Pretenţii. Decizia nr. 169/2013. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 169/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 13-02-2013 în dosarul nr. 217/250/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 169 R
Ședința publică din data de 13 februarie 2013
Președinte:A. Ș.
Judecător:L. B.
Judecător:H. O.
Grefier:D. S.
S-a luat în examinare recursul formulat de către recurenta recursul declarat de recurenta-chemată în garanție . în contradictoriu cu intimatul-reclamant F. de protecție a victimelor străzii și intimatul-pârât O. L.- R., împotriva sentinței civile nr.982 din 31.10.2012 pronunțată de Judecătoria L. în dosar nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul recurentei-avocat H. I. în substituirea avocatei Supială M. ambii din Baroul A., reprezentanta intimatului O. L. – avocat P. L. din Baroul A. în substituirea avocatului C. C. din Baroul M. absent fiind reprezentantul intimatului -reclamant F. de protecție a victimelor străzii.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că recursul a fost declarat și motivat în termen, fiind legal timbrat la acest termen de judecată.
Prin Serviciul registratură al instanței, la data de 11.02.2013, intimata F. de protecție a victimelor străzii a depus întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului ca neîntemeiat cu consecința menținerii ca temeinică și legală a hotărârii atacate.
Reprezentantul recurentei declară că susține recursul astfel cum a fost formulat și alături de reprezentanta intimatei O. L.-R., că nu formulează alte cereri.
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul în dezbaterea pe fond a recursului.
Reprezentant recurentei solicită admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței recurate în sensul respingerii cererii de chemare în garanție, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatului O. L.-R. solicită respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra recursului înregistrat pe rolul Tribunalul A. la data de 8.01.2013, constată că prin sentința civilă nr.982 din 31.10.2012, pronunțată de Judecătoria L., în dosar nr._:
- s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive formulată de pârâtul O. L. – R..
- s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive formulate de chemata în garanție . ALIOS.
- s-a admis acțiunea reclamantului F. de Protecție a Victimelor Străzii (F.P.V.S) împotriva pârâtului O. L.-R..
- s-a admis cererea de chemare în garanție formulată de către pârâtul O. L. – R. împotriva . ALIOS.
- a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 26.620,21 lei actualizată cu rata dobânzii legale începând cu 20.04.2012 și până la data plății, cu titlul de pretenții.
- a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 1678 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
- a fost obligată chemata în garanție să plătească reclamantului sumele la care pârâtul a fost obligat către reclamant.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În data de 12.07.2009 s-a produs un accident de circulație pe DJ691-la km 41 (județul T.), în care au fost implicate autovehiculele cu nr. de înmatriculare_ și_ . Din Anexa 2 nr._/05.03.2010 eliberată de IPJ T.-S.P.R. precum și din Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale eliberată de către P. de pe lângă Judecătoria Timișoara în dosarul 9888/P/2009, rezultă că vinovat pentru producerea accidentului se face numitul O. L.-R., pârâtul din prezenta acțiune, care a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ . Prin fapta săvârșită, acesta a cauzat prejudicii numitului P. L., prin avarierea autoturismului proprietatea acestuia, marca Volkswagen Golf, cu nr. de înmatriculare_, precum și prin vătămarea sănătății și integrității corporale a acestuia. De asemenea, în urma accidentului au suferit vătămări corporale și numiții P. N., S. V. și S. V..
Având în vedere situația în fapt, s-a constatat îndeplinirea criteriilor necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale a conducătorului auto, după cum urmează:
- existența faptei ilicite cauzatoare de prejudicii: nerespectarea prevederilor legale legate de conducerea pe drumurile publice;
- existența prejudiciului: daunele provocate autovehiculului_, menționate în Autorizația de reparații . nr._ și în raportul de verificare, constatare și avizare tehnică de daună nr. 713/25.05.2010, ambele depuse odată cu acțiunea formulată de Fond; de asemenea, pârâtul a provocat și prejudicii nepatrimoniale, prin vătămarea corporală a persoanelor aflate la momentul accidentului în autovehiculul_, conform certificatelor medico-legale anexate prezentei acțiuni;
- relația de cauzalitate directă între fapta ilicită și prejudiciu: nerespectarea prevederilor legale privind conducerea pe drumurile publice a condus la avarierea auto_ și la vătămarea corporală a numiților P. L., P. N., S. V. și S. V.;
- existența culpei conducătorului: este reținută de organele de poliție în adresa cu nr._/05.03.2010.
