Obligaţie de a face. Hotărâre din 15-10-2014, Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 15-10-2014 în dosarul nr. 3243/246/2013
,
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. operator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 941
Ședința publică din data de 15 octombrie 2014
Președinte S. N.
Judecător H. O.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul A. I. F., în contradictoriu cu intimata - pârâtă S. M. împotriva sentinței civile nr. 138/07.04.2014, pronunțată de Judecătoria Ineu în dosar nr._, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal se prezintă apelantul A. I. F. asistat de doamna avocat M. M. din Baroul A., martorul B. I., lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este timbrat cu 413 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, reprezentantul apelantului depune la dosar un înscris intitulat întâmpinare din partea intimate, precizând că intimata S. M. este de acord cu cererea, este o persoană în vârstă și este bolnavă .
Sub prestare de jurământ, se audiază martorul B. I., depoziția acestuia fiind consemnată în procesul verbal atașat dosarului la fila 27 .
Nemaifiind formulate alte cereri ori necesare alte probe, instanța apreciind apelul în stare de soluționare, declară terminată faza probatorie și acordă cuvântul în fond.
Reprezentanta apelantului solicită admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței atacate, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 23.06.2014, constată că prin sentința civilă nr.138/07.04.2014, pronunțată de Judecătoria Ineu în dosar nr._, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul A. I. F., împotriva pârâtei S. M., având ca obiect obligația de a face-pronunțarea unei hotărâri care ține loc de contract, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit Titlului de proprietate nr._ eliberat de Comisia județeană A. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor la data de 27.11.2012, în copie la fila 14 dosar, rezultă că titularei S. M. i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr.18/1991, ale Legii nr. 1/2000 și ale Legii nr. 247/2005 cu modificările ulterioare privind terenul în suprafață de 1712 mp., teren situat pe raza localității Ineu.
Din înscrisul sub semnătură privată intitulat ,,Contract de vânzare-cumpărare” încheiat la data de 07.01.2013, rezultă că reclamantul a cumpărat de la pârâtă, suprafața de 1.712 mp., teren arabil, înscris în Titlul de proprietate nr._ eliberat la data de 27.11.2012 eliberat de Comisia județeană A. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, situat în . 1632/1/1, având ca vecinătăți la nord LP 1633/3, la est VH 1631/1, la sud VH 1632/1/2, la vest VH 1633/3 în suprafață de 1.340 mp, - categoria de folosință vii; . 1632/1/1, având ca vecinătăți la nord CC 1633/4, la est CC 1630/1, la sud VH 1632/1/1, la vest CC 1633/2 în suprafață de 194 mp, - categoria de folosință livezi; . ca vecinătăți la nord DE 1776, la est CC 1630/1, la sud LP 1633/3, la vest CC 1633/2 în suprafață de 178 mp. - categoria de folosință alte terenuri neagricole, cu prețul de 6.000 lei, preț achitat integral la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, fila 10 dosar.
Pe de altă parte, deoarece în cauză sunt incidente prevederile art. 1279 din codul civil, conform cărora ,,dacă promitentul refuză să încheie contractul promis, instanța, la cererea părții care și-a îndeplinit propriile obligații, poate să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract, atunci când natura contractului o permite, iar cerințele legii pentru validitatea acestuia sunt îndeplinite,, și de asemenea prevederile art.1669 din codul civil „Când una dintre părțile care au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare refuză, nejustificat, să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract, dacă toate celelalte condiții de validitate sunt îndeplinite” din probatoriul de la dosar nu rezultă că pârâta ca promitent, a refuzat să încheie contractul promis, fapt pentru care instanța apreciază că cererea reclamantului este neîntemeiată.
Ca ultim argument al acestei concluzii, instanța de fond a avut în vedere că în înscrisul intitulat ,,Contract de vânzare cumpărare” depus la fila 10 dosar, nu au fost stipulate condițiile sau termenul la care promitenta să se prezinte la notar pentru autentificarea contractului, simpla ajungere la termen, atunci când e vorba de obligația de a face nu îl pune în întârziere pe cel împotriva căruia curge (vânzătorul).
