indiviziune.
În baza sentinței civile nr. 164/2001 a Judecătoriei A. I., definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 568/2003 a Curții de Apel A. I., s-a procedat la punerea în posesie și predarea folosinței acestui teren de către executorul judecătoresc. Această hotărâre însă, nu era opozabilă pârâtei care a refuzat predarea unei părți din imobilul în litigiu, în suprafață de aprox. 400 m.p., suprafață pe care o folosește în continuare, fără drept, susținând că este proprietara asupra acestei părți de teren.
Reclamanții au depus extrasul de CF 3315 Zlatna.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta solicită respingerea acțiunii învederând instanței că nu folosește terenul reclamanților.
Reclamanții și-au precizat acțiunea prin precizarea depusă la fila 141 (dosar nr._ ) solicitând ca în contradictoriu cu pârâta:
- să se dispună obligarea acesteia să-i recunoască dreptul de proprietate și sa-i predea în pașnică folosință terenul în suprafață de 1843 m.p. înscris în CF 3315 Zlatna, nr.top 9829.
- să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 94/2015 Judecătoria A. I. a respins cererea reclamanților T. I. și T. V. formulată în contradictoriu cu pârâta S. I.. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit extrasului CF 3315 Zlatna cu nr. top 9829 arător în suprafață de 4262 (real 5521 m.p.) proprietari asupra imobilului mai sus identificat sunt reclamanții T. I. și T. V. în cotă de 1/1 părti cu titlu cumpărare.
Din probele testimoniale administrate în cauză (declarația martorului I. N. – fila 47) rezultă că terenul în litigiu în suprafață de aproximativ 400 m.p. a fost folosit de mama pârâtei, iar după moartea acesteia, averea numitei Negruta M. s-a împărțit, iar terenul în litigiu a fost folosit de pârâtă. Martorul arată că terenurile nu sunt delimitate prin gard și pe terenul în litigiu există construită o fântână.
Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză suprafața de 1834 mp în litigiu este proprietatea pârâtei S. I., aceasta fiind .. 64, iar reclamanții au cumpărat în 1995 numai parcelele cu nr. cad. 49 și 50.
Raportul de expertiză efectuat în anul 2014 conține concluzii diferite față de cel întocmit în anul 2006 în dosarul nr._ .
În expertiza din anul 2006 expertul nu a găsit în arhiva OCPI A. harta de CF a satului Trâmpoiele care să cuprindă amplasamentul imobilelor în litigiu și nu a avut cunoștință de harta cadastrală din anul 1913 existentă la Primăria Zlatna.
La data întocmirii raportului de expertiză în dosarul nr. 3649/2004 pentru identificarea topografică a imobilului înscris în CF 3315 Zlatna – Trâmpoiele s-a folosit planul topografic al imobilului în litigiu întocmit de expert A. G. în dosarul nr. 2574/2002 al Tribunalului A., plan pe care amplasamentul imobilului cu nr. top 9829 este colorat cu roșu.
Identificarea imobilului s-a făcut pe limitele arătate de S. I. cu ocazia executării măsurătorilor.
În anul 2014 raportul de expertiză tehnică s-a făcut pe baza hărții cadastrale scara 1:2880 întocmit în anul 2013 și a registrului cadastral al parcelelor și proprietarilor din anul 1913 existente la Primăria Zlatna.
Comparând harta cadastrală din 1913 cu planul topografic al imobilului în litigiu întocmit de expertul A. G. s-a constatat că imobilul atribuit reclamanților se identifică cu . 50 și cu parte din .. 64.
Expertul a constatat că imobilul cu nr. top 9829 are o suprafață cu mult mai mare decât .. 50 cumpărată de reclamanți.
În decizia civilă 794/A/2002 a Tribunalului A. se menționează că reclamanții au cumpărat în 1995 prin act sub semnătură privată de la T. A. terenurile cu nr. cad. 49 și 50 și terenul din locul numit „Dosul cel M.”, astfel că la data cumpărării reclamanții au avut cunoștință de harta cadastrală din 1913 și de registrul cadastral, documente din care rezultă amplasamentul și întinderea terenului cumpărat, deoarece în actul sub semnătură privată este folosită numerotarea cadastrală din această hartă, adică nr. cad 49 și 50.
