Validare poprire. Decizia nr. 155/2013. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 155/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 23-04-2013 în dosarul nr. 186/238/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._ /2012
DECIZIA CIVILĂ NR.155
Ședința publică din 23 aprilie 2013
Președinte: R. M.
Judecător: A. C.
Grefier: P. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta-terț poprit S. de construcții în Transporturi București SA, în contradictoriu cu intimata-creditoare . SRL și intimata-debitoare . SRL, împotriva Sentinței civile nr.110/06.02.2013, pronunțată de Judecătoria Gurahonț în dosar nr._, având ca obiect validare poprire.
La apelul nominal se prezintă administratorul intimatei-creditoare – dl. R. I. S., absenți fiind reprezentantul recurentei și al intimatei-debitoare.
Procedura de citare este legal îndeplinită, recurenta fiind citată prin fax.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că prin serviciul Registratură al instanței, la data de 17.04.2013, intimata-creditoare prin administrator a depus la dosar întâmpinare, iar la data de 22.04.2013, recurenta prin reprezentant a depus cerere de amânare pe fondul imposibilității consilierului juridic de a se prezenta în fața instanței întrucât se află în concediul legal de odihnă, arătând că citația i-a fost comunicată prin fax.
Instanța pune în discuție recalificarea căii de atac din recurs în apel, raportat la valoarea creanței ce formează obiectul litigiului.
Reprezentantul intimatei-creditoare arată că lasă la aprecierea instanței recalificarea căii de atac.
Constatând că valoarea obiectului dedus judecății depășește limita de 100.000 lei instituită de art.2821 C.pr.civ. pentru litigiile supuse recursului, tribunalul dispune recalificarea căii de atac din recurs în apel, completul de judecată urmând a fi constituit din primii doi judecători ai completului de recurs.
Instanța pune în discuție cererea de amânare formulată de apelantă.
Reprezentantul intimatei-creditoare solicită respingerea cererii.
În deliberare asupra cererii de amânare, tribunalul constată că aceasta nu este fondată și o respinge ca atare, apreciind că apelanta se află în culpă pentru neindicarea sediului corect al societății prin cererea de recurs depusă la data de 04.03.2013, acesta fiind motivul care a determinat citarea sa prin fax.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul reține dosarul spre soluționare și acordă cuvântul asupra apelului.
Administratorul intimatei-creditoare solicită respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra recursului înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 04.04.2013, ulterior recalificat în apel, constată că, prin Sentința civilă nr.110/06.02.2013, Judecătoria Gurahonț a admis acțiunea formulată de creditorul . SRL în contradictoriu cu debitorul E. E. Agregate SRL și terțul poprit S. de construcții în transporturi București SA și a validat poprirea sumelor de bani datorate de către terțul poprit S. de construcții în transporturi București SA debitorului E. E. Agregate, până la concurența sumei de_,85 lei și cheltuielilor de executare.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în fapt că prin adresa din data de 29.10.2012, emisă de Biroul Executorului Judecătoresc C. B., a fost înființată poprirea pentru suma de_,85 lei reprezentând creanță și cheltuieli de executare, asupra sumelor de bani datorate de către terțul poprit S. de construcții în transporturi București SA către debitorul E. E. Agregate SRL.
Terțul poprit S. de construcții în transporturi București SA a comunicat, prin adresa atașată la fila 11 dosar fond, faptul că prin contractul de cesiune nr. 211/20.09.2012, creanța a fost cesionată către ..
Față de aceste împrejurări, s-a constatat că, potrivit art. 1579 din Noul Cod Civil, "opozabilitatea cesiunii unei universalități de creanțe", „cesiunea unei universalității de creanțe (prezente sau viitoare) nu este opozabilă terților decât prin înscrierea cesiunii la arhivă.”
În speță, terțul poprit nu și-a îndeplinit, în termen de 15 zile de la comunicarea popririi, obligația ce-i revenea în conformitate cu dispozițiile art. 456 Cod procedură civilă, iar de altfel nici până în prezent acesta nu a dat curs comunicării executorului judecătoresc, neconsemnând suma de bani poprită și nejustificând în vreun fel neîndeplinirea obligației legale ce-i revenea.
Instanța a constatat că toate condițiile prevăzute de art.452 – 460 Cod procedură civilă sunt îndeplinite, motiv pentru care, în baza art. 452 – 460 Cod procedură civilă, prima instanță a admis acțiunea creditoarei și a validat poprirea sumelor de bani datorate de către terțul poprit S. de construcții în transporturi București SA debitorului E. E. Agregate, până la concurența sumei de_,85 lei și cheltuielilor de executare.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, s-a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva soluției a declarat recurs, ulterior recalificat în apel, terțul poprit S. de construcții în transporturi București SA debitorului E. E. Agregate, solicitând casarea sentinței atacate.
