Contestaţie la executare. Hotărâre din 07-10-2014, Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 07-10-2014 în dosarul nr. 19376/55/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARADOperator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.889/A
Ședința publică din data de 07 octombrie 2014
Președinte L. L.
Judecător Ș. O. S.
Grefier L. K.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelanta Ș. F. în contradictoriu cu intimatul C. N. și intervenientul H. P. D., împotriva Sentinței civile nr.2023 din 29.04.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal se prezintă apelanta, reprezentanta intimatului – avocat N. Vucoiev din Baroul A. și intervenientul H. P. D., lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este legal timbrat cu suma de 50 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta intimatului depune la dosar chitanța nr. 48/11.08.2014 reprezentând onorariu avocat.
Intervenientul H. P. D. depune la dosar adeverința nr. 6/06.10.2014 și solicită admiterea cererii de intervenție accesorie.
Apelanta arată că nu se opune cererii de intervenție accesorie formulată de intervenient.
Reprezentanta intimatului consideră cererea de intervenție accesorie formulată de intervenient ca inadmisibilă, învederând că intervenientul pretinde pentru sine acele bunurile. De asemenea, arată că a invocat tardivitatea precizării de contestație, deoarece fiind în prezența unei contestații la executare, precizarea trebuia formulată conform art.714 Cod procedură civilă nu mai târziu de 15 zile de la data când, contestatorul a luat cunoștiință de actul de executare.
Având în vedere susținerile intervenientului H. P. D. din cererea de intervenție, cerere prin care pretinde pentru sine anumite bunuri, instanța califică cererea ca fiind o cerere principală și având obiectul contestație la executare conform art. 714 alin. 1 Cod procedură civilă, Tribunalul apreciază că cererea de intervenție principală este supusă termenului prevăzut de acest articol, respectiv 15 zile, nefiind aplicabile dispozițiile art. 62 Cod procedură civilă, sens în care respinge cererea formulată în cauză de intervenientului H. P. D..
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul reține dosarul spre soluționare și acordă cuvântul asupra apelului declarat în cauză.
Apelanta solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 2023 din 29.04.2014 Judecătoria A. a respins contestația la executare formulată de contestatoarea Ș. F. în contradictoriu cu intimatul C. N..
A obligat contestatoarea să plătească intimatului suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut că în baza actului de adjudecare emis la data de 19.03.2012 în dosar de executare nr. 916/2010, creditorul C. N. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat A., ., ., iar prin încheierea nr. 1976/2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ s-a încuviințat executarea silită sub forma predării silite a imobilului de către contestatoare.
Astfel, la data de 14.11.2013, B. H. P. a emis o somație către debitoare prin care i se punea în vedere ca în termen de 8 zile de la primirea somației să evacueze imobilul și de asemenea, să achite suma de 2.868,94 lei reprezentând cheltuieli de executare, în termen de o zi. Somația a fost primită de contestatoare la data de 18.11.2013.
După expirarea termenului prevăzut în somație, executorul judecătoresc a încheiat procesul-verbal din data de 28.11.2013 prin care, în baza art. 896 Cod procedură civilă, a declarat evacuată debitoarea din imobil, iar bunurile identificate în acesta au fost predate în depozit creditorului intimat C. N.. De asemenea, în baza art. 898 alin. 2 Cod procedură civilă, a pus în vedere debitoarei ca până la data de 13.12.2013 să-și ridice bunurile mobile găsite în imobilul predat creditorului, în caz contrar urmând a fi scoase la vânzare.
Împotriva acestui din urmă act de executare a formulat contestație la executare debitoarea, invocând faptul că nu poate fi evacuată din imobil raportat la dispozițiile art. 895 Cod procedură civilă.
Prima instanță a considerat motivul invocat de contestatoare că este neîntemeiat.
Având în vedere că alin. 1 al art. 895 Cod procedură civilă face referire la debitor/creditor și familia sa, în mod evident acesta vizează persoanele și nu bunurile. Astfel, este interzisă evacuarea persoanelor din imobile în perioada 1 decembrie – 1 martie tocmai pentru a evita situațiile în care acestea ar ajunge pe străzi într-o perioadă în care vremea este nefavorabilă și le-ar putea pune în pericol chiar viața. Or, rațiunea acestei interdicții nu se regăsește și în cazul bunurilor. Ca atare, instanța de fond a reținut că nu este aplicabil în speță textul invocat de contestatoare, aceasta având obligația de a-și ridica bunurile din imobilul adjudecat de creditorul intimat.
