Sechestru judiciar. Decizia nr. 522/2013. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 522/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 16003/55/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 522
Ședința publică din data de 03 decembrie 2013
Președinte O. Ș. S.
Judecător L. L.
Grefier A. C.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelantul-petent B. V. T., în contradictoriu cu intimații-pârâți Inspectoratul de Poliției al Județului A. și R. R. – Direcția Silvică A., împotriva încheierii civile nr. 7774 din 07 iulie 2013, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, având ca obiect sechestru judiciar.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul apelantului-petent – avocat C. M. din Baroul A., precum și reprezentanta intimatei-pârâte R. R. – Direcția Silvică A. – consilier juridic C. A., lipsă fiind intimatul Inspectoratul de Poliției al Județului A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, se constată depusă la dosar, prin serviciul registratură la data de 27 noiembrie 2013, întâmpinare din partea intimatei R. R. – Direcția Silvică A., din care se comunică un exemplar cu reprezentantul apelantului.
Reprezentantul apelantului arată că nu solicită termen pentru studierea întâmpinării si nu are alte cereri de formulat.
Instanța constată că apelul este legal timbrat si a fost declarat în termenul legal, și considerând cauza în stare de soluționare acordă cuvântul în dezbaterea cauzei.
Reprezentantul apelantei susține apelul așa cum a fost formulat, solicitând admiterea acestuia și, judecând pe fond, modificarea sentinței atacate și admiterea acțiunii așa cum a fost ea formulată, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatei R. R. – Direcția Silvică A., susține întâmpinarea depusă și solicită respingerea apelului ca fiind netemeinic și nefondat.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._, la data de 11 noiembrie 2013;
Constată că prin încheierea civilă nr. 7774 din 07 iulie 2013 pronunțată în dosar nr._ de Judecătoria A., a fost respinsă cererea de instituire a unui sechestru judiciar formulată de petentul B. V. T. în contradictoriu cu intimații Regia Națională a Pădurilor R. SA – Direcția Silvică A. – Ocolul Silvic I. M..
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt că petentul a solicitat instituirea unui sechestru judiciar asupra cantității de 35 mst material lemnos confiscat prin procesul-verbal de contravenție . nr._/16.10.2013 motivat de faptul că el este proprietarul bunurilor sechestrate existând temeri că până la finalizarea soluționării plângerii contravenționale formulate de el se va proceda la valorificarea materialului lemnos.
Prima instanță a considerat că pentru instituirea măsurii sechestrului judiciar prevăzut de art. 971 alin. 1 C.pr.civ. este necesară îndeplinirea unor condiții de admisibilitate, respectiv să existe un proces cu privire la proprietatea asupra unui bun mobil sau imobil și totodată, măsura sechestrului să fie necesară pentru conservarea dreptului respectiv.
Prima instanță a constatat că în prezenta cauză nu sunt îndeplinite aceste condiții, respectiv nu există un proces cu privire la proprietatea asupra unui bun, iar procesul la care se referă petentul are ca obiect anularea unui proces-verbal de contravenție, și constă în stabilirea legalității/nelegalității sau a temeiniciei/netemeiniciei acestuia.
De asemenea a mai reținut că oricum intimatul Ocolul Silvic I. M. este obligat să păstreze materialul lemnos confiscat și să nu îl valorifice atât timp cât petentul – în calitate de proprietar al bunurilor - a formulat plângere contravențională, în considerarea art.31 alin. 2 și art. 32 alin. 3 din OG nr. 2/2001, valorificarea bunurilor urmând să se realizeze după ce procesul-verbal devine definitiv, potrivit art. 18 alin. 4 din HG nr. 996/2008.
Față de cele reținute prima instanță a respins cererea formulată de petent considerând că în cauză nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale sechestrului judiciar, reținând totodată că oricum, bunurile nu pot fi valorificate până la soluționarea definitivă a plângerii contravenționale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, apelantul-petent B. V. T. solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței atacate, reținerea cauzei spre rejudecare iar pe fond admiterea cererii de înființare a sechestrului judiciar, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, apelantul consideră hotărârea atacată ca fiind netemeinică, considerând cererea de înființare a sechestrului judiciar pe care a formulat-o este pe deplin fondată și justificată, potrivit dispozițiilor art. 971-976 Cod proc.civ., o altă condiție de admisibilitate a acestei acțiuni este și existența unui proces asupra proprietății, a unui bun mobil sau imobil.
Totodată, mai consideră că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii prevăzute de art. 972 alin. 1 C.proc.civ., pentru a se putea institui măsura sechestrului judiciar, făcând dovada introducerii pe rolul Judecătoriei A. a unei plângeri contravenționale, înregistrată sub nr. de dosar_/55/2013, prin care a solicitat instanței anularea măsurii confiscării materialului lemnos, proprietatea sa.
De asemenea, în ceea ce privește cea de a doua condiție de admisibilitate, prevăzută de textul de lege, consideră că există serioase temeri că până la finalizarea acțiunii de anulare a procesului verbal de contravenție custodele va purcede la vânzarea materialului lemnos în baza procedurii de licitație publică prevăzută de art. 36 alin. 1 din Legea nr. 171/2010, așa cum a procedat într-o situație identică cu materialul lemnos confiscat în 2012 ce a făcut obiectul dosarului nr._/55/2012 al Judecătoriei A., sentință prin care procesul verbal de contravenție din 2012 a fost anulat în ceea ce privește confiscarea materialului lemnos, însă cu ocazia deplasării la depozitul Ocolului Silvic in vederea executării silite a sentinței, s-a constatat ca materialul lemnos a fost vândut, fiind nevoit să introducă o acțiune în pretenții împotriva acestuia necesitând costuri suplimentare.
