Aplicare amendă civilă. Decizia nr. 1117/2013. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1117/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 27-09-2013 în dosarul nr. 1474/55/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.1117/R
Ședința publică din 27 septembrie 2013
Președinte:S. C. Ș.
Judecător:N. C.
Judecător:S. N.
Grefier:C. S.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâții Ș. M. I., Ș. R. M. și Ș. F., în contradictoriu cu reclamanții P. A. și P. M. împotriva sentinței civile nr.3771 din 20.05.2013, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura completă, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că dezbaterile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 26.09.2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea fiind amânată pentru astăzi.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului înregistrat la Tribunalul A. la data de 1.07.2013, constată că prin sentința civilă nr.3771 din 20.05.2013, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ s-a admis cererea formulată de creditorii P. A. și P. A., în contradictoriu cu debitorii Ș. M. I., Ș. R. M. și Ș. F..
S-au respins excepția inadmisibilității acțiunii și excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită – prescripția dreptului la acțiune.
Au fost obligați debitorii la plata unei amenzi de 20 lei pe zi de întârziere până la executarea de către debitori a obligației prevăzute în Sentința civilă nr. 1073/2008 pronunțată la data de 20.08.2008 de Judecătoria A. în Dosar nr._, definitivă și irevocabilă, prin care au fost obligați să încheie contract de vânzare - cumpărare cu creditorii.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1073/20.02.2008 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă, pârâții M. I., Ș. R. M. și Ș. F. au fost obligați să încheie contract de vânzare-cumpărare cu reclamanții P. A. și P. A. potrivit convenției încheiate între părți, pentru suprafața de 1 ha de teren extravilan, înscris în Titlului de proprietate nr._/15.06.2001 emis de către Comisia județeană A. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, potrivit parcelelor atribuite pârâților în urma partajării și sistării stării de indiviziune.
Reclamanții au formulat o cerere de executare silită a titlului executoriu constituit din sentința civilă nr. 1073/2008 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, la Biroul Executorului Judecătoresc B. C., cererea formând obiectul dosarului execuțional nr. 302/2012, iar prin Încheierea nr. 378/2012 pronunțată în dosar nr._/55/2012, Judecătoria A. a admis cererea formulată de Biroul Executorului Judecătoresc B. C. și, a încuviințat executarea silită a titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 1073/2008 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ .
Instanța pronunțându-se mai întâi pe excepția inadmisibilității acțiunii, datorată lipsei unei executări silite, a reținut că, într-adevăr prin Sentința civilă nr. 925/05.02.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._/55/2012, a fost admisă contestația la executare formulată de pârâți și, pe cale de consecință, a fost anulată executarea silită în dosar de executare nr. 302/2012, însă dosarul execuțional nr. 302/2012 subzistă având ca obiect cererea de executare silită formulată de reclamanții creditori, urmând ca formele de executare să se emită conform dispozițiilor instanței, fiind întrunită și cerința de încuviințare a executării silite, prin Încheierea nr. 378/2012 pronunțată în dosar nr._/55/2012, Judecătoria A., - astfel sunt îndeplinite cerințele cu privire la aplicarea unitară a dispozițiilor art.580 ind. 2 Cod procedură civilă, prevăzute de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 3/17.01.2011 privind examinarea recursului în interesul legii, vizând obligația existenței unei executări silite.
Referitor la excepția, prescripția dreptului de a cere executarea silită – prescripția dreptului la acțiune, instanța a respins-o, deoarece asupra cererii de executare silită a titlului executoriu constituit din sentința civilă nr. 1073/2008 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, ce formează obiectul dosarului execuțional nr. 302/2012 la Biroul Executorului Judecătoresc B. C., s-a pronunțat de către Judecătoria A., Încheierea nr.378/13.11.2012 irevocabilă, dată în dosar nr._/55/2012 privitor la încuviințarea executării silite, analizându-se ca fiind întrunite dispozițiile art. 372 și art. 374 alin. 1 Cod procedură civilă, situație în care nefiind înlăturate aceste dispoziții reținute, prin Încheierea nr. 378/13.11.2012, ele subzistă, complinind astfel aspectul reținut chiar prin Sentința civilă nr. 925/05.02.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._/55/2012, prin care a fost admisă contestația la executare formulată de debitori, context în care cererea ce formează obiectul dosarului execuțional nr. 302/2012 s-a formulat în termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958 coroborat cu art. 405 Cod procedură civilă.
