Obligaţie de a face. Decizia nr. 388/2013. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 388/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 19-03-2013 în dosarul nr. 1617/246/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.388
Ședința publică din 19 martie 2013
Președinte: A. C.
Judecător: Ș. V.
Judecător: R. M.
Grefier: P. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta-pârâtă A. T. SA, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. A. SRL prin Holika M. și intimata-pârâtă B. P. E., împotriva Sentinței civile nr.2308/05.11.2012, pronunțată de Judecătoria Ineu în dosar nr._, având ca obiect obligație de a face.
Procedura este legal îndeplinită, dezbaterile fiind închise în ședința publică din 12.03.2013.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, având în vedere că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în ședința publică din 12.03.2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, tribunalul reține recursul spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 19.01.2013, constată că, prin Sentința civilă nr.2308/05.11.2012, Judecătoria Ineu a admis acțiunea civilă precizată formulată de reclamanta A. A. SRL, societate dizolvată prin Holika M. ca succesoarea firmei, împotriva pârâților B. P. E. și ., pentru constatare nulitate absolută act juridic și, în consecință, a constatat că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.949/6 martie 2008, la BNP F. P., reclamanta a dobândit dreptul de proprietate, prin cumpărare de la antecesoarea pârâtei, C. Lena, asupra terenului în suprafața de 3.200 mp teren arabil din ./19, suprafața de 3300 mp, teren arabil din ./15, suprafața de 1500 mp teren arabil din ./16, suprafața de 4800 mp, teren arabil amplasat din ./80, suprafață de 4800 mp teren arabil din ./72, suprafața de 4.000 mp teren arabil din ., toate din extravilanul satului Chier, ., teren dobândit prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr.18/1991 conform Titlului de proprietate nr.88.373/07.01.2000 eliberat de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A., precum și asupra terenului arabil în suprafață de 5.800 mp., amplasat pe ./15/1, din extravilanul satului Chier, dobândit prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr.18/1991 conform Titlului de proprietate nr.88.617/24.05.2002 de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A..
A constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2292/12.07.2011 la Biroul Notarului Public S. D.-A., încheiat între pârâta B. P. E. prin mandatar V. A.-E. și pârâta ., privind transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilelor terenuri în suprafața de 3200 mp, înscrisă în CF nr._ Tîrnova, nr.cad._, . de 4000 mp, înscrisă în CF nr._ Ineu, nr.cad._, ./88/1; suprafața de 3300 mp, înscrisă în CF nr._ Tîrnova, nr.cad._, . de 1500 mp, înscrisă în CF nr._ Tîrnova, nr.cad._, ./16 și suprafața de 4800 mp, înscrisă în CF nr._ Tîrnova, nr.cad._, .>
A constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1376/28.07.2011 la Biroul Notarului Public C. S. M., încheiat între pârâta B. P. E. prin mandatar V. A.-E. și pârâta ., privind transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului teren în suprafața de 4800 mp, înscrisă în CF nr._ Tîrnova, nr.cad._ ./80.
A constatat nulitatea înscrierii în CF a dreptului de proprietate în favoarea pârâtei . privind suprafețele de teren mai sus menționate, a dispus anularea încheierii de CF în sensul radierii înscrierii mențiunilor privind aceleași suprafețe și a autorizat BCF Ineu la efectuarea cuvenitelor mențiuni în CF conform prezentei, la rămânerea definitivă și a depunerii documentației cadastrale.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în fapt că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.949/06.03.2003 de BNP F. P.-I., numita C. Lena prin mandatar Grampa Tullio a vândut către . suprafața totală de 2,38 ha teren arabil, structurat și amplasat astfel: suprafața de 3.200 mp teren arabil din ./19, suprafața de 3300 mp, teren arabil din ./15, suprafața de 1500 mp teren arabil din ./16, suprafața de 4800 mp, teren arabil amplasat din ./80, suprafață de 4800 mp teren arabil din . de 4.000 mp teren arabil din ., toate din extravilanul satului Chier, ., teren dobândit prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr.18/1991 a Fondului funciar, conform Titlului de proprietate nr.88.373/07.01.2000 eliberat de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A..