În dezvoltarea motivelor susține, ca un prim aspect, faptul că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu încălcarea normelor referitoare la competența teritorială, întrucât validarea popririi este dispusă de instanța de executare care, potrivit art.373 alin.2 C.pr.civ., este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, cu excepția cazurilor prevăzute de lege. Ori, în situația executării silite prin poprire, instanța în raza căreia are loc executarea este instanța sediului terțului poprit, respectiv, în speță, Judecătoria Sectorului 2 București.
În al doilea rând, susține că sentința atacată a fost pronunțată cu încălcarea art.460 alin.2 C.pr.civ., având în vedere că apelanta, în calitate de terț poprit, nu a fost citată cu respectarea dispozițiilor legale, fapt ce a dus la imposibilitatea acesteia de a-și pregăti apărarea.
De asemenea, susține că în cauză au mai fost încălcate și dispozițiile art.3731 C.pr.civ., iar actele de executare întocmite în dosarul de executare nr.255/2012 de Biroul Executorului Judecătoresc B. C. sunt nule atât timp cât executorul judecătoresc nu a solicitat, inițial, încuviințarea executării silite instanței de executare, respectiv, la fel cum a arătat mai sus, Judecătoria Sector 2 București, ci doar ulterior, la data de 25.02.2013, după pronunțarea sentinței atacate.
În altă ordine de idei, apelanta susține că instanța de fond, la pronunțarea soluției, nu a avut în vedere condițiile de admitere a cererii de validare a popririi, respectiv caracterul actual al raportului obligațional între debitor și terțul poprit, aceasta fiind o condiție esențială a validării popririi.
Prin întâmpinarea depusă, intimata-creditoare . SRL prin administrator a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
În motivare susține că primul motiv de apel invocat de apelantă cu privire la neîndeplinirea procedurii de citare este neîntemeiat, având în vedere că, potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii de citare pentru primul termen de judecată din 06.02.2013, întocmită de agentul procedural și atașată la dosarul cauzei, citația adresată terțului poprit SCT București SA - în conținutul căreia s-a inserat obligația de a depune întâmpinare, a fost primită, sub semnătură, de dl. Burger N. în calitate de portar al societății destinatare. Ori numai în lipsa oricărei persoane de la sediul societății destinatare - parte în proces - există obligația îndeplinirii procedurii de citare prin afișare. De asemenea, susține că, potrivit art. 91 coroborat cu art. 87 pct. 2 C.pr.civ., pentru a se considera îndeplinită procedura de citare, persoana care poate primi citația în numele unei persoane juridice trebuie să fie cea însărcinată cu primirea corespondenței, care trebuie să își indice clar numele și calitatea în care primește actul, aplicarea ștampilei societății destinatare nefiind o condiție prevăzută de norma de procedură.
Prin urmare, consideră că, în cazul de față, apelanta nu a făcut dovada, prin înscris, că portarul care este angajatul său nu are ca atribuții recepționarea corespondenței adresate societății, iar atâta vreme cât o asemenea persoană se află la sediul societății în momentul comunicării citației, se prezumă că aceasta este împuternicită de reprezentanților legali ai societății să primească corespondența adresată acesteia.
De altfel, solicită instanței a observa și faptul că, potrivit dovezii de primire atașată la dosarul cauzei, aceeași persoană, dl. Burger N., în aceeași calitate de portar al societății recurente, a semnat și procesul-verbal de comunicare/predare a sentinței pronunțată de instanța de fond, astfel că și din acest punct de vedere se poate constatata că apelanta cu rea-credință invocă neîndeplinirea procedurii de citare.
Referitor la excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Gurahonț ca instanță de executare abilitată să valideze poprirea înființată, susține că și acest motiv de apel este neîntemeiat, întrucât, într-adevăr, din perspectiva unicității competenței execuționale jurisdicționale, instanța de executare este cea care, în regulă generală, soluționează cererile de încuviințare a executării silite, judecă contestațiile la executare și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, însă în materia executării silite prin poprire, funcționează o competență teritorială alternativă și nu una exclusivă, cum eronat susține apelanta, a organului/instanței de executare, fie cea de la domiciliul/sediul debitorului urmărit, fie cea de la domiciliul/sediul terțului poprit, potrivit art. 453 alin. (1) C.p.civ.