Pe harta cadastrală din 1913 amplasamentul parcelei cu nr. cad 50 pășune cu suprafața de 1069 stg (3845 mp) este conturată cu roșu, iar amplasamentul parcelei cu nr. cad 64 fâneață cu suprafața de 1588 stg (5710 mp) este conturată cu portocaliu.
La întocmirea raportului de expertiză în dosarul nr. 2574/2002 al Tribunalului A. expertul A. G. nu a folosit pentru a identifica amplasamentul imobilului cu nr. top 9829 și harta cadastrală din 1913 pentru a putea face comparația cu amplasamentul parcelei cu nr. cad 50, cumpărată de reclamanți.
Conform expertizei A. G. imobilul cu nr. top 9829 are suprafața de 4262 mp conform CF și suprafața reală de 5521 mp, deși . 50 avea suprafața de numai 1069 stg (adică 3845 mp). Datorită acestei identificări eronate s-a atribuit imobilului cu nr. top 9829 o suprafață reală mai mare de 5521 mp și astfel delimitat se suprapune cu suprafața de 1834 mp parte din imobilul cu nr. cad 64 proprietatea pârâtei S. I..
Aceasta este cauza care a dus la concluziile diferite între expertizele efectuate cu privire la imobilele în litigiu.
În expertiza efectuată în prezenta cauză s-a constatat că prin suprapunerea planului de situație peste harta cadastrală din 1913 rezultă că . 50 are suprafața reală de 3338 mp, iar parte din suprafață, adică 438 mp se regăsește în suprafața actuală a drumului care a fost lărgit, față de suprafața de 3845 mp a parcelei cu nr. cad 50 există un minus de suprafață de 69 mp.
În varianta de expertiză efectuată în prezenta cauză limita de imobile este cea conform hărții din 1913 și diferă cu numai 9 mp față de limita solicitată de pârâtă conform expertizei din 2006.
În drept, potrivit art. 1169 cod civil „cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească”.
Reclamanții nu și-au dovedit pretențiile deduse judecății, probele administrate în cauză dovedind faptul că suprafața de teren revendicată nu le aparține.
Instanța a constatat că acțiunea reclamanților este nefondată și a dispus respingerea acesteia.
Pârâții nu au făcut dovada efectuării cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta T. V., solicitând modificarea sentinței pronunțate de instanța de fond și în urma rejudecării solicităm a se pronunța o soluție de admitere a acțiunii așa cum a fost formulată și precizată, cu obligarea intimatei pârâte la plata cheltuielilor de judecată în toate fazele procesuale.
În expunerea de motive s-a arătat următoarele:
Sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală față de greșita interpretare a actului juridic dedus judecății și față de greșita aplicare a legii sau de încălcările de lege ce se regăsesc în conținutul acesteia.
Instanța de fond a făcut o gravă confuzie nu numai a actelor deduse judecății, a temeiurilor de drept aplicabile speței, ci și chiar cu obiectul acțiunii deduse judecății.
Obiectul acțiunii deduse judecății era revendicarea unei suprafețe de teren, proprietatea acesteia și a fostului său soț, identificat cu date de carte funciară, care se află în posesia intimatei pârâte.
Deși instanța de fond a fost investită cu această acțiune în revendicare, care avea un obiect clar, precis determinat cu date de carte funciară, instanța de fond se pronunță pe un imobil identificat nu cu date de carte funciară, ci cu date cadastrale, date ce rezultă dintr-o hartă cadastrală întocmită în anul 1913.
Întabularea în cartea funciară a imobilului proprietatea recurentei este în funcție de harta topografică și nu de harta cadastrală, evidența de carte funciară fiind foarte clară.
Conform datelor de carte funciară, imobilul revendicat este înscris în CF 3315 Zlatna cu nr.top. 9829. Experții au identificat acest imobil și au constatat clar că partea de imobil revendicată de la intimata pârâtă se află în posesia acesteia.