Prin același contract s-a transmis dreptul de proprietate și asupra terenului arabil în suprafața de 5.800 mp., amplasat pe ./15/1, din extravilanul satului Chier, dobândit de asemenea prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr.18/1991 pentru care s-a eliberat Titlul de proprietate nr.88.617/24.05.2002 de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A., pentru prețul total de 9.500.000 ROL, achitat integral vânzătoarei la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
Potrivit certificatului de moștenitor nr.268 din 07.10.2008, eliberat de BNP L. Feier Ineu, rezultă că pârâta B. P.-E. este moștenitor al defunctei C. Lena, una și aceeași persoană cu C. E., decedată la data de 10.07.2006, în calitate de nepoată de fiu, în cota de 1/1 părți.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2292/12.07.2011 de BNP S. D.-A., pârâta B. P.-E. prin mandatar V. A.-E. a vândut pârâtei . imobilele terenuri în suprafață de 3200 mp, înscrise în CF nr._ Tîrnova, nr.cad._, . de 4000 mp, înscrisă în CF nr._ Ineu, nr.cad._, ./88/1; suprafața de 4800 mp, înscrisă în CF_ Tîrnova, nr.cad._, ./79; suprafața de 4000 mp, înscrisă în CF nr._ Ineu, nr.cad._, ./54; suprafața de 3300 mp, înscrisă în CF nr._ Tîrnova, nr.cad._, . de 1500 mp, înscris în CF nr._ Tîrnova, nr.cad._, ./16 și suprafața de 4800 mp, înscrisă în CF nr._ Tîrnova, nr.cad._, . dobândite prin moștenire, conform certificatului de moștenitor nr.270/07.10.2008 eliberat de BNP L. Feier Ineu, pentru prețul de 7.680 RON, preț achitat integral la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
S-a constatat totodată că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr.1376/28 iulie 2011 de BNP C. S.-M. Chișineu-Criș, pârâta B. P.-E. prin mandatar V. A.-E. a vândut pârâtei ., întreg imobilul înscris în CF nr._ Tîrnova, cu nr.cad._, ./80, constând în teren arabil în suprafață de 4800 mp., pentru prețul de 1.440 lei, achitat integral la data 26.11.2010, data autentificării promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare.
Din cuprinsul extraselor de CF nr._, nr.top._, CF nr._ Tîrnova, nr.top._, nr._ Tîrnova, nr.top._, CF nr._ Tîrnova, nr.top._, CF nr._ Tîrnova, nr.top._, CF nr._ Ineu, nr.top._, instanța de fond a reținut că asupra acestora figurează înscris ca și proprietar tabular pârâta ., prin cumpărare, în baza contractului de vânzare cumpărare cu nr.2292/12.07.2011 de BNP S. D.-A..
Pe fondul cauzei, așa cum s-a arătat mai sus, prima instanță a reținut că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.949/06.03.2003 de BNP F. P.-I., numita C. Lena prin mandatar Grampa Tullio a transmis către . dreptul de proprietate, prin cumpărare, asupra imobilelor din litigiu.
La momentul încheierii acestui contract erau în vigoare prevederile art.2 din Legea nr.54/1998, care stipulau că ,,Terenurile situate în intravilan și extravilan pot fi înstrăinate și dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică.”
Față de aceste prevederi, prima instanță a considerat că actul autentic menționat întrunește cerințele de validitate atât de fond, respectiv capacitate, consimțământ, obiect determinat și cauză licită, cât și de formă, anume forma actului autentic, motiv pentru care a constatat că dreptul de proprietate s-a transmis în mod valabil către reclamantă la data de 06.03.2003, dată la care s-a achitat și prețul, iar obiectul contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr.949/06.03.2003 de BNP F. P.-I. din V., a ieșit din patrimoniul vânzătorului.
Prin urmare, referitor la actul de vânzare cumpărare încheiat între pârâți ulterior, s-a observat că acesta este lipsit de obiect, fiind aplicabil principiul anulării actului subsecvent.
S-a mai reținut de către instanță și faptul că deși pârâta B. P. E. a arătat că înțelege să solicite înscrierea în fals a procurii speciale autentificate la BNP M. D., sub nr.1589/04.10.2002, care a stat la baza încheierii contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 949/06.03.2003 de BNP F. P.-I. din V., aceasta nu a înțeles să solicite și constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare prin care reclamanta a dobândit dreptul de proprietate, iar pe de altă parte, din relațiile comunicate de BNP B. a rezultat că la aceeași dată au fost autentificate și alte procuri în același sens, de către terți, toate la Magazinul mixt din . fața locului a notarului public, neputându-se astfel reține susținerile pârâtei.
Pe cale de consecință, văzând în drept dispozițiile art.1225 C.civ., art.1235, art.1246 și art.1254 C.civ. 1864, apreciind întemeiată cererea reclamantei, instanța de fond a admis-o ca atare.