După introducerea contestației la executare, executorul judecătoresc a procedat în continuare cu executarea silită și a vândut la licitație publică o parte din bunurile aflate în imobilul adjudecat, acestea fiind dobândite de creditorul intimat, în contul creanței sale constând în cheltuieli de executare (proces-verbal din 24.02.2014, certificat de adjudecare din data de 25.02.2014).
Față de acestea, contestatoarea a depus o cerere modificatoare prin care a solicitat anularea și a actelor de executare vizând bunurile sale motivat de faptul că bunurile sunt subevaluate, raportul de evaluare nu i-a fost comunicat și că o parte din acestea nu-i aparțin, fiind ale fostului său concubin, H. P. D..
Cu privire la aceste susțineri ale contestatoarei, instanța de fond a reținut că potrivit art. 712 alin. 3 teza a II-a Cod procedură civilă „contestatorul își poate modifica cererea inițială adăugând motive noi de contestație dacă, în privința acestora din urmă, este respectat termenul de exercitare a contestației la executare”.
În speță, prima instanță a constatat că motivele invocate de contestatoare sunt tardiv formulate. Astfel, contestatoarea a luat cunoștință la data de 17.02.2014 de valoarea bunurilor urmărite silit, când i-a fost comunicată publicația de vânzare. De la acest moment a început să curgă termenul de 15 zile prevăzut de art. 714 Cod procedură civilă, în care, conform art. 712 alin. 3 teza a II-a Cod procedură civilă, putea să-și modifice contestația. Or, contestatoarea a depus cererea modificatoare la data de 27.03.2014, după expirarea termenului de 15 zile. Ca atare, prima instanță a reținut că motivul invocat în modificarea cererii este tardiv.
De asemenea, prima instanță a reținut despre contestatoare că avea cunoștință de obligația de a elibera imobilul și de a-și ridica bunurile de la data primirii somației din data de 14.11.2013, prin urmare avea timp suficient să înștiințeze persoana care, conform susținerilor sale, este proprietarul unora din bunurile aflate în imobil. De asemenea, la data de 29.11.2013 a primit lista bunurilor din imobil, în care sunt enumerate toate bunurile găsite acolo, astfel că cel târziu de la acea dată cunoștea toate bunurile urmărite silit precum și faptul că o parte din ele nu-i aparțin. Ca atare, instanța de fond a reținut că invocarea acestui aspect la data de 27.03.2014 este tardivă.
Totodată a reținut despre contestatoare că nu a depus până la data pronunțării niciun înscris din care să rezulte că o parte din bunurile executate silit nu îi aparțin.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul legal, apelanta Saitis F., prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii contestației la executare, așa cum a fost precizată în fața primei instanțe.
În motivare a arătat că prima instanță a respins în mod greșit, ca tardivă, precizarea sa de cerere, formulată în fața acesteia, pe motiv că nulitatea actelor de executare invocată, ar fi relativă, iar nu absolută.
A considerat că, nulitatea actelor de executare la care a făcut referire este absolută, câtă vreme acele acte de executare s-au efectuat fără îndeplinirea procedurii de comunicare, așa cum prevăd dispozițiile procedurale, fapt constatat de instanță printr-o sentința irevocabilă. Or, câtă vreme au fost efectuate acte de executare, fără a-i fi comunicate, în mod procedural, aceste acte sunt nule și se consideră că nu au fost încheiate. Fapt pentru care orice act de executare ulterior este nul, fiind fondat pe un act nul.
Prin urmare, câtă vreme se vorbește despre o nulitate absolută, a considerat că aceasta poate fi invocată oricând, astfel că precizarea de acțiune din fața primei instanțe, prin care a invocat tocmai nulitatea unor acte de executare, apare ca fiind făcută în termen, motiv pentru care prima instanță trebuia să o analizeze pe fond și să-i admită contestația.