Astfel, în condițiile în care competența executorului judecătoresc în materie execuțională este limitată la circumscripția curții de apel în a cărei rază teritorială urmează a se efectua executarea, intimata apreciază că instanța de executare abilitată să încuviințeze cererea executorului judecătoresc de executare silită prin poprire, potrivit art.3731 alin.(1) C.pr.civ., poate fi și cea de la sediul debitorului urmărit, nu numai cea de la sediul terțului poprit. Mai mult decât atât, adaugă că atât timp cât validarea popririi nu este altceva decât un incident accesoriu al popririi execuționale, este evident că urmează regimul acesteia din perspectiva competenței teritoriale a instanței de executare și a organului de executare, iar instanța de executare, care încuviințează cererea de executare silită prin poprire, este și cea care validează poprirea împotriva terțului poprit, conform art. 460 C.pr.civ., în baza hotărârii de validare creditorul urmăritor putând trece direct la urmărirea silită a terțului poprit.
Astfel, cum în speță debitorul urmărit este societatea comercială E. E. Agregate SRL, cu sediul în localitatea Aciuța, FN, județul A., instanța de executare este Judecătoria Gurahonț din județul A., iar competent a introduce cererea de încuviințare a executării silite prin poprire este oricare dintre executorii judecătorești care își desfășoară activitatea pe raza Curții de Apel Timișoara.
Pe fondul cauzei, consideră că motivele invocate în apel sunt total nefondate și se impun a fi respinse, în condițiile în care apelanta face o confuzie între raportul juridic de cesiune intervenit între cedent și cesionar, față de care și ea este un terț, și opozabilitatea acestuia atât în raport cu terțul poprit, cât și în raport cu intimata-creditoare. Ori în ipoteza în care, față de apelantă, contractul de cesiune de creanță și-a produs pe deplin efectele, acest lucru nu este valabil și în ceea ce privește intimata-creditoare, față de care cesiunea este inopozabilă și nu-și poate produce efectele cât timp această operațiune nu a fost înscrisă la arhivă, neavând relevanță cărei părți îi revenea obligația de înregistrare sau faptul că apelanta nu are vreo culpă în această omisiune.
Intimata-debitoare . SRL, deși legal citată, nu a fost reprezentată în fața instanței și nu a formulat apărări scrise prin întâmpinare.
Examinând sentința atacată, tribunalul constată că apelul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În conformitate cu prevederile art. 460 alin. 2 Cod procedură civilă, cererea de validare a popririi se soluționează cu citarea creditorului, debitorului și terțului poprit.
Tribunalul constată că pentru primul termen de judecată, respectiv 06.02.2013, respectiv data la care s-a pronunțat hotărârea atacată, apelanta - terț poprit nu a fost citată în conformitate cu prevederile art. 1141 alin. 3 Cod procedură civilă. Astfel, pentru primul termen de judecată, terțul poprit trebuia să aibă la dispoziție cel puțin 5 zile pentru a-și pregăti apărarea.
Ori, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare, procesul verbal depus la fila 18 dosar primă instanță, apelantei ( respectiv numitului Buder N. în calitate de portar ) i s-a înmânat citația la data de 04.02.2013, primul termen de judecată ( la care s-a și pronunțat sentința atacată ) fiind stabilit la data de 06.02.2013. Procedând în acest mod, instanța a lipsit apelanta de dreptul de a-și formula apărarea.
Având în vedere aceste considerente, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța soluționând procesul în lipsa părții care nu a fost legal citată, urmează a fi admis apelul, a fi casată sentința instanței de fond și a se trimite cauza spre rejudecare.
Văzând că nu se pune problema cheltuielilor de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta S. de Construcții în Transporturi București SA în contradictoriu cu intimații . SRL și . SRL împotriva Sentinței civile nr.110 din 06.02.2013 pronunțată de Judecătoria Gurahonț și în consecință casează sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare .
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 23.04.2013.
Președinte Judecător
R. M. A. C.
Grefier
P. M.
Red.M.R.
Tred.M.P.
5 ex./2 .
Se comunică părților:
APELANT - TERȚ POPRIT
S. de construcții în transporturi București SA - sector 2, București, .
INTIMATA - CREDITOARE
. SRL - A., Spl.Gen.P., nr. 8, ., J. A.
INTIMATA - DEBITOARE
. SRL - Aciuța, nr. FN, J. A.
Instanța de fond: Judecătoria Gurahonț – judecător A. A.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 852/2013. Tribunalul ARAD | Grăniţuire. Decizia nr. 42/2013. Tribunalul ARAD → |
|---|