Împotriva soluției a declarat recurs pârâta . solicitând modificarea în tot a sentinței atacate și rejudecarea cauzei pe fond cu consecința respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Un prim aspect invocat de recurent vizează faptul că intimata-reclamantă nu a făcut dovada existenței unei cauze ilicite care să justifice anularea actelor subsecvente, iar având în vedere că, potrivit art.967 C.civ., cauza unui contract de vânzare-cumpărare se prezumă a fi licită până la dovada contrarie, convenția părților, încheiată de un notar public în condițiile legii, este perfect valabilă.
Referitor la condiția obiectului determinat, susține că și aceasta îndeplinită în cazul de față prin faptul că, obiectul fiind determinat fără echivoc prin clauzele contractului de vânzare – cumpărare unde sunt menționate elementele de identificare ale imobilului, respectiv localitatea, suprafața, tarlaua și . cale de consecință, apreciază că instanța de fond fără nici un temei legal a luat în considerare, la pronunțarea soluției, afirmațiile nedovedite ale intimatei în sensul că actul de înstrăinare ar fi fost încheiat în lipsa unor condiții esențiale de valabilitate.
Pe de altă parte, recurenta învederează că, potrivit legislației în vigoare în materia înstrăinării de imobile, o altă condiție esențială și obligatorie pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare este ca vânzătorul să fie titularul dreptului ce se înstrăinează, însă și această condiție este întrunită în cazul de față, intimata B. P. fiind unica moștenitoare a defunctei C. Lena.
În opinia sa, toate aceste împrejurări trebuie coroborate cu principiul validității aparenței în drept pentru existența căruia se cer a fi întrunite cumulativ mai multe condiții, respectiv: să existe o eroare comună și invincibilă, subdobânditorul să fie de bună-credință, iar actul încheiat între proprietarul aparent și terțul subdobânditor să fie cu titlu oneros.
Sub aspectul primei condiții, recurenta susține că există eroare comună și invincibilă atunci când situația de fapt aparentă nu corespunde realității, rămânând în sarcina subdobânditorului obligația de a proba că a făcut toate verificările apte a confirma existența în condițiile dreptului celui de la care achiziționează. Ori, în cazul de față, societatea recurentă a întreprins o . verificări în registrul de publicitate imobiliară pentru a afla dacă asupra imobilului și-a înscris vreun drept real o altă persoană în afară de vânzător și astfel a constatat că, la data emiterii extraselor de carte funciară, nu erau înscrise sarcini asupra imobilului, vânzătoarea fiind atestată drept unic proprietar. Adaugă că această împrejurare a fost confirmată inclusiv prin declarația autentificată prin care promitenta vânzătoare a declarat că este unica proprietară a terenului și de Primăria comunei Târnava care, prin certificatul de atestare fiscală eliberat pe numele vânzătoarei, a confirmat că și în registrele primărie aceasta figurează ca proprietar al terenului.
Ca atare, atât timp cât actul de înstrăinare nu a fost supus formelor de publicitate imobiliară prevăzute de lege, recurenta consideră că nu i se poate imputa faptul că nu ar fi fost de bună-credință și nu ar fi depus toate diligențele în legătură cu valabilitatea titlului înstrăinătorului.
În ceea ce privește condiția bunei-credințe, apreciază totodată că se impune ca subdobânditorul nu numai să se fi crezut în realitate în falsa situație aparentă, dar și ca aceasta credință să fie una scuzabilă, lipsită de orice culpă, sens în care practica judiciara a concluzionat că buna-credința a cumpărătorului poate fi constatată numai raportat la demersurile pe care acesta le-a efectuat prealabil încheierii contractului, pentru a afla situația juridică a imobilului.
Pe de altă parte, având în vedere că buna-credință se prezumă, în opinia recurentei trebuie luat în considerare și faptul că societatea intimată . nu a probat contrariul în fata primei instanțe, iar potrivit art. 31 alin.(2) din Legea nr.7/1996 a cadastrului si a publicității imobiliare, „dobânditorul este considerat de bună-credință dacă la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său nu a fost notată nicio acțiune prin care se contestă cuprinsul cărții funciare sau dacă din titlul transmițătorului și din cuprinsul cărții funciare nu reiese vreo neconcordanță între aceasta și situația juridica reală”.
În același sens face trimitere la Deciziile nr. 186/2001, nr.424/2006 și nr.191/2008 ale Curții Constituționale prin care s-a statuat că interesul dobânditorului de bună-credință trebuie perfectat în raport cu interesul adevăratului proprietar prin aplicarea principiului ocrotirii bunei-credințe și al adagiului error communis facit ius.