Pe fondul cauzei s-a reținut că debitorii au refuzat să dea curs obligațiilor stabilite prin hotărârea judecătorească, de a încheia contract de vânzare-cumpărare cu reclamanții P. A. și P. A. potrivit convenției încheiate între părți, pentru suprafața de 1 ha de teren extravilan, înscris în Titlului de proprietate nr._/15.06.2001 emis de către Comisia județeană A. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, potrivit parcelelor atribuite pârâților în urma partajării și sistării stării de indiviziune, context în care în temeiul art. 580 ind. 2 Cod procedură civilă, conform cărora „Daca debitorul refuză să îndeplinească o obligație de a face cuprinsă într-un titlu executoriu, în termen de 10 zile de la primirea somației, creditorul poate fi autorizat de instanța de executare, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părților, să o îndeplinească el însuși sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului”, - a obligat debitorii la plata unei amenzi de 20 lei pe zi de întârziere până la executarea de către debitori a obligației prevăzute în Sentința civilă nr. 1073/2008 pronunțată la data de 20.08.2008 de Judecătoria A. în Dosar nr._, definitivă și irevocabilă, prin care au fost obligați să încheie contract de vânzare - cumpărare cu creditorii.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ș. M. I., Ș. R. M. și Ș. F., solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii primei instanțe, în sensul admiterii excepțiilor invocate și respingerii acțiunii reclamanților, cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii formulate de reclamanți, în lipsa unei executări silite, că instanța de fond a reținut ca fiind adevărate susținerile formulate în sensul în care prin Sentința civilă 925/5.02.2013 pronunțată de Judecătoria A. în Dosar_/55/2012 a fost admisă contestația la executare și pe cale de consecință a fost anulată executarea silită din Dosar execuțional 302/2012 al B. B. C., însă a apreciat, în mod greșit faptul că atâta timp cât încheierea 378/2012 pronunțată de Judecătoria A. în Dosar_/55/2012, prin care a fost încuviințată executarea silită în Dosar 302/2012 nu a fost anulată, executarea silită subzistă.
Dacă ar fi corecte argumentele instanței de fond, ar însemna că Sentința civilă 925/2013, prin care a fost admisă contestația la executare și a fost anulată executarea silită, ar fi lipsită de obiect. Prin hotărârea menționată, nu au fost anulate doar actele și formele de executare ci a fost anulată executarea silită, cu consecința inexistenței acesteia, inclusiv a încheierii prin care a fost aceasta încuviințată.
În aceste condiții, în mod evident considerentele instanței de fond, în sensul existenței executării silite, chiar și după anularea acesteia, sunt greșite și au condus la pronunțarea unei soluții nelegale și netemeinice.
Cu privire la aplicarea unitară a dispozițiilor art. 5802 Cod procedură civilă, textul de lege pe care își întemeiază prezenta acțiune, recurenții arată că Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat Decizia 3/17.01.2011 privind examinarea recursului în interesul legii.
Instanța supremă a statuat că amenda civilă prevăzută de dispozițiile art. 580^3 din codul de procedură civilă poate fi aplicată debitorului unei obligații de a face cu caracter strict personal doar în cadrul procedurii execuționale ce debutează prin încuviințarea executării silite în condițiile art.373^1 din Codul de procedură civilă, urmată de somația prevăzută de art. 387, art. 572 și art. 580^2 din Codul de procedură civilă.
În consecință pentru exercitarea cu succes a unei acțiuni de natura celei dedusă judecății în prezentul dosar este obligatorie existența unei executări silite. Or astfel cum au arătat anterior, și cum de altfel a confirmat și instanța de fond, executarea silită a fost anulată, situație față de care acțiunea reclamanților este inadmisibilă, Judecătoria A., respingând în mod nelegal excepția invocată.
Cu privire la prescripția dreptului de a cere executarea silită - prescripția dreptului la acțiune, recurenții arată că în mod nelegal instanța de fond a apreciat, prin raportare la aceeași executare silită din Dosar execuțional 302/2012, anulată, că dreptul reclamanților de a cere executarea silită nu ar fi prescris.
Creditorii au formulat cerere de executare în baza Sentinței civile 1073/20.02.2008 pronunțată de Judecătoria A..
Potrivit dispozitivului acestei hotărâri au fost obligați să încheie cu creditorii un contract de vânzare cumpărare pentru o suprafață de teren și să le achite o sumă de bani cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri creditorii au formulat apel și recurs, recurs care a fost soluționat definitiv de Curtea de Apel Timișoara prin Decizia civilă 518/14.05.2009.
Art. 6 al Decretului 167/1958 stipulează că Dreptul de a cere executarea silită în temeiul oricărui titlu executor se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani.
Art. 405 (1) Dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia acțiunilor reale imobiliare, termenul de prescripție este de 10 ani. (2) Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită. (3) Prin împlinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu își pierde puterea executorie.
