Obligaţie de a face. Decizia nr. 170/2013. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 170/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 13-02-2013 în dosarul nr. 639/250/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.170 R
Ședința publică din data de 13 februarie 2013
Președinte A. Ș.
Judecător L. B.
Judecător H. O.
Grefier D. S.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul Moștior I. în contradictoriu cu intimata H. S. împotriva sentinței civile nr. 1036 din 15.11.2012 pronunțată de Judecătoria L. în dosar nr._ având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul recurentei-avocat C. P. din Baroul A. și reprezentantul intimatei-avocat Zepa C. din Baroul A., absente fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că recursul a fost declarat și motivat în termen, fiind legal timbrat.
Prin Serviciul registratură al instanței la data de 05.02.2013, intimata a depus întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului ca nefondat.
Reprezentantul recurentului declară că susține recursul astfel cum a fost formulat și alături de reprezentantul intimatei că nu formulează alte cereri.
Instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în dezbaterea pe fond a recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului și în principal, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii principale și a respingerii acțiunii reconvenționale și în subsidiar, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra recursului înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 08.01.2013, constată că prin sentința civilă nr. 1036 din 15.11.2012 pronunțată în dosar nr._, Judecătoria L. a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de către pârâtă.
A respins în consecință acțiunea principală, exercitată de reclamantul Moștior I. în contradictoriu cu pârâta H. S., având ca obiect obligația de a face
A admis acțiunea reconvențională precizată, formulată de pârâta- reclamantă reconvențională H. S..
A constatat că, după defunctul Moștior I., decedat la data de 28 mai 1993, unicul moștenitor acceptant a fost soția acestuia Moștior M., decedată și ea la data de 14.10.1999.
A constatat că pârâta-reclamantă reconvențională, este instituită ca legatar universal în baza testamentului autentificat sub nr. 171/1994, de către defuncta Moștior M..
A constatat că, din masa succesorală rămasă după defuncții Moștior I. și soția acestuia Moștior M., face parte terenul extravilan în suprafață de 0,50 ha înscris în titlul de proprietate nr._/02.08.2002.
A dispus intabularea dreptului de proprietate prin moștenire în favoarea reclamantei reconvenționale H. S. asupra terenului înscris în titlul de proprietate nr._/02.08.2002.
A dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni în CF, după deschiderea unei coli funciare pentru terenul înscris în titlul de proprietate.
A obligat reclamantul să plătească pârâților suma de 1397 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Pe fondul cauzei, din adresa de la fila 73 dosar a Comisiei locale Păuliș, se poate stabili că titlul de proprietate nr._ din 02.08.2002, a fost emis în considerarea persoanei defunctului Moștior I., acesta fiind titularul înscris în titlu. Conform răspunsului comunicat de Comisia locală Păuliș, prin adresa nr. 3541/R/25.05.2012, reclamantul a depus cerere de reconstituire abia la data de 24.11.2005, ulterior emiterii titlului. A rezultat astfel că reconstituirea dreptului de proprietate și emiterea titlului asupra terenului de 0,50 ha, s-a făcut în considerarea cererii defunctului Moștior I., cu ultim domiciliu în localitatea Cladova, nr. 164, precum și a adeverinței de proprietate nr.495/19.11.1991 care s-a eliberat în considerarea cererii defunctului. În ce îl privește pe reclamant. potrivit ultimului punct din adresă, cererea depusă de acesta a fost admisă de Comisia județeană A., urmând ca în viitor să se procedeze la punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate. În consecință, terenul înscris în titlu face parte din masa succesorală aferentă succesiunii defunctului care a fost acceptată tacit de soția sa, defuncta Moștior M..
Prin testamentul autentificat sub numărul 171/1994, defuncta Moștior M., a instituit drept legatari universali pe pârâta-reclamantă reconvențională și pe soțul acesteia H. P., în prezent decedat. Invocarea că legatul vizează doar bunurile existente în masa succesorală la data deschiderii succesiunii, deci la data decesului defunctei Moștior M., că dreptul de proprietate asupra terenului ce face obiectul litigiului, a fost reconstituit ulterior datei decesului defunctei Moștior M. (decedată în anul 1999), respectiv în anul 2002, nu a putut fi reținută. Adeverința de proprietate atestă existența acestui drept încă din anul 1991. În consecință, acțiunea reconvențională a fost întemeiată întrucât defuncții soți Moștior nu au moștenitori rezervatari.
În considerarea admiterii excepției vizând lipsa calității procesuale active a reclamantului, instanța a respins în consecință acțiunea principală, exercitată de reclamantul Moștior I. în contradictoriu cu pârâta H. S., având ca obiect obligația de a face.
În baza art.689, 700, 841 și următoarele din vechiul cod civil în vigoare la data deschiderii succesiunilor pe care le implică prezenta cauză, a admis acțiunea reconvențională precizată, formulată de pârâta- reclamantă reconvențională H. S..