După cum s-a constatat, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998 - 999 cod civil pentru angajarea răspunderii civile delictuale a numitului O. L.-R..
Ulterior producerii accidentului, pârâtul nu a făcut dovada valabilității unei polițe de asigurare RCA pentru autovehiculul condus de acesta, situație în care, conform prevederilor art.25A1 din Legea nr.32/2000 și ale art.3 din Ordinul CSA nr. 1/2008, F. de protecție a victimelor străzii este obligat să garanteze plata despăgubirilor cuvenite persoanelor prejudiciate.
Având în vedere că persoana vinovată de producerea accidentului a refuzat să îi despăgubească pentru prejudiciul suferit, P. L., P. N., S. V. și S. V. au solicitat despăgubirea, în baza art. 7, alin. 1 din Normele privind constituirea, administrarea și utilizarea Fondului de protecție a victimelor străzii puse în aplicare prin Ordinul președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 1/2008, de la F. de protecție a victimelor străzii. în baza prevederilor acestor norme, F. a dat curs cererilor de despăgubire, pe care le-a soluționat după cum urmează:
- d-lui P. L. i-a achitat suma de 20.153 lei pentru daunele materiale suferite ca urmare a avarierii autoturismului proprietatea acestuia, cu nr. de înmatriculare_ - în cadrul dosarului FPVS 30/10, și respectiv suma de 1.400 lei cu titlu de daune morale pentru vătămările suferite de acesta, în cadrul dosarului FPVS 31/10;
- d-nei P. N. i-a achitat suma de 800 lei daune morale pentru vătămările corporale suferite, în cadrul dosarului FPVS 32/10;
- d-nei S. V. i-a achitat suma de 1.800 lei daune morale pentru vătămările corporale suferite, în cadrul dosarului FPVS 34/10;
- d-lui S. V. i-a achitat suma de 800 lei daune morale pentru vătămările corporale suferite, în cadrul dosarului FPVS 35/10.
Referitor la despăgubirile materiale, constatarea avariilor s-a realizat prin intermediul ., la cererea Fondului, conform prevederilor art.8 din Ordinul CSA nr. 1/2008.
Stabilirea cuantumului prejudiciului, s-a realizat prin întocmirea de către . SRL a unui Raport de verificare tehnică (anexat prezentei). După evaluarea prejudiciului, F. a notificat persoana vinovată de producerea accidentului asupra sumei pe care urmează să o plătească cu titlu de despăgubiri și în lipsa unui răspuns din partea acesteia, suma a fost achitată persoanei prejudiciate.
Așa cum a rezultat și din documentele depuse odată cu prezenta acțiune, la stabilirea despăgubirilor cuvenite s-a folosit această modalitate de evaluare, care este conformă cu prevederile legale în vigoare la data producerii accidentului.
În ce privesc, daunele morale, stabilirea sumelor acordate cu titlu de daune morale s-a făcut în conformitate cu prevederile art. 49 pet. 1 din Ordinul Președintelui CSA nr. 21/2009, avându-se în vedere, pe lângă documentele puse la dispoziție de către persoanele vătămate, și jurisprudența din România în această materie.
Astfel, dl. P. L. a depus la dosar certificatul medico-legal nr. 1379/24.07.2009 eliberat de Institutul de Medicnă Legală Timișoara, din care reiese că a avut nevoie de 7 zile de îngrijiri medicale. Suma de 1.400 de lei a fost calculată prin înmulțirea celor 7 de zile de îngrijiri medicale cu 200 lei.
În același mod au fost calculate și sumele acordate cu titlu de despăgubiri pentru daune morale și pentru P. N., care a depus la dosar certificatul medico-legal 1378/24.07.2009 (4 zile X 200 lei = 800 lei), pentru S. V., care a depus la dosar certificatul medico-legal nr. 1380/24.07.2009 (9 zile X 200 lei = 1.800 lei) și respectiv pentru S. V., care a depus certificatul medico-legal nr. 1381/24.07.2009 (4 zile X 200 lei = 800 lei).