De altfel, asupra îndeplinirii obligațiilor, pârâta ar fi trebuit pusă în întârziere conform art.1522 alin. 2 Cod civil, prin executor sau altă formă care asigură dovada comunicării (și nu prin depunerea la dosar a unui înscris comunicat personal pârâtei înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, astfel cum a procedat reclamantul), și abia după ce ar opera punerea în întârziere să existe un refuz nejustificat al pârâtei, reclamantul nefăcând nici această dovadă.
Prin urmare, față de cele reținute mai sus, văzând în drept dispozițiile art. 1279 art. 1669 Cod civil, prima instanță a respins acțiunea ca fiind neîntemeiată și văzând că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată, având în vedere dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă, nu au fost acordate.
Împotriva acestei soluții a formulat apel reclamantul solicitând admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinței civile apelate, iar în fond a se admite acțiunea așa cum a fost formulată, invocând în drept dispozițiile art. 466 și următoarele N.C.P.C. și ale art.1669, art.1179, art.1522 N.C.C., fără cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de apel, apelantul arată că, sentința civilă nr. 138/07.04.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Ineu, este nelegală, întrucât prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ineu la data de 18.11.2013 a solicitat să se constate că prin antecontractul de vânzare - cumpărare încheiat la data de 07.01.2013 între el în calitate de cumpărător și intimata S. M., în calitate de vânzătoare, ca proprietară înscrisă în Titlul de proprietate, apelantul a dobândit dreptul de proprietate prin cumpărare asupra imobilului înscris în Titlul de proprietate nr. 84.645 eliberat la data de 27.11.2012 de Comisia județeană A. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, compus din teren situat pe teritoriul orașului Ineu, cu nr. topografic: . 1632/1/1, în suprafață de 1.340 m.p.;- categoria de folosință vii; . 1633/3, în suprafață de 194 m.p.;- categoria de folosință livezi: . 1633/4, în suprafață de 178 m.p.;- categoria de folosință alte terenuri neagricole, cu prețul de 6.000 lei, pe care l-a achitat integral la data încheierii antecontractului de vânzare - cumpărare, iar sentința ce se va pronunța să țină loc de contract de vânzare-cumpărare în formă autentică, și a se autoriza întabularea dreptului de proprietate în C.F., în baza sentinței definitive, pe titlu de cumpărare.
Apelanta arată că, prin soluția pronunțată în sentința apelată, prima instanță a respins acțiunea pentru motivul că din probatoriul de la dosar nu rezultă că pârâta intimată, ca promitent - vânzător a refuzat să încheie contractul promis, și nu a dovedit refuzul nejustificat al intimatei de a se prezenta la notar sub aspectul autentificării contractului de vânzare-cumpărare. În probațiune a depus la dosar un înscris, respectiv o notificare prin care aceasta a fost notificată a se prezenta la notarul public în vederea încheierii în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare, aceasta constituind punerea în întârziere a intimatei, înscris întocmit anterior, mijloc care asigură comunicarea cu certitudine a notificării, de altfel, acest aspect rezultă și din dispozițiile art. 1522 al. 2 N.C.C. care prevăd faptul că ,. notificarea se comunică debitorului prin executor judecătoresc sau prin orice alt mijloc care asigură comunicarea. " Cu toate acestea instanța a apreciat, în mod eronat, că nu a făcut dovada punerii în întârziere a intimatei și a refuzului nejustificat al acesteia. Mai mult, prevederile art. 1522 al. 1 N.C.C. statuează faptul că „debitorul poate fi pus în întârziere, fie printr-o notificare scrisă prin care creditorul îi solicită executarea obligației, fie prin cererea de chemare în judecată". Ca atare, însăși formularea acțiunii în justiție constituie o energică punere în întârziere, iar refuzul promitentei -vânzătoare are caracter neechivoc rezultat din atitudinea sa procesuală și din faptul că dacă aceasta și-ar fi îndeplinit obligația asumată prin antecontractul de vânzare -cumpărare nu ar fi depus prezenta cerere de chemare în judecată, aceasta rămânând fără obiect. De altfel, intimata a fost citată sub sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 208 N.C.P.C. potrivit cărora nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtei din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, ori, aceasta nu a depus întâmpinare prin care să invoce vreo excepție, inclusiv faptul că nu a fost notificată a se prezenta la notar în vederea perfectării contractului de vânzare-cumpărare, a fost citată cu mențiunea de a se prezenta la interogator, însă aceasta nu s-a înfățișat, sub sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 358 N.C.P.C.