De asemenea, recurenta menționează și faptul că, din momentul încheierii contractului de vânzare – cumpărare și până la formularea prezentei acțiuni a trecut un termen de aproape 10 ani, timp în care intimata-reclamantă nu a întreprins nici un demers în vederea protejării dreptului său prin îndeplinirea tuturor formalităților de publicitate imobiliară.
Nu în ultimul rând, recurenta solicită instanței de recurs a constata și faptul că intimata-pârâtă B. P. s-a înscris în fals, în fața primei instanțe, în ceea ce privește procura aparent semnată de către antecesoarea sa în fața unui notar public, care a stat la baza încheierii contractului autentic de vânzare-cumpărare, iar instanța de fond a trecut extrem de ușor peste acest aspect atunci când a motivat că în aceeași zi au mai fost semnate și alte procuri în fața aceluiași notar, astfel încât și această procură este valabilă.
Pentru toate aceste motive, invocând dispozițiile art.3041 C.pr.civ., solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și respingerea în tot a acțiunii.
Prin întâmpinarea depusă, intimata-reclamantă . prin Holika M. a solicitat respingerea recursului, în principal pe calea excepțiilor de netimbrare și de tardivitate ale recursului, iar în subsidiar, ca nefondat.
În dezvoltarea motivelor arată că instanța de fond în mod temeinic și legal a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 949/06.03.2003 de către BNP F. V., pârâta C. Lena prin mandatar Grampa Tullio a transmis societății reclamante dreptul de proprietate asupra imobilelor din litigiu.
Prin urmare, raportat la dispozițiile art.2 din Legea nr.54/1998 conform cărora terenurile situate în intravilan și extravilan pot fi înstrăinate și dobândite prin acte juridice încheiate în formă autentică, constatând caracterul de act juridic al contractului autentificat, intimata susține că dreptul de proprietate s-a transmis în mod valabil la data de 06.03.2003, dată la care imobilul a ieșit din patrimoniul vânzătoarei C. Lena.
În aceste condiții, apreciind că actul de vânzare-cumpărare încheiat ulterior între părți este lipsit de obiect, în speță devine aplicabil principiul anulării actelor subsecvente, motiv pentru care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
Prin concluziile scrise, recurenta reiterează aspectele privitoare la buna sa credință în calitate de cumpărătoare și că, la data cumpărării terenului în litigiu, nu a avut cunoștință despre faptul că asupra aceluiași teren se perfectase o altă vânzare de către proprietarul tabular.
În privința intimatei-reclamante, consideră că, pentru valorificarea drepturilor sale, aceasta are la îndemână posibilitatea angajării răspunderii vânzătorului pentru evicțiune, iar acțiunea de față nu are nicio legătură cu recurenta, care este o cumpărătoare de bună-credință și terță în acest raport juridic.
Intimata-pârâtă B. P. E., deși legal citată, nu s-a prezentat în fața instanței și nu a formulat apărări scrise prin întâmpinare.
Analizând recursul prin prisma dispozițiilor art. 304 și art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată că este întemeiat, pentru următoarele considerente:
În cauză nu se pune problema principiului resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis, deoarece nulitatea celor două contracte încheiat între recurenta-pârâtă respective pârâta-intimată B. P. E. din anul 2011, nu a fost solicitată ca urmare a constatării nulității unui alt act juridic anterior pe care acestea să se fi întemeiat, ci a fost fundamentată pe lipsa calității de proprietar a vânzătorului.
În speță pârâta-vânzătoare B. P. E. moștenitoarea defunctei C. E. înstrăinează pentru a doua oară, aceleași suprafețe de teren, către pârâta A. T. S.A., cu încălcarea obligației de garanție pentru evicțiune, ce revenea vânzătorului din primul contract, în condițiile art.1337 și urm. din Codul civil. În primul contract încheiat cu intimata . a figurat autoarea intimatei B. ca și vânzătoare.
Nefiind reglementată vânzarea lucrului altuia în materie imobiliară s-a admis existența nulității (absolute sau relative) acestei vânzări, cu condiția dovedirii relei credințe a dobânditorului intrat în posesia bunului.
În ceea ce o privește pe reclamanta A. A. SRL, aceasta nu a întabulat suprafețele achiziționate în cartea funciară și nu și-a făcut public dreptul de proprietate dobândit, astfel dreptul său de proprietate a rămas un drept opozabil doar vânzătoarei, dar nu și terților de bună-credință care nu au cunoscut și nici nu puteau să cunoască, în mod rezonabil, faptul vânzării. Prevederile art.25 alin.1 din Legea nr.7/1996 consacră principiul opozabilității înscrierii în cartea funciară și conform cărora acestora „înscrierile în cartea funciară își vor produce efectele de opozabilitate față de terți de la data înregistrării cererilor”. Efectul de opozabilitate nu este asigurat, atâta vreme cât titularul dreptului nu se preocupă nici de asigurarea publicității dreptului său de proprietate dar nici măcar de publicitatea prin cartea funciară a parcelelor de teren achiziționate.