În virtutea prevederilor art.25A1 pctA2 din Legea nr.32/2000, „F. are legitimare procesuală activă în orice proces împotriva persoanelor aflate într-o relație juridică cu el, pentru obligațiile de plată achitate sau care urmează cu certitudine să fie achitate de Fond".
Conform prevederilor art. 25A1 pct. 15 din Legea nr.32/2000 „în vederea recuperării sumelor cheltuite, F. are drept de regres împotriva entității care a determinat prejudiciul."
Totodată, conform prevederilor art. 13 din Ordinul CSA nr. 1/2008, „după plata despăgubirilor, F. se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate.
Persoana sau persoanele responsabile pentru repararea prejudiciului au obligația să ramburseze Fondului despăgubirea achitată persoanei păgubite, cheltuielile legate de instrumentarea și lichidarea pretențiilor de despăgubire, precum și dobânda legală aferentă sumelor cheltuite de Fond, potrivit legii."
Conform prevederilor art.3 pct.4 din Ordinul CSA nr. 1/2008 „F. intervine ca garant pentru respectarea obligației de despăgubire..."
Coroborând cu prevederile art.25A1 din Legea nr.32/2000 și cele ale art.11 și 13 din Ordinul CSA nr. 1/2008, s-a constatat calitatea de fidejusor legal al Fondului în raport cu persoanele responsabile pentru producerea prejudiciului, și obligația acestuia de a da curs cererilor de despăgubire, formulate de persoanele prejudiciate.
Astfel, conform prevederilor art. 1669 C. Civ. „Cauționatorul ce a plătit are regres contra debitorului principal, atât când a garantat cu știința debitorului, cât și pe neștiința lui. Regresul se întinde atât asupra capitalului, cât si asupra dobânzilor și a spezelor, cu toate acestea, garantul nu are regres decât pentru spezele făcute de dânsul după ce a notificat debitorului principal reclamația pornită asupră-i. Fidejusorul are regres și pentru dobânda sumei ce a plătit, chiar când datoria nu produce dobândă, și încă și pentru daune-interese, dacă se cuvine. Cu toate acestea, dobânzile ce ar fi fost datorite creditorului nu vor merge în favoarea garantului decât din ziua în care s-a notificat plata." Totodată conform art. 1670 C. Civ „Cauționatorul ce a plătit datoria intră în dreptul ce avea creditorul contra datornicului."
Astfel, prin aplicarea prevederilor art.1669-1670 C. Civil, persoana responsabilă pentru producerea prejudiciului nu poate contesta în contradictoriu cu fideiusorul FPVS cuantumul despăgubirilor achitate, revenindu-i obligația de a le rambursa în întregime, având în vedere că FPVS a notificat-o cu prilejul avizării daunei și ulterior, notificând-o cu privire la cuantumul despăgubirilor cuvenite și data în care urmează a fi efectuată plata acestora. În măsura în care persoana responsabilă va considera că sumele achitate de FPVS cu titlu de despăgubiri nu sunt integral justificate, va putea solicita printr-o acțiune separată, rambursarea deferentei direct de la persoana prejudiciată prin producerea accidentului de circulație.
În ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâtului, instanța a constatat că acesta este răspunzător de producerea prejudiciului în baza art. 998-998 Cod civil (1865), prejudiciul s-a produs ca urmare a imprudenței și neglijenței sale.
În acest timp, și chemata în garanție, în calitate de comitent are calitate procesuală, pasivă, prejudiciul fiind cauzat de un prepus al său în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, răspunderea fiind reglementată de art. 1000 alin. 3 Cod civil(1965).
În situația avută în vedere de art. 1003 Cod civil, când prejudiciul este imputabil mai multor persoane, răspunderea acestora este solidară.
În cazul dedus judecății, pârâtul a cauzat un prejudiciu datorită imprudenței și neglijenței sale. În mod normal, ar trebui să răspundă de producerea acestui prejudiciu, în baza art. 989-989 Cod civil.