Conform ultimei completări la raportul de expertiză efectuat în cauză, expertul a identificat de pe harta cadastrală, întocmită în anul 1913, suprafața de teren revendicată, fără ca această hartă să aibă ceva comun cu evidența de carte funciară. Întabularea în cartea funciară este efectuată în funcție de harta parcelară cu parcelele topografice și nu cu cele cadastrale, astfel încât rațiunile instanței de fond nu au nimic comun cu situația ce reiese din evidentele funciare.
În aceste condiții, în mod total nelegal, instanța de fond nu a ținut cont de identificarea imobilului în litigiu în funcție de datele de carte funciară, date care sunt singure relevante pentru imobilele înscrise în cartea funciară, pronunțându-se pe evidențe cadastrale, provenite dintr-o hartă de peste 100 de ani, date ce nu au stat niciodată la baza întabulării în cartea funciară.
Susținerea instanței de fond, potrivit căreia, datorită diferenței dintre harta de carte funciară și harta cadastrală din anul 1913, suprafața de teren proprietatea recurentei ar trebui să fie alta, este o susținere fără nici un suport legal. Nici un text de lege nu susține această aserțiune a instanței de fond, deoarece întabularea în cartea funciară a fost făcută cu imobilele identificate cu numere topografice de carte funciară și nu cu numere cadastrale. Semnificativ este și faptul că instanța de fond nici măcar nu indica vreun temei de drept material care să susțină o astfel de soluție.
Singurul temei de drept invocat de instanța de fond este cel cuprins în art. 1169 din vechiul cod civil, susținând instanța de fond că reclamanții nu și-au dovedit pretențiile deduse judecății.
În realitate, acest text legal este greșit aplicat de instanța de fond, greșit interpretat, deoarece reclamanta și-a dovedit pe deplin acțiunea sa în revendicare. Ceea ce a revendicat este o suprafața de teren înscrisă în CF 3315 Zlatna -Trâmpoiele, cu nr.top. 9829. Conform raportului de expertiză de identificare efectuat în cauză, care a identificat imobilul în funcție de datele de carte funciară, această suprafață de teren se află ocupată de intimata pârâtă.
A susține, că nu s-a probat acțiunea dedusă judecății, pretențiile sale, în condițiile în care proba se află la dosarul cauzei și este atât de evidentă, denotă o superficialitate ieșită din comun din partea instanței de fond. Simpla afirmație că nu s-a făcut dovada pretențiilor, în condițiile în care dovada există la dosar, atestă că în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 304 pct. 9 cod pr.civ., în sensul că soluția instanței de fond este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Față de toate aceste aspecte, apreciază că prezentul recurs este fondat, motiv pentru care s-a solicitat admiterea așa cum a fost formulat.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 8,9, art. 304 indice 1 cod pr.civ.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, Tribunalul constată că recursul de față este nefondat pentru următoarele considerente:
Acțiunea în revendicare, ca mijloc juridic specific de apărare a dreptului de proprietate, este acțiunea civilă reală prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului cere restituirea de la posesorul neproprietar, reclamantul fiind ținut a face dovada dreptului său de proprietate asupra bunului revendicat.
Uzând de acest mijloc juridic, reclamanta recurentă a revendicat de la pârâta intimată suprafața de 1834 mp din imobilul înscris în CF 3315 Zlatna, nr. top 9829 arător înțelegând să-și justifice dreptul cu extrasul funciar din care rezultă calitatea sa de proprietar tabular și hotărârea judecătorească în baza căreia aceasta împreună cu soțul său au devenit proprietari în urma sistării unei indiviziuni.
Din analiza acestei hotărâri judecătorești, respectiv sentința civilă nr. 164/2001 pronunțată de Judecătoria A. I. astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr.794/A/2002 a Tribunalului A. ( f. 34-43 dosar 3649/2004) rezultă că dreptul recurentei a fost recunoscut în baza înscrisului sub semnătură privată încheiat cu coproprietarul T. A. prin care a cumpărat împreună cu soțul său de la acesta terenurile cu nr. cad. 49 și 50 și . hotar „Dosul cel M.”, terenuri identificate de expertul A. G. ca fiind . 9829 din CF 3315.