În drept a invocat art. 466 și următoarele Cod procedură civilă.
Intimatul C. N. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței primei instanțe și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că prima instanța a respins în mod corect contestația la executare ca nefondată, iar precizarea contestației ca tardivă. Succintele motive de apel ale contestatoarei reprezintă, practic, o reiterare a motivelor de fond, fără să se facă, însă, o referire și o critică directă considerentelor sentinței prin care s-a respins contestația.
Astfel, a considerat că prima instanță a reținut în mod corect că, potrivit procesului-verbal de evacuare, rezultă fără dubiu că aceasta s-a efectuat în data de 28.11.2013. În consecință, fiind în afara intervalului de timp 01.12-01.03 interzis expres de art. 895 Cod procedură civilă, evacuarea este legală.
În ce privește precizarea de contestație, a considerat că instanța de fond a respins-o în mod corect ca tardivă, deoarece actele de executare ce fac obiectul acestei precizări, respectiv încheierea de numire a expertului, raportul de evaluare al bunurilor mobile și publicația de vânzare la licitație a acestora au fost comunicate contestatoarei în Penitenciarul A. la data de 17.02.2014, aceasta semnând personal de primire. Potrivit art. 714 Cod procedură civilă, precizarea trebuia formulată în 15 zile de la aceasta dată, cel mai târziu până în data de 05.03.2014.
Precizarea s-a depus, însă, abia la termenul de judecata din 27.03.2014, fiind astfel supusă sancțiunii legale a tardivității.
De asemenea, a arătat că prima instanță s-a pronunțat și pe fond, apreciind ca nefondate susținerile contestatoarei. Astfel, aceasta nu a făcut în nici un fel dovada faptului că bunurile mobile din imobilul în litigiu nu îi aparțin ei, fiind proprietatea concubinului și nici dovada subevaluării bunurilor de către expert. Mai mult, a arătat că aceasta cunoștea faptul că urmează să fie evacuată din imobil încă din august 2012, data la care a rămas definitivă hotărârea judecătoreasca prin care s-a respins contestația sa la executare împotriva actului de adjudecare a imobilului. La acea dată încă nu era încarcerată, astfel încât avea tot timpul necesar să transporte aceste bunuri din imobilul care nu mai era proprietatea ei, indiferent cine este titularul dreptului de proprietate asupra bunurilor.
Totodată a subliniat că referirile apelantei la contestația la executare anterioară nu au nici o relevanță în prezenta cauză. A învederat că acea contestație a fost admisă datorită comunicării actelor de procedură la alt domiciliu decât cel al contestatoarei, dar executorul judecătoresc s-a conformat dispozițiilor sentinței și a comunicat toate actele de procedură în Penitenciarul A., unde contestatoarea a și semnat personal de primire toate comunicările.
În consecință, a solicitat a se constata că executarea silită nu este lovită de nici un viciu de procedură sau alt motiv de nulitate și astfel, respingerea apelului ca nefondat.
Intervenientul H. P. D. a depus cerere de intervenție accesorie în favoarea contestatoarei Saitis F. prin care a solicitat a se constata că parte din bunurile mobile inventariate în procesul verbal din noiembrie 2013 respectiv: mobila de dormitor lemn Italian 5600 lei, mobila de bucătărie cu colțar 2 100 lei, aparat foto cu film Wizen, tensiometru cu baterie mac Check, aeroterma Myria, TV Color Kurocolor, candelabru 3 brațe, garmișă lemn alb, garnișă lemn cu perdea, 2 candelabre cu un bec, prăjitor de pâine Siemens, combină frigorifică Zanussi, hota Pyramis, VHS-player Daewoo Blue Diamond, CD-player Platinum cu 2 boxe, tablou M. L. goblen din sufragerie au fost cumpărate de acesta din bunuri proprii și au rămas în apartamentul executat silit în lipsă de procedură cu contestatoarea.
De asemenea a arătat că în dosarul nr._ a Judecătoriei A., s-a anulat evacuarea pe nulitatea lipsei de procedură, dar instanța nu s-a pronunțat cu privire la nulitatea procesului verbal de predare în custodie care a fost încheiat în lipsă de procedură cu contestatoarea.