În baza art. 1000 al. 3 Cod civil, de producerea prejudiciului se face răspunzătoare și chemata în garanție, prejudiciul fiind produs de către pârât, în calitate de prepus al său, conducând un autovehicul în baza unui contract de muncă.
Dacă autovehiculul care circula pe drumurile publice era asigurat de răspundere civilă, prejudiciul se putea recupera în baza acestei asigurări.
În acest caz, nu mai intervenea răspunderea pârâtului pentru fapta proprie, întrucât nu mai era îndeplinită condiția ca prejudiciul „să nu fi fost recuperat”.
Acesta constituie un motiv pentru admiterea cererii de chemare în garanție, urmând ca în baza art. 60 al. 1 Cod procedură civilă, chemata în garanție să fie obligată la plata despăgubirilor și pretențiilor la care urmează să fie obligat pârâtul.
Față de această stare de fapt, în baza art. 137 aliniat 1 Cod de procedură civilă, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive formulată de pârâtul O. L. – R. și excepția lipsei calității procesuale pasive formulate de chemata în garanție . ALIOS; s-a admis acțiunea reclamantului F. de Protecție a Victimelor Străzii (F.P.V.S) împotriva pârâtului O. L.-R.; s-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul O. L. – R. împotriva . ALIOS; a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 26.620,21 lei actualizată cu rata dobânzii legale începând cu 20.04.2012 și până la data plății, cu titlul de pretenții; a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 1678 lei reprezentând cheltuieli de judecată; a fost obligată chemata în garanție să plătească reclamantului sumele la care pârâtul a fost obligat către reclamant.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, instanța nu le-a acordat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs chemata în garanție . Alios, solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței recurate în sensul respingerii cererii de chemare în garanție.
În motivare arată că prima instanță în mod nelegal a admis cererea de chemare în garanție și a obligat chemata în garanție să plătească reclamantului sumele la care pârâtul a fost obligat către reclamant.
Recurenta a apreciat că în cauză este incident motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, sentința fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii. Pârâtul, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, nu indică temeiul de drept al cererii de chemare în garanție si nici vreun cuantum al pretențiilor. În opinia recurentei, pârâtul a redactat în mod defectuos cererea de chemare în garanție, neindicând textul de lege din Codul civil pe care și-ar fi putut întemeia acțiunea, motiv pentru care prima instanță, neputând depăși rolul activ și neputând încălca principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, nu ar fi putut admite o acțiune care practic nu este întemeiată în drept. Cum acțiunea nu este întemeiată în drept, instanța nu putea analiza dacă sunt întrunite condițiile atragerii răspunderii civile.
Chiar dacă instanța a apreciat această apărare ca fiind neîntemeiată, recurenta arătă că răspunderea sa nu poate fi angajată în condițiile în care reclamantul, cel căruia îi incumbă sarcina probei, nu a făcut dovada vinovăției sale în săvârșirea unei fapte ilicite.
Pentru a fi antrenată răspunderea sa delictuală, recurenta a susținut că nu s-a făcut dovada faptului că pârâtul a săvârșit fapta ilicită în exercitarea atribuțiilor de serviciu, iar din această perspectivă faptul că instanța reține aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art.1003 din codul de procedură civilă echivalează cu o depășire a rolului activ, deoarece părțile sunt cele care stabilesc cadrul procedural precum și cauza juridică a cererii de chemare în judecată, nicidecum instanța, din oficiu.
Astfel, reținerea de către instanță a aplicabilității unui temei de drept ce nu a fost invocat în cererea de chemare în garanție de către pârât echivalează cu depășirea rolului activ al instanței și încălcarea principiului disponibilității ce guvernează procesul civil.
În subsidiar, recurenta a arătat că solicită obligarea sa în solidar cu pârâtul la plata sumelor solicitate de către reclamant cu titlu de pretenții, deoarece împrejurarea că autovehiculul condus de pârât la data producerii accidentului aparținea societății la care acesta era angajat, nu-l exonerează de răspundere pe pârât, ci poate, eventual, angaja răspunderea solidară a celor doi.
În drept a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 si art. 304 ind.1 din Codul de procedură civilă.