Având în vedere faptul că executarea silită în Dosar 302/2012 a fost anulată, raportat la textele legale indicate reclamanții nu mai pot solicita punerea în executare a titlului executoriu, executarea silită fiind prescrisă, pe cale de consecință și dreptul de a solicita obligarea la plata unei amenzi este prescris.
Pe fondul cauzei, recurenții arată că astfel cum rezultă din considerentele Sentinței civile 1073/2008, au încheiat la data de 3.07.1998, cu numitul M. N. o promisiune de vânzare-cumpărare având ca obiect suprafața de 1 ha teren din terenul înscris în Titlul de Proprietate_/2001. Obligația asumată prin respectiva promisiune este o obligație de a face și nu o obligație de a da, de a transmite dreptul de proprietate asupra acelei suprafețe.
La data încheierii acestei promisiuni, s-au înțeles cu M. N. că toate formalitățile necesare în vederea intabulării terenului înscris în titlul de proprietate, a dreptului de proprietate și formalitățile necesare perfectării în formă autentică a contractului de vânzare cumpărare sunt în sarcina domnului M., motiv pentru care au considerat că și-au îndeplinit toate obligațiile asumate pentru încheierea în formă autentică a contractului de vânzare cumpărare pentru suprafața de 1 ha.
Ulterior, la data de 7.05.1999 M. N. a încheiat cu P. A. și P. M. o promisiune de vânzare cumpărare având ca obiect aceeași suprafață de 1 ha din terenul înscris în TP_/2001.
Acțiunea ce a format obiectul Dosarului_, soluționată prin Sentința civilă 1073/20.02.2008 a fost promovată de unul dintre coproprietarii terenului înscris în TP_/2001, în vederea partajării celor două parcele de teren înscrise în titlu și ieșirea din indiviziune cu privire la suprafețele de teren.
Recurenții mai arată că prin cererea de intervenție formulată de reclamanții P. A. și M., în cadrul litigiului ce a format obiectul Dosarului_, aceștia au solicitat instanței obligarea lor la încheierea contractului autentic de vânzare cumpărare, iar în caz contrar hotărârea ce se va pronunța să țină loc de contract autentic.
Având în vedere această solicitare formulată de intervenienți prin cererea de intervenție și înțelegerea dintre ei și promitentul cumpărător M. N., au apreciat că toate formalitățile sunt în sarcina cumpărătorilor.
Recurenții arată că nu se opun încheierii în formă autentică a contractului de vânzare însă prin prisma argumentelor ante-menționate, apreciază că acțiunea nu poate fi admisă.
În drept, recurenții invocă dispozițiile art.299, art.304 pct. 8 și 9, art. 3041, art. 312 Cod procedură civilă și dispozițiile legale indicate în cuprinsul prezentului recurs.
În ședința publică de astăzi petenții intimați au invocat inadmisibilitatea exercitării recursului față de dispozițiile art.580 ind.3 alin.1 cod procedură civilă.
Față de aceasta și văzând dispozițiile legale invocate de petenți, cele ale art.580 ind.3 cod procedură civilă, în conformitate cu care instanța sesizată de creditorul unei obligații de a face cuprinsă într-un titlu executoriu ce nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, îl poate obliga pe acesta la plata unei amenzi civile în favoarea statului stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu, pronunțând o încheiere irevocabilă dată cu citarea părților, tribunalul,
Considerând că mențiunea din dispozitivul primei instanțe cu privire la calea de atac a recursului, nu poate modifica dispozițiile legale mai sus arătate privind caracterul irevocabil al încheierii prin care legiuitorul a urmărit înfrângerea oricărei opoziții din partea debitorului de a executa o obligație de a face strict personală derivată dintr-un titlu executoriu situație care se regăsește în persoana intimaților.
Față de cele arătate, în temeiul art.312 alin.1 cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca inadmisibil recursul declarat de intimații Ș. M. I., Ș. R. M. și Ș. F. împotriva sentinței civile nr.3771/20 mai 2013, pronunțată de Judecătoria A. în contradictoriu cu petenții P. A. și P. M..
În temeiul art.274 cod procedură civilă va obliga intimații la plata către petenți a sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de intimații Ș. M. I., Ș. R. M. și Ș. F. împotriva sentinței civile nr.3771/20 mai 2013 pronunțată de Judecătoria A. în contradictoriu cu petenții P. A. și P. M..
Obligă intimații la plata către petenți a sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 septembrie 2013.
Președinte,Judecător,Judecător,
S. C. Ș. N. C. S. N.
Grefier,
C. S.
Red.SN 17.10.2013
Thred. DP
Prima instanță: Judecătoria A., judecător C. F. M.
Ex.2
Nu se comunică
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 388/2013. Tribunalul ARAD | Succesiune. Sentința nr. 84/2013. Tribunalul ARAD → |
|---|