Prin urmare, cât timp recurenta-pârâtă A. T. S.A. a cumpărat parcelele în discuție, prin act juridic translativ de proprietate autentificat de notarul public, după ce, în prealabil, parcelele ce au făcut obiectul vânzării fuseseră întabulate în cartea funciară pe numele vânzătorului devin incidente în cauză prevederile art.28 din Legea nr.7/1996, conform cărora „dobânditorul anterior poate cere instanței judecătorești să acorde înscrierii sale rang preferențial față de înscrierea efectuată la cererea unui terț care a dobândit ulterior imobilul cu titlu gratuit sau care a fost de rea-credință la data încheierii actului”. Reclamanta-intimată din prezenta cauză se găsește exact în situația dobânditorului anterior despre care vorbește art.28 din Legea nr.7/1996 și care a omis să își facă publică proprietatea prin înscrierea dreptului său în registrul de publicitate imobiliară, în condițiile legii. Întrucât actul juridic în temeiul căruia s-a întabulat pârâta-recurentă, este un act juridic cu titlu oneros, înseamnă că pentru admisibilitatea cererii reclamantei se impunea a se constata în mod imperios reaua-credință a pârâtei cumpărătoare A. T. S.A. a cărui drept de proprietate era contestat.
Deși reclamanta-intimată a invocat reaua-credință a celor două pârâte, nu a adus niciun element probator din care să rezulte o astfel de împrejurare .
Conform art.31 alin.2 din Legea nr.7/1996, „dobânditorul este considerat de bună-credință dacă, la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său, nu a fost notată nici o acțiune prin care se contestă cuprinsul cărții funciare sau dacă din titlul transmițătorului și din cuprinsul cărții funciare nu reiese vreo neconcordanță între aceasta și situația juridică reală”.
La momentul la care recurenta A. T. a contractat nu a fost notată nicio acțiune în cartea funciară iar din titlul transmițătorului, nu rezulta niciun impediment la vânzare..
Pentru motivele expuse, tribunalul constată că buna credință a recurentei-cumpărătoare A. T., asociată cu principiile de carte funciară mai sus enunțate, salvgardează valabilitatea titlului său de proprietate, în raport de reclamanta care nu și-a asigurat la timp și în condițiile legii publicitatea și totodată opozabilitatea dreptului dobândit anterior, motiv pentru care, în temeiul art.312 alin.1 și 3 Cod proc.civ., se va admite recursul formulat de recurenta . în contradictoriu cu intimații . și B. P. E. împotriva Sentinței civile nr.2308 din 5 11 2012 pronunțată de Judecătoria Ineu și în consecință se va modifica în tot sentința în sensul respingerii acțiunii intimatei-reclamante împotriva recurentei-pârâte și a intimatei B. P. E..
Conform art.274 C.proc.civ. întrucât recursul se va admite se va obliga intimata la plata către recurentă a sumei de 311,65 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxele judiciare de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta . în contradictoriu cu intimații . și B. P. E. împotriva Sentinței civile nr.2308 din 5 11 2012 pronunțată de Judecătoria Ineu și în consecință modifică în tot sentința în sensul respingerii acțiunii intimatei-reclamante împotriva recurentei-pârâte și a intimatei B. P. E..
Obligă intimata la plata către recurentă a sumei de 311,65 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 03 2013.
Președinte Judecător Judecător
A. C. Ș. V. R. M.
Grefier
P. M.
Red. V.Ș.
Tred.M.P.
2 ex./5 04 2013
Nu se comunică părților.
RECURENT - PÂRÂT
. - sector 2, București, . - Office Building, nr. 3-5, .
INTIMAT - RECLAMANT
. Prin Holika M. - A., dom.ales C..Av.D. F. - Piața UTA, ., .
INTIMAT - PÂRÂT
B. P. E. - A., .. 17 B, ., jud.A.
Instanța de fond: Judecătoria Ineu – judecător L. M.
| ← Revocare donaţie. Hotărâre din 25-09-2013, Tribunalul ARAD | Aplicare amendă civilă. Decizia nr. 1117/2013. Tribunalul ARAD → |
|---|