Apelantul apreciază că prima instanță trebuia să rețină incidența ipotezelor avute în vedere de art. 972 Cod procedură civilă, care îndreptățește, în condițiile prevăzute de lege, instituirea sechestrului judiciar, necesitatea înființării sechestrului judiciar rezultând din pericolul de înstrăinare a bunurilor.
În drept invocă dispozițiile art. 974 pct. 4 Cod pr. civilă.
Intimata R. R. SA – Direcția Silvică A., prin întâmpinarea depusă la dosar solicită respingerea apelului ca fiind netemeinic si nefondat.
În fapt, arată că potrivit art. 22 alin. 2 din Legea nr. 171/2010, are obligația să primească în custodie materialul lemnos, atâta vreme cât agentul constatator a dispus confiscarea.
În ceea ce privește cererea apelantului care dorește înlocuirea custodelui actual, în favoarea unui custode propus, invocând înlăturarea si evitarea unor cheltuieli ocazionate de depozitare si manipulare, învederează faptul că, oricare ar fi soluția instanței față de plângerea formulată de apelant împotriva procesului verbal de contravenție, cheltuielile aferente, respectiv manipulare si depozitare, datorate subunității intimate, trebuie achitate și în consecință vor fi suportate de către contravenient, în cazul de față ., ca urmare a prevederilor Legii 171/2010, art. 37 alin. 2 potrivit căruia: „Contravenientul este obligat la plata cheltuielilor de depozitare și pază pe perioada custodiei pentru materialele prevăzute la alin. 1."
Raportat la faptul, că intimata susține că există posibilitatea vânzării materialului lemnos ca urmare a prevederilor art. 36 alin. 1 și alin. 3 din aceeași Lege 171/2010, indicând drept exemplu o situație identică, cu aceleași părți, arată că nu le-a fost comunicat la acea vreme că pe rolul Judecătoriei A. o fost introdusă cererea de anulare a procesului verbal de contravenție din anul 2012, condiții în care lemnul a fost vândut, fără a exista în mod intenționat dorința ca proprietarul materialului lemnos să nu își fi recuperat bunurile.
Totodată arată că materialul lemnos a fost confiscat ca urmare a măsurii dispuse de către agentul constatator din cadrul IPJ A., și nu reținut în vederea stabilirii provenienței, iar intimata nu are calitatea de a restitui materialul lemnos proprietarului, câtă vreme măsura aplicată a fost confiscarea.
De asemenea intimata consideră că prevederile art. 972 alin. 1 Cod pr. civ. nu sunt aplicabile în cauză, deoarece este necesar pentru instituirea sechestrului judiciar existența unui proces cu privire la proprietatea asupra unui bun mobil sau imobil, măsura sechestrului să fie necesară pentru conservarea dreptului respectiv, condiții în care nu există un proces cu privire la proprietatea unui bun, procesul din dosarul la care face referire apelantul-intimat, respectiv dosarul_/55/2013, are ca obiect anularea procesului verbal de contravenție, respectiv legalitatea sau nelegalitatea acestuia.
Față de cele menționate intimata arată că potrivit obligației ce îi revine și atâta timp cât petentul, în calitatea sa de proprietar a formulat plângere contravenționala, înțelege să nu valorifice materialul lemnos predat în custodie, până la soluționarea definitivă a plângerii contravenționale, acesta aflându-se în prezent în depozitul intimatei - Secția Gater Pecica.
În drept, invocă dispozițiile Legii 171/2010, art. 971 și următoarele Cod pr. civilă.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și în cadrul dat de art. 476-479 Noul Cod de pr. civilă, tribunalul constată că nu este fondat.
Prima instanță a reținut o stare de fapt astfel cum rezultă din probele administrate în cauză și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză.
Astfel, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 972 alin. 1 și 2 Cod pr. civilă, respectiv nu există un proces cu privire la proprietatea unui bun astfel cum susține apelanta. Plângerea împotriva procesului verbal de contravenție nu constituie un proces în sensul texului legal menționat dat fiind că nu s-a pus problema proprietății materialului lemnos, ci legalitatea si temeinicia procesului verbal de contravenție,
În mod corect prima instanță a reținut faptul că, raportat la disp. art. 32 alin. 3 din OG 2/2001 intimatul nu poate proceda la valorificarea materialului lemnos decât în condițiile prev. de art. 18 alin. 4 din HG 996/2008.
Pentru aceste considerente, în baza art. 480 alin. 1 Noul Cod de pr. civilă, va respinge apelul declarat de apelantul-petent B. V. T., împotriva încheierii civile nr. 7774 din data de 07.11.2013, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimații Inspectoratul de Poliție al județului A. și R. R. SA – Direcția Silvică A..
Văzând că nu se pune problema cheltuielilor de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul-petent B. V. T., împotriva încheierii civile nr. 7774 din data de 07.11.2013, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimații Inspectoratul de Poliție al județului A. și R. R. SA – Direcția Silvică A..
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 03 decembrie 2013.
Președinte, Judecător, Grefier,
O. Ș. S. L. L. A. C.
Red. jud. LL/ Tred. AC
5 ex./04.12.2013
3 .
Se comunica părților:
- apelant - petent B. V. T. – dom. pr. ales la C.. av. C. M. din A., ..5/7, .
- intimat R. R. - Direcția Silvică A., cu sediul in A., .
- intimat Inspectoratul de Poliției al Județului A., .-19
Judecător primă instanță – A. M. A. - Judecătoria A.
| ← Succesiune. Sentința nr. 84/2013. Tribunalul ARAD | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