Prin urmare, . 9829 cu suprafața de CF de 4264 mp și reală 5521 mp a fost atribuită coproprietarului vânzător Traoncheș A., acesta fiind obligat să predea recurentei act apt de întabulare asupra acesteia, în caz de refuz hotărârea judecătorească ținând loc de act apt de întabulare cu titlu de cumpărare, în cotă de 1/1 părți.
În acest context, contrar criticilor formulate de recurentă în mod corect instanța de fond s-a raportat în analiza titlului de proprietate al acesteia la concluziile raportului de expertiză, rezultate în urma suprapunerii planului de situație cu harta cadastrală, câtă vreme chiar recurenta la momentul încheierii actului de vânzare-cumpărare a identificat parcelele achiziționate cu datele cadastrale.
Pe de altă parte, este adevărat că întabularea în cartea funciară se realizează în raport de harta topografică însă în speță, conform celor menționate de expertul F. I. în raportul de expertiză, în arhiva OCPI A. nu se află harta de carte funciară a satului Trîmpoiele care să cuprindă amplasamentul imobilelor în litigiu.
Ori, pentru admisibilitatea unei acțiuni în revendicare este absolut necesar ca reclamantul să facă dovada certă că suprafața folosită de pârât face parte din imobilul asupra căruia este proprietar tabular, probă pe care recurenta nu a produs-o raportat la concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză.
De altfel, constatările expertului tehnic F. I. sunt conforme cu cele statuate prin sentința penală nr. 251/1999 pronunțată de Judecătoria A. I. ( f. 61 dosar 3649/2004) în dosar penal nr. 2429/1998 pornit la plângerea prealabilă a părții vătămate S. E. – pârâta din prezenta cauză – împotriva inculpatului T. A. – autorul în drepturi al recurentei -pentru infracțiunea de tulburare în posesie pentru . litigiu.
Astfel,în ce privește latura civilă a acțiunii penale, s-a stabilit că terenul identificat prin raportul de expertiză efectuat în respectivul dosar aparține părții vătămate, inculpatul fiind obligat să i-l predea în pașnică folosință.
Din analiza raportului de expertiză ce a stat la baza pronunțării hotărârii penale ( fila 149 dosar 3649/2004) rezultă că și la momentul întocmirii lucrării în 1999, s-a folosit tot harta de cadastru și registrul cadastral din 1913 întrucât harta de carte funciară a localității Trâmpoiele este concretuală, nerespectând forma, dimensiunile și poziționarea parcelelor, concluzia expertului fiind că . cu . cauză – face parte din nr. cadastral 64 și din CF 1810 Trîmpoiele, nr. top 9829, 9830, 9831 – proprietatea antecesorilor pârâtei intimate S. E..
Cum în cadrul acțiunii în revendicare, reclamantul este ținut a face atât dovada titlului său de proprietate cât și a autorilor săi în drepturi și cum în speță nici reclamanta nici autorul lor în drepturi nu au fost proprietari asupra parcelei cu nr. cadastral 64, pretențiilor acesteia împotriva intimatei au fost respinse în mod corect.
Față de considerentele expuse, Tribunalul apreciază recursul de față ca nefundat, urmând a-l respinge ca atare în baza art. 312 Cod procedură civilă.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, recurenta va fi obligată la plata în favoarea intimatei a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta T. V. împotriva sentinței civile nr. 94/2015 pronunțată de Judecătoria A. I..
Obligă recurenta să plătească intimatei S. I. suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 iunie 2015 .
Președinte, D. G. | Judecător, L. P. P. | Judecător, H. L. |
Grefier, R. D. |
Red. G.D 12 octombrie 2015
Tehnored. R.D. 12 octombrie 2015
Judecător fond: C. H. D.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 769/2015. Tribunalul ALBA | Anulare act. Hotărâre din 19-03-2015, Tribunalul ALBA → |
|---|