Instanța a constatat că, după defunctul Moștior I., decedat la data de 28 mai 1993, unicul moștenitor acceptant a fost soția acestuia Moștior M., decedată și ea la data de 14.10.1999 și că pârâta-reclamantă reconvențională, este instituită ca legatar universal în baza testamentului autentificat sub nr. 171/1994, de către defuncta Moștior M..
De asemenea, a constatat că, din masa succesorală rămasă după defuncții Moștior I. și soția acestuia Moștior M., face parte terenul extravilan în suprafață de 0,50 ha înscris în titlul de proprietate nr._/02.08.2002 și a dispus intabularea dreptului de proprietate prin moștenire în favoarea reclamantei reconvenționale H. S. asupra terenului înscris în titlul de proprietate nr._/02.08.2002.
În temeiul și în condițiile prev. de art. 885 alin.4 din Codul civil, a dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni în cartea funciară.
Constatând că s-au solicitat cheltuieli de judecată, în baza art.274 cod procedură civilă, a obligat reclamantul să plătească pârâților suma de 1397 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Moștior I., solicitând instanței de control judiciar, în urma admiterii căii de atac, în principal, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii principale și a respingerii acțiunii reconvenționale și în subsidiar, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria L..
În motivele de recurs, făcând un scurt istoric al stării de fapt, recurentul a apreciat că în mod nelegal instanța de fond i-a respins acțiunea și a admis cererea reclamantei reconvenționale fără a admite administrarea probei cu martori din care să rezulte că a acceptat succesiunea defunctului său unchi în mod tacit.
Cererea vizând constatarea calității de unic succesor al defunctei Moștior M. și al defunctului Moștior I. în persoana reclamantei reconvenționale a fost admisă în mod nelegal în condițiile în care defuncta Moștior M. nu a acceptat succesiunea defunctului Moștior I., nefiind dezbătută moștenirea acestuia, la dosarul cauzei nefiind administrată nicio probă care să ateste contrariul.
De asemenea, prin testamentul autentificat sub numărul 171/1994, defuncta Moștior M. a instituit-o drept legatară universală pe reclamanta reconvențională doar cu privire la bunurile existente în masa succesorală la data deschiderii succesiunii, deci la data decesului defunctei Moștior M..
Dreptul de proprietate asupra terenului ce face obiectul litigiului a fost reconstituit ulterior datei decesului defunctei Moștior M. (decedată în anul 1999), respectiv în anul 2002.
Totodată, reclamanta reconvențională nu a acceptat succesiunea defunctei Moștior M., în termenul legal de 6 luni de la data deschiderii succesiunii, nefăcând, în cadrul procesului dovada unei acceptări exprese sau tacite a succesiunii, din această perspectivă sentința pronunțată fiind una nelegală.
În drept, a invocat art. 304 ind. 1 și art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că prima instanță a pronunțat o sentință legală și temeinică, bazată pe o justă apreciere a probatoriului administrat.
Analizând recursul în condițiile art. 304-304 ind.1 Cod procedură civilă și prin prisma motivelor scrise, constată că nu este fondat.
Prima instanță atunci când a pronunțat hotărârea a avut în vedere o stare de fapt corectă, susținută de probatoriul administrat.
Cu privire la motivele de recurs, ele nu au relevanță în cauză, câtă vreme recurentul reclamant nu a produs niciun fel de dovezi cu privire la calitatea sa procesuală.
Mai mult, din însăși acțiunea introductivă, rezultă elemente nu numai de lipsă de calitate ci chiar care frizează penalul, pretinzând că este o altă persoană decât este și aceasta bazat pe identitatea de nume. Oricum, din probele administrate nu rezultă existența altor succesibili legali sau rezervatari după defuncții Moștior M. și Moștior I., decât în persoana intimatei H. S.. Ori, între recurent și această persoană nu există niciun raport juridic, motiv pentru care, în baza art. 312 Cod procedură civilă recursul se va respinge.
În temeiul disp. art. 274 Cod procedură civilă va obliga recurentul să plătească intimatei 700 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul reclamantului Moștior I. în contradictoriu cu intimata pârâtă H. S. împotriva sentinței civile nr. 1036 din 15.11.2012 pronunțată de Judecătoria L. în dosar nr._ având ca obiect obligația de a face.
Obligă recurentul să plătească intimatei 700 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 13 februarie 2013.
Președinte Judecători
A. Ș. L. B. H. O.
Grefier
D. S.
Red. O.H.. Tred. S.D.
2 ex- 11 03 2013
nu se comunică părților
RECLAMANT:
-MOȘTIOR I. - CLADOVA, la RISTI M. F., nr. 40, J. A.
PÂRÂTA:
- H. S. - CLADOVA, nr. 164, J. A.
Judecător E. P.-Judecătoria L.
| ← Expropriere. Sentința nr. 278/2013. Tribunalul ARAD | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1028/2013. Tribunalul ARAD → |
|---|