Prin întâmpinare intimata Asociația F. de Protecție a Victimelor Străzii (F.P.V.S) a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței primei instanțe.
În motivare arată că, ținând cont de faptul că societatea chemată în garanție nu a putut dovedi faptul că la data accidentului poseda polița de asigurare obligatorie RCA pentru autovehiculul agresor și/sau neexistența raportului de prepușenie, instanța de fond, fără putință de tăgadă și pe baza probatoriului aflat la dosarul cauzei, a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.
Prin concluziile scrise depuse la dosar intimatul O. L. R. a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței recurate.
În motivare, susținând faptul că motivele de recurs invocate de recurentă nu constituie motive de nelegalitate prev de art.304 cod procedură civilă, intimatul a apreciat că instanța de fond a constatat în mod corect raportul de prepușenie dintre el și ., fiind angajatul acestei societăți și că la data producerii evenimentului rutier era în exercitarea atribuțiilor de serviciu în scopul desfășurării activității economice a angajatorului generatoare de profit.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și în cadrul dat de art. 304-304 ind. 1 Cod procedură civilă, constată că nu este fondat.
Verificând sentința atacată, tribunalul constată că prima instanță a reținut o stare de fapt astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 998-999 și ale art. 1000 alin. 3 Cod civil.
În cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, răspundere ce aparține pârâtului O. L.-R.. D. fiind că pârâtul nu a făcut dovada valabilității unei polițe de asigurare recurentei, reclamantul a achitat mai multe sume cu titlu de daune morale și materiale persoanelor vătămate în accidentul de circulație provocat de pârâtul din prezenta cauză.
În mod întemeiat, prima instanță a reținut că în cauză chemata în garanție . Alioș are calitatea de comitent, iar pârâtul O. L.-R. calitatea de prepus. În această calitate pârâtul a condus în timpul serviciului și în baza unui contract de muncă, un autovehicul neasigurat de răspundere civilă.
Motivele invocate în recurs în sensul că cererea de chemare în garanție nu este întemeiată în drept sunt nereale, pârâtul indicând în cerere acest lucru și motivând și în fapt această cerere.
Tribunalul constată însă că prima instanță în mod greșit a obligat chemata în garanție la plata către reclamant a sumelor la care a fost obligat pârâtul. Chematul în garanție nu poate fi obligat direct către reclamant. De asemenea, între aceștia nu există un raport juridic. Având în vedere faptul că, pârâtul O. L. R. nu a declarat recurs în prezenta cauză, iar chemata în garanție nu a invocat chestiunea invocată anterior, tribunalul nu poate proceda la o modificare a sentinței primei instanțe pe acest aspect.
Pentru aceste considerente, tribunalul găsind că recursul nu este fondat, în baza art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursul declarat de recurenta-chemată în garanție . în contradictoriu cu intimatul-reclamant F. de protecție a victimelor străzii și intimatul-pârât O. L. R., împotriva sentinței civile nr.982 din 31.10.2012 pronunțată de Judecătoria L. în dosar nr._, având ca obiect pretenții.
În temeiul disp. art. 274 Cod procedură civilă va obliga recurenta-chemată în garanție la plata către intimatul-pârât O. L.-R. a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-chemată în garanție . în contradictoriu cu intimatul-reclamant F. de protecție a victimelor străzii și intimatul-pârât O. L.-R., împotriva sentinței civile nr.982 din 31.10.2012 pronunțată de Judecătoria L. în dosar nr._, având ca obiect pretenții.
Obligă recurenta-chemată în garanție la plata către intimatul-pârât O. L.-R. a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13.02.2013.
.
Președinte: Judecători:
A. Ș. L. B. H. O.
Grefier:
D. S.
Red. L.B. Tred.S.D.
2 ex- 07 03 2013
nu se comunică părților
- recurentă .-loc.Alioș nr. 238 jud T.
- intimat F. de protecție a victimelor străzii-..4-4-bis .
- intimat O. L.-loc.Zăbrani nr. 37 jud A.
Judecător I. D.-Judecătoria L.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 72/2013. Tribunalul ARAD | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1565/2013.... → |
|---|