De altfel, a învederat că în apartamentul 28 de pe . au rămas și multe alte bunuri care nu se regăsesc în lista de inventariere, motiv pentru care a înțeles să intervină în contestația la executare în favoarea contestatoarei.
Totodată a arătat că va face dovada susținerilor sale prin confirmarea pe care o va da . de unde a cumpărat mobila și . de unde a cumpărat restul bunurilor enumerate.
Intimatul C. N. a depus note de ședință prin care a invocat excepțiile cu privire la cererea de intervenție, respectiv excepția inadmisibilității deoarece, din chiar modul de redactare al acesteia, rezultă fără dubiu că intervenientul pretinde pentru sine dreptul dedus judecații, în consecință, a considerat că cererea se încadrează în dispozițiile art. 61 al. 2 Cod procedură civilă care reglementează cererea de intervenție principală, ceea ce atrage inadmisibilitatea sa ca cerere de intervenție accesorie, iar în acest stadiu procesual, cererea de intervenție accesorie este inadmisibilă.
În al doilea rând, a invocat excepția tardivității formulării sale. Indiferent de încadrarea care va fi stabilită, a considerat că este evident că se află în prezenta contestației la executare formulată de către o terță persoană care pretinde un drept de proprietate asupra bunurilor supuse executării. Or, sub acest aspect, art. 714 al.4 Cod procedură civilă prevede extrem de clar că aceasta se introduce „nu mai târziu de 15 zile de la data predării silite a bunului sau de la efectuarea vânzării” și a subliniat că în prezenta cauză aceste termene au fost cu mult depășite.
Analizând apelul prin prisma dispozițiilor art. 476-479 Noul Cod de procedură civilă tribunalul constată că nu este fondat.
Verificând hotărârea atacată tribunalul apreciază că prima instanță a reținut o stare de fapt astfel cum rezultă din probele administrate în cauză și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză.
În mod întemeiat prima instanță a reținut că motivele invocate de contestatoare sunt tardive raportat la dispozițiile art. 712 alin. 3 teza a II-a Cod procedură civilă.
Din actele dosarului rezultă că, contestatoarea a luat cunoștiință de valoarea bunurilor urmărite silit la data de 17.02.2014, dată la care i-a fost comunicată publicația de vânzare. De la această dată începe să curgă termenul prevăzut de art. 712 alin. 3 teza a II-a Cod procedură civilă, respectiv termenul de 15 zile, cerere modificatoare depusă de contestatoare peste data de 27.03.2014, sens în care aceasta este tardiv formulată.
Mai reținem că, contestatoarea cunoștea încă din data de 14.11.2013, respectiv 29.11.2013 faptul că are obligația de a elibera imobilul.
Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art. 480 Noul Cod procedură civilă, va respinge apelul formulat de apelanta Ș. F. în contradictoriu cu intimatul C. N. și intervenientul H. P. D., împotriva Sentinței civile nr. 2023 din 29.04.2014 pronunțată de Judecătoria A..
În temeiul dispozițiilor art. 453 alin.1 Cod procedură civil va obliga apelanta la plata către intimat a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta Ș. F. CNP_ cu domiciliul în comuna Gurahonț, ., județ A. în contradictoriu cu intimatul C. N. CNP_ cu domiciliul procesual ales în A., .. 18-26, ., . și intervenientul H. P. D. cu domiciliul în Bonțești, nr. 109, . civile nr. 2023 din 29.04.2014 pronunțată de Judecătoria A..
Obligă apelanta la plata către intimat a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 07.10.2014.
Președinte Judecător Grefier
L. L. Ș. O. S. L. K.
Red.LL/Thred.MC/30.10.2014
5ex./3com./
Se comunică:
- apelantei Ș. F. cu domiciliul în comuna Gurahonț, ., județ A.
- intimatului C. N. cu domiciliul procesual ales în A., .. 18-26, ., .
- intervenientului H. P. D. cu domiciliul în Bonțești, nr. 109, .>
Prima instanță – Judecătoria A. – judecător A. M. A.
| ← Grăniţuire. Sentința nr. 27/2014. Tribunalul ARAD | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1250/2014. Tribunalul ARAD → |
|---|