De asemenea, în cererea de apel se arată că, după ce instanța de fond a rămas în pronunțarea sentinței asupra prezentului dosar, acordând un termen în acest sens, intimata a depus la dosar un înscris, existent la fila 35 dosar, care poate fi apreciat ca fiind concluziile scrise ale intimatei, prin care aceasta arată că este de acord cu admiterea cererii, recunoaște vânzarea imobilului, învederând instanței că a fost notificată însă a refuzat a se prezenta la notar în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Astfel, apelanta apreciază că, instanța de fond, în mod nejustificat a reținut faptul că reclamantul nu a făcut dovada refuzului intimatei de a se prezenta la notar în vederea îndeplinirii obligațiilor asumate prin antecontractul de vânzare - cumpărare câtă vreme legea impune creditorului care și-a respectat obligația asumată doar dovada punerii în întârziere a debitorului, punere în întârziere care poate fi realizată chiar prin cererea de chemare în judecată, așa cum statuează prevederile art.1522 N.C.C, cu atât mai mult cu cât intimata însăși recunoaște prin înscrisul depus la dosar că a fost notificată însă a refuzat a se prezenta la notar în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Prin serviciul registratură al instanței, intimata S. M. a depus la dosar întâmpinare prin care arată că este de acord cu admiterea cererii de apel, formulată de apelant și solicită admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, recunoscând vânzarea făcută către reclamantul –apelant, iar prețul a fot achitat integral și în prezent cumpărătorul se află în folosința imobilului.
Intimata în întâmpinare, arată că a fost notificată de către apelant să se prezinte la notar pentru încheierea contractului de vânzare – cumpărare, însă a refuzat și consideră că se află în culpă întrucât nu și-a îndeplinit obligația asumată prin antecontractul de vânzare – cumpărare de a se prezenta la notar.
În ședința publică din 15.10.2014 a fost audiat martorul B. I., declarația acestuia fiind consemnată în procesul verbal atașat dosarului cauzei la fila 27.
Analizând apelul prin prisma motivelor scrise și a dispozițiilor art. 479 c.pr.civ. constată că nu este fondat.
Prima instanță atunci când a pronunțat hotărârea a avut în vedere o stare de fapt corectă susținută de probatoriul administrat.
Înscrisul olograf depus la fila 16 dosar apel de presupusa intimată nu reprezintă o justificare a neprezentării la notar.
Mai mult, martorul audiat de instanța de apel a declarat că înscrisul a fost redactat în prezența lui și semnat și de el, ceea ce nu se confirmă. Mai mult în astfel de situații, când din probe rezultă un acord al părților, refuzul de a te prezenta la notar ca să autentifici acordul exprimat nu avea logică ci mai degrabă caracterul unei conduite oneroase care nu se justifică în condițiile legii și în soluționarea unor astfel de cauze.
În consecință, condițiile pentru admiterea unei astfel de acțiuni nu sunt îndeplinite, conform cerințelor legale, urmând ca în baza art.480 c.pr.civ. apelul să fie respins.
PENTRU ACEST MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul reclamantului A. I. F. în contradictoriu cu pârâta intimată S. M. împotriva sentinței civile 138/2014 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul civil_ .
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2014.
Președinte, Judecător,
S. N. H. O.
Grefier,
A. B.
Se comunică
- apelant A. I. F., .. 151,jud.A.
- intimata - S. M., Ineu, .,Jud.A.
Red. H.O.
Tred. A.B./V.M.
4 ex/ 2 .
Redactat prima instanță – Judecătoria Ineu,judecător – L. M.
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 665/2014. Tribunalul ARAD | Pretenţii. Hotărâre din 25-03-2014, Tribunalul ARAD → |
|---|
